CAPITOLUL 1: ȚESUTURILE

Știința care se ocupă cu studiul țesuturilor se numește HISTOLOGIE.

Un țesut este o grupare de celule care au aceeași formă, aceeași structură și
îndeplinesc aceeași funcție în organism.
Țesuturile pot fi VEGETALE și ANIMALE.

1.1 Țesuturile VEGETALE:

Etapele dezvoltării unei plante:
celula ou/zigot țesuturi embrionare țesuturi definitive
Clasificare:
a) după forma celulelor:
- țesuturi parenchimatice – celule izodiametrice (același diametru)
- țesuturi prozenchimatice – celule heterodiametrice (diametru diferit)
b) după gradul de diferențiere și funcție fiziologică:
- țesuturi embrionare:
 apicale – în vârful rădăcinii și tulpinii, determină creșterea în lungime
 intercalare – la plante cu noduri și internoduri, întâlnite la graminee
 laterale – situate paralel și lateral față de axa organului, determină
creșterea în grosime
- țesuturi definitive:
 țesutul de apărare (asigură protecția, situat la exteriorul organelor). După
ORIGINE poate fi:
o primar – provine din meristemele apicale: epidermă (cu
celule stomate și peri), exodermă și endodermă.
o secundar – provine din meristemele laterale: suberul și
felodermul.
 țesutul fundamental (parenchimurile – cele mai des întâlnite)
o parenchim asimilator – rol de asimilare, la nivelul frunzelor
o parenchim de depozitare – stochează materia primară produsă
de plantă în bulbi, tuberculi și rizomi.
o parenchim aerifer – face depozite de aer la plantele acvatice
o parenchim acvifer – face depozite de apă la plantele din
zonele secetoase
  țesutul conducător – conduce seva care poate fi: brută (seva
neprelucrată - formată din apă și săruri minerale) și elaborată (seva
prelucrată – formată din substanțe organice)
- alcătuit din celule specifice numite vase: lemnoase (conduc seva
brută) și liberiene (conduc seva elaborată)
- vase + țesut mecanic + parenchim fascicule: lemnoase și
liberiene.
~ Fasciculele lemnoase sunt alcătuite din: trahee, traheide, parenchim
lemnos, fibre lemnoase.
~ Fasciculele liberiene sunt alcătuite din: tuburi ciuruite, celule anexe,
parenchim liberian, fibre liberiene.

 țesutul mecanic – rol de susținere: colenchim (uniform) și sclerenchim

(neuniform)
 țesutul secretor – rezultă produși de secreție și de excreție:
- gume, mucilagii, latex, balsamuri, uleiuri volatile.

1.2 Țesuturile ANIMALE:

Țesuturile animale pot fi de patru tipuri: epitelial, conjuctiv, muscular și nervos.
1.2.1 Țesutul epitelial – nu este vascularizat se hrănește din stratul profund).
După funcție, țesuturile epiteliale pot fi: de acoperire, glandulare, senzoriale și
de absorbție.
1) De ACOPERIRE - unistratificate și pluristratificate.
UNISTRATIFICATE - pavimentos-simplu (pleură, pericord, peritoneu)
- cubic-simplu (bronhiole, canalele de secreție ale plantelor)
- cilindric-simplu (mucoasa trompelor uterine, epiteliile
mucosae ale tubului digestive, mucoasa epididimului).
PLURISTRATIFICATE - pavimentos-strtificat (celule turtite, keratinizate în
epidermă și nekeratinizate în epiteliul mucoasei bucale și faringiene)
- cilindric-stratificat (în epiteliul ureterelor și vezicii
urinare)
- pseudostratificate (epiteliul tracheal al bronhiilor mari).
2) GLANDULARE (au celule cu rol secretor + vase de sânge + nervi alcătuiesc
glandele).
 GLANDE EXOCRINE au canal de secreție la suprafața pielii (mamare,
sudoripare și sebacee) și care au canal de secreție ce se deschide în cavități
(salivare și gastrice).
 GLANDELE ENDOCRINE nu au canal, hormonii se varsă direct în sânge
(glanda tiroidă, timusul, epifiza, suprarenalele)
 GLANDELE MIXTE au funcție exocrină și endocrină:
- pancreasul exocrin secretă sucul pancreatic;
- pancreasul endocrin secretă insulina;
- ovarul exocrin secretă ovulele;
- ovarul endocrin secretă estrogenul și progesteronul;
- testiculul exocrin secretă spermatozoizii;
- testiculul endocrin secretă testosteronul.

3) SENZORIALE prezintă celule specializate în recepționarea stimulilor

(interni și externi).

