B.

1.Raportul juridic definitie. Subiectii raportului juridic.

Raportul juridic este relația socială,intersubiectivă,volitivă și valorică întemeiată pe normele

juridice în vigoare stabilită între subiecții de drept în vederea realizării drepturilor subiective
și îndatoririlor juridice.

Subiectii raportului juridic

În ştiinţa dreptului se admite principiul, conform căruia numai oamenii au calitate de subiect
de drept. Nu poate fi conceput un raport juridic decît numai între oameni. Pen-tru apariţia
unui raport juridic este nevoie de cel puţin doi oameni. Îndată ce sînt doi oameni se poate
concepe relaţia juridică, în sensul că există un drept şi o obligaţie a unuia faţă de celălalt.

Subiecţi ai raportului juridic pot fi anumiţi indivizi (subiecţi individuali) şi organizaţii

(subiecţi colectivi), care, în conformitate cu normele juridice, sînt purtători ai drepturilor şi ai
obligaţiilor juridice subiective

. Persoana fizică ( cetăţeni ai RM, cetăţeni străini, apatrizi )

Persoanele fizice posedă:

Cpacitate de folosintă ( apare la nastere si încetează odata cu moartea) Exemplu: Drept la

libertate, drept la moştenire, drept la circulaţie.

2.Capacitate exercitiva ( apare în deplin la atingerea vîrstei de 18 ani si încetează la moarte)

Acestea sunt anume drepturile si obligaţiile rezultate din încheierea contractelor juridice
(Dreptul la achitarea mărfii , obligaţia de a achita prejudiciile )

Persoana juridică:

1.De drept privat ( Societatea pe acţiuni , SRL, Societatea în nume colectiv, Întreprinderi de
stat, Întreprinderi municipale , Corporative). Capacitatea de folosinţa si capacitatea de
exercitare apare la înregistrare si înceteaza la lichidarea persoanei juridice.

2.De drept public (Organele statului: Parlamentul, Guvernul, Preşedenţia, Ministere, unitaţile
administrativ-teritoriale).
2. Inregistrarea intreprinderilor. Procedura. Actele necesare.
Înregistrare intreprinderii în Moldova - un proces destul de complicat, care necesită îngrijire
avocat de specialitate și o atenție deosebită la proiectarea tuturor documentelor.
Înregistrare în Republica Moldova include:
Elaborarea Cartei întreprinderii viitoare.
• Înregistrarea companiilor din Camera Înregistrării de Stat.
• Deschiderea unui cont bancar.
• Print Production.
• Înregistrarea cu Inspectoratul Fiscal de Stat.
• Registru cu Biroul Național de Statistică.
• Înregistrarea în Compania Națională de Asigurări de Sănătate.
• Înregistrarea cu Casa Națională de Asigurări Sociale.
Forma cea mai optimă și popular de a face afaceri în Moldova este forma juridică a unui
societate cu răspundere limitată (SRL). Incepand între 25 aprilie și, în 2014, în conformitate
cu modificările aduse legislației în vigoare, capitalul social al societății este determinată, în
mod independent de către fondatori. Acest lucru înseamnă că mărimea capitalului social
poate fi de 1 dolar american.
În cele din urmă, veți obține un pachet complet de documente (dacă este necesar, cu o
traducere legalizata si apostile) necesare pentru deschiderea unui cont bancar, atât în
Republica Moldova, cât și în străinătate, inclusiv în zonele off-shore.

