Etapa 3

Obiectiv 1.
Dezvoltarea unui sistem de indicatori pentru monitorizarea si evaluarea

actiunilor induse de politicile agricole si de gestiune a apei in mediul rural conform
metodologiei DPSIR integratoare a sistemelor complexe socio-economice si de mediu
1e. Manual de Proceduri si Protocoale
S-a realizat manualul de proceduri si protocoale, care contine definitiile tuturor indicatorilor
selectati de proiectul TOGI pentru monitorizarea si evaluarea actiunilor induse de politicile
agricole si de gestiune a apei in mediul rural conform metodologiei DPSIR integratoare a
sistemelor complexe socio-economice si de mediu.
Obiectiv 2. Testarea indicatorilor si procedurilor propuse pe un set comprehensiv de zone

pilot alese astfel incit sa fie reprezentativ pentru diversitatea conditiilor naturale si socio-
economice pe teritoriul tarii
2c. Compararea intre indicatorii masurati si cei calculati
Sisteme forestiere
Interesul crescând pentru înfiinţarea de perdele forestiere, pâlcuri de arbori şi suprafeţe de
pădure reprezintă un interes din ce în ce mai mare pentru comunităţile din regiunile sărace în
păduri, mai ales pe fondul descentralizării administrării resurselor, ponderii mari a
proprietăţii private asupra terenurilor şi sprijinului acordat pentru aceste activităţi de
împădurire.
Carbonul acumulat în componentele ecosistemului forestier constituie un indicator final al
eficienţei de utilizare a terenului şi de contrabalansare a emisiilor rezultate în urma altor
activităţi.
În fapt, arborele reprezintă piesa fundamentală în utilizarea modernă a terenului. La nivel
global suprafaţa de terenuri gospodărite în sistem agroforestier (înţelegând aici agrosilvic de
scurtă şi lungă durată şi silvopastoral, vegetaţia lemnoasă din fondului agricol), se ridică la
câteva sute de milioane de hectare potrivit raportului Resurse forestiere in anul 2003, a
Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (UN FAO).
Sistemele agroforestiere sunt duale sub raport productiv şi protectiv: generează resurse de
energie şi hrană pentru comunităţile rurale din zonele adesea puţin prielnice vieţii umane.
Arborii şi arboretele din asociate sistemelor agroforestiere au o comportare bioacumulativă
diferită de arborii şi arboretele din păduri şi plantaţii normale, date fiind condiţiile de mediu
particulare în care se dezvoltă, generate de incidenţa laterală a luminii, tipul de structură
(absenţa sau prezenţa etajelor inferioare de vegetaţie) şi influenţa majoră a culturilor din
terenurile învecinate care conduc la fertilizare şi irigare aproape pe toată durata ciclului de
producţie. Astfel, portul arborilor este diferit, fiind afectat în general de coronare asimetrică,
care duce la mărirea substanţială a volumului lemnos în ramuri şi sporirea biomasei foliare,
marcate de efecte bioacumulative diferite.
Faţă de arboretele normale unde penetrabilitatea vântului este redusă, în perdele, adesea,
parte din materia organică moartă este îndepărtată de curenţii de aer (mai ales în salcâmete
unde lipseşte vegetaţia erbacee care să o reţină). De asemenea, uscăciunea aerului care face
ca procesele de mineralizare şi descompunere a materiei organice moarte să fie foarte puţin
active, mai ales pe fondul că anterior efectuării plantaţiilor forestiere regimul biologic al
acestor soluri era foarte deficitar ca dinamică şi sărac în specii microbiene şi ciuperci, care să
contribuie la procesele de transformare şi humificare a materiei organice depuse anual.
97
Din ce în ce mai mult sunt încercate modele culturale neutrale climatic, ca ar rezulta din
combinaţia dintre pădure şi culturi agricole. Implementarea acestor sisteme de gospodărire
“neutrale climatic”, presupune cunoaşterea fluxurilor de gaze cu efect de seră generate de
activităţile curente ce se desfăşoară la o anumită scară locală sau zonală şi identificarea
modelelor practice de gospodărire care conduc la bilanţ de emisii/ absorbţie de gaze cu efect
de seră echilibrat anual sau la intervale scurte de timp. Un asemenea sistem de gospodărire
rezultă fără îndoială din combinarea a cel puţin 2 tipuri de activităţi de utilizare a terenurilor:
agricol şi forestier. Conceptual, realizarea unui model neutral climatic de gospodărire al
terenurilor presupune estimarea fluxurilor şi a absorbţiei de gaze cu efect de seră
(transformate în echivalent CO2 pentru comparabilitate) pentru un ciclu de vegetaţie anual
sau de producţie pe o anumită suprafaţă etalon. Absorbţia este asimilată cu cantitatea de CO2
fixat durabil în componentele ecosistemului forestier (respectiv ale perdelei) şi este dat de
acumularea de carbon în biomasă lemnoasă, în substanţa organică specifică solului şi materie
organică moartă (litieră şi lemn mort). Absorbţia de CO2 este asociată cu plantaţia forestieră,
în timp ce activitatea agricole bilanţul anual este considerat nul (resturile organice moarte,
paie, lujeri, frunze, se descompun într-un an de zile şi deci nu rezultă în emisie sau
sechestrare netă de CO2 atmosferic). Emisiile sunt calculate în unităţi de CO2 echivalent şi
constă în emisiile cumulate rezultate din consumul de combustibil la pregătirea terenului şi
solului, recoltării, energia din irigaţii şi emisiile din fertilizarea pe bază de azot, îngrăşământ
de grajd.
LOCUL CERCETĂRILOR
Cercetările au fost realizate în anul curent, în raza localităţilor Mirsani, Daneti (jud.
Dolj) si Urzica (jud. Olt) ocolului silvic Segarcea şi ocolului silvic Sadova în următoarele
unităţi amenajistice:
Clasa de
producţie
Vârsta arboret potrivit
Tip de arboret ua UP (ani) amenajament
6G I 5 III
8 I 10 III
385 B VIII 14 III
Plop hibrid
19 c I 19 III
308 VIII 25 III
370 VIII 30 III
1A VIII 6 III
319A VIII 10 III
Salcâm III 25F VIII 20 III
1A V 25 III
267 IV 30 III
225 IV 6 V
331A VIII 10 V
Sălcioara V
213 VIII 15 V
144C VIII 20 V
11E VII 8 III
Nuc III 7B III 20 III
11D VII 48 III
98
Descriere tipuri de sol, pădure şi statiuni
UP ua Tip de Staţiune Tip de Pădure Descriere sol

