Opera "Povestea lui Harap-Alb" scrisă de Ion Creangă este o creație epică, în proză, iar, ca

specie literară, este un basm cult.

Tema basmului este lupta binelui împotriva răului încheiată prin triumful binelui. Concret, eroul
parcurge o aventură imaginară, un drum al maturizării, pentru a deveni împărat.
Titlul avertizează cititorul cu privire la caracterul imaginar al operei prin intermediul
substantivului "povestea". Harap-Alb este un apelativ pe care protagonistul îl va primi după ce va fi
păcălit de antagonistul basmului.
Perspectiva narativă este obiectivă deoarece naratorul relatează faptele la persoana a III-a, este
omniprezent, omnipotent însă există și trăsături specifice unei perspective subiective precum:
interogații ("Că alta, ce pot să zic?") și exclamații ("Mă rog, foc de ger era: ce să vă spun mai mult!").
Incipitul operei este reprezentat de formula inițială "Amu cică era odată într-o țară" care este
diferită de cea din basmele populare prin prezența adverbului "cică". De asemenea sunt prezentate și
personajele: craiul, cei trei fii, Verde-împărat care este fratele craiului și fiicele acestuia.
Intriga expune lipsa unui moștenitor pentru împăratul Verde. Craiul își trimite pe rând fiii spre
palatul fratelui său, dar fiul cel mare și cel mijlociu nu vor trece de proba de vitejie deoarece ei se vor
speria de tatăl lor ascuns într-o piele de urs. Astfel nereușita fraților mai mari ilustrează motivul
superiorității mezinului.
Desfășurarea acțiunii începe cu Sfânta Duminică, o vrăjitoare deghizată într-o bătrână
cerșetoare, este cea care îl convinge pe tânăr să plece în călătorie. De asemenea, ea apreciează
bunătatea mezinului care, la insistențele bătrânei, îi oferă un bănuț, trecând astfel proba milosteniei.
Tânărul îi cere hainele și armele părintelui din tinerețe, ilustrând motivul reiterării destinului
tatălui său. Folosind o tavă cu jăratic pe care o va așeza în mijlocul hergheliei, el va alege cel mai urât
și slab cal care, prin metamorfozare, devine un animal puternic și arătos. Apoi își ia rămas bun și pleacă
în călătorie.
Spre deosebire de frații lui, mezinul trece peste proba de vitejie impusă de tatăl lor. Podul este o
probă inițiatică, trecerea de la imaturitate la maturitate. Pădurea în care va ajunge adăpostește forțe ale
răului a căror întâlnire este iminentă. Inevitabil apare și "răul necesar", Spânul (pedagogul rău), cu care
mezinul se împrietenește, încălcând sfatul tatălui său.
Coborârea în fântână îi evidențiază naivitatea. Mezinul capătă numele Harap-Alb iar jurământul
pe paloș, pe care acesta trebuie să îl facă, este gestul cavaleresc de sub care nu poate ieși decât prin
moarte fizică.
Ajungând la palatul împăratului Verde, rolurile dintre cei doi se schimbă: Spânul este un nepot
rău și lăudăros iar Harap-Alb este slugă vrednică și ascultătoare. Antagonistul încearcă să scape de
sluga sa, supunându-l la probe primejdioase. Ajutat de Sfânta Duminică, datorită bunătății de care a dat
dovadă, Harap-Alb va lua salată din Grădina Ursului și va aduce Spânului blana bătută cu nestemate a
cerbului. Ultima provocare este și cea mai dificilă: aducerea fetei împăratului Roș. Pe drum, mezinul
ocolește niște furnici pentru a nu le strica nunta, găsește un adăpost pentru roiul de albine și își face
cinci prieteni fantastici: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă. Toate aceste
personaje îl ajută în cele șase probe de la palatul împăratului Roș. Astfel Harap-Alb o câștigă pe fată și
se întoarce spre palatul lui Verde-împărat.
Pe drum însă are o slăbiciune și cei doi tineri se îndrăgostesc. Ajunși acasă, fata îl demască pe
Spân care, orbit de furie, îi taie capul lui Harap-Alb. Calul năzdrăvan este cel care îl va răzbuna pe
mezin, omorându-l pe antagonist. Cu ajutorul obiectelor fantastice, apă vie, apă moartă si trei smicele
de măr, fata îl învie pe Harap-Alb, urmând ca cei doi să se căsătorească, iar mezinul să devină împărat.
Harap-Alb este personajul principal care nu are puteri supranaturale însă dovedește trăsături
morale de excepție pe întreg parcursul operei. Scena din debutul basmului în care mezinul îi oferă un
bănuț cerșetoarei dovedește bunătatea tânărului. Vitejia acestuia este demonstrată de episodul trecerii
podului, atunci când nu se sperie de tatăl său deghizat în urs. Este momenul în care Harap-Alb întră
într-o lume necunoscută, având ca scop obținerea împărăției unchiului său. Spânul, este cel care îi va
ieși în cale în pădure. Acesta este un personaj ticălos, viclean și lingușitor care va profita de naivitatea
mezinului. Fata de împărat contribuie și ea la destinul tânărului prin scena de la final prin care Harap-
Alb învie, iar cei doi se căsătoresc.
Așadar, opera “Povestea lui Harap-Alb”, scrisă de Ion Creangă, este un basm care prezintă lupta
dintre bine și rău, binele fiind triumfător.