IBPcurs 1

NSTALATII AVALE E ORD
Razvan Bidoae
Part 1 – Calculul instalatiilor cu tubulaturi

Consideratii Generale
• Instalatiile navale reprezinta dotari specifice navelor cu rolul de a asigura navigatia in deplina siguranta si
indeplinirea functiunilor de exploatare.
• Instalatiile navale se clasifica:
• Instalatiile energetige – au rolul de generare a energiei la bordul navei. Pentru aceasta se folosesc combustibilii fosili si se
genereaza energie mecanica sau termica. Combustibili pot fi solizi, lichizi, gazosi, atomici.
• Instalatii cu tubulaturi – au rolul de a transporta lichidele la bordul navei. Aceste instalatii se pot clasifica in:
• instalatii aferente instalatiilor energetice (alimentare cu combustibil, ungere, racire, evacuare gaze, reducere noxe - scrubber, filtrare – purificare, etc);
• Instalatii aferente corpului navei (ballast, santina, stins incendii, sanitare, frigorifice, conditionare)
• instalatii pentru nave specializate: nave tank (marfa, stripping, gaz inert, spalare tancuri, etc) transport gaze lichefiate (marfa, lichefiere, racier, etc), nave
transport animale vii, dragaj, pasagere
• Instalatii de punte – mecanice. Au rolul de a asigura functionarea si siguranta navei, acestea sunt:
• Instalatia de ancorare – asigura stationarea navei in rada porturilor;
• Instalatia de acostare-legare – asigura legarea de cheu sau de o alta nava
• Instalatia de remorcare;
• Instalatia de salvare;
• Instalatia de guvernare – carme sau propulsoare azimutale (bow thruster nu este guvernare)
• Instalatia de incarcare descarcare (macarale, bigi, benzi rulante, etc)
• Instalatiile electrice – au rolul de a produce, distribui si stoca energia electrica la bordul navei. Acestea se pot clasifica in:
• Generatoare energie electrica (principala si avarie);
• Distributie energie electrica (principala si avarie);
• Instalatie de iluminat
• Instalatie de comanda, control, automatizare, supraveghere, etc.
• Instalatiile de navigatie sunt specific urmaririi navigatiei navei. Acestea sunt: radiocomunicatie, radar, lumini navigatie,
pozitionare nava, traiectorie nava, inregistrare activitate nava (cutia neagra).
Consideratii Generale
• Constructia instalatiilor este determinata de rolul lor la bord. Instalatiile a caror functionare afecteaza
siguranta si vitalitatea navei, vor avea constructia si parametrii functionali in concordanta cu ceritele
regulamentelor internationale (IMO: SOLAS, MARPOL, Life-Saving Appliances, Fire Fighting Systems, etc.;
cerintele suplimentare a autoritatilor de pavilion). Instalatiile ce asigura confortul la bordul navei sunt
reglementate de proprietari navelor, cerintele asociatiilor de profil (ILO, cerinte pavilion, sindicate, etc.),
criterii economice.
• Criteriile de rezistenta pentru instalatiile ce pot afecta siguranta navelor sunt date in Regulile
Societatilor de Clasificare, a caror aplicare creaza premizele unei exploatari sigure a navelor.
Instalatii cu tubulaturi consideratii generale
• Sunt instalatii prin care circula fluide de lucru si au o structura comuna, atat la instalatiile pentru corpul
navei, cat si la cele ale sistemelor energetice. Ele au in structura lor urmatoarele:
• masinile hidraulice sau pneumatice;
• tubulatura instalatiei;
• armaturile pentru comanda si controlul functionarii instalatiei.
• Masinile hidro-pneumatice sunt elementele care asigura transferul/conversia energiei intre fluidului de
lucru (p, Q) si energia mecanica de la axul masinii (ω, M). In functie de sensul in care are loc conversia,
masinile hidro-pneumatice pot fi:
• masini generatoare, in care energia mecanica de la intrarea in masina se transforma in energie hidraulica sau pneumatica,
realizandu-se conversia mecano-hidraulica;
• masini motoare, care primesc energia hidraulica sau pneumatica si produc energie mecanica, realizand conversia hidro-
mecanica. In tab.II.1 este sugerat modul in care se realizeaza conversia in cele trei tipuri de masini, find indicati parametrii
fluxurilor de energie care intra in procesul de conversie, precum si eficienta conversiei pentru fiecare tip de masina.
Parametrii energiei in procesul conversiei
TIPUL MASINII EFICIENTA CONVERSIEI
INTRARE MASINA IESIRE
CUPLU DEBIT ∙
GENERATOARE VITEZA GENERATOR SARCINA = =
∙
PUTERE = ∙ PUTERE = ∙
∆
DEBIT CUPLU ∙
MOTOARE SARCINA MOTOR VITEZA = =
PUTERE = ∙ PUTERE = ∙ ∙
∆
ℎ
GENERATOR M OTOR
TRANSMISII = = ∙ = ∙
∆ , ∆
• Principiul prin care se realizeaza conversia determina constructia masinii. In general, pentru conversie
sunt utulizate doua principii:
• Principiul hidrodinamic, care realizeaza conversia in masina intr-un sens sau in altul, prin modificarea energiei cinetice (viteza)
a fluidului care trece prin masina. Masinile generatoare care folosesc principiul hidrodinamic se numesc pompe in cazul
lichidelor si ventilatoare cand fluidele de lucru sunt gazele.
• Principiul hidrostatic (sau volumic), care realizeaza conversia fluidului prin modificarea energiei potentiale (presiunii) a
fluidului care trece prin masina. Masinile generatoare care folosesc principiul hidrostatic se numesc pompe volumice in cazul
lichidelor si compresoare cand fluidele de lucru sunt gazele.
• Masinile dinamice realizeaza ∆p mici si debite mari (volum mare), se folosesc de obicei pentru transfer
de lichide/gaze. Masinile statice/volumice realizeaza ∆p si debite mici se folosesc de obicei pentru
actionari de forta (hidraulice, pneumatice).
PRINCIPIUL FLUID
GENERATOARE MOTOARE TRANSMISII
FUNCTIONAL LICHID GAZ
L POMPE CENTRIFUGE SI POMPE RADIALE TURBINE FRANCIS CUPLAJE HIDRODINAMICE
CENTRIFUGAL VENTILATOARE CENTRIFUGE SI
G TURBINE RADIALE -
VENTILATOARE RADIALE
HIDRODINAMIC
L POMPE AXIALE TURBINE KAPLAN -

PROPULSIV TURBINE EOLIENE, TURBINE
G VENTILATOARE AXIALE -
ABUR/ GAZ
L POMPE DIAGONALE TRURBINE DERIAZ (DIAGONALE) -
MIXT
G VENTILATOARE DIAGONALE - -
L EJECTOARE LICHID/LICHID SAU LICHID/GAZ - -
CU JET
G EJECTOARE GAZ/GAZ SAU GAZ/LICHID - -
TURBIONAR L POMPE TURBIONARE - -
L POMPE VOLUMICE MOTOARE HIDROSTATICE TRANSMISII HIDROSTATICE
STATIC
HIDRO
MASINI
VOLUMICE MOTOARE PNEUMATICE
G COMPRESOARE VOLUMICE TRANSMISII PNEUMATICE VOLUMICE
VOLUMICE
• In cazul masinilor cu principiu dinamic acestea se pot imparti dupa principiul utilizat:
• In cazul cand conversia se bazeaza pe forta centrifuge, masinile se vor numi masini centrifuge sau masini radiale. La aceste
masini, elementul principal il reprezinta rotorul paletat, care interactioneza cu fluidul imprimandu-i o miscare complexa, a
carei componenta radiala catre exteriorul rotorului. La iesirea din rotor, fluidul cu energia cinetica marita, este preluat de
statorul masinii unde o parte din energie primita se transforma in energie potential – ∆p .
• In cazul conversiei ce se bazeaza pe forta de impingere masinile se vor numi masini axiale. La aceste masini, elementul
principal il reprezinta rotorul sub forma de elice, care interactioneza cu fluidul imprimandu-i o miscare axiala. La iesirea din
rotor, pe langa component axiala, fluidul capata si o viteza de rotatie ce este preluata de statorul masinii unde o parte se
transforma in viteza axiala, ceea ce duce la cresterea debitului.
• Tubulatura instalatiilor navale, reprezinta suportul material prin care circula fluidele de lucru. Ea trebuie
sa fie compatibila cu natura fluidului de lucru, sa corespunda parametrilor fizici ai acestuia (presiune,
temperatura, vascozitate) si sa poata fi realizata, prelucrata si imbinata prin tehnologii simple.
Tubulatura leaga masinile hidraulice de consumatori si transmite acestora energia hidraulica obtinuta in
masina. Tubulatura unei instalatii se caracterizeaza prin: diametrul, lungimea si configuratia instalatiei.
Constructia tubulaturii navale precum si materialele din care este realizata sunt reglementate prin
standarde si prin Norme ale Societatilor de Clasificatie.
• Armaturile, au rolul de a dirija, manevra sau regla circulatia fluidului prin instalatii. Dupa functiunile
indeplinite acestea pot fi:
• armaturi de trecere, care permit trecerea sau blocarea circulatiei fluidului in instalatii;
• armaturi de retinere, relizeaza blocarea automata a circulatiei fluidului numai intr-un sens;
• armaturi de trecere-retinere, permit trecerea sau blocarea fluidului intr-un singur sens, celalalt fiind blocat automat;
• armaturi de distributie, realizeaza distributia fluidului de lucru catre mai multi consumatori;
• armaturile de siguranta, mentin automat unul din parametrii fluidului de lucru sub o valoare maxima; (presiune)
• armaturi de reglare, mentin automat valoarea unui parametru al fluidului de lucru, in limite impuse de conditiile functionale
ale instalatiei.
Instalatii cu tubulaturi aferente corpului navei
Parametrii masinilor hidraulice la functionarea in instalatii.
• Parametrii care definesc functional o instalatie cu tubulaturi sunt:
• Debitul, definit prin cantitatea de fluid care trece prin unstalatie in unitatea de timp, poate fi considerat prin:
• debitul volumetric.... Q [m3/sec] sau [m3/h]
• (debitul masic........M [kg/sec])
• Sarcina, reprezinta energia specifica pe care fluidul o primeste, (in cazul masinilor generatoare) sau o cedeaza (in cazul masinilor
motoare), la trecerea prin masina. Componentele ei rezulta din bilantul energetic al fluidului.
• Pentru o pompa care face legatura intre punctele de transfer 1 si 2, printr-o tubulatura, care implica pierderile de sarcina h pe
aspiratie si h refulare, energia primita de fluid in pompa va fi:
= −
- energia fluidului la iesirea din pompa;
- energia fluidului la intrarea in pompa;
• Notand energia totala necesara circulatiei fluidului prin instalatie, din bilantul energetic rezulta: = . Prin calculul energiei , cand se cunoaste debitul si structura constructiva a insalatiei, se poate
determina sarcina pompei. Considerand energia totala a fluidului raportata la unitatea de volum, data prin ecuatia lui Bernoulli, rezulta energia specifica sub forma :
$
=ρ ⁄2 + ! + ρ"# sau = ⁄2 + !⁄ρ" + # [()*];
%&
• Pentru instalatia de mai sus, vom avea:
, ,
= + ! + -"# si = + ! + -"#
• Sarcina pompei devine: = − = - ⁄2 − + ! −! + -" # − #
Relatia poate fi interpretata astfel: energia transmisa prin pompa lichidului, se manifesta prin: componenta dinamica, care reprezinta cresterea energiei cinetice, in pompa (intre refulare si aspiratie, termenul I),
componenta statica data prin cresterea energiei potentiale exprimata prin presiune, (termenul al II−lea ), componenta geodezica, exprimata prin diferenta de nivel, intre refulare si aspiratie, (termenul al III−lea).
Daca definim sarcina pompei in raport cu energiile specifice ale lichidului intre cele doua puncte de cuplare 0 la aspiratie si la refulare, vom avea:
- -
0 = 0 + !0 + -"#0 ; = + ! + -"#
2 2
• Dar = 0−ℎ ; = +ℎ
• Sarcina pompei devine : = − = − 0 + ℎ + ℎ = - ⁄2 − 0 + ! − !0 + -" # − #0 + ℎ + ℎ
234
• Din analiza relatiei rezulta ca termenii I, II, III, depend de deconditiile e cuplare si ei pot fi stabiliti prin datele deproiectare ale instalatiei. Ultimul termen , h, introduce efectul pierderilor de energie in instalatie
si influenteza energia care trebuie furnizata de pompa. Deci, problema proiectarii, din punct de vedere hidraulic a unei instalatii, consta in calculul pierderilor de sarcina h, care, impreuna cu componentele
sarcinii date prin conditiile de cuplare permit alegera pompei, si calculul consumului de energie al acesteia.
Avand debitul si conditiile de cuplare, date in tema de proiectare, se determina prin calcul pierderile de sarcina, h , si apoi se defineste
sarcina pompei.
In practica, nu toti termenii care compun sarcina au valori semnificative; pentru unele tipuri de instalatii putandu-se ivi urmatoarele
situatii:
• 0 si sunt mici si au valori apropiate. Cazul se intalneste la transferul intre tancuri cu suprafete mari, cand primul temenul devine neglijabil. In acest caz, 5 = ! − !0 +
-"# + ℎ;
• daca intre punctele de cuplare presiunea este aceeasi, (cazul tancurilor care comunica cu atmosfera): !0 = ! = !6 , sarcina instalatiei este: 5 = -"# + ℎ
• daca diferenta de nivel este neglijabila (# ≈ 0) termenul ρ"# ≈ 0 si 5 = ℎ, caz in care, sarcina instalatiei si deci cea ceruta pompei va corespunde compensarii pierderilor
hidraulice h.
In cazul in care pompa este amplasata deasupra nivelului lichidului de transfer, apare problema indeplinirii conditiei de autoaspiratie, care
consta in posibilitatea pompei de a-si ridica lichidul de la nivelul inferior rotorului, pana la rotor unde primeste energia necesara
transferului. Indeplinirea acestei conditii este esentiala pentru functionarea pompelor, de aceea, va fi analizata sub doua aspecte:
- amorsarea functionarii pompei;
- functionarea fara cavitatie.
Primul caz apare frecvent la instalatiile care au pompele deasupra nivelului apei (santina balast) la pornirea initiala sau in timpul exploatarii (patrunde aer in in
tubulatura de aspiratie si este transferat rotorul pompei). In acest caz, fortele centrifuge transmise aerului din rotor sunt prea mici pentru a reliza o sarcina
suficienta ridicarii nivelului de apa in rotor. Pentru a amorsa functionrea trebuie umplut rotorul si tubulatura de aspiratie cu lichid, operatie care poarta
denumirea de amorsare a pompei. Umplerea pompei se realizează prin crearea unei depresiuni in pompei, asa incat umplerea rotorului se face pe seama
presiunii atmosferice care impinge apa in rotorul pompei. Nici o pompă nu poate aspira liber de la o înălțime mai mare de 10 mCA.
Prin sarcina vacumetrica a unei pompe Hv se intelege presiunea minima care poate sa apara la intrarea in rotor la care pompa functioneaza (caracteristica
depinde de forma constructiva a palelor rotorului, diametrul rotorului si turatia rotorului). Pompele reale trebuie să aibă la intrarea în rotor o presiune mai
mare decât cea a lichidului saturat, ps , la care începe fierberea lichidului la temperatura ambienta. Apariția vaporilor întrerupe continuitatea curgerii iar
pompa cavitează și nu mai debitează.
Pentru a pune în evidență factorii care influențează funcționarea pe aspirație a unei pompei se va determina sarcinii
vacuumetrice pe baza ecuația lui Bernoulli între O și A
ρv A2 sau ρv A2
p0 = p A + + ρgz A + h A p0 − p A = + ρgz A + h A
2 2
H VP sarcina totală a lichidului care circulă prin tubulatura de aspirație
Bilanțul energetic, pe aspirație, va fi satisfăcut dacă HVP = H iA iar condiția funcționării normale pe aspirație va fi: HVP ≥ H iA
Daca se cunosc debitul, configurația și dimensiunile tubulaturii pe aspirație și trebuie determinată înalțimea maximă la care se poate amplasa pompa, pentru
a funcționa fără cavitație. Aceasta va fi:
1  ρv A2 
z Amax =  H V − − hA 
ρg  2 
Un alt mod de a aprecia funcționarea pompelor pe aspirație consideră în locul sarcinii pe aspirație a pompei marimea: NPSH (Net Postive Suction Height) care
reprezintă diferența dintre energia totală a lichidului la intrarea în rotorul pompei și energia corespunzătoare presiunii la care începe cavitația ps:
ρv A
2
NPSH = + p A − pS
2 ρ 2
vA
Echivalenta dintre NPSH si Hv este: NPSH = 2 + p0 − pS − H A
p2 , v2 , E2
2
Calculul hidraulic a instalatiilor cu tubulaturi hr
Calculul hidraulic are ca scop stabilirea parametrilor hidraulici ai instalaţiei şi corelarea lor cu cei ai maşinii, pentru z 2 z
pr ,vr
PC
îndeplinirea condiţiile funcţionale impuse. Sarcina totala necesara circulatiei fluidului in regim permanent este: pa ,va
1
ha zr
5 0 0 p1 , v1 , E1 za
2 z1
I I
Primii trei termeni ai ecuatiei sunt determinati de conditiile de cuplare iar ultimul termen, h, reprezinta energia Fig. II.1 Elementele care definesc sarcina pompei
pierduta la circulatia fluidului prin instalatie.
Determinarea lui h reprezinta obiectivul calculului hidraulic a unei instalatii.
La calculul unei instalaltii sunt cunoscute: dimensiunile, configuratia instalatiei si debitul. (p1, p2, v1, v2, z1, z2, d1, d2). Calculul pierderilor de
sarcina, h, se face utilizand relatiile din hidrodinamica referitoare la curgerea prin conducte. Pierderile totale de sarcina la curgerea printr-o
conducta care are pierderi locale (coturi, armaturi, etc.), vor fi:
9 , $
: %&
9 ;: =
-reprezinta pierderile prin frecari. ( coeficientul de frecare, , -rugozitatea relativa, -vascozitatea cinematica)
: < :
64
λ I- regim laminar λ= 0 ,25
Re  k 64 
II-regim de tranzitie λ = 0 ,11 + 
 d Re  0 ,316
ε III-regim turbulent de automodelare; λ = 0 ,25
Re
I II III
Re cr Re am Re
Calculul hidraulic a instalatiilor cu tubulaturi
Metoda pierderilor locale echivalente, se utilizeaza atunci cand ponderea pierderilor locale este mare fata (multe coturi si valve) de
pierderile prin frecari de pe portiunile drepte ale instalatiei (lungime totala mica). In acest caz, pierderile prin frecari se vor echivala cu
pierderi locale fictive. Echivalarea se face egaland pierderile prin frecari ale tubulaturii drepte existente cu o pierdere locala fictiva > :
9 ?&
> iar relatia devine >
:
Metoda lungimilor echivalente, inlocuieste pierderile locale cu pierderi prin frecari pe portiuni drepte de tub de acelasi diametru, de
9@ :
lungimi fictive > , care au aceleasi pierderi hidraulice ca si pierderile locale. Vom avea: , de unde > , iar pierderea totala
: A
9B9@ ? &
devine:
:
?& 9B9@
In urma calcului hidraulic sarcina unei instalatii este: Hi = Conditii Cuplare + A . Unde A este: > sau .
:
Hi
h – pierderile
pe instalatie
CC
Q
Particularitatile calculului hidraulic. In practica, tubulatura instalatiilor poate avea si alta sectiune decat cea circulara, ceea ce modifica
spectrul curgerii si necesita metode adecvate pentru calculul hidraulic. Cele mai uzuale abordari au la baza echivalarea sectiunii necirculare
a tubulaturii reale cu o tubulatura circulara echivalenta. Tubulatura echivalente se va carteriza trebuie sa introduca aceleasi pirerderi de
sarcina.
Spre exemplificare se va considera tubulatura cu sectiune dreptunghiulara. Considerand doua tronsoane cu lungimi unitare si avand
sectiune dreptunghiulara pentru tubulatura reala si circulara pentru tubulatura echivalenta, CD4 ,
0 ,
Metoda vitezelor eqivalente. n egalarea pierderilor prin frecari pe cele doua tronsoane: D D: D , pentru sectiunea circulara,
EFGH
0 , K
si : :I : pentru cea dreptunghiulara ( : -raza hidraulica data de aria sectiunii circulare raportat la perimetrul udat : : ;
J BK
K
a,b dimensiunile tubulaturii dreptunghiulare). Admitand D : si D :, rezulta diametrul echivalent dupa viteza: CD42 .
BK
0 IMF , 0 MJ ,
Daca echivalarea se face considerand egalitatea debitelor prin cele doua tubulaturi: rezulta: D D L & , : :I ,
:EFG N:EFGL J K
P O KO
egaland D : rezulta: diametrul echivalent dupa debit: CD4M .
BK
Calculul hidraulic al tubulaturilor complexe. Instalatiile navale sunt formate din tuburi de diferite lungimi si diametre, configurate dupa o
schema care satisface conditiile functionale cerute instalatiei, care in final formeaza o instalatie complexa. Calculul parametrilor functionali
ai masinii hidraulice intr-o instalatie complexa se face mai simplu daca acesta este redusa din punct de vedere hidraulic la o instalatie
simpla a carei caracteristica se poate reprezenta usor. Pornind de la observatia ca o instalatie complexa este formata din portiuni de tuburi
cuplate in serie sau in paralel, se vor reprezenta caracteristicile reduse in cazul celor doua moduri de cuplare:
l1, d1, Q l2, d2, Q
Cuplarea in serie a doua tubulaturi cu geometria definita este: Q h1 h2 Q=ct
In acest caz, debitul prin tuburile inseriate este acelasi, iar pierderile de sarcina se aduna.
om avea: Q 0 0 , pentru 0
Q 0 Q Q - caracteristica celor doua tuburi

