ROZACEEA

(B. Nedelciuc, d.ş.m., conferenţiar universitar)

Definiţie.
Rozaceea este o dermatoză inflamatorie cronică, caracterizată prin eritem difuz al
feţei (iniţial episodic, apoi permanent), teleangiectazii, erupţii papulo-pustuloase, localizate
cu predilecţie la nivelul nasului, obrajilor, partea centrală a frunţii şi bărbie.
Epidemiologie.
Afectează persoanele adulte între 30-50 ani, dar poate să apară şi la o vârstă mai
precoce. Este mai frecventă la persoanele cu pielea mai deschisă la culoare decât la cei cu
tegumentul mai închis la culoare. Afectează mai frecvent sexul feminin decât cel masculin,
dar complicaţiile de tip rinofima sunt mai des întâlnite la bărbați. Reprezintă aproximativ
1-3% din consultaţiile efectuate în clinicile dermatologice. Fără tratament boala se
agravează, în evoluţie observându-se perioade de remisiune ce alternează cu perioade de
exacerbare a simptomatologiei. În final se pot observa în tabloul clinic: rinofima, faciesul
leonin, keratita.
Etiopatogenie.
Cauza apariţiei rozaceei este necunoscută. Principalii factori incriminaţi în
declanşarea ei sunt:
1. Alimentari şi digestivi. Bolnavii cu rozacee fac mai uşor flush ca răspuns la unii
stimuli alimenatri: alimente condimentate, fierbinţi, alcool. Totodată, mai multe tulburări
digestive (gastritele, duodenitele, colecistitele etc.) sunt bănuite a avea un rol important în
patogenia bolii.
2. Farmacologici. În producerea eritemului par a fi implicaţi diferiţi mediatori:
substanţa P, histamina, serotonina, bradikinina, prostaglandinele.
3. Infecţioşi. Microorganismele de la nivelul pielii nu par a avea un rol major în
patogenie, cu excepţia acarianului Demodex folliculorum care poate agrava o rozacee deja
instalată. De asemenea, există o legatură între rozacee şi Helicobacter pylori ce determină
infecţia tractului digestiv.
 4. Climatici. Expunerea la condiţii climatice extreme (temperaturi joase sau ridicate,
vântul puternic) poate induce un grad de afectare vasculară cu rol în declanşarea rozaceei.
5. Imunologici. Au fost puse în evidenţă depozite de imunoglobuline şi complement
la joncţiunea dermo-epidermică ca răspuns imunologic anormal faţă de alterarea fotoindusă
a colagenului tip IV.
6. Vasculari. Topografia rozaceei se suprapune cu ariile de drenaj ale venei faciale şi
ale afluenţilor săi, moment ce poate fi explicat printr-o reglare defectuoasă a circulaţiei
venoase faciale.
7. Psihologici. Pacienţii cu rozacee sunt de obicei deprimaţi, nevrotici. Se pare, însă,
că aceste manifestări sunt rezultatul şi nu cauza rozaceei.
Simptomatologie.
Rozacee gradul I:
• Eritemul tranzitor – flush: episoade temporare de congestie facială: prerozacee,
favorizate de alcool, băuturi calde, tahifagie sau emoţii;
• Eritemul persistent şi teleangiectazic – cuperoza facială.
Rozacee gradul II:
• Rozaceea papuloasă, pustuloasă şi/sau papulo-pustuloasă: apare după ani de zile;
prezintă elemente papulo-pustuloase foliculare, mai puţine decât în acneea vulgară; nu apar
comedoanele; sunt atinse conjunctivele: bulbară şi palpebrală, care devin congestionate şi
prezintă teleangiectazii.
Rrozacee gradul III:
• Stadiul de noduli şi plăci hiperplazice;
• Rinofima (nas mare, boselat, roşu); mai rar: gnatofima, blefarofima, otofima.
Forma hipertrofică de rozacee se constată, de obicei, la bărbaţi şi este indusă, probabil, nu
atât de factorii vasculari şi endocrini (ca la femei), cât de tulburări ale ţesutului conjunctiv.
În ultima vreme, rinofima este atribuită infecţiei cu Klebsiella rhinoscleromatis.