Plop hibrid III
9613 silvostepa grind umezit freatic II-I (silvostepa
9112 zavoi de plop alb de
lunca de zavoi de plop, Pm, aluvial umed moderat
productivitate mijlocie (m)
I 6G humifer,profund freatic, foarte rar scurt inundabil)
9614 silvostepa grind umezit freatic II-I (silvostepa
9112 zavoi de plop alb de Psamosol molic, cu profil Am-C, cu
lunca de zavoi de plop, Pm, aluvial umed moderat
productivitate mijlocie (m) orizont A de acumulare a humusului
I 8 humifer,profund freatic, foarte rar scurt inundabil)
de 18 cm, cu 6,2% humus; acid la
8121 salcimet de
moderat acid cu pH=4,8-5,8;
9720 silvostepa din Cimpia Olteniei pe dune de productivitate superioara pe
mezoeubazic cu V=59-78%, foarte
VIII 385 B nisip si depresiuni de interdune, psamosol tipic, I dune de nisip (s)
bine aprovizionat in fosfor
8122 salcimet de
mobil(12,2-14,3mg%);foarte bine
9721 silvostepa din Cimpia Olteniei pe dune de productivitate superioara pe
aprovizionat in potasiu mobil(19,1-
I 19 c nisip si depresiuni de interdune, psamosol tipic, I dune de nisip (s)
20,1mg%);nisipo-lutos in orizontul
8122 salcimet de Am si nisipos coeziv in C, de bonitate
9721 silvostepa din Cimpia Olteniei pe dune de productivitate mijlocie pe mijlocie-superioara pentru salcim.
VIII 308 nisip si depresiuni de interdune, psamosol tipic, II dune de nisip (m)
8122 salcimet de
9721 silvostepa din Cimpia Olteniei pe dune de productivitate mijlocie pe
VIII 370 nisip si depresiuni de interdune, psamosol tipic, II dune de nisip (m)
99
UP ua Tip de Staţiune Tip de Pădure Descriere sol
Salcâm III
8122 salcimet de
9721 silvostepa din Câmpia Olteniei pe dune de productivitate mijlocie pe
VIII 1A nisip si depresiuni de interdune, psamosol tipic, II dune de nisip (m)
Psamosol tipic cu profil Ao-C,cu
9722 silvostepa din Câmpia Olteniei pe dune 8123 salcimet de
orizont A de acumulare a humusului
nisipoase si depresiuni de interdune, psamosoluri productivitate inferioara pe
de 7cm, cu 4,8%humus; acid la
VIII 319A (+/- fragipan), III dune de nisip (I)
moderat acid cu pH=4,8-5,9;
8122 salcimet de
mezoeubazic cu V=59,78%, foarte
bine aprovizionat in azot
VIII 25F nisip si depresiuni de interdune, psamosol tipic, II dune de nisip (m)
total(0,25%), insuficient aprovizionat
8123 salcimet de
in fosfor mobil (12,2 - 14,3 mg%)
foarte bine aprovizionat in potasiu
V 1A nisip si depresiuni de interdune, psamosol tipic, II dune de nisip (m)
mobil (19,1 - 20,1 %)
8124 salcimet de
IV 267 nisip si depresiuni de interdune, psamosol tipic, II dune de nisip (m)
100
Sălcioara V
9722 silvostepa din Cimpia Olteniei pe dune 8124 rariste de salcim de Psamosol tipic: Ao=orizont ocric cu grosimea
nisipoase si depresiuni de interdune, prod.inferioara pe dune de de 15-20cm,de culoare brun deschis,slab la
IV 225 psamosoluri(+/- fragipan),III nisip (I) moderat humifer, slab structurat, moderat
8123 salcimet de acid(4,65-5,77) cu orizont de tranzitie (Ao/C)
9721 silvostepa din Cimpia Olteniei pe dune de productivitate inferioara pe cu caracteristici comune ,,C=orizont mineral,
VIII 331A nisip si depresiuni de interdune, psamosol tipic, II dune de nisip (i) care la rindul lui se poate divide in doua sau
8123 salcimet de trei suborizonturi de nisip de diferite nuante.
9722 silvostepa din Cimpia Olteniei pe dune de productivitate inferioara pe Psamosolurile tipice sunt soluri usoare, de
VIII 213 nisip si depresiuni de interdune, psamosol tipic, II dune de nisip (i) troficitate inferioara pentru arboretele de
8122 salcimet de salcim, afinate si permeabile ptr. Apa, din care
9721 silvostepa din Cimpia Olteniei pe dune de productivitate mijlocie pe cauza se poate produce un deficit de umiditate
144C nisip si depresiuni de interdune, psamosol tipic, II dune de nisip (m) in perioada urmatoare.
Nuc III
8124 rariste de salcim de Psamosol molic se caracterizeaza printr-un
8722 cimpie forestiera, dune nisipoase cu
VII 11E productivitate inferioara pe profil de sucesiune Am-C in care:Am
depresiuni de interdune,semifixate, III
dune de nisip(i) ,,Am=orizont molic de acumulare a humusului