cuplate in, unde .
h
Q 0
hs=h1+h2=
2 2
(s1+s2)Q=ssQ
h1
h1
hs
h1 h2
O Q
Cuplarea in paralel a doua tuburi 1 si 2, amplasate in acelasi plan si avand punctul de ramificatie O
1
Q1 l 1, d 1 Q1
Q=Q1+Q2
O
Q2
l 2, d 2 Q2
2
4R 0⁄ 4& 0⁄
vom avea: 0 0 0 0 si . Caracteristica tubulaturii rezultante, care cuplate in punctul O, are
QR Q&
4R 0⁄ 4& 0 ⁄
acelasi efect la trecerea debitului S 0 .
QR Q&
In punctul de cuplare presiunile pe cele doua ramuri sunt egale: h

0 0 h1 h2
0 T si, T ,
QR Q&
2
0 0
U h2=spQ
sau: , unde T . Q1
QR Q&
Q2
Qp=Q1=Q2
O Q
In exemplele prezentate s-a presupus ca tubulatura complexa este amplasata in plan orizontal. Daca apar diferente pe verticala, trebuie
considerata sarcina geodezica. In cazul instalatiei: 1
Q1
zA
Q1
Q=Q1+Q2 2
O Q2
h
Ramura 1 va fi alimentata cand 6
In acest caz caracteristica instalatiei este: Q1
Q2 Q1
s2Q 2
2
2
2
r
srQ
1
s 1Q
h r=
h2=
h1=
hA=ρgzA
Pe baza exemplelor prezentate se poate trasa caracteristica rezultanta pentru orice instalatie complexa, cupland tronsoanele in serie sau in
paralel, dupa schema functionala, pornind de la capetele instalatiei, unde aceasta se cupleaza la consumatori.
Calculul hidraulic a instalatiilor cu tubulaturi Diametrul
interior
Metode de calculul a pierderilor de sarcina in instalatii cu tubulaturi. d1 d2
mm mm Debitul
1. Calculul hidraulic se poate face direct, prin determinarea pierderilor de 150 volumetric
sarcina si calculul sarcinii masinii hidraulice adecvate instalatiei cu geometria (175)
Qh[m /h] la
12 C
data si conditiile de cuplare cunoscute. 25 200
2. Calculul hidraulic se poate face indirect, cand se da sarcina masinii si se 1" Q h1 Q h2
(225)
calculeaza dimensiunile instalatiei care corespund sarcinii date. 32 250
h1-h2
In ambele cazuri trebuie determinata pierderea de sarcina h care se calculeaza 2 "
1/4
(275) l
300 30 mm H2O/m
direct sau folosind metoda pierderilor locale echivalente sau a lungimilor 11/2 "
25
(325) 50
0,1
echivalente. 350 0,3
(375) 0,5 100
25 0,2
2" 400
Pentru calculul pierderilor echivalente se construesc nomograme pentru 1 200 0,3
450
calculul hidraulic. Acestea se construiesc pentru instalatii prin care circula apa, 300 0,5
500 2 500
produse lichide vascoase (produse petoliere), aerul la joasa presiune (in 2 " 25
1/2
550 3 1
instalatiile de ventilatie) sau inalta presiune (aburul). 3" 80
600 3 1000
2
10 2000 3
Se intra cu perechile de valori: d1, Qh1 sau d2, Qh2 si se determina panta 150 3000
5
hidraulica i, cu care se calculeaza pierderile totale de sarcina: htot=i·lc ; unde 4"
100 800 20
30
5000
10
lungimea de calcul V se compune din lungimea efectiva WX si lungimea 900
Corespondenta
marimilor 50 10000
Z 125 20
echivalenta a pierderilor locale WVY ; lc=lef+lech. 5" 1000 d1 si Qh1
100 20000
30
[ 1100 d 2 si Q h 2 30000
150 1200 200 50
6" 50000
300
(175) 100000 100
1400 500
200 200000 200
1600 1000
(225) 1800
250
2000
(275)
300
200 5,0
Calculul hidraulic a instalatiilor 6,0
mm
160 4,5
50
4 ,0
3,5
60
100
cu tubulaturi
70
90
mm
80 3,0
80
100
70
di=
60 2,5
50
125
In cazul cand cand se doreste o anumita panta hidraulica atunci: in 40
150
2 ,0
nomograma se intra cu doi din cei trei parametrii directi: debit [m3/h]; d[mm]; m/
s
175
30 1,8
200
v[m/s] si se determina panta hidraulica si al treilea parametru. De ex., daca se
Pierderea specificc de presiune λ=∆h/l, [mm H2O/m]

1,6
225
250
intra cu debitul si diametrul rezulta panta i si viteza v. Nomograma permite 20 1 ,4
275
300
16
alegerea diametrului care corespunde unei pante hidraulice impuse, situatie 1 ,2
350
intalnita cand instalatia se dimensioneaza pentru a corespunde unei masini 10
hidraulice sau pneumatice. 9
8 1,2
7
6 1 ,0
5 0 ,9
4 0 ,8
3 0,7
0,6
2
0,5
1,6
0 ,4
1
125
0,9
0,8 0 ,5
150
0,7
175
0,6
200
0,5 0 ,4
225
250
0,4 0,3
mm
5
275
300
350
0,3 0,3
di=
400
0,2
450
0,2 5
mm
500
0,16
0 ,2
600
m/
0 ,1 s
0,1 8
10 16 20 30 40 50 60 7080100 160200 300 400500600 800 1000
Debitul de apa Gh, tf/h
600
25
550
0 ata
32
i 20
40 500
rulu
50
abu
450
65
a
Temperatura aburului , C
ne
siu
400
Pre
80
100 350
125
300
Abu
250 r sat
mm
urat
r,
terio
in 200
[ m N/h]
0,015 rul
m et
Dia
150
f apa
0,0175 100
150 100 80 60 50 40 30 20 15 10 8 6 5 4 3 2 kgf / m3 1 0,8 0,6 0,50,4 0,3 0,2 0,150,120,10
Regim turbulent
0,02
0,025
f lv
0,03
0,035
0,04
0,045
0,05
0,055
Re
gim f lv
lam
ina 700 500400300 200150 100 80 60 50 40 30 30 30 10 98 7 6 5 4 3 2 1,5 1 0,5 0,4
r Viteza de curgere w [m/s]
Pierderea unitara de sarcina i [mm.col.H2O/m]

Nomograma pentru calculul coeficientului Nomograma pentru calculul vitezei aburului
de frecare vascoasa flv, la curgerea lichidelor Nomograma pentru dimensionarea conductelor
vascoase de aer comprimat in regim izoterm
Razvan Bidoae
Part 4 – Masini hidro-pneumatice

Masini hidraulice si pneumatice dinamice
Pompele centrifuge. Sunt masini, la care conversia mecano-hidraulica, are loc in rotorul masinii, prin care circula radial fluidul de lucru,
care primeste lucrul mecanic al fortelor centrifuge. Din acest principiu deriva si structura pompei, compusa dintr-un rotor paletat, ampalsat
intr-o carcasa care dirijeaza fluidul la intrare si la iesirea din masina.
Canalele dintre paleti sunt reprezentate simplificat, se remarca suprafetele S1, S2, dispunerea lor si parametrii cinematici ai fluidului la
intrarea si la iesirea din canal sunt dati prin vitezele absolute 1 la intrare si 2 la iesire. Sarcina pompei rezulta din bilantul conversiei
mecano-hidraulice din rotor, unde masa elementara de fluid dm, in deplasarea radiala cu dr, primeste energia echivalenta lucrului
mecanic al fortelor centrifuge dFc = rω2 rdm.
Astfel energia primita este care este egala cu energia la axul masinii dLm=M·ωdt
Caracteristica unei pompei centrifuge este:
Daca se considera pierderile de sarcina la curgerea in interiorul pompei:
Atunci caracteristica unei pompei centrifuge reale va fi:
Determinarea prin calcul a caracteristicii pompei reale H(Q,n) este dificila, din cauza geometriei complexe a canalelor de curgere si a
modificarii regimului de curgere in diverse zone ale masinii, care complica calculul pierderilor hp din pompa. Din aceste motive,
caracteristica H(Q,n) se determina experimental, pe modele de pompe, pentru care se determina prin masuratori, caracteristicile partiale
H(Q), la diferite turatii.
Cuplarea pompelor centrifuge in serie sau in paralel. Sunt situatii in care la o instalatie se cupleaza mai multe pompe, pentru a satisface
parametri ceruti de instalatie sau pentru a mari siguranta functionala. In acest sens, pompele se pot cupla in doua moduri: in serie sau in
paralel. Stiut fiind ca la cuplarea in serie cresc sarcinile, iar la cuplarea in paralel cresc debitele, este importanta cunoasterea parametrilor
hidraulici transmisi instalatiei cand doua sau mai multe pompe lucreaza impreuna. In acest scop pompele reale cuplate se inlocuesc cu
pompe echivalente, fictive. Daca se cunosc caracteristicile pompelor reale si modul lor de cuplare, se poate determina caracteristica
pompei echivalente, in cazul cuplarii in serie sau in paralel.
Q Q
La cuplarea in serie debitul Q prin cele doua pompe este acelasi si energia primita in Q A R
pompa P1 care reprezinta sarcina H1 este marita in pompa P2 cu sarcina H2. Considerand A P1→Η1 B P2→Η2
in locul celor doua pompe existente o pompa echivalenta PE, parametrii acesteia
vor fi: QE =Q si HE = H1 + H2. Considerand H
Caracteristica pompei echivalente va fi: 2