Procedura de inregistrare a unei intreprinderi

Mai intai de toate trebuie sa ne hotaram in ce domeniu dorim sa activam, sa schitam un scurt
business-plan, si puteti da start initiativei dumneavoastra.
Mergem la Camera Inregistrarii de stat, (Chisinau str. Stefan cel Mare 73, tel: 27-73-18) cu
un singur document - Buletinul de identitate. Dar, in moment ce doriti sa scrieti cererea
pentru infiintare, este bine sa aveti in minte cateva variante pentru Denumirea firmei, si
domeniile de activitate. Conform legislatiei, la inregistrare puteti prezenta 5 domenii diferite
de activitate, fapt care va asigura un orizont mai larg in activitatea pe care o veti desfasura. In
caz ca nu reusiti intr-o directie cu siguranta ca veti reusi in alta. Ulterior inregistrarii veti
putea face modificari si adaugiri in acest sens. Registrul de stat face verificarea daca nu aveti
datorii catre Inspectoratul Fiscal. Va va oferi un certificat pentru deschiderea unui cont
bancar temporar si o nota privind data vizitei urmatoare. Suma necesara care trebuie s-o
platiti este de 250 lei pentru un SRL. Procesul de inregistrare dureaza 5 zile, in caz de
urgenta va va costa de la 500 la 1000 lei. http://cis.gov.md/content/tarife

Mergem sa deschidem contul in banca. Pentru asta veti avea nevoie de Buletinul de identitate
si copia acestuia si desigur certificatul de la Camera Inregistrarii de Stat. Scriem o noua
cerere de deschidere a contului si platim o suma de care dispunem, in lei. Plafonul maxim de
5400 lei a fost anulat. 
Ne intoarcem la Camera Inregistrarii de Stat. Primim pachetul de documente, unde intra
Decizia despre inregistrare, extrasul din Registru, certificat de inregistrare, decizia voastra
personala de infiintare a firmei,(daca sunteti fondator unic) sau Procesul Verbal al adunarii
asociatilor (daca sunteti mai multi fondatori). De obicei actele, precum Statutul firmei, sunt
intocmite de lucratorii Camerei. Pe ultima pagina se descrie pas cu pas unde trebuie sa
mergeti pentru a fi luat la evidenta, unde sa duceti documentele. Pentru orice eventualitate
faceti 5 copii a tuturor documentelor si un Dosar pentru pastrare, pentru a preveni
incomoditatile in caz de pierdere a dosarului.
Mergem la Biroul National de Statistica (Chisinau, str.Grenoble,106 tel.: 40-30-00) Ridicam
certificatul cu codurile de activitate conform clasificatorului CAEM. Atentie! Acest
Document se emite gratuit.
Emitem un ordin de angajare a unui contabil, si impreuna cu el mergem la inspectoratul
fiscal teritorial, luand cu noi toate documentele si copiile acestora unde acestea sunt
perfectate.
Ne reintoarcem la Banca - contul temporar trebuie convertit in unul permanent. Pentru asta
Dumneavoastra impreuna cu contabilul (si cu asociatii), va trebui sa vizati la notar ambele
semnaturi (120 - 150 lei). Printr-o procedura asemanatoare veti trece si la Banca. Este foarte
importanta prezenta fizica a tuturor partilor, care au tangenta cu firma. Pentru serviciile
bancii la intretinerea contului veti achita circa 25 lei lunar.
Pentru a nu achita o amenda de 200 de lei, trebuie in termen de 10 zile, sa mergeti la Casa
Nationala de Asigurari Sociale (str. Stefan cel Mare si Sfant, 73; tel: 27-73-18).
Apoi in termen de o luna trebuie sa mergeti la Biroul de Statistica. Pentru a perfecta actele ca
ulterior a prezenta rapoartele.
Mergem la compania Nationala de asigurari medicale. Ne inregistram. Aceasta este punctul
final.
Prima etapa a fost incheiata cu succes.

Acum sunteti proprietarul propriei firme, cu care va puteti mandri. Daca domeniul de
activitate ales prevede si obtinerea unei licente la Camera Licentiere (Chisinau, bd.Stefan cel
Mare si Sfint, 124; tel:27-23-36) si de la Primarie. In rest ramane etapa cea mai interesanta,
activitatea economica propriu-zisa, de care va depinde profitul firmei. 