8125 rariste de salcim de de culoare brun deschis, mijlocu-puternic
III 7B productivitate inferioara pe humifer cu un continut de humus de5,2%, acid
depresiuni de interdune,semifixate, III
dune de nisip(i) la neutru cu pH=5,8-6,8, mezobazic, cu un grad
de saturatie in baze 55-65% , foarte bine
8122 salcimet de aprovizionat in azot total(0,214g%), nisipos fin.
VII 11D productivitate mijlocie pe C=orizont mineral de nuante(galbui-albicios
depresiuni de interdune,psamosol, II
dune de nisip (m) mai ales). Psamosolurile molice sunt de
bonitate mijlocie-superioara pentru salcim
101
Parcelele au fost astfel alese din amenajamentele silvice şi din observaţii în teren astfel încât
să fie omogene structural, sub raportul productivităţii şi să aibă vârste diferite astfel încât să
fie acoperit un ciclu de producţie (respectiv 30 de ani pentru salcâm, 30 pentru plopi şi 25 de
ani pentru sălcioară).
MATERIAL ŞI METODĂ
Clasele de producţie ale arboretelor alese sunt reprezentative pentru speciile în cauză şi au
cea mai mare răspândire la nivelul întregului perimetru de ameliorare Sadova- Corabia.
În parcelele amintite mai sus au fost amplasate câte 5 suprafeţe de probă standard de 200 m2,
de formă circulară (arboretele fiind uniforme structural, iar terenul relativ orizontal foarte
uniform). Cele 5 suprafeţe de probă au fost alese în linie dreaptă de-a lungul perdelelor, la
distanţe de 50 m una de alta.
Principiul metodei de determinare a stocului de carbon din componentele de biomasă la
arbori şi stocat de plantaţie la unitatea de suprafaţă presupunea: 1) măsurarea diametrului şi
înălţimii arborilor pentru stabilirea volumului arboretului pe unitatea de suprafaţă, 2)
stabilirea relaţiilor dimensionale între componentele de biomasă ale arborelui şi 3) stabilirea
stocului de carbon din litieră şi sol.
1. Pentru stabilirea volumului arboretului s-au măsurat diametrele arborilor din
suprafeţele standard circulare de probă de 200 m2 şi s-a calculat volumul arboretului care s-a
extins la 1 hectar. Lungimea razei cercului este de 7,98 m pentru suprafaţa standard şi se
trasează cu ruleta, cu fir bine întins. Raza aplicată în teren ţinea cont de panta terenului (unde
a fost cazul), care este măsurată cu dendrometrul de teren. S-a calculat raza cercului cu
formula Rt=R/cos α, unde α = sexagesimale (măsurat în teren) şi R = raza standard a
suprafeţei orizontale. Coarda de măsurare a razei se întinde spre nord şi apoi se balează în
sens invers acelor de ceasornic întreaga suprafaţa. Toţi arborii din interiorul suprafeţei
standard au fost măsuraţi. Măsurarea dimensiunilor biometrice s-a făcut unitar la toţi arborii
din suprafaţă, pe specii, diametrul fiind măsurat la 1,30 m. Înalţimea s-a măsurat la 10 % din
arborii cu diametrul mediu. Mai departe stocul de carbon s-a calculat funcţie de volumul
lemnos la ha şi densitatea lemnului din literatura română.
În plantaţiile tinere cu vârste de până la 5 ani s-a procedat la recoltarea integrală a
biomasei a 10 puieţi cu diametre medii pe specie. Diametrul mediu este stabilit în suprafeţe
standard de 200 m2 prin măsurarea diametrului la colet. Recoltarea biomasei se face în
august, când descompunerea substanţei organice moarte atinge un maxim, emisiile din sol
sunt stabilizate, iar frunzele încă nu au început să cadă. Puieţii recoltaţi sunt separaţi pe
componente de biomasă (rădăcină, ramuri, frunze si tulpină), cântăriţi în stare proaspătă cu
balanţă electronică de teren (cu 4 zecimale). Imediat după recoltare o subprobă pentru fiecare
componentă de biomasă se recoltează pentru stabilirea umidităţii probelor. Subprobele se
recoltează în pungi de plastic foarte bine închise şi se etichetează corespunzător. Subprobele
sunt cântărite cu pungă în laborator, apoi uscate în etuvă până la masă constantă la 70oC. Se
face şi corecţia probei proaspete cu masa pungii. Prin calcule se stabileşte masa uscată şi apoi
cantitatea de carbon (ca 50 % jumătate din masa uscată pe componente de biomasă).
2. Relaţiile dimensionale dintre componentele de biomasă ale arborilor, respectiv