1 3
Daca pierderile de sarcina pe tubulatura de cuplare AB sunt: hAB = sAB·Q2 (i) i
HEP
(i)
Caracteristica corectata a pompei echivalente va fi: H EP=H1+H 2 HEP (Q)
H1 H2
Q1 Q2 Q2 Q1+Q 2=Q EP Q
Fig.IV.12
Analiza functionarii pompelor centrifuge in instalatii. Pentru determinarea parametrilor efectivi ai unei pompe, corelati cu structura
instalatiei si cu conditiile de cuplare, sunt necesare caracteristicile pompei si ale instalatiei, care se traseaza intr-un sistem de axe H, Q.
Intersectia lor marcheaza punctul P, in care este satisfacut bilantul energetic, adica,
energia pompei este preluata integral de instalatie si asigura functionarea stabila a
acesteia cu parametri efectivi: HP si QP .
Caracteristica vacuumetrica admisibila a pompei HP(Q), iar instalatia este definita prin
caracteristica portiunii de aspiratie a instalatiei Ha(Q)
Realizarea prametrilor functionali corespunzatori punctului P din diagrama, este conditionata de indeplinirea conditiei pe aspiratie, care
impune ca sarcina vacuumetrica admisa a pompei, Hvad sa fie cel putin egala cu sarcina pe aspiratie a instalatiei, la debitul QP, adica: Hvad
(QP) ≥ Ha (QP ), conditie care, interpretata grafic, impune ca punctul Pa de intersectie intre Hvad(Q) si (Q) sa se amplaseze in dreapta
verticalei din P.
Daca aceasta conditie nu se indeplineste este posibila functionarea cu cavitatie, care afecteaza parametri functionali si este insotita de
eroziunea cavitationala a rotorului sau partilor interioare ale carcasei. Pompa poate cavita daca, pe aspiratie, caracteristica instalatiei este
de forma Functionarea fara cavitatie impune, coborarea lui ∗ pana se indeplineste conditia functionarii fara cavitatie.
Pompe axiale. Sunt masini la care conversia mecano- hidraulica se face prin interactiunea palelor rotorului
cu fluidul care il strabate, avand la intrare o viteza axiala, iar la iesire o miscare elicoidala. Ele realizeaza
sarcini mici si debite mari. Sunt masini revesibile din punct de vedere al conversiei putand fi utilizate atat ca
pompe cat si ca turbine (Kaplan). La bord, sunt utilizate in instalatiile de propulsive, la sistemele anti-
heeling, etc. Transferul de energie de la rotor la fluid se face prin imprimarea unei componente tangentiale
a vitezei in rotor, care, impreuna cu viteza axiala, determina traiectoriile elicoidale ale fluidului la iesirea din
rotor. La aceste masini fluidul nu are deplasari radiale semnificative, considerandu-se miscarea lui axial
simetrica, axiala la intrare si elicoidala la iesire.
Fiind o masina cu principiu dinamic de functionare, va avea loc o crestere a energiei cinetice la iesirea din
rotor, unde viteza fluidului creste, datorita componentei tangentiale induse de rotor.
Accelerarea debitului de fluid Q de la viteza , la intrarea in rotor la viteza , da masura conversiei energiei
in rotor, si reprezinta sarcina pompei axiale, aceasta fiind direct determinata de componenta tangentiala
indusa de rotor. Dupa indreptarea curentului in aparatul director energia primita in rotor este convertita in
sarcina.
Caracteristicile pompei axiale. Caracteristicile pompei axiale au unele particularitati fata de pompele centrifuge. Astfel, caracteristica H(Q),
are in zona debitelor mici Q<QB o portiune AB pe care sarcina creste rapid cu micsorarea debitului, deoarece scade viteza axiala ca si creste
unghiul de atac δ ceea ce provoaca curgeri cu desprinderi pe pala rotorului. Pe portiunea CD, la Q>QB, unghiurile de atac ating valori
normale care asigura curgerea fara desprinderi si eficienta buna a conversiei mecano-hidraulice in masina. O alta particularitate este data
de curba puterii P(Q), care are maximum la Q=0. Deoarece, la regimul nominal Pn <Pmax, se va evita exploatarea pompei cu refularea inchisa
sau la debite mici pentru a nu suprasolicita motorul de antrenare.
Pompe diagonale. Sunt pompe cu principiu dinamic de functionare care imbina conversia caracteristica
masinilor centrifuge, cu principiul functional al masinilor axiale. In aceste conditii rotorul masinii si paletii lui
se vor fi realiza pentru a permite deplasari radiale ale fluidului in urma carora se obtine sarcina ca la pompele
centrifuge si pentru a interactiona cu fluidul ca si paletii pompei axiale. Aceste doua posibilitati de a reliza
conversia, determina o traiectorie diagonala a fluidului de la care deriva denumirea pompei.
Aceste masini sunt reversibile din punct de vedere al conversiei, putand lucra ca pompe sau ca turbine
(turbinele Francis). Ca pompe, in domeniul naval, sunt intalnite mai des la propulsoarele cu jet.
Pompe turbionare (Pompe cu canale laterale). Reprezinta o categorie de pompe, cu principiu dinamic de functionare, la care conversia
mecano-hidraulica se face prin transferul energiei cinetice de la turbioane generate intre palele rotorului si canalul lateral, catre lichidul de
transfer, prin amestecul cu acesta in canale laterale special realizate in carcasa. Din punct de vedere constructiv sunt mai raspandite doua
tipuri de pompe turbionare: pompe cu un canal dispus lateral in carcasa, care are un prag pentru separarea aspiratiei de refulare si pompe
cu canal radial.
Pompele turbionare au o construcţie simplă şi robustă şi pot fi antrenate direct la turaţii mari, realizând sarcini mari. La debite mici, au
randamente scăzute şi o caracteristică puternic căzătoare. Sunt utilizate în instalaţiile sanitare şi în instalaţii de răcire unde se cer debite
mici. Nu se dezamorsează la oprire ceea ce uşurează exploatarea lor. Au randamente scăzute din cauza principiului conversiei care implică
amestecul jetului dat de turbioane cu lichidul de transfer, care se face cu pierderi hidraulice mari.
Maşinile turbionare nu lucrează cu gaze şi nu sunt reversibile din punct de vedere al conversiei, fiind utilizate numai ca pompe.
Generatoare cu jet. Sunt aparate in care se realizeaza amestecul unui fluid de lucru cu energie cinetica mare, cu fluidul de transfer, caruia
ii transmite o parte din energia sa, facand posibil transportul amestecului in instalatie. Aceste aparate pot transfera lichide sau gaze,
utilizand ca fluide de lucru atat lichdele cat si gazele. Transferul fluidelor cu aparatele cu jet se poate face de la o presiune scazuta catre
presiunea atmosferica, caz in care aparatul lucreaza pe aspiratie si se numeste ejector, sau daca lucreaza marind presiunea la refulare se
numeste injector. Structura unui aparat cu jet care realizeaza transferul prin amestec este:
Dupa natura fluidului de lucru si de transfer aparatele cu jet pot fi: lichid –lichid,
gaz-gaz sau gaz –lichid (lichid-gaz). Dupa presiunile realizate la aspiratie si refulare:
• pentru ejectoare: pa < pat; pr ≅ pat,
• pentru injectoare: pa ≤ pat; pr ≥ pat,
Functionarea aparatelor cu jet este urmatoarea: fluidul de lucru la parametri Ql si pl,

intra in ajutajul 4 unde are loc cresterea vitezei si formarea unui jet cu energie
cinetica mare care intra in camera de amestec unde cedeaza o parte din energie
fluidului de transfer, astfel incat amestecul celor doua fluide primeste energia
necesara transferului. Dintre particularitatile constructive si functionale ale
aparatelor cu jet se pot mentiona:
• sunt simple si sigure in functionare deoarece nu au piese in miscare;
• pot lucra atat cu lichide cat si cu gaze;
• pot realiza presiuni foarte scazute pe aspiratie, jetul care intra in confuzor antreneaza si elimina aerul din conducta de aspiratie realizand vacuum;
• necesita o sursa de energie pentru fluidul de lucru;
• au randamente scazute (20... 30)%.
Masini hidraulice si pneumatice volumice
• Transferul lichidului sau gazului se face prin modificarea volumelor de lucru in masina – pompa cu piston.
• Au performante foarte bune pe aspiratie si sunt utilizate in instalatiile de santina, si in instalatiile pentru desalinizat apa de mare, pentru
crearea vacuumului necesar desalinizatorului. Pot realiza presiuni pe refulare foarte mari si se intalnesc in toate sistemele de actionari
hidraulice si pneumatice.
• In actionarile hidraulice se intalnesc urmatoarele tipuri de pompe/motoare:
• Masini volumice cu pistonase (axiale sau radiale) – actionari hidraulice
• Masini volumice cu roti dintate – actionari hidraulice
• Masini volumice cu suruburi – transfer lichide si compresoare gaze
• Maini volumice cu lamele - pompe de vid
• Masini volumice cu membrane
• Masini volumice cu lobi – transfer lichid
Racitor
Pompa cu pistonase radiale
Pompa cu roti dintate
Pompe su suruburi
Compresor cu lamela in stator
Pompe cu lobi
Pompe cu lamele
Caracteristicile funcționale ale pompelor volumice. Spre deosebire de pompele cu principiu dinamic de functionare, debitul theoretic al
unei masini volumice nu depinde de sarcina, ci numai de de turatie cu care este antrenata : , unde ν este cilindrea pompei si
reprezinta volumul refulat de masina la o rotire a arborelui masinii. Sarcina unei masini volumice este o constanta care este data de
rezistenta mecanica a partilor componente a respectivei masini. In cazul pompelor reale, functie de modelul constructive si precizia de
executie, apar pierderi de debit care depind de presiunea la care lucreaza masina.
H h H h r
H=f(Q,n)
Caracteristica masinii volumice. ϕ
v=ct 1- Caracteristica teroetica, ; x
3 l
v=ct n 2- Caracteristica reala V max q
∆Q(h) 3- Caracteristica de by-pass

V
by-pass V min
u
2 1
x
2
Qb q
z
Qi=Qp-Qb
Q Q
La pompele volumice micsorarea volumului de lucru duce la cresterea necontrolata a 1
Qp
presiunii, cand se blocheaza refularea, ceea ce suprasolicita instalatia, pompa si motorul
de antrenare. Din acest motiv, toate pompele volumice vor fi protejate cu supape de
siguranta (by-pass) care leaga refularea cu aspiratia limitand presiunea in instalatie.
O particularitate a pompelor volumice este data de modul de debitare care nu este

constant in timp, el fiind fuctie de legea de modificare a volumului de lucru. Pulsatiile de
debit sunt insotite de pulsatii de presiune care pot fi deranjante pentru unii consumatori
si de aceea se iau masuri pentru atenuarea lor. Cel mai des system folosit pentru
uniformizarea debitarii este un accumulator hidraulic cu perna de aer.
Uniformizarea debitarii se face prin acumularea lichidului odata cu comprimarea aerului din acumulator cand debitul este maxim si
evacuarea lui in instalatie cand viteza pistonului si debitul scad (la capat de cursa).
q h H
QP
QI QB P*I
q(t) B
Pmax
q max A
PI
Frω Pc C PI
PI
∆H FI
q n4 n3 n2 n1
n5
π 2π ϕ ∆Q
Q
Reglarea parametrilor functionali ai masinilor functionand in instalatii. Modificarea parametrilor functionali ai instalatiei, debit sau
presiune, functie de necesitstile de exploatare se face folosind:
• modificarea caracteristicii pompei;
• modificarea caracteristicii instalatiei.
In primul caz, pentru variatia debitului se va utiliza un motor de antrenare cu turatie variabila. Pentru variatia
sarcinii se va modifica caracteristica de by-pass a pompei.
Cel de-al doilea caz este similar cu cel al pompelor cu caracteristica dinamica si prin ajustarea unor valve pe
refularea pompei se poate varia presiunea din instalatie; debitul ramanand aproximativ constant.
Transmisii hidro - pneumatice
Unele masini hidro-pneumatice sunt reversibile din punct de vedere al conversiei, putand fi folosite atat ca generatoare cat si ca motoare.
Astfel devine posibila cuplarea lor pentru transmiterea energiei de la generator la motor prin intermediul unui fluid de lucru, obtinandu-se
transmisiile hidro-pneumatice.
In aplicatiile navale intalnim urmatoarele transmisii:
• transmisii hidrodinamice, se numesc cuplaje si se folosesc de obicei la spargatoarele de gheata pentru a Evita distrugerea motorului de
antrenare in cazul cand un bloc de gheata blocheaza eleicea.
• transmisii hidrostatice realizate actionarile hidraulice de forta sau comanda la distanta. Ca actionari hidraulice de forta se intalnesc la
instalatia de guvernare, instalatia de capace, macarale, usi etanse, rampe, etc. Actionare de la distanta se foloseste la actionarea
valvulelor din diverse instalatii (marfa, santina, ballast, etc)
• transmisii pneumatice. Se intalnesc pentru actionarea la distanta a valvulelor si pentru pornirea motoarelor.
Q,H
Transmisii Hidrodinamice. Pompa centrifuga, cuplata la sursa de energie mecanica care,
furnizeaza putere cu parametri M1, ω1, cuplata prin tubulatura cu turbina, de la care
se obtine puterea cu parametrii M2, ω2. In acest caz randamentul transmisiei este scazut (~60%), TUBULATURA
din cauza dublei conversii care are loc in pompa, respectiv turbina, la care se cumuleaza DE CUPLARE
pierderile de energie pe tubulatura de cuplare. O astfel de transmisie nu se justifica din
punct de vedere al eficientii.
M1 ω 1 M2 ω 2
POMPA TURBINA
3
4
Transmisii hidro - pneumatice

Pentru micsorarea pierderilor s-a redus interactiunea lichidului cu carcasele masinilor si cu R2 Q Q
tubulatura de cuplare, amplasand rotoarele celor doua masini unul in fata celuilalt ceea ce
1 2
permite circulatia directa a lichidului intre cele doua rotoare cu pierderi minime de energie. R1
Sub aceasta forma randamentele transmisiilor devin acceptabile (~ 97%), iar transmisia
se mai numeste si cuplaj hidrodinamic. Considerand ca momentul transmis este acelasi la M1 ω1 M2 ω2
intrarea si iesirea din cuplaj, andamntul unui cuplaj hidrodinamic se determina:
Relatia stabileste egalitatea intre randament si raportul de transmitere i. Daca , ceea ce

inseamna ca cele doua rotoare au aceeasi turatie neavand alunecare, iar circulatia lichidului
prin rotoare se opreste. Pentru ca un cuplaj sa transmite cuplul M trebuie sa aiba o alunecare
s diferita de 0, ceea ce duce la ω2 < ω1.
Transmisii hidro - pneumatice M η
ηmax
Caracteristica cuplajelor hidrodinamice. Este data prin dependenta cuplului cu raportul de
transmitere M=M(i). Raportul de transmitere optim iopt corespunde momentului nominal
M al cuplajului, si el va trebui sa corespunda momentului cerut de masina antrenata.
Valoarea , la care corespunde alunecarea M(i)
Puterea pierduta, , se transforma in caldura prin incalzirea lichidului de lucru. Aceasta caldura
trebuie transmisa mediului prin intermediul unui schimbator de caldura. Cuplajele hidrodinamice
nu trebuie sa lucreze cu turbina blocata deoarece toata puterea de la intrare se transforma in
caldura, , si ea trebuie evacuata prin sistemul de racier. Un cuplaj hidrodinamic poate
fi utilizat ca frana hidrodidanamica (Froude brake) situatie care se intalneste la probarea
Mnom
motoarelor termice pe standul de probe.
i=1
Cuplajele hidrodinamice transmit nealterat cuplul, iar turatia la iesire va fi putin mai redusa iopt i
pentru a realiza alunecarea necesara generarii cuplului. Folosind acelasi principiu, pot fi
realizate transformatoare hidrodinamice care modifica atat turatia cat si cuplul la iesire
realizandu-se reductoarele hidrodinamice de turatie sau amplificatoarele de turatie. In acest AD
scop intre paletatura pompei P si a turbine se interpune o retea de profile, care formeaza
aparatul director, AD, acesta modifica directia vitezei la intrarea in palelatura turbinei si
realizeaza modificarea componentei tangentiale a vitezei paletilor turbinei ceeea ce are ca
efect modificarea turatiei turbine.
POMPA TURBINA
M1 ω1 M2 ω2
Razvan Bidoae
Part 3 – Instalatiile de ballast si santina

Instalatia de ballast – Descriere si specificatii
Instalaţia de ballast are rolul de corecta asieta navei, asigurarea pescajului pupa pentru functionarea propulsorului, modificarea pe vertical
a pozitiei centrului de greutate (doar la vrachiere wing tanks) si a reduce oscilatiilor de ruliul (doar la navele cu tacuncuri anti rului active) si
instalatii special (docuri plutitoare, nave cu clasa de gheata, submarine, etc.). Aceste functii se realizeaza prin balastarea, debalastarea si
transferul intre tancurile de ballast. Balastul folosit pentru aceste operatii este apa de mare. Prin apa debalast se poate muta micro-
organisme dintr-un colt al lumii in al alt colt, astfel incepand cu 2017 s-a adoptat Water Ballast Management Convention care impune
tratarea balastului inainte de debalastare. Conventia se termina de implementat in 2024.
Cerintele constructive ale instalatiei de balast se gasesc in:
- Cerinte IMO: SOLAS; MARPOL;
- Cerinte specific ale autoritatilor de pavilion;
- Regulile Societatilor de Clasificare (Bureau Veritas – Pt C, Ch 1, Sec 10, 7.)
Instalaţiilor de balast trebuie să satisfacă următoarele cerinţe funcţionale:

