Tema No 7 : Piaţa bunurilor de consum

1. Cererea:esenţa,legea,factorii,elasticitatea

2. Oferta:esenţa,legea,factorii,elasticitatea

3. Echilibrul şi dezechilibrul pieţei. Preţul de echilibru

Scopul temei: esenţa, legea, factorii, elasticitatea cererii şi ofertei.

1. Cererea:esenţa,legea,factorii,elasticitatea

Cererea – reprezintă cantitatea de mărfuri şi servicii care poate fi

solicitată de către consumatori într-o anumită perioadă de timp la preţul
curent al pieţei.

Principalul factor ce determină cererea este preţul.

Cererea se manifestă în 2 forme:

1) Cererea individuală – ce apare la nivelul microeconomic şi

cuprinde unele mărfuri

sau grupe de mărfuri.

2) Cererea agregată sau totală – reprezintă cererea la nivel

 macroeconomic; reflectă

volumul venitului naţional care poate fi procurat de către

consumatori, întreprinderi şi de stat la preţurile curente.

Preţ

Cererea

Curba cererii

Legea generală a cererii: dacă creşte preţul – scade cererea şi invers,
dacă scade preţul – creşte cererea.

În afară de preţ asupra cererii influenţează şi alţi factori:

 1) Gusturile şi preferinţele consumatorului;

2) Schimbarea preţurilor la produsele substituibile;

3) Dinamica (nivelul) veniturilor consumatorilor. Dacă creşte

venitul – creşte cererea

faţă de mărfurile normale (prestigioase), iar dacă veniturile scad –

creşte cererea

faşă de mărfurile secundare (de prima necesitate);

4) Schimbările în numărul consumatorilor. Dacă creşte numărul

consumatorilor –

creşte cererea;

5) Schimbările ce au loc în aşteptările consumatorilor referitor la

modificarea

veniturilor şi a preţurilor.

1
Schimbările ce se produc în cerere în dependenţă de schimbările ce se
produc în preţuri, constituie elasticitatea cererii.

Raportul dintre procentul de modificare a cererii faţă de procentul de

modificare a preţului constituie coeficientul de elasticitate a cererii.

CECP = % de mo.dificare a cererii % de mo.dificare a pretului

Dacă coeficientul de elasticitate a preţului este mai mare decât o unitate,

atunci avem cazul de cerere elastică.

CEC > 1 – cerere elastică CEC < 1 – cerere inelastică CEC = 1 – cerere
unitară

2. Oferta: esenţa, legea, factorii, elasticitatea

Oferta – reprezintă un mecanism al pieţei, care reflectă cantitatea de

mărfuri şi servicii care poate fi oferită consumatorilor într-o anumită
perioadă de timp la preţul pieţei.

Oferta la fel se manifestă în 2 forme:

2) Oferta individuală – oferta la nivel microeconomic şi cuprinde o marfă

sau o

grupă de mărfuri.
3) Oferta agregată sau totală – oferta la nivel macroeconomic şi
cuprinde ansamblul

venitului naţional creat de agenţii economici şi oferit tuturor

consumatorilor.

Asupra ofertei influenţează în primul rând dinamica preţului.

Preţul şi oferta sunt direct proporţionale. Cu cât creşte preţul cu atât
creşte oferta, dacă preţul scade, scade şi oferta.

Preţ

Oferta

Curba ofertei

Legea generală a ofertei: dacă creşte preţul – creşte şi oferta şi invers,
dacă scade preţul – scade oferta.
Factorii ce influenţează asupra ofertei:

1) Dinamica costurilor de producţie. Dacă cresc costurile de producţie,

atunci

scade oferta şi invers;

2) Schimbarea preţurilor la mărfurile alternative;

3) Schimbarea în numărul producătorului;

4) Schimbările în sistemul de impozitare şi în sistemul de

acordare a subvenţiilor;

5) Schimbările în aşteptările producătorilor. Dacă producătorii

aşteaptă sporirea
 preţurilor, atunci în momentul dat se va micşora oferta;

6) Schimbările au loc în situaţia socială, economică şi politică.

Schimbările ce se produc în ofertă în dependenţă de schimbările ce se

produc în preţuri, constituie elasticitatea ofertei.