biomasa frunzişului raportată la biomasa tulpinii, biomasa ramurilor raportată la biomasa
tulpinii, biomasa rădăcinii raportată la biomasa tulpinii au fost calculate pe baza tabelelor de
producţie pentru plantaţiile de mari dimensiuni. Pentru plantaţiile tinere rapoartele biomasice
sunt stabilite prin măsurători directe. De asemenea, sunt stabilite relaţiile matematice dintre
102
diametrul la colet / înălţimea standard şi biomasa totală sau pe componente a arborilor pe
specii.
3. Pentru determinarea cantităţii de carbon din sol şi necromasă (litieră)* au fost de
asemenea prelevate probe şi acestea sunt în curs de analiză.
3.1 Recoltarea probelor de sol. Din fiecare suprafaţă de măsurare a volumului
arboretului s-au recoltat 4 probe de sol. Probele de sol se recoltează cu sonda de sol, care are
un volum cunoscut şi o lungime de 30 cm, marcată evident pe unealtă. Recoltarea se face
pentru o adâncime de 30 cm, printr-o singură înfigere a sondei în sol. În punctul de recoltare
se vor îndepărta depunerile organice până la solul mineral. Se evită locul cu pietriş sau
rădăcini. Odată ajunsă la adâncimea de 30 cm, sonda se scoate uşor astfel încât să nu afecteze
integritatea probei. Prealabil se poate uda, solurile nisipoase fiind slab coezive în stare uscată,
iar prin udare nu îşi măresc volumul. Cele 4 probe recoltate se aşează pe o foaie de plastic
(curată şi uscată), sunt îndepărtate eventualele resturi grosiere, sunt foarte bine amestecate şi
omogenizate până la culoare constantă. Amestecul este apoi sitat prin sita de 2 mm, iar în
final o probă unică de circa 50 g este pusă într-o pungă de hârtie. Punga este etichetată cu un
cod care permite identificarea cu uşurinţă a locului de recoltare, Dacă probele sunt prea
umede şi nu se pot pregăti ca mai sus atunci se pun în pungi separate.
Prelucrarea probelor de sol în laborator pentru stabilirea conţinutului de carbon
organic a constat în uscarea la aer într-o încăpere bine ventilată iar eventualele resturi
grosiere existente sunt îndepărtate. Probele sunt mojarate, amestecate până la culoare
uniformă şi apoi cernute prin sita de 2 mm. Fiecare probă de laborator este bine omogenizată
şi prin metode sferturilor este stabilită proba de analiză chimică, de mărime corespunzătoare
tipului de echipament folosit în laborator. Metoda sferturilor permite obţinerea unei probe
mici dintr-o proba foarte mare astfel: după primul pas proba este numai ¼ din proba iniţială,
după al doilea pas proba este 1/16 şi aşa mai departe. Metoda de laborator folosită a fost
metoda combustiei uscate care oferă precizie şi eficienţă, realizându-se o pretestare a
conţinutului de carbon anorganic prin tratare cu acid (solurile cernoziomice conţin mari
cantităţi de carbonaţi).
3.2 Recoltarea şi procesarea probelor de sol pentru densitatea aparentă (este strict
necesară pentru calculul cantităţii de carbon dion sol). Pentru stabilirea densităţii aparente
a solului, cu acelaşi tip de sondă se recoltează din imediata vecinătate a locului de recoltare
a primei probe, cea de-a doua probă de sol. Sunt recoltate 2 probe din 2 direcţii cardinale
opuse (de exemplu E şi V). Recoltarea se face de la verticala locului şi în aşa fel încât proba
să nu fie deranjată (se evită tasarea) la scoatere. Probele astfel recoltate sunt verificate dacă
conţin lemn sau pietriş după care sunt puse într-o pungă unică. In cazul in care există
materiale străine se ia o alta probă.
Prelucrarea probelor de sol in laborator pentru stabilirea densităţii aparente a solului. Proba
de volum (în aşezare naturală) cunoscut (V) este uscată în etuvă până la masă constantă (Mu)
la o temperatură de 105 o C. Se ţine cont de faptul că probă reprezintă de 2 ori volumul de
recoltare.
Analiza datelor şi calculul conţinutului de carbon din sol. Conţinutul de carbon organic din
sol la 1 ha este dat de următoarea formulă (opţiunea volum constant):
Tc/ha = Da (g/cm3) *CC (%)*10000*0,30
Cc – conţinutul de carbon în sol (în %, gC/100 g sol)
* Prelevarea, condiţionarea şi procesarea probelor de sol şi biomasă se face potrivit metodologiei