- să permită ambarcarea şi debarcarea apei pentru asigurarea pescajelor şi stabilităţii navei. Capacitatea si amplasarea tancuri de balast la bord se face în urma calculelor
hidrostatice ale navei;
- să permită transferul controlat al balastului între tancuri: prova-pupa şi babord-tribord, pentru reglarea asietei longitudinale respectiv transversale;
- să nu realizeze suprapresiuni sau subpresiuni în tancuri în timpul manevrei balastului (în acest scop fiecare tanc este prevăzut cu tubulatură de aerisire, aria = 125%);
- să nu permită ambarcarea apei prin aerisiri în cazul inundării punţii;
- să permită măsurarea cantităţii de balast în tancuri în orice situaţie de navigaţie;
- osatura tancurile de balast trebuie să aibă decupări pentru a permite accesul apei către sorburi şi al aerului către aerisiri, astfel încât cantitatea de balast după golire să fie
minimă, iar la umplere, să nu ramână suprafeţe libere în tanc;
- suprafaţa interioară a tancurilor trebuie protejată (vopsire, zincuri, etc) – cerinta IMO
- orice tanc trebuie prevăzută cu guri de vizită pentru acces în scopul întreţinerii; la lungimi mai mari de 35 m cel putin 2 guri de vizita.
- instalaţia şi tancurile trebuie complet separate de instalaţiile care transferă combustibilul, pentru a evita contaminarea cu hidrocarburi a tancurilor şi a instalaţiei de balast.
Instalatia de balast – Descriere si specificatii
Instalaţia de ballast este formată din:
- grupul energetic, cuprinzând pompele de ballast sistemele de amorsare a pompelor si aparatura de comanda si control;
- sistemul pentru manevra balastului, format din sistemul de captare, tubulatură de dirijare şi armături care fac legătura între pompe şi tancuri;
- tancurile de balast, cu tubulatura anexă de aerisire, precum şi sistemele de măsurare a nivelului.
- sistemul de tartare a apei de ballast cu rolul de a distruge micro-organismele din apa debalastata.
Grupul energetic. De regulă, grupul energetic se amplasează în compartimentul de maşini în apropierea surselor de energie, situaţie în
care tubulatura care face legătura cu tancurile poate fi foarte lungă. Capacitatea pompelor de balast trebuie să satisfacă funcţionarea
instalaţiei conform cerintelor de exploatare a navei. În general, vor trebui pompe cu debite mari şi gabarite mici, capabile să realizeze
manevra balastului în timpi rezonabili, impuşi de exploatare şi cu sarcini suficiente pentru funcţionarea atât pe aspiraţie, în timpul golirii
balastului, cât şi pe refulare, în timpul umplerii. Aceste condiţii sunt îndeplinite de pompele centrifuge cu rotor simplu sau cu rotor dublu
montat pentru funcţionarea în paralel, pentru mărirea debitului.
Pompele de balast trebuie să fie autoamorsabile pentru a putea evacua, cât mai complet, apa din tancuri. La golire, când
rămâne puţină apa în tanc, poate pătrunde aer prin sorb şi sa se dezamorsează pompa de balast. De aceea se recomandă
pompe cu autoamorsare sau utilizarea unei instalaţii separate pentru amorsarea. Deoarege instalatia de ballast este una
vitala, pompa principală de balast trebuie dublată cu o pompă de rezerva din compartimentul de maşini cu parametri
funcţionali apropiaţi cu cei ai pompei principale.
Sistemul de captare. Constă din armături speciale amplasate pe fundul navei si pe bordaj, sub linia de plutire, numite şi prize de fund
respectiv de bordaj. Cele doua prize sunt legate printr-o tubulatură numită magistrală Kingston, prin care apa din exterior intră în navă şi
este dirijată către consumatori, dintre care instalaţiile de balast şi de răcire sunt printre consumatorii principali. Prizele se pot monta direct
pe fund, în cazul navelor mici fără dublu fund sau deasupra unei casete relizată în dublu fund, amenajata cu: grătar pentru a impiedica
pătrunderea impurităţilor, cu sisteme de prevenire a blocării cu gheaţă şi cu aerisire pentru eliminarea aerului intrat în casete, la navigaţia
pe valuri, evitându-se astfel dezamorsarea pompelor cuplate la magistrală. Atât prizele, cât şi tubulatura magistrală, au construcţia
reglementată prin Reguli şi sunt protejate împotriva coroziunii. Prizele de fund sunt folosite la navigaţia în ape cu adâncime mare, iar cele
de bordaj la navigaţia în ape puţin adânci, când prin prizele de fund există riscul pătrunderii impurităţilor dislocate de pe fund de trecerea
navei.
Sistemele de captare au evoluat, către solutii mai simple. În acest
sens, magistrala Kingstone este inlocuit de un canal structural cu
secţiune dreptunghiulară, realizat între varange şi învelişul fundului
şi al dublului fund. Capetele canalului sunt amenajate pentru
amplasarea prizelor de fund şi de bordaj şi a filtrelor, în mod
asemănător cu magistrala tubulară.
Armăturile. Sunt din oţel, fonta sau bronz şi sunt utilizate individual
în schemele instalaţiei de balast sau grupate în casete de valvule prin
care se face distribuţia balastului în şi din tancuri. Ele trebuie să
asigure circulaţia în ambele sensuri şi să introducă pierderi hidraulice
minime. La navele mari, cu magistrale de balast, montate în tunele,
sunt utilizate armături cu acţionare de la distanţă, de regulă hidraulică.
Tubulatură de dirijare este legata într-o schema care permite următoarele manevre:
- umplerea oricărui tanc de balast, cu pompa principală sau cu cea de rezervă;
- umplerea gravitaţională a tancurilor de balast aflate sub linia de plutire;
- transferul controlat al balastului prova-pupa, pentru reglarea asietei longitudinale;
- transferul controlat al balastului între tancurile aflate în borduri pentru reglarea asietei transversale;
- golirea oricărui tanc cu oricare din pompele de ballast şi golirea gravitaţională a tancurilor de sub punte. Evacuarea apei din instalatie, se face prin valvulele de bordaj.
Cerintele pentru valvulele de bordaj se gasesc Load Line, SOLAS si Registrele de clasificare
Pentru manevra balastului, se utilizează armături de diferite tipuri cu acţionare locală (manuală), sau de la distanţă, (acţionate electric,
hidraulic sau pneumatic).
Tancurile de balast. Sunt amplasate de-a lungul navei după următorele criterii:
- capacitatea lor trebuie să asigure pescajele cerute de stabilitate şi de imersiunea elicei, în cazul navigaţiei în balast;
- poziția lor la bord trebuie să asigure corectarea asietei longitudinale sau transversale.
- pentru corectarea poziţiei centrului de greutate al navei (caz întâlnit la mineraliere) se dispun tancuri de balast sub punte (wing - tancuri),
astfel încât parametrii cinematici ai ruliului să corespundă normelor.
Amenajarea interioară a tancurilor include:
Aerisire
- tubulatura de aerisire, montată în partea cea mai ridicată a tancului care are la capătul de pe
tank
puntea navei un dispozitiv care nu permite pătrunderea apei în tanc in orice conditie a marii.
Aria secţiunii tubulaturii de aerisire trebuie să fie mai mare decât cea umplere-golire pentru
a nu se crea suprapresiuni sau depresiune în tanc. Aria tubulaturii de aerisire 125% din
tubulatura de umplere golire. Plasarea capetelor de aerisire se face deasupra puntii principale
in la 760mm (zona I).
- tubulatura de sonda permite masuarea nivelul de lichid din tank cu ajutorul unei rulete
gradate numita sonda. Pe langa aceasta posibilitate manuala de masurare la unule nave exsta
si posibilitatea de masurare automanta a nivelului lichidului prin traductori (masurarea
presiunii de lichid la fundul tancului, determinarea distantei de la puntea principala la
suprafata libera a lichidului. Diametrul mimim at tubulaturii de sonda 32mm. Volumul
lichidelor din tanc sa determina pe baza ‘tabelelor de sonde’.
- tubulatura de umplere golire pune in corespondenta tancul cu instalaţia de balast printr-unul Tubulatura
sorb. Amplasarea sorbului se face cat mai in pupa tancului. umplere-golire
Sistemul de tartare a apei de ballast (BWTS). Odată cu apa de balast pot fi introduse în tancuri organisme marine caractersitice unui anumit
ecosistem. Organismele marine ambarcate folosesc apa de balast ca vector pentru răspândirea lor pe glob. In acest caz poate conduce la
distrugerea unor ecosisteme consolidate si la adevarate catastrophe ecologice.
Sistemele de tartare a apei de ballast au rolul de a omora flora si fauna aflta in apa de ballast. Acest lucru se poate face prin:
- Micro filtrare. Aceste sisteme elimină elementele microscopică fie micro-organism, fie particole solidele ne-organice. Ce ramane, este descărcată în ocean de unde a fost preluată
apa de balast, sau este reținut la bord si distrus.
- Sisteme cu Ulta-Violete. Sistemele de purificare cu ultra-violete combină filtrarea cu tehnologia UV. Într-un astfel de sistem, apa de balast iradiata cu lumini UV. Radiația UV
„sterilizează” organismele marine, ele devenind inofensive și nu se mai pot reproduce.
- Tratare chimica (otravire). In apa de balast se adaugă biocide speciale care s-au dovedit eficiente în combaterea organismelor marine. Aceste biocide sunt alese pentru eficiența
lor și, de asemenea, pentru capacitatea lor de a se bio-degrada sau de a fi îndepărtate cu ușurință pentru a împiedica apa balastului să fie contaminată de toxine.
- Biocidele oxidante includ clor, brom și iod. Acești dezinfectanți distrug membrana celulară sau acizii nucleici ai microorganismelor.
- Biocidele ne-oxidante combate reproducerea și funcțiile neuronale sau metabolice ale organismelor.
- Dezo-oxigenarea. Azotul sau alt gaz inert este injectat în spațiul de deasupra nivelului apei în rezervoarele de balast. Acest lucru face ca oxigenul din apă să fie îndepărtat. Fără
oxigen, organismele marine devin asfixiate și mor. Procesul durează două-patru zile. Pentru ca deoxigenarea să aibă succes, rezervoarele de balast trebuie să fie perfect etanșe.
- Tratarea termica. Apa de balast este încălzită la o temperatură suficient de ridicată pentru a ucide organismele. Se poate instala un sistem de încălzire dedicat pentru încălzirea
apei din rezervor. În mod alternativ, apa de balast ar putea fi agentul de răcire motorul principal.
- Tratamente cu socuri electrică și cu plasma. În acest sistem, care este încă în curs de dezvoltare, în apa de balast sunt produse explozii scurte de energie pentru a ucide
organismele. Tratamentul se face sub una dintre cele două forme:
- În tehnologia cu socuri electrice, doi electrozi metalici generează descarcari electrice de mare intensitate.
- În tehnologia cu plasmă, un arc de plasma este generat pentru a ucide organismele.
- Tratarea cu ultrasunete de intensitate mare.
- Tratarea cu campuri magnetice de intensitate mare. Pulberea magnetică este amestecată cu coagulanți și se adaugă în apa de balast din rezervor. Se formează aglomerari sau
fulgi magnetici. Acestea conține cantități mari de organisme marine. Eliminarea se face prin intermediul unor magneti ca capteaza aglomerarile/fulgii și conținutul este eliminat în
siguranță.
Instalatia de ballast - Calculul instalaţie.
Calculul instalatiei de ballast are ca date de intrare capacitatea tancurilor de ballast, timpul total de balastare/debalastare si dispunerea
tancurilor la bord, obiectivele lui fiind:
1. alegerea schemei funcţionale a instalatiei;
2. adoptarea debitului pompelor şi a diametrelor tubulaturii magistrale şi ramificaţiilor;
3. calculul sarcinilor totale şi pe aspiraţie cerute de instalaţie în condiţiile cele mai grele de funcţionare;
4. alegerea pompelor şi verificarea funcţionării lor în instalaţie;
5. verificarea timpilor de manevră a balastului; acesta este un parametru important pentru exploatare şi trebuie să fie corelat cu timpul de operare al navei.
1. Alegera schemei funcţionale se face funcţie de tipul navei, respectând criteriile funcţionale a instalatiei de ballast.
2. Adoptarea debitului pompelor, se face cunoscând capacitatea tancurilor de ballast si timpul de balastare-debalastare. Qmed = Vtot/ τb.
De regulă balastarea (WBTS present la bord) nu se face în mare deschisă deoarece surafeţele libere ale apei din tancuri afecteaza
negative stabilitatea navei. Nava pornește în marș cu tancurile de balast complet umplute sau complet golite. Pentru instalaţiile de
balast care asigură corectarea asietei în timpul încărcării - descărcării, debitul pompelor trebuie sa verifice cantitatea de apă transferată
pentru a obține înclinările navei sau a nivelul de ballast in tancuri pentru reducerea momentului incovoietor pe apa calma. In cazul
sistemelor anti rului active debitul pompelor se detrmina din cantitatea de ballast transferat si perioada oscilatiilor.
Pentru calcul instalaţiilor se va considera manevra cea mai grea (de ex. de golire a tancurilor amplasate sub de sub lina de plutire, când
pompa lucrează cu sarcini geodezice mari). Din schema adoptată rezultă numărul pompelor care pot lucra în paralel pentru manevra
balastului. Debitul unei pompe va fi: Q1 = Qmed unde kp = 0.75 – 0.8 coeficientul de cuplare in parallel.
n pk p
Dacă pompele de balast nu sunt identice, atunci debitele lor se aleg astfel încât: Qmed = Q1 + Q2
3. Calculul sarcinilor. Este necesară alegerea manevrei al cărei traseu implică cele mai mari sarcini pe aspiraţie şi pe refulare. De regulă
sarcinile mari sunt date de lungimea mare a tubulaturii, de diferența de nivel sau de efectul lor cumulat
3. Calculul sarcinilor. Este necesară alegerea manevrei al cărei traseu implică cele mai mari sarcini pe aspiraţie şi pe refulare. De regulă
sarcinile mari sunt date de lungimea mare a tubulaturii, de diferența de nivel sau de efectul lor cumulate. Pentru exemplu se considera
o manevră de transfer a balastului dintr-un tanc din către picul pupa. Sarcina geodezică la aspirație este dată de ρ g zO iar la refulare de
ρ g zR
Se alege după schema de manevră traseul 1=P pentru aspiratie, pe care se definesc elementele necesare calculului hidraulic: lungimi,
pierderi locale, diametre, etc. Diametrele se adoptă indirect prin debitul cunoscut al pompei şi vitezele recomandate în instalaţia de
balast: pe aspiratie ~ 2 m/s; pe refulare intre 2.5 si 4 m/s
4Q
Diametrul tubulaturii se calculează cu relația: d= . Se adoptă valoarea standardizată superioară cu care se recalculează vitezele
vπ
fluidului şi se fac calculele hidraulice asa cum a fost prezentat in capitolul anterior. In urma calcului se obtime HA.
Condiția funcţionării fără cavitație impune ca: H at < p
H vad
Se procedează similar pentru traseul de refulare: P – 2 şi se determina HR. Cu debitul pompei cunoscut, QP şi cu sarcinile totală a
pompei cunoscuta: HT = HA + HR se alege pompa. Dacă nu este îndeplinită condiția funcţionării pe aspiraţie în cazul aspirației dintr-un
tanc se recomandă mărirea dimetrelor ramificației sau efectuarea golirii simultane a două tancuri amplasate în borduri opuse.
4. Verificarea timpilor de balastare-debalastare. Se face după manevra de umplere sau golire şi constă în stabilirea debitului efectiv
funcție de caracteristica pompei şi a instalaţiei şi calculul timpului de manevră cunoscând volumul tancului. Calculul se poate reduce la
două cazuri care acopera situțiile practice întâlnite pe navele de suprafață:
a) cazul în care aria suprafeței libere a lichidului se poate
considera constantă. În acest caz înălțimea geodezică la care
lucrează pompa se poate aproxima ca fiind constantă în timpul
manevrei de umplere/golire fiind egală cu înălțimea de la axul
pompei la centrul tancului.
b) cazul tancurilor la care aria suprafeței libere variază cu

nivelul apei din tanc. O aproximare a timpului de manevră se
face împărțind tancul în porțiuni de volume cunoscute Vi, care
se aproximează că sunt golite/umplute la sarcina geodezică
constantă, dată de cota zi dintre centrul fiecărui volum şi
nivelul lichidului de peste bord. Se calculează caracteristica
tubulaturii pe traseul pe care se face manevră, hi (Q ) şi se
determină caracteristica instalaţiei HIi.
H I ,i (Q ) = hi (Q ) + ρgzi
Debitele effective a pompei se detrmina prin intersectarea
carecteristicei pompei cu caracteristica aferenta fiecarui volum.
Vi
Timpul total va fi τ = ∑τ i unde τ i =
Qef ,i
In cazul instalaţia de balast anti heeling care corectează asieta transversală, pe măsura descărcării mărfii. Instalaţia este utilizată pe
portcontainerele mari şi constă din tancuri amplasate în borduri, între care este circulat balast în ritmul descărcării mărfii pentru
menținerea constantă a asietei transversale. În acest context debitul pompei se determină din cantitatea de apă transferată pentru
corectarea asietei induse de introducerea/scoaterea unui container în intervalul de timp dat de ciclul instalaţiei de încărcăre.
Debitul este influentat de diferenta de nivel dintre tancuri, fiind maxim când diferența de nivel ajută transferul şi minim când aceasta se
opune transferului. Debitul pompei se va lua: Qmin + Qmax
Qp =
2
iar caracteristica de sarcină a instalaţiei va depinde de configurația acesteia.
Instalatia de santina – Consideratii generale
Instalaţia de santină are rolul de a elimina apele reziduale care patrund în compartimente, în urma exploatării normale a navei:
- neetanseiti (capacele magazilor, deschideri de usi);
- scurgeri tehnologice (ungerea lagarelor din lemn de gaiac cu apa de mare - linii de axe, solutie technologica veche);
- avarii la instalatiile navei.
Cerintele constructive ale instalatiei de santina se gasesc in:

