Principiile logice

Încă din cele mai vechi timpuri s-a considerat că există nişte principii logice, nişte legi
fundamentale, axiomatice, care nu doar că determină toate celelalte legi logce ci sunt condiţii
generale ale raţionării. Originile lor pot fi găsite încă de la Parmenide – secolul V îHr (principiul
identităţii), deşi ultimul (principiul raţiunii suficiente) a fost exprimat explicit abia de către Leibniz
(1646-1716).

În ultimele două secole ele au fost contestate pe două planuri:

Pe de o parte s-a afirmat că ele nu-s axiome, pentru că există legi logice fundamentale care
nu depind de ele.

Pe de altă parte s-a impus precizarea „la un moment dat, sub un anumit raport” altfel, s-a
spus, ele nu sunt prinipii logice cât convingeri metafizice: Când spun, de exemplu, odată cu principiul
identităţii, că Gigel este întotdeauna identic cu sine emit o părere legată de existenţa sufletului, sau
cel puţin a unui substrat neschimbător, nu o regulă despre propoziţiile pe care le pot afirma sau nega
despre Gigel – el îşi va schimba atributele de-a lungul timpului.

Odată cu aceste precizări principiile logice au pierdut din fascinaţia pe care au exercitat-o asupra
logicienilor. Totuşi ele sunt importante şi relevante. Aceste principii sunt:

1. Principiul identităţii: un obiect este identic numai cu sine însuşi, la un moment dat, sub un
anumit raport. În limbaj formal A =id A
2. Principiul non-contradicţiei: un obiect nu poate avea, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport,
proprietatea p şi proprietatea non-p. În limbaj formal ~(p&~p)
3. Principiul terţului exclus: O propoziţie p poate fi fie acceptată fie respinsă dintr-un sistem de
propoziţii, a treia variantă (terţul) este imposibilă (exclusă). În limbaj formal (pv~p)
4. Principiul raţiunii suficiente: pentru a accepta sau a respinge o propoziţie avem nevoie de un
motiv (temei, raţiune) satisfăcător (suficient). O propoziţie a poate fi pentru o propoziţie b un
temei:
a. Necesar şi suficient. De exemplu a= Figura ABCD este pătrat pentru b= Rombul ABCD
are un unghi de 90͘͘ᵒ.
b. Suficient dar nu necesar. De exemplu a= Figura ABCD este pătrat pentru b= figura
ABCD are un unghi de 90͘͘ᵒ.
c. Necesar dar nu suficient. De exemplu a= Figura ABCD este romb pentru b= Figura
ABCD este pătrat.
d. Nici necesar nici suficient. De exemplu a= Figura ABCD este romb pentru b= Figura
ABCD are un unghi de 90͘͘ᵒ.

Se impune o precizare. Dacă a este temei necesar pentru b atunci b este temei
suficient pentru a.
Vă rog rezolvaţi exerciţiile 4 şi 5, pagina 10. Scrieţi-mi dacă nu aveţi manualul, să vă
ataşez o poză. În unele manuale există o greşeală de tipar la numerotare şi lipsete
exerciţiul 4. În acest caz rezolvaţi exerciţiile 5 şi 6.