Când cu una, când cu alta
Când cu una, când cu alta,
Când cu râul, când cu balta,
Când cu acul, când cu ața,
Când cu vântul, când cu ceața.
Când cu crapul, când cu somnul, când cu dracul,
când cu Domnul,
Când cu parul, când cu cioara, când cu grâul, când
cu moara.
Când cu lirul trandafirul,
Când cu cheia, când cu mărul,
Când cu spicul, când cu firul,
Când cu brânza, când cu zărul.
Când cu calul sau săgeata,
Când cu pâinea, când cu bradul,
Când cu asul, când cu roata,
Când cu Gheorghe, când cu Radu.
Niciodată drept ca plopul,
Nici înghesuit ca dopul,
Nici crestat de-un gând în frunte,
Nici slobod ca râu-n munte.
Nici în zbor ca rândunica, nici la pândă ca pisica,
Nici ca sfera, nici ca oul
Și nici răbdător ca boul.
Când cu lirul trandafirul,
Când cu cheia, când cu mărul,
Când cu spicul, când cu firul,
Când cu brânza, când cu zărul.
Când cu calul sau săgeata,
Când cu pâinea, când cu bradul,
Când cu asul, când cu roata,
Când cu Gheorghe, când cu Radu.
Și discret și-ncet încet,
Se strecoară indecent,
Până-n față, unde-nalță
Peste noi un fel de greață.
Scoate-un fel de cap din care
Ochii scuipă amenințare,
Și-și învârte vorba-n gură,
Pân’ se face-njurătură.
Când cu lirul trandafirul,
Când cu cheia, când cu mărul,
Când cu spicul, când cu firul,
Când cu brânza, când cu zărul.
Când cu calul sau săgeata,
Când cu pâinea, când cu bradul,
Când cu asul, când cu roata,
Când cu Gheorghe, când cu Radu.
Când cu una, când cu alta, când cu râul, când cu
balta, când cu acul, când cu ața, când cu vântul,
când cu ceața, când cu crapul, când cu somnul, când
cu dracul, când cu Domnul, când cu parul, când cu
cioara, când cu grâul, când cu moara, când cu una,
când cu alta, când cu una, când cu alta...