4) DE ABSORBȚIE în vilozitatea intestinală

Epiteliu unistratificat

Structura vilozității intestinale

1.2.2 Țesutul conjunctiv se află în interiorul unor organe și umple golurile dintre
celelalte țesuturi. Alcătuit din fibre rezistente de colagen, reticulină și elastină;
celule care diferă de la un țesut la altul și substanță fundamentală care poate fi
moale, semidură și dură.
După consistența substanței fundamentale avem țesut conjunctiv moale, țesut
conjunctiv semidur și țesut conjunctiv dur.
a) Țesutul conjunctiv moale
- țesut conjunctiv lax – alcătuit din celule, substanță fundamentală și fibre în
proporții aproape egale; are rol trofic și de legare a unor organe;
- țesut conjunctiv reticulat – în măduva hematogenă, ganglioni limfatici, splină și
amigdale;
- țesut conjunctiv fibros – în tendoane, ligamente, aponevroze, membrana
protectoare a mușchilor și capsulele ficatului și rinichilor;
- țesut conjunctiv elastic – în tunica medie a arterelor și venelor, corzile vocale și
plămâni
- țesut conjunctiv adipos – hipoderm și în jurul unor organe (ochi și rinichi).

b) Țesutul conjunctiv semidur (cartilaginos)

Alcătuit din celule cartilaginoase – condrocite (se află în condroplaste) – substanță
fundamentală care conține condrină, și fibre colagene și elastice. Poate fi:
- țesut conjunctiv hialin – în cartilaje costale, laringiene, traheale și septul nazal;
- țesut conjunctiv elastic – în pavilionul urechii, epiglota și trompa lui Eustachio;
- țesut conjunctiv fibros – în discurile intervertebrale, meniscurile articulare și
simfiza pubiană.

c) Țesutul conjunctiv dur (osos)

Alcătuit din substanță fundamentală cu săruri fosfocalcice, fibre conjunctive și
celule osteoblaste (tinere), osteocite (mature – se află în cavități numite
osteoplaste) și osteoclaste (gigantice și multinucleate).
Țesutul osos poate fi compact și spongios.
o Țesutul osos compact – în diafiza oaselor lungi și stratul de la suprafața
epifizelor.
o Țesutul osos spongios se găsește în epifizele oaselor lungi și în interiorul
oaselor plate; are lamele osoase numite trabedile care se întretaie
delimitând cavități numite areole – au măduva roșie.
1.2.3 Țesutul muscular este alcătuit din celule musculare.
Celula musculară este alcătuită din membrană (sarcolema), citoplasmă
(sarcoplasma) și nucleu sau nuclee. Sarcoplasma conține organite care pot fi
comune sau specifice (miofibrile – actină/miozină).
Țesutul muscular poate fi: STRIAT (scheletic și cardiac) și NETED.
a) Țesutul muscular STRIAT
- de tip scheletic (musculatura de pe oase: biceps, triceps)
-

FIBRA MUSCULARĂ NETEDĂ

- de tip cardiac (prezintă contracție involuntară, miofibrilele la același nivel;
ex: miocardul, discurile intercalare)

+ + + + +
- - - - -
+ + - + +
- - + - -
+ + + - +
- - - + -
+ + + + -
- - - - +

b) Țesutul muscular NETED – este visceral, multiunitar ~ la iris (contracția

este fină și gradată).
1.2.4 Țesutul nervos este format din neuroni și celule gliale (nevroglia).
1) Neuronii – rol în conducerea și producerea impulsului nervos; nu se divid.
După numărul de prelungiri pot fi: unipolari, bipolari, multipolari și
pseudounipolari. Forma neuronilor este de obicei stelată, ovală sau rotundă.
După funcție calsificăm neuronii ca fiind: senzitivi, motori și intercalari (de
asociație). Sunt alcătuiți din CORP CELULAR și PRELUNGIRI.
Corpul celular – prezintă membrană (NEURILEMĂ), citoplasmă
(NEUROPLASMĂ) și nucleu. În citoplasmă se află organite celulare comune și
specifice (neurofibrilele și corpusculii Nissl – cu mase dense de Reticul
endoplasmatic rugos – REG).
Prelungirile sunt dendritele (mai multe) și axonul (unic; prezintă axolemă și
axoplasmă).
Axonul este învelit de trei teci: teaca de mielină, teaca Schwann, teaca Henle.
Legătura dintre doi neuroni se realizează prin intermediul sinapselor:

Sinapsă axodendritică

Funcțiile neuronului: excitabilitate (reacționează, receptând informația) și

conductibilitate (conduce informația mai departe).
2) Celulele gliale – se divid; de 10 ori mai multe decât neuronii. Pot fi astroglii,
microglii, ependimale și oligodendrocite. Celulele gliale au rol trofic, de susținere
și intervin în fagocitoză.