- SOLAS: Chapter II-I Regulation 35-1;
- MARPOL;
- Cerinte specific ale autoritatilor de pavilion;
- Regulile Societatilor de Clasificare (Bureau Veritas – Pt C, Ch 1, Sec 10, 6.)
Cerintele SOLAS se gasesc in Chapter II-I Regulation 35-1;
Cerinte pentru toate navele:
- An efficient bilge pumping system shall be provided, capable of pumping from and draining any watertight compartment other than a space
permanently appropriated for the carriage of fresh water, water ballast, fuel oil or liquid cargo and for which other efficient means of pumping are to be
provided, under all practical conditions. Efficient means shall be provided for draining water from insulated holds.
- Sanitary, ballast and general service pumps may be accepted as independent power bilge pumps if fitted with the necessary connections to the bilge
pumping system.
- All bilge pipes used in or under fuel storage tanks or in boiler or machinery spaces, including spaces in which oil-settling tanks or oil fuel pumping units
are situated, shall be of steel or other suitable material.
- The arrangement of the bilge and ballast pumping system shall be such as to prevent the possibility of water passing from the sea and from water
ballast spaces into the cargo and machinery spaces, or from one compartment to another.
Cerinte specific nave pasager:
- Each power bilge pump shall be capable of pumping at 2 m/s
- The diameter d of the bilge main shall be calculated according to the following formula. However, the actual internal diameter of the bilge main may
be rounded off to the nearest standard size: d = 25 + 1.68 L( B + D)
- Provision shall be made to prevent the compartment served by any bilge suction pipe being flooded in the event of the pipe being severed or otherwise
damaged by collision or grounding in any other compartment. For this purpose, where the pipe is at any part situated nearer the side of the ship than
one fifth of the breadth of the ship, or is in a duct keel, a non-return valve shall be fitted to the pipe in the compartment containing the open end.
- Distribution boxes, cocks and valves in connection with the bilge pumping system shall be so arranged that, in the event of flooding, one of the bilge
pumps may be operative on any compartment; in addition, damage to a pump or its pipe connecting to the bilge main outboard of a line drawn at one
fifth of the breadth of the ship shall not put the bilge system out of action.
Cerinte specific nave comerciale:
- At least two power pumps connected to the main bilge system shall be provided, one of which may be driven by the propulsion machinery. If the
Administration is satisfied that the safety of the ship is not impaired, bilge pumping arrangements may be dispensed with in particular compartments.
Cerintele MARPOL se gasesc in Annex I Chapter 3;
Regulation 12 - Tanks for oil residues (sludge);
- Every ship of 400 gross tonnage and above shall be provided with a tank or tanks of adequate capacity, having regard to the type of machinery and
length of voyage, to receive the oil residues (sludge) which cannot be dealt with otherwise in accordance with the requirements of this Annex.
- Shall have no discharge connections to the bilge system, oily bilge water holding tank(s), tank top or oily water separators except that the tank(s) may
be fitted with drains, with manually operated self-closing valves and arrangements for subsequent visual monitoring of the settled water, that lead to
an oily bilge water holding tank or bilge well.
Regulation 13 - Standard discharge connection;
To enable pipes of reception facilities to be connected with the ship’s discharge pipeline for residues from machinery bilges and from oil residue (sludge)
tanks, both lines shall be fitted with a standard discharge connection in accordance with the following table:
Standard dimensions of flanges for discharge connections
Description Dimension
Outside diameter 215 mm
Inner diameter According to pipe outside diameter
Bolt circle diameter 183 mm
Slots in flange 6 holes 22 mm in diameter equidistantly placed on a bolt circle of the above diameter, slotted to the flange periphery. The slot width to be 22 mm
Flange thickness 20 mm
Bolts and nuts: 6, each of 20 mm in diameter and of suitable length
quantity, diameter
The flange is designed to accept pipes up to a maximum internal diameter of 125 mm and shall be of steel or other equivalent material having a flat face. This flange, together
with a gasket of oil-proof material, shall be suitable for a service pressure of 600 kPa.
Regulation 14 - Oil filtering equipment

Oil filtering equipment referred to in paragraph 1 of this regulation shall be of a design approved by the Administration and shall be such as will ensure
that any oily mixture discharged into the sea after passing through the system has an oil content not exceeding 15 parts per million.
Oil and oil delivered wastes under the scope of Marpol 73/78 Annex-I which arise due to normal activities of vessels;
- Bilge: oily wastewater formed in the machine and auxiliary machine, tanks of vessels, cofferdams, etc.
- Sludge: residue and oily sediments formed in engine rooms, fuel tanks of vessels or cargo tanks of oil tankers.
- Slop: tank washing water formed due to washing of the cargo tanks of vessels, oily water wastes accumulated in slop tanks.
- Dirty Ballast: ballast water that cases the appearance of oil or causes accumulation of solid materials/emulsion in suspension.
- Waste oil: dirty oils that lost its nature after used by machines in the vessel.
- Solid sludge: Oil sludge solidified at the bottom of oil tank of the vessel.
Instalaţia de santină a apărut din perioada navelor cu vele. Navele având corpul din lemn, nu realizau o etanșare perfectă şi infiltrațiile de
apă în compartimente se colectau în partea cea mai coborâtă a acestora, numită santină. Evacuarea acestor ape se făcea cu pompe
mobile acționate manual numite pompe de santină. La navele cu corpul metallic unde imbinarea tablelor se facea prin nituire problemele
de neetanseitate au fost mult mai mari decat la cele cu corpul din lemn.
Apariția navelor cu inveliș metalic sudat a permis etanșarea corpului şi eliminarea infiltrațiilor din exterior. Totuși, datorită existenței
instalaţiilor prin care circulă lichide, în compartimentele unde acestea sunt montate apar scurgeri, colectate în santină și eliminate prin
instalaţia de santină.
Scurgerile sunt datorate exploatării normale sau provin în urma unor avarii la instalaţii, când neetanșări accidentale provoacă scurgeri
importante în compartimente, care trebuie evacuate.
Caracteristic acestei instalaţii este faptul că debitul ei nu poate fi determinat după criterii funcționale precise. Debitul minim al instalatiei
de santina se face conform cerintelor IMO.
Instalaţia de santină, are rolul de a evacua apa din compartimente şi lucrează exclusiv pe aspiraţie, fiind admis un singur sens de circulație
pe tubulatură: de la compartimente către exteriorul navei. În acest scop, Regula impune utilizarea valvulelor cu sens unic pentru a
împiedica inundarea, prin instalaţia de santină, a altor compartimente, de la un comparetiment inundate.
În timpul exploatării normale, instalaţia de santină trebuie să deverseze peste bord numai apă curată. Apele contaminate cu hidrocarburi în
compartimente sunt gestionate pentru a nu fi deversate decat atunci când concentrația de hidrocarburi ajunge sub valoarea admisă. În
acest sens sunt impuse dotări capabile să separe hidrocarburile din apa de santină, numite separatoare de santină. Ele se caracterizează
prin capacitate: debit separate şi calitatea seprării definită prin concentrașia de hidrocarburi, rămasă după trecerea prin separator, dată în
ppm (părți pe mlion).
Instalatia de santina – Constructie
Apele ce apar in compartimentele navei si sunt contaminate cu hidrocarburi nu pot deversate peste bord. In prealabil rezidurile de
hidrocarburi trebuie separate din apa ce se deverseaza si stocate sau distruse la bord. Deversarea peste bord se face in condintii foarte
stricte si se monitorizeaza, toate informatiile se stocheaza la bord in vederea verificarii de catre PSP. In zonele special (mari inchise, ape
teritoriale, etc) nu se poate deversa nimic si toate lichidele se predau la mal pentru procesare.
Structura instalatiei de santina este influențată de amplasarea compartimentelor, de dimensiunile lor şi de tipul navei (petrolier, transport
marfuri periculoase, vs. cargou marfuri generale). Schema principială de colectare, depozitare, separare şi deversare a apelor reziduale,
contaminate cu hidrocarburi, în compartimentul de mașini sau în compartimente similare este:
1 - pompa de santină
2 - pompa de balast
3 - casete de valvule cu
4 - reținere a instalației
5 - de santină din afara CM
6 - pompa de santină în CM
7 - separator de santină
8 - casete de distribuție
9 - filtre
10 - puțuri de santină
11 - sorburi
1- ramificații 3 - casete de distribuție

2 - puțuri de santină 4 - sorburi
1 - tubulatura magistrală 4 - sorburi

2 - ramificații 5 - armături comandate de la distanță
3 - puțuri de santină
Oily-bilge 1/2
Oily-bilge 2/2
Clean bilge
În componența instalaţiei de santină intră:
Pompele. Trebuie să aibă calități foarte bune pe aspiraţie (sunt recomandate pompele volumice cu piston sau pompe centrifuge
cu sisteme de amorsare automate, pentru compartimente isolate sau la nave foarte mici se folosesc si ejectoarele).
Puțurile de colectare. Sunt amenajate în punctele cele mai coborâte pentru colectarea apelor reziduale.
SOLAS II-1, Regulation 9. Small wells constructed in the double bottom in connection with drainage arrangements of
holds, etc., shall not extend downward more than necessary. Other wells (e.g., for lubricating oil under main engines)
may be permitted by the Administration if satisfied that the arrangements give protection equivalent to that afforded
by a double bottom complying with this regulation. In no case shall the vertical distance from the bottom of such a
well to a plane coinciding with the keel line be less than 500 mm.
Tubulatura. Face legătura între puțuri şi pompe, asigurând evacuarea apei din compartiment. Ea are traseul amplasat astfel
incat sa se evite distrugerea ei la manevra mărfii, în magazii.
Armăturile. Permit cuplarea pompelor la orice puț de colectare si dirijarea traseului apei intre punctele dorite.
Sistemele de tratare a apelor reziduale. Au rolul de separare a rezidurilor de hidrocarburi din apele ce vor fi evacuate peste
bord, pentru prevenirea poluării cu hidrocarburi.
Conform cerintelor in vigoare, prin tubulatura instalaţiei de santină apa trebuie să circule de la puturile de santina către pompe şi spre
tancurile de stocaj si trebuie exclusă posibilitatea inundării compartimentelor prin tubulatura instalaţiei, cu apa din magistrală sau din alte
compartimente. În acest scop se prevăd armături cu reținere pe traseul tubulaturii de la compartimente către pompe. In anumite cazuri,
se cere montarea clapeților cu reținere la sorburi, pentru a evita innundarea respectivului compartiment in cazul cand se produce o gaura
de apa in alta regiune a navei.
Instalatia de santina – Sisteme de separare
Reglementările internaționale privind navigaţia maritimă şi fluvială, prevăd Norme pentru calitatea apelor deversate de la nave din
compartimente contaminate cu produse petrolifere, astfel încât să se evite poluarea mediului cu produse petrolifere, care au un impact
ecologic negativ asupra mediului acvatic. Aceste Norme limitează concentrațiile maxime de hidrocarburi din apele deversate de la nave.
Pentru respectarea lor sunt impuse sisteme de separare a hidrocarburilor din apele de santină înaintea deversării acestora peste bord,
numite separatoare de santină. Rolul lor este:
- de a separa produsele petrolifere din apele deversate şi a le reține la bord;
- de a semnaliza când concentrația de hidrocarburi din apele deversate depășește limita;
- de a montitoriza cantitatea de produse petrolifere deversate. Funcțiunile şi performanțele separatoarelor de santină trebuie să corespundă
Normelor, tot mai severe în privința poluării.
Tratarea apelor de santină implică:
- reținerea componentelor solide, se face prin proceduri de separare gravitațională in tancul de santina.
- reținerea hidrocarburilor, aflate în suspensie sub forma unor particule de diverse dimensiuni, în apa de santină. Separarea hidrocarburilor este mai
dificilă din cauza stării lor lichde şi datorită diferențelor mici de densitate.
Pentru separarea hidrocarburilor sunt utilizate, cel mai frecvent, două proceduri:
- separarea gravitațională;
- separarea prin filtrare.
Separarea gravitațională, este simplă şi se bazează pe diferența de densitate dintre apă şi hidrocarburile aflate în suspensie. Apare o forță
arhimedică ascensională de separare:
πd 3
Fa = (ρ a − ρ c )g
6
Fa determina miscarea de separate a particulei cu viteza va. Aceasta viteza de separare va genera o forta de frecare F f = 3πµv a d in care µ
este coeficientul vâscozității dinamice al apei.
Într-un separator gravitațional, în care amestecul de apă şi hidrocarburi intră prin partea superioară, având o mișcare
descendentă vd separarea are loc când forța ascensională Fa începe să depășească forța de frecare ce tinde să antreneze
particula în jos.
Viteza descendentă critica vcr, la care particula nu se mai mișcă față de cilindru, ceea ce marchează inceputul separării,
are loc când: Fa = F f de unde rezultă:
v cr =
g
(ρ a − ρ c )d 2
18 µ
Debitul separatorului care va reține prin separare gravitațională particulele cu diametre d p > dva fi:
πD 2
πD 2
Q gr = v cr =
g
(ρ a − ρ c )d 2
4 4 18 µ
Debitul este proporțional cu diferența de densități şi cu diametrul
particulei. Particulele cu diametre mici nu se separă gravitațional şi din
acest motiv calitatea separării gravitaționale nu satisface concentrațiile
de hidrocarburi admise de norme (15 ppm). Concentrația ceruta de
norme nu poate fi obținută numai prin separare gavitațională, motiv
pentru care aceasta se combină cu alte proceduri de separare mai
eficiente. Debitul separatorului creste du marirea lui D, d, si g.
Diametrul particulei poate fi mărit prin proceduri de aglomerare sau
prin preseparare, caz în care tot sistemul de preluare a amestecului nu
trebuie să producă fragmentarea particulelor în armături, filtre sau
pompe astfel încât la intrarea în separator ele să aibă volumul cât mai
mare, pentru o separare gravitațională eficientă. În general, un sistem
de separare al apelor de santină include mai multe proceduri care se
aplica amestecului, astfel că la ieșire concentrația să fie sub 15 ppm.
Apa cu hidrocarburi din compartimentele contaminate este preluat de pompa separatorului care nu trebuie să emulsioneze particulele de
combustibil, în acest scop fiind recomandate pompele cu șuruburi, cu roți dințate sau cu lamele culisante. Pentru a evita complet
emulsionarea amestecului în pompă, ea se poate monta după separatorul gravitațional, caz în care separatorul gravitațional este sub
vacuum şi descărcarea combustibilului colectat este mai complicată. După prima treaptă de separare gravitațională concentrația este în jur
de 100 ppm prea mare pentru a permite deversarea. A doua treaptă utilizează separarea prin filtrare, care reduce concentrația la ~10 ppm,
funcție de construcția filtrului. Normele prevăd dotarea navelor cu separatoare capabile să realizeze concentrația impusă, şi cu sisteme de
control în măsură să evite deversarea apelor cu concentrații care depășesc Normele. În acest scop sunt prevăzute traductoare de ppmprin
care se blochează evacuările cu concentrații nepermise şi se monitorizează deversările.
Dezavantajul acestui system consta in debitul foarte mic si filtrele care trebuie distruse dupa ce se utilizeaza.
Pentru a elimina aceste neajunsuri au aparut separatoarele centrifugale in care valoarea acceleratiei centrifuge este in jur de 100 g.
Instalatia de santina – Calculul instalatiei
Calculul instalaţiei de santină.
Calculul instalaţiei de santină are următoarele obiective:
- alegerea schemei instalaţiei;
- dimensionarea tubulaturii;
- adoptarea debitului pompei;
- verificarea funcţionării pompei, pe aspiraţie din toate compartimentele deservite de instalație.
Schema instalaţiei.
Se adoptă după compartimentarea navei, putând alege varianta cu casete de distribuție sau cu magistrală. La nave mai mici se pot adopta
scheme mai simple cu drenare locala. Deoarece instalaţia lucrează pe aspiraţie se vor alege traseele şi soluțiile care implică pierderi
hidraulice minime.
Amplasarea sorburilor trebuie sa se faca astfel incat colectarea apei sa se faca cand nava este orizontala sau apupata si cu o inclinatie
maxima transversal de 5 grade. Pentru aceasta trebuie amplasate cel putin :
- In CM se vor amplasa 2 sorburi din care unul conectat direct cu pompa. Aditional in spatial ce contine motorul de propulsive trebuie sa fie un sorb de
avarie
- In restul spatiilor cel putin 1
- In compartimentele mai lungi de 30 m cel putin 2; 1 in prova
spatiului si unul in pupa spatiului
Dimensionarea tubulaturii.
Diametrele minime ale tubulaturii instalaţiei de santină sunt impuse de SOLAS, funcție de dimensiunile navei si ale compartimentelor la care
tubulatura se cuplează. Conform SOLAS, pentru navele pasager, diametrul magistralei tubulaturii de santină va avea diametrul:
d m = 25 + 1,68 (B + H )L [mm] L [m] - lungimea navei
Cerintele pentru diametrul ramificațiile care aspiră apa din compartimente sunt date in cerintele Registrelor de clasificare si acesta este:
d r = 25 + 2,25 (B + H )l [mm] l [m] - lungimea compartimentului la care se cuplează ramnificația
Cerintele pentru diametrul magistrarelor si a ramnificatiilor la navele comerciale se gasesc doar in regulile Registrelor de clasificare si sunt
identice cu cele de la pasagere.
Pentru navela petrolier cerintele Registrelor referitor la diametul tubulaturii de santina din compartimentul de masini difera. Astfel Bureau
Veritas cere diametrul tubulaturii cel putin egal cu:
d r = 35 + 3 (B + H )l [mm] l [m] - lungimea compartimentului de masini.
Debitul pompei se determine pe baza diametrului magistralei si a vitezei minime a apei impuse de IMO de 2 m/s. Unele socoetati de
clasificare dau direct formula de calcul, spre exemplu DNV – GL indica: .
Verificarea funcţionării pe aspiraţie.
Instalaţia de santină trebuie să evacueze apa din toate compartimantele la care este cuplată. Ea va lucra pe aspiraţie şi trebuie să se verifice
dacă pompa funcționează fără cavitatie, în conditiile cele mai grele de lucru, care se stabilesc alegând cel mai departat compartiment de la
care trebuie aspirată apa sau puțul de colectare cel mai coborat. În primul caz se consideră că pompa evacuează apa din compartiment, prin
toate sorburile, simultan, conform schemei:
S-a admis că cele mai grele condiții funcționale apar la evacuarea apei din compartimentul cel mai depărtat din prova, 1, simultan prin cele
două sorburi cuplate la ramificațiile 1 - 2 si 1’ – 2. Toate datele referitoare la dimensiunile instalaţiei (diametre, lungimi, pierderi locale, etc.)
sunt cunoscute. Debitul pompei QP este cel calculat după Reguli şi în timpul funcţionării se consideră distribuit egal pe cele două ramificații.
Se calculează pierderile de sarcină pe aspiraţie h1,4 = h1,2 + h2 ,3 + h3 ,4
In care: s1, 2  l  8ρ Qp
=  λ + ∑ς  v1, 2 =
1, 2 π d1, 2
2 2
 d 2πd 2
1, 2
 l  8ρ Qp
s1', 2 ' =  λ + ∑ς  v1', 2 ' =
1', 2' π d1', 2'
2 2
 d 2πd 2
1', 2 '
 l  8ρ
s2 , 3 =  λ + ∑ς  v2 , 3 =
Qp
 2,3 π d 2,3
2 2
 d πd 2
2,3
 l  8ρ
=  λ + ∑ς 
hA = s AQ 2
s2 ',3' Qp
 d  2 ',3' π d 2 ',3'
2 2 v2 ',3' =
πd 2
2 ', 3' p
s1,3 = s1, 2 + s2,3
s1',3' = s1', 2 ' + s2 ',3'
1
s1,1',3 = 2
 1 1 
 + 
 s1,3 s1',3' 
 