Lista de documente ce trebuie de prezentat la diferite institutii la biroul national de

statistica pentru a obtine adeverinta de confirmare a codurilor statistice vom avea nevoie de:
•copia la certificatul de inregistrare
•copia extrasului din registru de stat
La banca avem nevoie de:
•Copia certificatului de inregistrare
•Extrasul din registru de stat sau copia autentificata notarial
•Fisa cu specimene de semnaturi si ambrenta Stampilei, autentificate notarial, 2
exemplare. Cei de la notariat Stiu cum sa le completeze, dar va trebui sa luam de la banca
blancurile.
•Ordinul de numire in functie a contabilului-Sef, copia buletinului de identitate a
contabilului.
•Copia buletinului a administratorului ce conduce srlul.
•Cerere de deschidere a contului.
•Chestionarul pentru aentul economic.
•Copia statutului.
•Copia adeverintei de atribuire a codurilor statistice.

B.2
1. Capacitatea juridica. Limitarea si privirea de capacitate juridica de
exercitiu.
Capacitatea juridica - aptitudinea persoanei fizice sau persoanei juridice de a participa
(in nume propriu sau pentru altul), ca titular de drepturi si obligatii la raporturile juridice.

Aceasta aptitudine este reglementata diferit in cadrul diferitelor ramuri ale sistemului de
drept. In dreptul civil se recunoaste aptitudinea generala a persoanei de a avea drepturi si
obligatii, facandu-se abstractie de imprejurarea ca aceasta are sau nu aptitudinea de a le
exercita ea insasi, savarsind acte juridice.

In celelalte ramuri de drept, aptitudinea de a avea drepturi si obligatii se asociaza intr-o

unitate inseparabila, cu capacitatea exercitarii lor de catre titular.

2. Formele organizatorico-juridice ale unor activitati de antreprenoriat si posibilitatile

lor.
1. Intreprindere individuala
Legea nr. 220 din 19.10.2007, la art. 2, defineşte întreprinzătorul individual ca fiind
persoana fizică cu capacitate de exerciţiu deplină, care practică activitatea de întreprinzător,
în nume şi pe risc propriu, fără a constitui o persoană juridică şi este înregistrată în modul
stabilit de lege.
Pentru înregistrarea de stat a întreprinzătorilor individuali se depun următoarele documente:

cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;

La înregistrarea de stat se verifică identitatea şi capacitatea de exerciţiu ale persoanei fizice.

Registratorul, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii documentelor, adoptă
decizia de înregistrare sau de a refuza înregistrarea.

2. Societatea în nume colectiv

Societate în nume colectiv este societatea comercială ai cărei membri practică, în
conformitate cu actul de constituire, activitate de întreprinzător în numele societăţii şi
răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile acesteia. Clauza prin care se limitează
răspunderea nu este opozabilă terţilor.
Numărul asociaţilor nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau
juridice. O persoană fizică sau juridică poate fi asociatul numai al unei societăţi în nume
colectiv.
Denumirea societăţii în nume colectiv trebuie să includă sintagma în limba de stat “societate
în nume colectiv” sau abrevierea “S.N.C.”, numele sau denumirea asociaţilor. Dacă nu sînt
incluse numele sau denumirea tuturor asociaţilor, în denumirea societăţii trebuie să se includă
numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre asociaţi şi sintagma în limba de stat “şi
compania” sau abrevierea “şi Co”.
Pe lîngă condiţiile generale de constituire a societăţii comerciale, codul civil prevede şi faptul
că în actul de constituire al societăţii în nume colectiv trebuie să se indice:

cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor;

mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui participant la capitalul

social;

răspunderea membrilor pentru încălcarea obligaţiilor de depunere a aporturilor;

procedura de adoptare a hotărîrilor de către asociaţi;

procedura de admitere a noilor asociaţi;

temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.