Comitetului Internaţional pentru Schimbări Climatice (IPCC), din Ghidul de bune practici pentru
Utilizarea terenurilor, Schimbarea utilizării terenurilor şi Silvicultură, 2003
103
10 000 – numărul de m2 la 1ha
0,30 – adâncimea de analiză a solului (în m)
Da (densitatea aparentă a solului), se calculează cu formula:
Da= Mu (g) /V (cm3), unde Mu – masa uscată la 105 o C a solului (în g)
V – volumul de sol recoltat (în cm 3)
Rezultatele sunt prelucrate statistic şi prezentate ca medie însoţită de indicii statistici
(abaterea standard a şirului, eroarea mediei şi limita superioară a intervalul de încredere
pentru o probabilitate de acoperire de 95 %). Unitatea de măsură este t C/ha.
Recoltarea probelor de sol s-a facut la sfarsitul sezonului de vegetaţie, înainte de căderea
frunzelor (în perioada 15 august-1octombrie), când solul este aproape de umiditatea
minimă.
3.2 Necromasa se referă la litieră (frunze, fructe, ramuri subţiri cu diamterul sub 1
cm, etc) şi resturi lemnoase în diferite faze de descompunere (ramuri cu diametrul peste 1 cm
grosime).
Suprafeţele de recoltare litieră în număr de 4 în apropierea locurilor de recoltare sol.
Necromasa acumulată la suprafaţa solului se recoltează cu ajutorul unui cadru metalic, cu
latura interioară de 50 cm, în două dintre colţuri cadrul are orificii care permit fixarea fermă
în sol a acestuia cu ajutorul unor piese ascuţite. Cadrul se aşează pe suprafaţa solului şi cu
ajutorul unui lame tăietoare foarte bine ascuţită se demarchează litiera din interiorul cadrului.
Resturile minerale şi pietrele sunt îndepărtate pe măsură ce se colectează materia organică din
interiorul cadrului. Probele de litieră şi lemn sunt puse pe două folii separate şi amestecate
bine. Cu balanţe de teren de precizie (+ 0,01 g) se cântăresc cele două tipuri de probe în teren,
iar pentru laborator se recoltează doar sub-probe pentru umiditate şi conţinut de carbon. (de
cca. 50 g fiecare). Pungile pentru laborator au fost etichetate.
Conţinutul de carbon in necromasa la hectar este calculat astfel:
C necromasă (tC/ha) = (cantitatea proaspătă (g) * masa uscată/masa proaspătă *
1/suprafaţa cadrului (m2) * 10^4 m2/ha * t/10^6 g) / 4* {1 – (% fragmente minerale/100)}
Conţinutul de carbon per probă este dat ca medie pe parcelă, la care se asociază
indicii statistici (abaterea standard, eroarea standard, intervalul de încredere pentru acoperire
de 95 %). Cu media generală pe suprafaţă de probă se va trece la unitate de suprafaţă (1 ha).
Recoltarea se face la sfârşitul sezonului de vegetaţie, înainte de căderea frunzelor.
4. Procesarea la birou a presupus calcule ale volumului lemnoas, stabilirea coeficienţilor de
expansiune biomasică din literatură şi efectuarea simulărilor anuale de acumulare a
carbonului cu softul CO2fix v 2.0.
Valorile volumului lemnos rezultate din teren au fost utilizate ca bază de simulare a dinamicii
acumulării de carbon în toate componentele ecosistemice, pe baza rapoartelor biomasice din
literatură, şi care permit proiecţii asupra acumulării de carbon in componente de biomasă, în
situaţiile specifice.
REZULTATE ŞI DISCUŢII
1. Caracterizarea biometrică şi bioacumulativă a plantaţilori din perdelele forestiere
La speciile forestiere utilizate pentru realizarea perdelelor forestiere de protecţie a câmpului