Diagnostic.
• Depistarea artropodului Demodex folliculorum în pustulele de la nivelul feţei;
• Explorări gastrointestinale, inclusiv identificarea infecţiei cu Helicobacter pylori;
 • Biopsie cutanată pentru excluderea lupusului eritematos şi a sarcoidozei.
Tratament.
Cu toate progresele obţinute în ultimii ani, tratamentul rozaceei rămâne a fi dificil,
necesitând multă răbdare şi insistenţă atât din partea medicului, cât şi a pacientului.
Pentru uz sistemic se indică cicline (tetraciclină, doxiciclină, minociclină) sau
macrolide (eritromicină, roxitromicină, claritromicină), derivaţi de 5-nitroimidazoli
(metronidazol). În formele severe putem apela la retinoizi (isotretinoin).
Cât priveşte tratamentul local, de preferinţă sunt loţiunile sau mixturile (0,5-2-3-5%)
cu sulf, rezorcină, ihtiol etc. De asemenea, pot fi administrate creme fotoprotectoare,
inclusiv cu acid azelaic 15% (Skinoren gel), antibiotice (eritromicină, clindamicină) în
mixturi sau geluri 0,5-5%. Rămân la ordinea zilei cremele sau gelurile cu antiprotozoice
(metronidazol), ketoconazol 2% (Ketoderm), piritionat de zinc 0,2% (Skin-cap).
Recent a apărut o nouă gamă de produse dermatocosmetice (Ruboril şi Metro-
Ruboril), care a revoluţionat tratamentul rozaceei. Având 3 principii active vegetale (Escin,
Ficaria extract, Mimosa Tenuiflora extract), Ruboril ameliorează circulaţia cutanată
deficitară, decongestionând epidermul. Crema oferă o toleranţă cutanată excelentă şi asta
datorită modului confortabil de administrare – se aplică dimineaţa şi seara, în monoterapie.
Astfel, Ruboril reprezintă soluţia ideală pentru tratamentul eritrozei, cuperozei şi rozaceei
uşoare. În comparaţie cu Ruboril, Metro-Ruborilul conţine şi metronidazol, fiind produs de
referinţă pentru tratamentul rozaceei papulo-pustuloase, acompaniată cu demodecidoză.
În altă ordine de idei, pentru combaterea teleangiectaziilor se foloseşte
electrocoagularea fină, iar pentru cazurile de rozacee hiperplazică şi hipertrofică (rinofima)
– electrocoagulare, dermabraziune sau laser-CO2.
Profilaxie.
Ingrijirea pielii: se vor folosi numai săpunuri, loţiuni şi produse cosmetice pentru
piele sensibilă, ce nu sunt abrazive şi nu închid porii (non-comedonogenice).
Folosirea cremelor fotoprotectoare cu spectru larg – ce blocheaza UVA, UVB şi
razele infraroşii – factor de protecţie solară mai mare de 15.
 Ingrijirea ochilor: se vor aplica, de cateva ori pe zi, comprese călduţe, apoi se vor
spăla uşor pleoapele cu un produs special pentru ochi. Se pot folosi lacrimi artificiale dacă
ochii sunt uscaţi.
Identificarea trigger-ilor: este indicată folosirea unui jurnal zilnic în care pacienţii
să-şi noteze toţi factorii ce declanşează eritemul facial, astfel fiind mai uşor să-i evite.
Reducerea stresului; dietă echilibrată, exerciţii fizice regulate.
Diminuarea consumului de alcool, condimente şi băuturi fierbinţi.
Exerciţiile fizice trebuie efectuate în încăperi răcoroase, pe perioade scurte de timp,
cu intensitate mai mică. Vara se recomandă ca acestea sa fie efectuate dimineaţa.
Iarna se vor folosi creme hidratante care îmipedică pielea să se usuce. Se recomandă
folosirea fularului aplicat peste pomeţi şi nas pentru a proteja pielea de ger si vânt.
Evitarea băilor execesiv de fierbinţi şi a saunelor; se vor folosi doar produse
cosmetice pentru piele sensibilă, cu evitarea celor iritante sau abrazive.