 l  Qp
s3, 4 =  λ + ∑ς  v3, 4 =
 d  3, 4 πd 2
3, 4
s A = s1,1',3 + s3, 4
iar sarcina totală la aspiraţie a instalaţiei va fi: i
Ha = h1,4 + ρgz a
valoare care se compară cu sarcina vacuumetrică a pompei. Funcționarea fără cavitație impune ca:
p
H vad ≥ i
Ha
2
Sarcina pe refulare a pompei este  l  v Qp
h4, S =  λ + ∑ ς  4, S
v4 , S =
 d  4, S 2 πd 2
4, S
H r = h3 ,4 + ρgz r
i
Sarcina totala a pompei va fi: Hp = i

Ha + i
Hr
Alegerea pompei se face cu parametrii: Q p , H p , H
p
vaq ≥H i
a
Razvan Bidoae
Part 4 – Instalatiile pentru prevenirea si stingerea incendiilor

Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Navele conţin substanţe cu un potenţial ridicat de aprindere, ceea ce creează posibilitatea apariţiei incendiilor la bord. Materialele
combustibile aflate la bordul oricărei nave sunt de trei categorii principale:
a) materiale combustibile utilizate la construcţia şi amenajările navei;
b) combustibilii utilizaţi pentru instalaţia energetică a navei;
c) marfă (produse petrolifere, LNG, LPG, cărbuni, cherestea, cereale, etc).
Instalatiile de prevenire si stingere a incendiilor sunt reglementate prin regulile:

- SOLAS intreg capitolul II-2 – Construction – Fire protection, fire detection and fire extinction (23 Reguli cuprinse in 123 pagini)
- Fire Safety Systems (FSS) Code, 2015 Edition – Ceribnte pentru instalatiile de stins incendiu
- Fire Test Procedures (FTP) Code, 2012 Edition – Metodologia de testare a materialelor si echipamentelor;
- Cerinte suplimentare posibil la Regulile Autoritatilor de pavilion (ANR nu are)
- Regulile Registrelor de Clasificare
Prevenirea aparitiei incendiilor si mai ales extinderea lor se face prin impunerea unor măsuri constructive, încă din faza de
proiectare urmat de constructia corpului corespunzator.
De asemenea este foarte important dotarea navelor cu mijloace eficiente de semnalizare şi intervenţie pentru stingerea
incendiilor, adecvate la tipul de nava şi la natura materialelor incendiate.
In conformitate cu SOLAS Ch. 2, Regulation 2; obiectivele pentru ca o nava sa fie sigura sunt:
1. Prevenirea aparitiei incendiilor sau exploziilor
2. Reducerea riscului de acidente umane datorate focului sau exploziilor
3. Reducerea riscului de deteriorare a navei, marfii transportate sau mediului datorate focului sau exploziilor
4. Limitarea focului si stingerea incendiului in compartimentul in care a aparut
5. Sa existe cai de urgenta
Pentru indeplinirea celor de mai sus se impunurmatoarele:

1. Divizarea navei pe vertical si orizontala prin pereti si puti rezistente la foc
2. Separarea zonei de locuit de restul navei prin pereti si puti rezistente la foc
3. Retrictionarea tipului de carburanti folositi la nava
4. Detectia focului in orice compartiment
5. Restrictionarea focului in compartimentul in care a aparut si stingerea lui
6. Proterajarea cailor de urgenta prin pereti rezistenti la foc
7. Echipamentele si istalatiile de stins incendiu sa fie utilizabile in orice moment
8. Limitarea posibilitatii de aprindere a vaporilor de marfa(nava tank)
Dotarea navelor cu mijloace de detective a incediului
Eficienţa stingerii incendiului creşte dacă este depistat în fază incipientă. De aceea Regulile impun dotări pentru detectia incendiului în
toate compartimentele sau grupuri de compartimente în care acesta poate apare. Detectia unui incendiu se face prin traductori de
temperatură si/sau de fum montaţi în compartimente unde poate apare incendiu. Semnalele sistemului de detectie sunt transmise la
timonerie unui sistem de alarmă care anunţă apariţia şi locul incendiului, pe o schemă sinoptică a navei.
Triunghiul focului
Pentru ca un incediu sa apara trebuie sa se indeplineasca simultan urmatoarele:
1. Existenta materialului combustibil
2. Cresterea temperature peste valoarea de autoaprinderea materialului combustibil
3. Prezenta oxigenului pentru a permite arderea.
Mijloacele de preventie a incediului preved separarea celor trei elemente astfel incat in nici un compartiment al navei sa
nu existe simultan maximum 2 elemente.
Stingerea unui incediu se bazeaza pe indepartarea unui element din focar.
1 - Înlăturarea materialelor combustibile.
Prevenire: Aceasta este o soluție care se poate aplica numai parțial pe nave deoarece nu toate materialele combustibile pot fi evitate. Nu
este permis folosirea materialelor combustibile in constructia navei. Din pacate, marfa transportata, care poate fi formată din materiale
combustibile si a combustibililor stocați pentru necesitățile energetice ale bordului nu pot fi eliminate de pe nava. Se poate interveni prin
conditii de separare a marfii si combustibililor de sursele de temperature; in cazul navelor tanc apare o separare a marfii de sursele de
caldura si a oxigenului. In cazul navelor tanc se adopta solutii constructive astfel incat vaporia de marfa sa nu fie absorbiti prin sistemul de
ventilatie si introdusi in incaperile suprastructurii.
Stingere: Se opreste combustibil ce intra in compartimentul de masini din exteriorul lui.
2 – Mentinerea temperaturii sub punctul de autoaprindere a materialelor combustibile.
Prevenire: Se realizează prin izolarea tuturor suprafetelor ce pot depasi 220 C si pe care poate ajunge combustibil in urma unei avarii
(esapamentele de la motoarele termice). La navele cu clasa de stingator de incediu pe toata suprata exterioara a suprastructurii se
amplaseaza diuze prin care se stropeste peritii navei cand aceasta participa la stingerea incendiului pe alta nava.
Stingere: Micsorarea temperaturii din focar sub valoarea temperaturii de aprindere a materialului prin racier: instalatia de stins incendiu
cu apa de mare. Ea este disponibilă în orice punct de pe nava, chiar daca pe nava s-a produs o singura avarie. Prin racirea focarului cu apa
se consumă energia incendiului atât prin răcirea directă cât şi prin energia termică extrasă prin vaporizarea apei. Este simplu, eficient şi
ieftin. Are dezavantajul că, în unele cazuri, poate afecta calitatea materialelor incendiate sau poate amplifica avaria (cazul instalaţiilor
electrice care, sau dacă se introduce o cantitate mare de apă se poate afecta funcționalitatea compartimentului sau stabilitatea navei).
Deoarece apa vine în contact cu suprafața incendiată, pe care o răcește, procedeul se cheamă “de suprafață”. Nu poate fi utilizat la
stingerea combustibililor, deoarece combustibilul incendiat se ridică deasupra apei.
3 - Reducerea procentului de oxigen.
S-a constatat, că într-o atmosferă săracă în oxigen, flacăra nu apare sau dacă există, se stinge. Aceasta se întâmplă dacă procentul de oxigen
din aer scade sub 15% (in mod normal este 21%). De aici derivă posibilitatea de a preveni şi de a stinge incendiu formând o atmosferă săracă
în oxigen în compartimentul în care este posibilă apariția incendiului sau dacă acesta există deja.
Prevenire: In compartimentele de marfa de a navele tank se introduce gaz cu oxygen ~5%.
Stingere: Instalatia de stins incendiu cu CO2, folosita la CM, C.DA. Compartimentul pompelor si magazii marfuri periculoase. Reducerea
procentului de oxigen se face prin introducerea, în compartiment a unei cantități de gaz inert, care reduce procentul de oxigen din aer, la o
valoare la care arderea nu mai este posibilă. Procedeul se cheamă “volumic”.
Tot in aceasta situatie intra si instalatiile de stins incediu care fac o izolare a focarului de aerul proaspat: instalatia de stins incediu cu spuma.
Spuma este un produs obținut prin amestecul unei substanțe spumogene cu aerul (spuma aeromecanică) sau prin reacția chimică între două
substanțe chimice în prezența unui stabilizator pe bază de glicerină (spumă chimică). Ea se produce în instalații speciale existente la bord şi
se distribuie, în special, pe suprafețe care conțin combustibili lichizi care ard.
Fiecare procedeu de stingere se bazează pe un agent, distribuit cu ajutorul unei instalații la locul incendiului.
Ca agenți se utilizează:
- apa,
- spuma chimica si aeromecanică
- gazele inerte
Apa - realizează stingerea, în general, prin “efect de suprafață”. Este disponibilă în orice cantitate fără costuri şi poate fi distribuită în orice
punct al navei, cu instalații formate din pompe şi tubulatură de distribuție. Poate fi utilizată şi sub formă de apă pulverizată care distribuită în
compartimente. Nu poate fi utilizată în compartimentele cu echipamente electrice sau în compartimnte unde se pot aprinde combustibili
lichizi. De asemenea este interzisă utilizarea ape în cazul substanțelor, care în contact cu apa, produc vapori sau gaze combustbile sau
explozive.
Spuma - stinge incendiu prin efect de suprafață, fiind distribuită pe suprafețele incendiate ale combustibililor lichizi. Substanțele spumogene
se depozitează la bord şi, în amestec cu apa din instalaţia de stins incendiu şi cu aerul, formează spuma aeromecanică. Spuma chimică este
formată prin reacția a două substanțe spumogene, într-un generator de spumă amplasat la bord in CM, de unde este distribuită, printr-o
rețea de tuburi la locul incendiului. La nava exista extictoare portabile care imprastie direct spuma pe focar. Spuma aeromecanică conține
aer şi izolarea suprafeței incendiate este mai puțin eficientă implicând un strat mai gros de spumă. Cea chimică conține gaz inert, așa că ea,
izolează suprafața incendiată mai eficient, cu cantități mai mici de spumă. Spuma trebuie să fie stabilă, să fie distribuită ușor, să nu fie
dăunatoare pentru oameni şi să nu reacționeze chimic cu materialele cu care vine în contact.
Gazele inerte - sting incendiu prin “efect volumic”. Sunt de două tipuri:
- gaze inerte depozitate la bord, în recipienți speciali;
- gaze inerte produse la bord, în generatoare de gaz inert.
Primele sunt depozitate la presiuni care asigură volume minime ale recipienților, la temperatura mediului. În acest sens se utilizează gaze
comprimate la presiuni care le aduc în apropirea fazei lichide, cel mai utilizat fiind CO2, soluție care necesită recipienți foarte rezistenți,
presiunea din butelii este de ~100 bar). Mai pot fi utilizate şi alte substanțe, în stare lichidă (anumiti freoni care la presiuni > 3 bari se
lichefiaza), care distribuite la locul incendiului, creează prin vaporizare vapori inerți. Aceștia sting incendiu prin efect volumuic. Vaporii nu
trebuie să afecteze personalul şi nu trebuie să aibă efecte negative asupra mediului, utilizarea lor fiind riguros controlată prin Norme de
protecție a mediului.
Gazele inerte produse la bord, se obțin din arderea combustibililor în arzătoare speciale, incluse într-o instalație generatoare de gaz inert.
Ele sunt folosite la inertizarea atmosferei în tancurile de marfa de la petroliere navele de transport gaze lichefiate, unde spațiile dintre corp şi
rezervoarele care conțin gaz lichefiat, se inerțizează. Calitatea gazului inert este controlată pentru a se limita concentrația de oxigen, de
vapori de apă, ș.a.
Instalațiile de stins incendiu cu apă de mare
Este impusa prin SOLAS Ch. II-2 Regulation 10 la toate navele. Instalaţia este formată din:
- pompe autoamorsabile (numărul şi debitul minim sunt impuse de Reguli);
- tubulatură de distribuție a apei, cuplată la refularea pompelor şi formată
din magistrală şi ramificații către compartimente;
- armături pentru manevra apei în instalație;
- hidranți cu furtunuri şi ajutaje pentru distribuția apei (ciocuri de barză).
Schema principială a unei instalații de stins incendiu cu apă:
Definirea elementelor schemei implică:
- adoptarea numărului şi debitului debitului pompelor;
- dimensionarea tubulaturii şi calculul hidraulic pentru determinarea sarcinii pompelor;
- adoptare elementelor instalației după dotările cerute de Reguli.
1, 2 - pompe principale duzelor din nările puțului de lanț