3. Societatea în comandită
Societate în comandită este societatea comercială în care, de rînd cu membrii care practică
în numele societăţii activitate de întreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru
obligaţiile acesteia (comanditaţi), există unul sau mai mulţi membri-finanţatori (comanditari)
care nu participă la activitatea de întreprinzător a societăţii şi suportă în limita aportului
depus riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii.
Persoana poate fi comanditat doar într-o singură societate în comandită. Membrul societăţii
în nume colectiv nu poate fi comanditat în societatea în comandită. Comanditatul din
societatea în comandită nu poate fi membru al societăţii în nume colectiv.
4. Societatea cu răspundere limitată
Societate cu răspundere limitată este societatea comercială al cărei capital social este divizat
în părţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii sînt garantate cu
patrimoniul societăţii. Societatea cu răspundere limitată poate fi constituită de una sau de mai
multe persoane.
Membrii societăţii cu răspundere limitată nu poartă răspundere pentru obligaţiile acesteia. Ei
suportă riscul pierderilor, ce rezultă din activitatea societăţii, în limitele participaţiunii lor la
capitalul social.
Asociatul care nu a vărsat în termenul stabilit aportul subscris răspunde subsidiar pentru
obligaţiile societăţii, în limita părţii nevărsate.
Societatea cu răspundere limitată are denumire deplină şi poate avea denumire abreviată.
Denumirea deplină şi cea abreviată trebuie să includă sintagma în limba de stat “societate cu
răspundere limitată” sau abrevierea “S.R.L.”
Actul de constituire al societăţii cu răspundere limitată. În afară de cele menţionate la art.108
alin.(1), în actul de constituire al societăţii cu răspundere limitată trebuie să se indice:

cuantumul capitalului social;

valoarea nominală a participaţiunilor.

5. Societatea pe acţiuni
Societate pe acţiuni este societatea comercială al cărei capital social este divizat în acţiuni şi
ale cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii. Societatea pe acţiuni poate fi
constituită de una sau de mai multe persoane.
Acţionarii nu răspund pentru obligaţiile societăţii. Ei suportă, în limitele participaţiunii lor la
capitalul social, riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii. Acţionarul care nu a
vărsat în termen aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii, în limita
părţii nevărsate.
Societatea pe acţiuni are denumire deplină şi poate avea denumire prescurtată. în denumirea
deplină şi prescurtată trebuie să se includă sintagma în limba de stat “societate pe acţiuni”
sau abrevierea “S.A.”.
Actul de constituire al societăţii pe acţiuni.
În afară de cele menţionate la art.108 alin.(1), în actul de constituire al societăţii pe acţiuni
trebuie să se indice:

numele sau denumirea fondatorilor;

cuantumul capitalului social;

numărul, tipul şi valoarea nominală a acţiunilor; clasele de acţiuni şi numărul de acţiuni de

fiecare clasă;

mărimea aportului şi numărul de acţiuni atribuit fiecărui fondator;

modul de ţinere a registrelor societăţii;

6. Cooperativa de producţie

Cooperativa de producţie, denumită în continuare cooperativă, este o întreprindere înfiinţată

de către 5 sau mai multe persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de
producţie şi a altei activităţi economice, bazate preponderent pe munca personală a
membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia, denumite în
continuare cote de participare.
Cooperativa are patrimoniu propriu separat de patrimoniul membrilor săi.
Patrimoniul cooperativei se formează din mijloace băneşti şi din bunuri transmise în capitalul
ei propriu, din venituri, donaţii, credite şi împrumuturi, precum şi din alt patrimoniu dobîndit
în conformitate cu legea.
Membri ai cooperativei pot fi persoanele fizice care au împlinit vîrsta de 16 ani, corespund
prevederilor statutului cooperativei şi au depus aporturi în contul cotelor de participare.
Actul constitutiv al cooperativei este statutul.
Adunarea de constituire este organul creat de către fondatori pentru soluţionarea
chestiunilor legate de constituirea cooperativei. După atingerea scopului – lansarea activităţii
cooperativei, adunarea de constituire se dizolvă.
Organele de conducere ale cooperativei sînt:

adunarea generală a membrilor cooperativei, denumită în continuare adunare generală;

consiliul de observatori al cooperativei, denumit în continuare consiliul cooperativei;

preşedintele cooperativei (organul unipersonal de conducere);

comisia de revizie a cooperativei sau revizorul, denumită în continuare comisie de revizie;