din sistemul Sadova - Corabia, creşterea maximă curentă în volum este atinsă la vârste
104
reduse: 20 de ani la plopi hibrizi, 15-20 de ani la salcâm, 30 la nuc şi 20 la sălcioară, în timp
ce volumul lemnos maxim al arboretului la sfârşitul ciclului de producţie, este acumulat de
plopii hibrizi, iar cel mai mic volum este realizat de sălcioară.
Tabelul 1. Volumul total şi creşterea în volum a arboretelor în
perdele forestiere de protecţie a câmpului în raport cu vârsta plantaţiei
Clasa de
Vârsta Producţie Volum total
arboret (potrivit arboret Creştere anuala
(ani) ua UP amenajament) (m3/ha) (m3/ha x an)
Plop hibrid
5 6G I III 11 6.7
10 8 I III 49 14.7
14 385 B VIII III 78 18.7
19 19 c I III 115 16.4
25 308 VIII III 112 15.2
30 370 VIII III 117 13.9
Salcâm
6 1A VIII III 16 6.2
10 319A VIII III 28 8.2
20 25F VIII III 70 9.7
25 1A V III 59 7.1
30 267 IV III 91 4.8
Sălcioara
6 225 IV V 2.2 0.2
10 331A VIII IV 6.9 0.6
15 213 VIII IV 3.8 0.9
20 144C VIII III 10.9 1.5
Nuc
8 11E VII 3 25 1.1
20 7B III 3 117 5.2
26 11D VII 3 92 4.6
Comportarea silvoproductivă a speciilor în perdele forestiere diferă de aceea din