3 - pompe de avarie (alt compartiment) alimentate pentru spălarea lanțurilor
4 - magistrale inelare 8 - armături cu dimensiuni stnadardizate
5 - magistrală liniară pe plan internațional la care se cuplează
6 - hidranți furtunurile altor nave care intervin
7 - armăturile pentru alimentarea pentru stingerea incendiului
Adoptarea schemei instalatiei
Schema instalatiei se adopta pornind de la amplasarea pompelor si a hidrantilor. Pompele principale de stins incendiu se amplaseaza in CM
iar pompa de avarie cu impreuna cu sorbul acesteia in alt compartiment ce nu comunica direct cu CM. Pompa de avarie este alimentata de la
DA sau de la un motor termic independent. Hidrantii se amplaseaza astfel incat orice focar de incendiu sa poata fi batut cu 2 jeturi de apa ce
nu provin de la acelasi hidrant. De la hidrant pana la focar se poate folosi 1 furtun pentru primul jet si 2 furtunuri pentru cel de-al doijea jet.
Lungimea minima a unui furtun este de 10 m si nu mai lung de:
- Compartimente de masini => lungimea maxima furtun 15 m;
- Punti deschise si suprastructuri => lungimea maxima furtun 20m;
- Punti deschise la nave cu latimea mai mare de 30m => lungimea maxima furtun 25m;
In adoptarea schemei instalatiei trebuie avut in vedere:
- Toti hidrantii sa poata fi alimentati de la oricare din pompele de stins incendiu;
- In cazul unei avarii in CM toti hidrantii de pe nava sa poata fi alimentati din pompa de avarie;
- In cazul unei avarii in compartimentul pompei de stins incendiu de avarie toti hidrantii de pe nava sa poata fi alimentati de la pompele de stins
incendiu din CM;
- Sa existe valvule de izolaj pe tubulaturile ce nu sunt amplasate in zone incalzite (se evita distrugerea tevilor prin inghetarea) si posibilitatea de golire a
tubulaturii de pe punte;
- La navele tanc magistrala de stins incendiu din zona de marfa trebuie sa aiba valvule de izolaj la o distanta maxima de 40m.
Alegerea numărului pompelor si presiunii minime la hydrant (SOLAS Ch. II-2 Reg 10).
Nave de pasageri Tonajul brut al Nave comerciale
Tonajul brut
Presiunea minimă navei Număr de pompe
al navei Număr de pompe
la hydrant [bar] < 1000 2 din care una trebuie sa fie antrenata independent
< 4000 2 3.0 > 1000 2
> 4000 3 4.0
Tonajul brut al Nave comerciale
navei Presiunea minimă la hydrant [bar]
< 6000 2.5
> 6000 2.7
Pompele de stins incendiu pot fi unele dedicate sau pot fi acceptate pompele sanitare, ballast, santina, servicii generale daca acestea nu sunt
folosite pentru transferul de hidrocarburi.
( )
Debitul pompelor de stins incendiu se calculeaza conform SOLAS functie de debitul pompelor de santina: π 2 3.6
- pasagere: cel putin 2/3 din debitul pompelor de santina =>debitul total al pompelor de stins incendiu: Q t > a 25 + 1.68 L ( B + D ) [ m 3
/ h ]
unde a = (3 sau 4) functie de dimensiunele pasagerului (vezi SOLAS, Ch. II-1 Reg. 35)
3 1000
- comerciale: cel putin 4/3 din debitul unei pompe de santina=>debitul total al pompelor de stins incendiu:Qt >
dar poate sa nu depaseasca 180 m3/h.
2π
3
(
25 + 1.68 L( B + D) ⋅
2 3.6
1000
)3
[m / h
Qt
Având debitul total Qt si numarul total de pompe np, se stabilesc debitele fiecărei pompe astfel: Q1 = unde kp =0.8 – 0.85 coeficient de
3
cuplare în parallel, dar nu mai putin de 25 m /h. n p k p
Debitul pompei de avarie cel putin 25 m3/h pentru pasagere si nave comerciale cu tonajul > 2000. Pentru nave comerciale <2000 GT debitul
pompei de avarie cel putin egal cu 15 m3/h (FSS Code, Chapter 12, 2.2.1.1)
Se adopta vitezele pe refulare intre 3 si 4 m/s iar pe aspiratie in jur de 2 m/s. Pentru ramnificatii se adopta viteze in jur de 3 m/s.
Dimensionarea tubulaturii şi calculul hidraulic. Instalaţia de distribuție a apei de stins incendiu, este formată dintr-o magistrală cuplată la
pompă, din care pornesc ramificații pentru alimentarea hidranților. La fiecare hidrant se cuplează un furtun cu ajutajul (ciocul de barză) care
formează jetul trimis la locul incendiului. Presiunea la hidrant ph, si diametrul ajutajului da sunt impuse de Reguli, iar pe baza lor se
calculează debitul unui ajutaj: πd a
2
2 ph  m  in care µ ≅ 0 ,82 coeficient de debit.
3
qa = µ  
4 ρ  s 
Diametrul duzei ajutajului poate fi 12, 16 sau 19 mm. Se allege functie de pozitia unde este amplasat si debitul pompelor de stins incendiu:
- Pentru suprastructurii si spatii de servicii diametrul duzei este de 12 mm
- Pentru zona exterioara si CM se allege un diametru astfel incat sa se consume debitul unei pompe prin 2 jeturi
Sarcina pompei se consideră prin componenta ei piezometrică dată de presiunea de refulare pR, care trebuie să asigure presiunea la hidrant
ph şi să compenseze pierderile hidraulice. Calculul hidraulic al instalației constă în determinarea acestor pierderi. Vom avea: pr = ph + ∆ph in
care prin ∆ph sunt indicate pierderile de sarcina pe intreg traseul instalatiei.
Sarcina pompei trebuie să satisfacă cel mai dificil traseu, care poate fi:
- cel mai lung traseu care implică pierderi hidraulice maxime;
- cel mai inalt traseu care implica sarcini geodezice maxime.
Pentru calcul se considera deschisi 2 hidranti si debiteaza 1 pompa. Având debitul pe fiecare ramificație diametrele şi configurația instalației,
se determină pierderile de sarcină, după algoritmul prezentat pentru cazul tubulaturii complexe.
  l v  
2
 N
(∆ph )1,2 = ∑  λ + ∑ ρ   + ρgz1,2 + ph  2 
  d 2   m 
Sarcina pompei va fi: considerată prin H p ≈ pr = ph + Max (∆p )1,2 . Cu parametrii Hp si Qt se allege pompa din catalog.
Instalațiile de stins incendiu cu apă pulverizată.
Utilizează ca agent de stingere tot apa, însă sub formă pulverizată, care, introdusă la locul incendiului, oferă stingerea pe o suprafață mai
mare. De aceea acest mijloc este eficent la compartimente închise de obicei in suprastructura. Structura acestei instalații este formată din:
- sursa de apă care constă din pompe cuplate la o instalație cu tubulaturi pentru distribuția apei către compartimente;
- dispozitivele de pulverizare a apei pe suprafețele incendiate;
- sistemul de declanșare a dispozitivelor de pulverizare.
Caracteristica acestor instalații este sistemul de declanșare care poate fi automat, în cazul compartimentelor fără prezența continuă,
folosindu-se dispozitive numite sprinklere, comandate prin temperatura din compartiment, sau manual când sunt comandate de operator, la
semnalizarea apariţiei incendiului. Cele cu declanșare automată trebuie să aibă instalaţia permanent sub presiune. De aceea, în paralel cu
pompa, este cuplat un hidrofor care alimentează dispozitivele de pulverizare un timp, până la pornirea pompei instalației, care poate fi una
din pompele instalației de stins incendiu cu apă sau o pompă specială, care asigură debitul cerut de instalație.
1 - pompa principală 6 - armătură ce face legătura cu

2 - magistrala instalației pompele principale de incendiu
3 - sprinklere 7 - grup de valvule cu deschidere
4 - tubulatura de cuplare a automată la declanșarea sprinklerelor
sprinklerelor 8 - pompa auxiliară a hidroforului
5 - hidrofor de apă dulce pentru 9 - releu de pornire a pompei
alimentarea inițială a instalație principale
Calculul instalației constă în determinarea debitului pompei de alimentare a dispozitivelor de pulverizare şi determinarea presiunii necesare
alimentării dispozitivelor de pulverizare.
[ ]
Calculul debitului se face adoptând tipul de duze si corespunzator consumul specific de apă pulverizată: qap ≈ 5 l / mim / m 2 . Debitul
instalatiei se determina de la suprafata compartimentului celui mai mare protejat: Qap = qap ⋅ S comp
max
[l / min]
S comp
Numărul dispozitivelor de pulverizare din fiecare compartiment va fi: ndp =
Aduza
Calculul sarcinii se face ca la instalaţia de stins incendiu obișnuită, cu diferența că în locul presiunii la
hidrant va trebui asigurată presiunea pduza la dispozitivul de pulverizare, pentru care debitul unui
pulverizator: Qap = f ( pdp ) determinat din diagrame scoase pentru fiecare tip de pulverizator, satisface
(1)
necesarul de apă pentru fiecare compartiment unde sunt montate pulverizatoare. Va rezulta presiunea
la refularea pompei: pr = pdp + Max (∆p )i unde ∆pi sunt pierderile hidraulice pe instalatie.
Instalațiile de stins incendiu cu spuma
Folosesc pentru stingere spume, generate la bord, care izolează suprafața incendiată şi întrerupe alimentarea cu oxigen a focarului. Sunt
utilizate pentru stingerea suprafețelor incendiate de produse petrolifere (la tancurile de marfă sau în compartimente unde se acumulează
reziduuri petrolifere sau alte produse inflamabile, CM, C pompelor). După tipul spumelor utilizate instalațiile se împart în:
- instalații cu spumă aero-mecanică;
- instalații cu spumă chimică.
Ele se diferențiază după modul de formare şi de distribuire a spumei la locul incendiului.
Instalațiile cu spuma aero-mecanică sunt formate din:
- rezervoarele de păstrare a substantei spumogene;
- o rețea de distribuție a amestecului de substanță spumogenă şi apă, rețea alimentată de la pompa de incendiu sau de la pompe special prevăzute;
- dispozitive de dozare a amestecului apă - substanță spumogenă;
- dispozitive de formare a spumei, prin introducerea aerului în amestecul apă - substanță spumogenă.
Schema după care se obține spuma este dată în figura X.6, iar în figura X.7 este ilustrat modul de amplasare pe un petrolier, pentru stingerea
incendiului la tancuri.
Razvan Bidoae
Part 5 – Instalatiile pentru transportul marfii la petroliere