7. Cooperativa de întreprinzător
Cooperativa este o organizaţie comercială (întreprindere) cu statut de persoană juridică, ai
cărei membri sînt persoane juridice şi/sau fizice care practică activitate de întreprinzător.
Scopul cooperativei este de a contribui la obţinerea profitului de către membrii săi.
Cooperativa poate fi creată pe principii primare (fără predecesori de drepturi), precum şi prin
reorganizarea altor întreprinderi ori uniuni ale acestora (cu predecesori de drepturi).
Cooperativa este alcătuită din cel puţin 5 persoane juridice şi/sau fizice. Dacă numărul
membrilor cooperativei se reduce sub limita stabilită cooperativa, în termen de 3 luni din ziua
acestei reduceri, este obligată:

să majoreze numărul membrilor pînă la limita stabilită la alin.(5); sau

să se reorganizeze într-o întreprindere cu altă formă juridică de organizare ori în uniune de

întreprinderi; sau

să se lichideze în baza hotărîrii adunării generale.

Întreprinderea de stat. Întreprinderea municipală

 Întreprinderile de stat se fondează şi se dotează de către Guvern sau de alte organe abilitate
prin lege.
Întreprinderile municipale se fondează şi se dotează de către autorităţile administraţiei
publice locale.
Întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale sînt persoane juridice şi răspund pentru
obligaţii cu tot patrimoniul lor.
Statul şi unităţile administrativ-teritoriale nu poartă răspundere pentru obligaţiile
întreprinderilor de stat şi ale întreprinderilor municipale. Aceste întreprinderi nu poartă
răspundere pentru obligaţiile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale.

B.3
1. Dreptul civil. Reprezentarea.
Dreptul civil este acea ramură de drept ce reglementează relațiile social-patrimoniale și
nepatrimoniale stabilite între persoane fizice și/sau juridice ce se află pe poziții de egalitate
juridică, chiar când una dintre părți este statul (ca persoană privată și nu ca autoritate publică).
Raporturile juridice civile pot fi:

 patrimoniale (cele mai multe) și

 nepatrimoniale.
Dreptul Civil provine din limba latină, din latinescul “jus civile” care reprezenta dreptul propriu
al poporului roman și care era aplicabil doar cetățenilor romani.

NOŢIUNEA SI FELURILE REPREZENTĂRII

Reprezentarea - excepţie aparentă de la principiul relativităţii efectelor actului juridic.

Unul dintre principiile care guvernează efectele actelor juridice civile este cel al
relativităţii, principiu consacrat legislativ prin dispoziţiile art. 973 din Codul civil încă
în vigoare („Convenţiile n-au efect decât între părţile contractante”), şi preluat în
termeni foarte apropiaţi în Noul cod civil român, în art. 1280 („Contractul produce
efecte numai între părţi, dacă prin lege nu se prevede altfel”). Potrivit principiului
 relativităţii efectelor actelor juridice civile, un act juridic civil produce efecte numai
faţă de autorul ori autorii săi, dând naştere la drepturi subiective şi la obligaţii numai
în beneficiul, respectiv în sarcina părţilor contractante, fără a putea să profite ori să
dăuneze terţilor fres inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest).

Există însă anumite cazuri în care actul juridic civil are puterea de a produce efecte atât
faţă de autorul ori autorii săi, cât şi faţă de terţe persoane, care nu au participat, în mod
efectiv, la încheierea actului respectiv, nici personal şi nici prin reprezentant.
Atare situaţii poartă denumirea de excepţii de la principiul relativităţii efectelor actului
juridic civil, şi desemnează ipoteza în care actul în cauză dă naştere la drepturi subiective,
în mod direct, în favoarea altor persoane decât cele care au participat la încheierea
actului, ori, după caz, dă naştere la obligaţii civile în sarcina altor persoane decât părţile
sale.
Excepţiile de la principiul relativităţii efectelor actului juridic civil au fost clasificate în
două categorii: excepţii reale şi excepţii aparente.