masivele forestiere, factorii care au intervenit fiind mai ales irigarea şi fertilizarea pentru
perioade lungi de timp, în care practic au fost efectuate irigaţii anual (anterior lui 1990, mai
ales). De-a lungul ciclului de producţie volumul lemnos şi creşterea anuală în volum au o
variaţie similară, maximele fiind atinse mai devreme sau mai târziu funcţie de specie (figura
1).
105
Plop Salcam
140 100
120
80
volum arboret (mc/ha)

Volum arboret (mc/ha)
100
60
80
60 40
40
20
20
0 0
0 10 20 30 40 0 10 20 30 40
Varsta (ani) Varsta (ani)
Nuc Salcioara
140 140
120 120
volum arboret(mc/ha)
100 100
volum arboret(mc/ha)
80 80
60 60
40 40
20 20
0 0
0 10 20 30 0 10 20 30 40
Varsta (ani) Varsta (ani)
Figura 1. Dinamica pe vârstă a volumului de masă lemnoasă în arborete din diverse specii
din perdele forestiere
2. Acumularea de carbon în componentele ecosistemice
Pentru a evita numărul mare de date rezultate din măsurători în teren se vor prezenta
numai tabelele şi graficele privind conţinutul de carbon in diferite componente biomasice în
unităţi de carbon, respectiv tC/ha. Transformarea din unităţi de volum în unităţi de biomasă a
presupus trecerea de la volumul lemnos la biomasa uscată cu ajutorul densităţii aparente a
106
lemnului şi aplicarea procentului de 50 % pentru stabilirea conţinutului de carbon in biomasă,
ceea ce creează proporţionalitate între volume, biomasă şi conţinutul de carbon.
Acumularea de carbon în biomasă
• Acumularea de carbon în biomasa tulpinii la arborii din perdelele de protecţie
Acumularea de carbon in biomasa tulpinilor reprezintă forma cea mai stabilă de carbon
acumulat la nivel de biomasă, întrucât durata de rezidenţă a carbonului este egală, cel puţin,
cu ciclul silvic al lemnului, şi mai mare dacă lemnul este folosit în produse durabile şi în
ciclul extraforestier (construcţii, mobilă, etc).
Tabel 2. Stocul de carbon în biomasa tulpinii (tC/ha) la diferite vârste la speciile din perdele
forestiere
Vârsta
Salcâm Plop Nuc Sălcioară
(ani)
~5 5.47 3.71 - 0.09
~ 10 17.02 14.56 2.41 0.71
~ 15 - 29.89 - 1.97
~ 20 41 43.38 12.28 3.68
~ 25 53.93 54.51 18.98 -
~ 30 60.51 63.21 - -
Specia cea mai eficientă este plopul hibrid, urmat îndeaproape de salcâm, iar cel mai puţin
eficientă este sălcioara. Practic volumul şi biomasa lemnoasă mai ridicate la plopi hibrid,
decât la salcâm, se datorează probabil reactivităţii mai favorabile bioacumulativ a celor două
specii la irigare şi fertilizare. Comparativ, faţă de stocul de carbon maxim la plopi
euramerican, avem 95 % la salcâm, 51 % la nuc şi numai 12 % la sălcioară (figura 2).
70
60
Sc Pl
50
Stoc carbon (tC/ha)
Nu Sl
40
30
20
10
0
5 10 15 20 25 30
Varsta (ani)
Figura 2. Acumularea de C în biomasa tulpinii la diferite specii forestiere din perdele
107
• Acumularea de carbon în biomasa ramurilor la arborii din perdelele de protecţie
Acumularea de biomasă, şi implicit de carbon în ramuri este relativ proporţională cu
acumularea de biomasă în tulpină. Totuşi salcâmul se caracterizează ca o specie cu biomasa
ramurilor, în valori absolute, mult mai ridicată decât la celelalte specii cultivate în perdele.
Tabel 3.Stocul de carbon în biomasa ramurilor (tC/ha) la speciile din perdele forestiere
Vârsta
(ani)
~5 5.92 1.47 - 0.08
~ 10 11.43 2.12 2.07 0.43
~ 15 - 3.11 - 0.92
~ 20 12.54 3.79 7.14 1.31
~ 25 12.64 4.19 9.55 -
~ 30 13.02 4.36 - -
Celelalte specii se caracterizează printr-o repartiţie a biomasei în ramuri, respectiv a
conţinutului de carbon, mult mai redusă cantitativ (Tabel 3). Totuşi, biomasa ramurilor
reprezintă 20-23 % faţă de biomasa tulpinii la salcâm, nuc şi sălcioară, şi numai 6 % la plop
euro-american (figura 3).
14 Sc
Pl
12 Nu
Stoc de carbon (tC/ha)
Sl
10
0
5 10 15 20 25 30
Varsta (ani)
Figura 3. Acumularea de C în biomasa ramurilor la diferite specii forestiere din perdele
• Acumularea de carbon în biomasa rădăcinii la arborii din perdelele de protecţie
La sfârşitul ciclului de producţie acumularea absolută de biomasă/carbon în rădăcină este