Instalațiile pentru transportul mărfii la petroliere
Transportul țițeiului se face cu petroliere, sau nave cisternă, prevăzute cu tancuri structurale în care se încarcă/descarcă țițeiul sau
produsele derivate în stare lichidă, cu ajutorul unei instalații speciale, amplasată pe navă formată dîntr-o rețea de tevi, pompe și armături.
Apariția petrolierelor a mărit mult probabilitatea apariției incendiului la bord și a deversărilor necontrolate ca urmare a coliziunilor, ceea ce
a condus la pierderi de vieți și la dezastre ecologice greu de imaginat. Din acest motiv, construcția și dotările petrolierelor urmărește
limitarea deversărilor accidentale sau datorate exploatării și sunt riguros controlate prin cerintele IMO (MARPOL si SOLAS) de construcție și
de expoatare, precum si în Regulile Societăților de Clasificație.
O alternativă la transportul cu nave specializate a hidrocarburilor extrase din zăcăminte terestre sau marine, o constituie transportul prin
conducte (pipe line), amplasate pe fundul mării sau pe uscat, variantă convenabilă în cazul distanțelor mici și medii. Alegerea variantei de
transport se face după criterii economice, politice și ecologice și reprezintă opțiunea producătorilor și consumatorilor de hidrocarburi.
Prelucrarea țițeiului (crude oil) se poate face la locul extracției sau în zone industrializate, unde sunt posibilități mai convenabile de
prelucrare. În primul caz este necesar transportul produselor prelucrate către consumatori, ceea ce înseamna utilizarea unor nave
specializate pentru transportul produselor obtinute (benzină, motorină, uleiuri minerale, asphalt etc.) și a hidrocarburilor gazoase obținute
în urma prelucrării țițeiului. Acestea se lichefiază pentru a fi transportate mai ușor formând LPG (liquid petrolium gas; amestec de propan
C3H8 si butan C4H10 presiunea de lichefiere ~ 15 bar ), spre deosebire de gazele naturale extrase din zăcăminte, care lichefiate în vederea
transportului, se vor numi LNG (liquid natural gas CH4- temperature de lichefiere –162 C) . Transportul hidrocarburilor gazoase în stare
lichidă se face cu nave specializate, a căror construcție este determinată de parametrii de stare ai gazului (presiune, temperatura), în stare
lichidă, care difera la cele două tipuri de gaz: LPG și LNG. Atât presiunea cât și temperatura de păstrare influențează construcția și dotările
acestor nave, ele sunt diferite pentru LPG sau LNG, și trebuie considerate la construcția corpului, a rezervoarelor și la dotările cu instalații
specifice. În cazul în care prelucrarea țițeiului nu se face la locul extracției, el va fi transportat cu nave specializate (crude oil carrier),
adaptate transportului acestui tip de hidrocarburi.
Instalațiile pentru manevra mărfii la petroliere.
Specificul mărfii impune unele dotări navelor care transportă țiței sau derivate ale acestuia. Ele trebuie corelate cu tipul mărfii și condițiile
de transport și cu caracteristicile terminalelor de îmbarcare-debarcare. Se va analiza cazul transportului țițeiului, întrucât acesta, prin
vâscozitatea mare pe care o are la extracție, implică, la îmbarcare-debarcare prelucrări speciale pentru fluidizare prin încălzire, operație
care nu este necesară la derivatele ușoare obtinuțe prin rafinare, cum ar fi: benzine, motorine, ș.a.
Un ciclu de transport constă în:
a) Ambarcarea țițeiului de la terminalul de îmbarcare folosindu-se stația de pompare din dotarea terminalului. Temperatura la îmbarcare trebuie să
asigure condiții bune de circulație prin instalație;
b) Transportul țițeiului în tancurile petrolierului în care se menține o atmosferă inertizată pentru prevenirea incendiului (O2 < 5%);
c) Debarcarea țițeiului, la terminalul de descărcare, folosind pompele instalației de descărcare acționate cu mijloacele bordului, implică de asemenea
încălzirea țițeiului de dată aceasta folosind energie termică de la bord.
Aceste operații, caracteristice petrolierelor trebuie să îndeplinească condițiile de exploatare și de siguranță:
1. Instalația de transfer trebuie să realizeze timpul de descărcare prevăzut în proiect (în medie 12...24 ore) timp impus de proprietarul petrolierului;
2. Sarcina vacuumetrică și pe refulare a pompei de transfer titei trebuie să asigure descărcarea în cele mai grele condiții de exploatare;
3. Descărcarea trebuie făcută după planul de descărcare-încărcare elaborat de proiectant pentru a limita asieta transversală și longitudinală precum și
tensiunile produse de încovoiere în corp;
4. Descărcarea impune ca instalatia de inertizarea a tancurilor sa aiba un debit mai mare decat a pompelor de marfa;
5. În timpul descărcarii trebuie înlăturate depunerile compușilor solizi din țiței (parafină compuși asfaltici, etc.) de pe pereții tancului cu o “instalație de
spălare a tancurilor”;
6. Cantitatea de țiței rămasă care nu mai poate fi aspirată de pompele principale să fie cât mai mică și să fie posibilă evacuarea ei cu o “instalație de
uscare” (stripping);
7. Aerul aspirat în faza finală a descărcarii precum și vaporii formați pe tubulatură de aspirație trebuie să fie separați înaintea intrării în pompă, pentru a
evita dezamorsarea acesteia;
8. Instalația trebuie astfel realizată încât atât ambarcarea cât și debarcarea mărfii să evite orice posibilitate de poluare a mediului.
Structura instalației de manevră a mărfii la petroliere.
Instalația este formată dintr-o tubulatură magistrală, amplasată pe fundul navei (descarcarea navei) si pe punte(incarcarea navei), din care
se desprind ramificații cu armături și sorburi către fiecare tanc. Magistralele se cuplează la aspirația pompelor, amplasate într-un
compartiment special, numit compartimentul pompelor – compartiment aflat in prova compartimentului de masini. Refularea pompelor se
cuplează la magistrala de refulare amplasată pe punte, care se ramifică la mijlocul navei către borduri, unde sunt amplasate valvulele la
care se cuplează legăturile elastice ale terminalului de încărcare-descărcare.
Compartimentarea navei se face după criterii de stabilitate și de exploatare. Criteriile de stabilitate cer fragmentarea suprafeței libere a
lichidului din tanc pe directive transversal pentru limitarea efectului suprafetei libere. Condițiile de exploatare cer alegerea numărului de
tancuri și amplasarea lor, astfel încât să se poată controla ușor asieta longitudinală și transversală precum și tensiunile în corp în timpul
operării navei. De asemenea compartimentarea navei mai este determinată și de tipurile de marfă prevăzute a fi transportate simultan de
nava. Regulile MARPOL impun ca petrolierele să aibă dublu fund și dublu bordaj. Aceleași Reguli interzic folosirea tancurilor de marfă
pentru balastarea navei, fiind necesare “tancuri de balast dedicate” care se pot amplasa în dublu fund si / sau în dublu bord.
Instalația de marfă, este formată din tubulaturi de diametre mari, fixate prin legături pe fundul și pe puntea navei. Particular acestor
instalații, care se extind de-a lungul navei este faptul ca în tubulatură apar solicitari axiale, induse de deformația elastică a corpului
transmisă prin legături, și de deformația termică provocată de variația temperaturii ca urmare a încălzirii mărfii. Aceste deformații induc
tensiuni care pot distruge tubulatura, de aceea este obligatorie utilizarea unor compensatoare de dilatație intercalate între punctele fixe
ale tubulaturii (de ex. între trecerile prin pereți etanși). Compensatorii sunt elemente elastice tip burduf, care preiau deformațiile axiale și
permit o rotatie a tubulaturii. Critic este pentru tubulatura amplasata pe puntea principala.
La proiectarea tubulaturii de marfă trebuie considerate următoarele criterii:
o să asigure manevrele necesare exploatării navei;
o să fie sigură în funcționare deoarece defectarea ei poate scoate nava din exploatare sau
poate produce poluare;
o să necesite costuri mici de execuție și exploatare;
o să aibă greutăți și gabarite reduse.
Pompele instalației de marfă sunt amplasate în “compartimentul pompelor”, in prova compartimentul de mașini și să necesite lungimi
minime ale tubulaturii de aspirație. În mod uzual compartimentul pompelor se amplasează în prova compartimentului de mașini și în pupa
tancurilor de marfă sau la mijlocul navei în cazul navelor mari, pentru micșorarea lungimii magistralelor de aspirație.
Instalațiile de transfer sunt complexe și necesită costuri inițiale mari, ele fiind esențiale pentru exploatarea navei, de aceea criteriile după
care sunt concepute sunt de natură economică și de siguranță. După primul criteriu sunt indicate scheme simple, cu magistrale liniare și cu
elemente cât mai puține, iar după al doilea sunt indicate scheme cu redundanță mare care implică dublarea posibilităților de transfer din
fiecare tanc.
Cu magistrală liniară simplă pentru petrolierele care transportă un singur sort de marfă
- Cu magistrală inelară
1, 2 - magistrale
3 - valvulă de separație
VP - valvulă de perete
Cu magistrale liniare pentru sorturi de marfă diferite (produse petroliere) păstrate în grupuri de tancuri, fiecare grup având pompe proprii
Cu pompe individuale la fiecare tanc, variantă la care pompele sunt amplasate în tanc și antrenate de pe punte printr-o transmisie
mecanică sau cu un motor hidrostatic montat în tanc în proximitatea pompei.
1 - pompa submersibilă de marfă
2 - pompă de înaltă presiune
3 - valvulă de refulare în magistrala de pe punte
4 - valvulă de încărcare
5 - încălzitor cu abur
5’ - valvulă
6 - motor hidraulic
Cu tancuri de acumulare, în care marfă se colectează gravitațional sau prin depresiunea create în tanc, de unde este aspirate de pompe.
Trebuie controlat nivelul in tancurile de marfa astfel incat sa nu se depaseasca nivelul admisibil de tensiuni in corpul navei. Colectarea
țițeiului în tancul de acumulare se poate face gravitațional sau prin depresiunea create în tanc printr-un ejector, soluție care permite
evacuarea gazelor și recuperarea vaporilor de hidrocarburi.
Metode de îmbunătățire a funcționării pompelor pe aspirație.
Încălzirea țițeiului în vederea transferului produce vapori ai compușilor ușori din țiței, care pot dezamorsa pompele, de aceea separarea lor
înaintea aspirației este importantă și sunt utilizate soluții de separare. Altfel pompele se dezamorsează, producându-se astfel întreruperea
transferului mărfii. Dezamorsarea pompelor se mai poate produce și de gazele degajate la scăderea presiunii din produsul petrolier.
În vederea evitării producerii acestei situații, instalațiile de manevră a mărfii sunt prevăzute cu sisteme speciale, dintre care cele mai
folosite sunt:
- Sisteme cu separator de aer (gaze). Separatorul (3) este montat
pe magistrală (1). Acesta are prevăzute șicane care dirijează bulele
de aer și gaze la partea lui superioară unde este amplasat un
flotor (4) care pune separatorul în legătură cu ejectorul (5). Acesta
evacuează gazele din separator către un rezervor. Sistemul
prezintă un dezavantaj în faza de golire atunci când nivelul
lichidului scade până când se apropie de nivelul
sorburilor. În acest moment pătrunde o mare cantitate de aer și
sistemul nu mai reușește să îl evacueze în întregime, fiind
necesară prevederea unui sistem de reglaj al debitelor pompelor.
Uneori aceste sisteme sunt prevăzute și cu schimbător de
căldură pentru condensarea fracțiunilor ușoare.
Sistem de separare care permite reglajul debitului pompei.
Magistrala se cuplează la tanc prin intermediul ejectorului.
1 - magistrală
2 - pompa principală
3 – tanc recirculare
4 - tablou electric de comandă
5 - ejector titei-titei
6, 7 - valvule acționate electromagnetic
8 - traductoare de nivel
Pompa aspiră direct din tancurile de marfa prin intermediul unui tanc de recirculare (3) și poate refula printr-o valvulă direct la mal, sau
poate recircula o parte din debit prin ejector. Armăturile instalației (6, 7) sunt comandate functie de nivelul din tancul (3). Când tancurile
sunt pline pompa aspiră prin tancul de recirculare (3) din magistrală și refulează peste bord. În această situație tancul are rol de tanc de
vacuum. Dacă sorburile ajung să tragă aer, atunci acesta ajunge în tancul (3), nivelul lichidului coborând. Dacă nivelul atinge valoarea
minimă tradcutorul de nivel (8) comandă închiderea valvulei (6) și deschiderea valvulei (7). Astfel pompa alimentează ejectorul (5) care
realizează golirea tancurilor de marfă și umplerea tancului (3). Dacă nivelul în acest tanc ajunge la valoarea maximă, traductorul de nivel
comandă deschiderea valvulei (6) și închiderea valvulei (7), și pompa va refula la mal.
Instalația de uscare a tancurilor - stripping system.
Atunci când nivelul lichidului scade sorburile pot trage aer din cauza turbioanelor care se formează la intrarea în sorb. Acestea sunt
generate de vitezele mari de intrare în tub, și pentru reducerea lor sorburile sunt prevăzute cu pâlnii. De obicei, adâncimea de la care
începe absorbția aerului este de cca. ¼ D – unde D diametrul sorbului la intrare.
Pentru micșorarea cantității de marfă rămasă în tanc, vor trebui folosite sorburi cu diametere mai mici. Câteva soluții pentru uscarea
tancurilor sunt:
Adoptarea unei instalații de uscare (stripping system) care dublează instalația de transfer, având pompe cu calități bune pe aspirație și cu
debite mici (cca. 20% din debitul pompelor de marfă). Diametrele ramificațiilor nu trebuie să depășeasca 150 mm. Sau utilizarea unor
sorburi cu două secțiuni: una mare S1 corespunzatoare debitului pompei de marfa si una redusă S2 corespunzatoare debitului pompei de
stripping. Astfel se reduce cantitatea de marfă rămase în tanc.
Instalații pentru acționarea de la distanță a armăturilor.
Instalația de manevră a mărfii la petroliere este complexă, are diametre mari și armături montate pe fundul navei unde sunt amplasate
magistralele și ramificațiile instalației. Pentru actionarea armaturilor sunt utilizate acționări de la distanță care trebuie să îndeplinească
condițiile de siguranță funcțională și de protecție contra incendiilor. Cele mai adecvate sunt acționările hidrostatice. Ele trebuie să permită
închiderea și deschiderea completă a oricărei armături precum și poziționarea organului de închidere, după necesitățile manevrelor.
Instalația trebuie să semnalizeze in punctul de comanda a operatiunil;or de descarcare / incarcare poziția organelor de închidere. In mod
usual se utilizeaza valve tip future si servomotorul hidraulic trebuie sa asigure o rotatie de 90 grade.
Comanda operațiilor de încărcare/descărcare poate fi facută și automat, prin programe specializate care comandă poziția armăturilor astfel
încât în timpul încărcării/descărcării să se controleze asieta longitudinală și transversală, nivelul mărfii în tancuri, presiunea gazului inert și
tensiunile din corp (măsurate sau calculate).
1 - pompe volumice
2 - rezervor ulei
3 - supapă de siguranță
4 - manometru
5 - acumulatoare hidraulice
6 - magistrala sistemului de comandă distribuitoare
7 - distribuitoare de comandă acționate manual
8 - distribuitoarele armătu-rilor comandate hidraulic
9 - armături cu sertar
10 - traductore a poziție
10’ - receptoarele sistemului de indicare a poziției valvulei
11 - dispozitive de desțepenire
12 - indicatoare de nivel în tancurile de marfă
Instalațiile pentru spălarea tancurilor.
Operaţiunea de spălare a tancurilor este necesară ori de câte ori se schimbă sortul de marfă transportată, cât şi pentru operaţiunile de
întreţinere curentă. La tancurile care transportă produse petrolifere grele (păcură sau țiței), apar depuneri ale compușilor solizi cum ar fi
parafina sau asfaltul care se lipesc de pereții interiori. Efectul acestora este pe de o parte favorabil deoarece reduce fluxurile de căldură
către exterior și micșorează energia necesară încălzirii tancurilor, însă pe de altă parte stratul de depuneri solide micșorează volumul
tancului și produce alterarea încărcăturii dacă se schimbă marfa transportată în tanc. Ca urmare, în timpul exploatării se impune spălarea
tancurilor pentru înlăturea depunerilor de pe pereții interior.
Spălarea se face cu jeturi din marfa transportata cu temperaturi între 40 – 50 Celsius, create de “mașinile de spălat” și dirijate de acestea
către pereții interiori printr-o mișcare circulară astfel ca jetul să acopere toată suprafața interioară a tancului de sus în jos. Pentru spalare
se preia marfa dupa pompele de transfer, operația făcându-se în timpul descărcării, iar reziduurile dislocate pe măsură golirii tancului sunt
evacuate odată cu marfa. În timpul spălarii trebuie mentinut tantul inertizat deoarece deoarece particulele de combustibil formate la
impactul jetului cu pereții se încarcă electrostatic iar microscânteile produse pot amorsa explozii
Instalația de măsurare a nivelului în tancuri.
Este importantă pentru controlul operațiunilor de încărcare/descărcare, si pentru a evita deversarea accidentala peste bord a marfii la
incarcare. Traductorii de nivel trebuie aleși după criteriul siguranței navei astfel încât în nici o situație a exploatării lor să nu poată amorsa
incendii. În acest sens sunt folosiți traductori pneumatici (precizie scazuta), a căror precizie este influențată de densitatea mărfii. Cei mai
des folositi sunt sistemele de măsurare a distanței de la punte la suprafața liberă a lichidului folosind ultrasunetele (efectul ecolocației) sau
dispozitive radar adaptate pentru măsurarea distanțelor mici la care se află suprafața libera față de punte. Indicațiile traductoarelor de
nivel sunt transmise în punctul de operare a instalației de incarcare / descarcare.
Amplasarea pompelor instalației de manevră a mărfii.
Pompele de marfă se dispun în compartimentul pompelor a cărui amplasare se face în prova compartimentului de mașini, sau în cazul
navelor lungi amplasarea pompelor se face la mijlocul navei pentru a reduce lungimea tubulaturii și a pierderilor hidraulice la aspirație.
Mașinile pentru acționarea pompelor dar si pompele de marfa trebuie să excludă pericolul incendiului. Pentru aceasta:
1. Daca motoarele electrice sunt in acelasi compartiment cu pompele atunci acestea sunt de tip ANTI – EX
2. Motoarele electrice se amplaseaza in CM si pompele se amplaseaza in CP
3. Se utilizeaza motoare hidraulice sau cu aburi la antrenarea pompelor de marfa
4. Pe carcasa pompei, pe lagarele pompei si lagarele motorului se dispun senzori de temperature

IBPcurs 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IBPcurs 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NSTALATII AVALE E ORD

Part 1 – Calculul instalatiilor cu tubulaturi

L POMPE AXIALE TURBINE KAPLAN -

Calculul hidraulic a instalatiilor cu tubulaturi hr

Q 0 Q Q - caracteristica celor doua tuburi

In punctul de cuplare presiunile pe cele doua ramuri sunt egale: h

In acest caz caracteristica instalatiei este: Q1

Calculul hidraulic a instalatiilor 6,0

Pierderea specificc de presiune λ=∆h/l, [mm H2O/m]

Pierderea unitara de sarcina i [mm.col.H2O/m]

Part 4 – Masini hidro-pneumatice

Caracteristica pompei echivalente va fi: 2

Functionarea aparatelor cu jet este urmatoarea: fluidul de lucru la parametri Ql si pl,

Pompa cu roti dintate

Compresor cu lamela in stator

v=ct 1- Caracteristica teroetica, ; x

∆Q(h) 3- Caracteristica de by-pass

O particularitate a pompelor volumice este data de modul de debitare care nu este

Transmisii hidro - pneumatice

Relatia stabileste egalitatea intre randament si raportul de transmitere i. Daca , ceea ce

Part 3 – Instalatiile de ballast si santina

Instalaţiilor de balast trebuie să satisfacă următoarele cerinţe funcţionale:

b) cazul tancurilor la care aria suprafeței libere variază cu

Cerintele constructive ale instalatiei de santina se gasesc in:

Regulation 14 - Oil filtering equipment

1- ramificații 3 - casete de distribuție

1 - tubulatura magistrală 4 - sorburi

s1',3' = s1', 2 ' + s2 ',3'

Sarcina totala a pompei va fi: Hp = i

Part 4 – Instalatiile pentru prevenirea si stingerea incendiilor

Instalatiile de prevenire si stingere a incendiilor sunt reglementate prin regulile:

Pentru indeplinirea celor de mai sus se impunurmatoarele:

1, 2 - pompe principale duzelor din nările puțului de lanț

1 - pompa principală 6 - armătură ce face legătura cu

Part 5 – Instalatiile pentru transportul marfii la petroliere

S-ar putea să vă placă și