Doctrina de specialitate nu a exprimat opinii unanime în această privinţă, dar opinia

majoritară este în sensul că unica excepţie reală de la principiul relativităţii efectelor
actului juridic civil o reprezintă stipulaţia pentru altul, deoarece numai în acest caz, în
chiar temeiul contractului de stipulaţie, se nasc drepturi direct şi nemijlocit în patrimoniul
unui terţ. Toate celelalte situaţii în care anumite efecte ale actului juridic încheiat se
produc asupra altor persoane decât părţile la încheierea actului constituie simple excepţii
aparente de la principiul relativităţii, precum situaţia avânzilor-cauză, promisiunea faptei
altuia, reprezentarea, simulaţia, acţiunile directe, cesiunea de creanţă, gestiunea
intereselor altei persoane, actele juridice colective etc.

Prin urmare, potrivit clasificării anterior făcute, în categoria excepţiilor aparente de la

principiul relativităţii efectelor actelor juridice civile poate fi inclusă şi instituţia
reprezentării, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Reprezentarea, ca procedeu tehnico-juridic prin care o persoană (reprezentantul) încheie
un act juridic în numele şi pe seama altei persoane (reprezentatul), se caracterizează prin
aceea că efectele actului juridic (drepturile şi obligaţiile) încheiat de reprezentant se
produc în mod direct şi nemijlocit asupra persoanei reprezentatului. Prin urmare, actul
juridic astfel încheiat produce efecte întocmai ca în cazul în care ar fi fost încheiat în mod
direct de către persoana reprezentată.
In ceea ce îl priveşte pe terţul cocontractant, acesta este ţinut obligat la toate consecinţele
decurgând din actul respectiv, în calitatea sa de parte la încheierea raportului juridic.
Faţă de reprezentant însă, actul astfel încheiat nu produce efecte, în măsura în care
persoana împuternicită a acţionat în numele şi pe seama celui reprezentat. Reprezentantul
rămâne, aşadar, străin de efectele actului juridic încheiat, între el şi terţ nestabilindu-se
nicio legătură contractuală.
Aşadar, elementul caracteristic al reprezentării este faptul că această instituţie permite
transmiterea efectelor decurgând din actul juridic încheiat de reprezentant, în mod direct
şi imediat, asupra persoanei reprezentate, în timp ce reprezentantul, împuternicit să
acţioneze în interesul reprezentatului, dispare odată cu îndeplinirea atribuţiilor sale.

Având în vedere aceste particularităţi, reprezentarea constituie o excepţie aparentă de la

principiul relativităţii efectelor actului juridic. Este indiferent dacă reprezentarea este
convenţională, adică generată de contractul de mandat, ori legală sau judiciară, asupra
acestei clasificări a reprezentării urmând a reveni mai jos.

Reprezentarea convenţională nu constituie o excepţie reală de la principiul relativităţii

efectelor actelor juridice civile deoarece, cu toate că această instituţie atrage după sine
producerea în persoana unui terţ (reprezentatul) de efecte decurgând din actele juridice
încheiate de către alte părţi (reprezentantul şi terţul cocontractant), reprezentatul nu are
calitatea de terţ faţă de actul juridic încheiat în interesul său, ci este parte la acel act
juridic.

2. Motive importante pentru lansarea unei afaceri. Bariere si restrictii.

Indrazneste si incepe o afacere!

In Europa, 37% din populatie doreste sa lucreze pe cont propriu, fata de 51% in SUA si China.
In Romania, apetenta pentru antreprenoriat este mai mare (48%), iar 44% nu vad probabila
aceasta optiune, din diferite cauze (lipsa banilor sau teama de necunoscut).
Provocarile sunt comune tuturor celor care vor sa initieze o afacere, iar ceea ce ii diferentiaza pe
antreprenori este atractia pe care acestia o au pentru a incepe un business si puterea de a-si
invinge temerile. Pe cat de multe sunt riscurile si piedicile, sunt tot atat de multe motive pentru a
demara si derula o afacere.