Raportul dintre procentul de modificare a ofertei faţă de procentul de

modificare a preţului constituie coeficientul de elasticitate a ofertei.

CEO = % de mo.dificare a ofertei % de mo.dificare a pretului

Dacă coeficientul de elasticitate a ofertei este mai mare decât o unitate,

atunci avem cazul de ofertă elastică.

CEO > 1 – ofertă elastică CEO < 1 – ofertă inelastică CEO = 1 – ofertă
unitară

3. Echilibrul şi dezechilibrul pieţei. Preţul de echilibru

Piaţa este considerată echilibrată dacă volumul cererii coincide cu

volumul ofertei. Piaţa e considerată neechilibrată dacă cererea nu
corespunde ofertei.

Preţul de echilibru – punctul de intersecţie dintre curba cererii şi curba

ofertei.
Preţ

E Echilibrul pieţei

Cererea şi oferta influenţează asupra preţului de echilibru în felul

următor: 1) Creşterea cererii contribuie la sporirea preţului de echilibru;
2) Scăderea cererii duce la scăderea preţului de echilibru;

3) Creşterea ofertei duce la scăderea preţului de echilibru;

4) Scăderea ofertei duce la creşterea preţului de echilibru.

3
Asupra echilibrului pieţei influenţează mecanismele cererii, ofertei,
concurenţei şi utilităţii. Abaterea de la aceste mecanisme duce la
dezechilibrul pieţei şi la consecinţe negative.

Rezumat

1.

Cererea pentru un bun reprezintă cantitatea din acel bun pe care

consumatorii doresc şi pot să o achiziţioneze într-o perioadă de
timp. Cererea depinde de un număr de factori, cum ar fi: preţul
bunului, venitul, preferinţele şi aşteptările cumpărătorilor, precum
şi publicitatea făcută bunului respectiv.

2.

Curba cererii ilustrează relaţia dintre cantitatea cerută dintr-un bun

şi preţul acestui bun. În conformitate cu legea generală a cererii
curbele cererii au pante negative, însemnând că o creştere a
preţului conduce la o scădere a cantităţii vândute, şi invers.

3.

Elasticitatea cererii în funcţie de preţ măsoară variaţia cererii

atunci când preţul se modifică. Elasticitatea în funcţie de venit
măsoară modificarea cererii la o variaţie a venitului.

4.

Oferta pentru un bun reprezintă cantitatea din acel bun pe care

firmele individuale sunt dispuse să o ofere spre vânzare într-o
anumită perioadă de timp. Oferta depinde de: preţul bunului, preţul
bunurilor alternative, preţul factorilor de producţie, costurile de
producţie etc.

5.
 Curba oferetei ilustrează relaţia dintre cantitatea oferită dintr-un
bun şi preţul bunului. În conformitate cu legea generală a ofertei
curbele ofertei au pante pozitive, însemnând că o creştere a
preţului conduce la o sporire a cantităţii de bunuri oferite.

6.

Echilibrul de piaţă este definit ca o stare în care nu sunt generate

forţe economice capabile să modifice starea existentă. Pe piaţa
unui bun sau a unui serviciu se spune că s-a stabilit un echilibru
atunci când cererea pentru bunul sau serviciul respectiv este egală
cu oferta lui pe piaţă.

7.

Analiza cererii şi a ofertei poate fi folosită pentru a ilustra

interacţiunea dintre pieţe. De ex., o scădere a ofertei care face să
crească preţul unui bun va fi de natură să mărească preţul
bunurilor de substituţie şi să micşoreze preţul bunurilor
complimentare. Scăderea ofertei va reduce, de asemenea,
disponibilitatea bunurilor furnizate simultan şi va determina astfel
creşterea preţurilor acestora.

8.

Preţurile de piaţă sunt o consecinţă a raporturilor dintre cerere şi

ofertă, adică ele se stabilesc printr-un dialog permanent dintre
vânzători şi cumpărători. Preţul de piaţă este determinat de
volumul de muncă, utilitatea produselor, cerere şi ofertă, raritate.
În condiţiile pieţei contemporane de rând cu preţurile de piaţă se
aplică şi preţurile administrate (stabilite de stat şi întreprinderi
monopoliste).