1.Beneficiaza de pe urma viselor tale!

Primul motiv ar trebui sa plece de la faptul ca ai observat cum visele tale sunt puse in practica de
altii. Ideile plutesc in aer, se discuta cu prietenii, le vezi pe internet, si deodata, dupa doi ani, au
prins viata, se scrie despre ele. Da, ai avut si tu ideea aceea, dar altii au facut o afacere din ea. In
loc de asta, poti fi tu acela care o pune in practica si poate culege beneficiile.

2.Esti independent
Al doilea motiv este si cel mai des mentionat de antreprenorii de succes, si anume independenta,
sentimentul de control asupra propriului destin. Parasirea unui mediu planificat sau cu o cultura
organizationala adesea rigida, lipsa unui sef care sa dicteze sarcini si obiective, iti poate oferi
satisfactii majore si imediate, atunci cand tu esti cel care stabileste regulile.

3.Program flexibil
Flexibilitatea programului si mai mult timp liber reprezinta al treilea motiv pentru care merita sa
iti lansezi propria afacere. Desi la inceput vei lucra probabil mai mult decat inainte, in timp, dupa
ce lucrurile incep sa se aseze, vei avea libertatea de a-ti gestiona propriul program si chiar de a te
retrage din activitatea curenta. In plus, poti delega catre altii unele activitati.

4.Castigi mai mult

Castigurile potentiale sunt cu siguranta un alt motiv de luat in considerare, pentru ca depinde
numai de tine cat de mult iti vei dezvolta afacerea. Nu la fel se intampla ca angajat, cand
veniturile sunt de obicei limitate prin grilele salariale sau maririle sunt subiect de negociere. Mai
mult, probabilitatea de a castiga la loterie este de milioane de ori mai mica decat aceea de a
castiga din afaceri. 
5.E bine sa fii sef
Atunci cand tu esti seful, iti alegi cu cine sa lucrezi. Tu esti cel care isi alege colaboratorii si face
recrutarile.
De asemenea, este foarte probabil sa intalnesti mult mai multe persoane interesante cu care vei
interactiona.

6.Poti fi un om de succes
Succesul afacerii aduce cu sine cresterea respectului de sine, mandrie si recunoastere in societate.
In plus, satisfactia de a sti ca prin ideile tale ai contribuit la crearea de locuri de munca si la
succesul angajatilor tai merita tot efortul!

7.Inveti lucruri noi

Dezvoltarea personala este un alt avantaj al antreprenoriatului. Atunci cand iti gestionezi propria
afacere, inevitabil va trebui sa inveti multe – si repede - atat cu privire la domeniul in care
activezi, cat si referitor la gestionarea afacerii. Chiar daca vei avea alaturi o echipa capabila, tu
va trebui sa iei deciziile.

8.Castigi experienta
Nu in ultimul rand, chiar daca esuezi in prima incercare de a  te lansa pe cont propriu, vei
dobandi multa experienta care te va ajuta in viitor. Majoritatea antreprenorilor au cel putin un
esec la activ, dar asta nu i-a impiedicat sa o ia de la inceput si sa reuseasca. La urma urmei, chiar
si Henry Ford a dat faliment de cinci ori dar nimeni nu isi aduce aminte de asta.

9.Faci ceea iti place

Confucius spunea ca ”Daca iti place ceea ce faci, nu vei munci nici o singura zi din viaţa ta.”
Devenind antreprenor poti renunta la o slujba care nu te mai multumeste pentru a dezvolta o
afacere intr-un domeniu de care esti pasionat si atunci vei putea sa ”uiti ca lucrezi”.

10.Adio, rutina!
Noutatea inceputului, si, mai apoi, provocarile in continua schimbare pot fi un alt motiv pentru
care sa iti lansezi propria afacere, mai ales daca esti o persoana care uraste rutina. Vei avea de
infruntat multe obstacole si de rezolvat probleme dintre cele mai diverse care nu te vor lasa sa te
plictisesti niciodata.