maximă tot la salcâm, la celelalte specii fiind relativ redusă (Tabel 4).
108
Tabel 4.Stocul de carbon în biomasa rădăcinilor (tC/ha)
Vârsta
(ani)
~5 5.4 3.16 - 0.09
~ 10 10.49 8.46 - 0.4
~ 15 - - 4.18 -
~ 20 13.89 14.24 6.86 1.13
~ 25 - - - -
~ 30 14.71 14.8 - -
Toate speciile au o acumulare însemnată de carbon în rădăcină, între 20 – 25 % comparativ

cu stocul din tulpină, şi mai mare decât în ramuri. Plopul şi salcâmul realizează un stoc de
carbon în biomasa rădăcinilor relativ egal, însă celelalte specii realizează acumulări ce
reprezintă numai 45 % la nuc şi 12 % la sălcioară (figura 4).
16
14
12
10 Sc
Pl
8
Nu
6 Sl
4
2
0
5 10 15 20 25 30
Varsta (ani)
Figura 4. Acumularea de C în biomasa rădăcinilor la diferite specii forestiere din perdele
• Acumularea de carbon în biomasa foliară la arborii din perdelele de protecţie

Dat fiind expunerea mai mare a coronamentului la lumină este de aşteptat ca biomasa foliară
să fie mai ridicată în perdele decât în arborete. Cantitatea maximă de biomasă o are pinul, de
câteva ori mai mare decât la oricare dintre celelalte specii.
Tabel 6.Acumularea de carbon în biomasa foliară (tC/ha)

Vârsta
(ani)
~5 0.84 1.07 - 0.23
~ 10 1.34 1.45 0.44 0.28
~ 15 - 1.78 - 0.36
~ 20 1.63 1.61 0.84 0.78
~ 25 1.41 1.72 0.98 -
~ 30 1.31 1.78 - -
109
Faţă de acumularea maximă de biomasă, respectiv stoc de arbon, la plop, stocul de carbon în
biomasa foliară anuală la sfârşitul ciclului de producţie este de 73 % la salcâm, 55 % la nuc şi
45 % la sălcioară. Faţă de stocul de carbon acumulat în tulpină la sfârşitul ciclului de
producţie, biomasa foliară reprezintă circa 2 % (figura 5 )
2,0
1,8
1,6
1,4
1,2
1,0
Sc III
0,8
Pl III
0,6
Nu III
0,4
Sl IV
0,2
0,0
5 10 15 20 25 30
Varsta (ani)
Figura 5. Acumularea de C în biomasa frunzelor la diferite specii forestiere din perdele
• Acumularea de carbon în biomasa totală la arborii din perdelele de protecţie
La sfârşitul ciclului de producţie acumularea maximă este la salcâm, urmat de plop

hibrid şi nuc, cea mai mică acumulare totală în biomasa totală fiind la sălcioară.
Tabel 7. Stocul de carbon în biomasa foliară (tC/ha) la speciile forestiere din perdele
forestiere de protecţie la sfârşitul ciclului de producţie
Vârsta
(ani)
~5 18.63 9.4 - 0.29
~ 10 41.28 26.59 7.48 1.71
~ 15 - 47.21 - 3.81
~ 20 69.07 63.02 27.11 6.35
~ 25 83.00 74.82 37.68 -
~ 30 88.05 83.46 - -
În ansamblu circa 68 - 75 % din biomasa totală, respectiv stocul de carbon la sfârşitul cilului
de producţie, este acumulat în tulpină, 5 -15 % în ramuri, 14 – 17 % de rădăcini şi 1 – 5 % de
frunze.
110
Sub raportul biomasei şi stocului total de carbon acumulate pe durata ciclului de
producţie, salcâmul este superior, în raport cu acesta plopul reprezintă 95 %, nucul 54 %, iar
sălcioara numai 14 %.
100
90
80
Stoc carbon (tC/ha)
70
Sc
60 Pl
50 Nu
40 Sl
30
20
10
0
5 10 15 20 25 30
Varsta (ani)
Figura 6. Acumularea totală de C în biomasa la diferite specii forestiere din perdele
Acumularea de carbon în sol şi necromasă

Acumularea de carbon în necromasă
La suprafaţa solului se acumulează substanţă organică moartă, sub formă de frunze,
lemn mort şi fructe, cantitatea covârşitoare de necromasă fiind reprezentată de frunze.
Lemnul este luat de localnici, până la dimensiuni destul de reduse. Caracteristic este că are
loc o acumulare foarte însemnată de litieră, care nu se descompune, probabil pe fondul
secetei şi lipsei microflorei specifice. În ansamblu însă litiera este cantitativ foarte
neuniformă, acumulările fiind mai mari pe pantele de „sub vânt” şi foarte reduse pe cele „în
vânt”, indiferent de specie.
Tabel 8. Acumularea de carbon în litieră (tC/ha) în perdele din diverse specii forestiere
Vârsta
(ani)
~5 0,23 0,19 - 0,01
~ 10 1,3 0,89 0,2 0,08
~ 15 - 1,81 - 0,31
~ 20 2,32 2,12 0,39 0,58
~ 25 3,56 2,35 0,76 -
~ 30 4,78 2,48 - -
Acumularea maximă de litieră se realizează în perdele de salcâm, faţă de care comparativ

în perdele de plop acumularea este de numai 52 %, la nuc de 16 % şi de 12 % la sălcioară,
comparativ la un ciclu de producţie (figura 7).
111
2
2
Stoc de carbon (tC/ha) 2

1
1
1
1
Sc
1
Pl
0 Nu
0 Sl
0
5 10 15 20 25 30
Varsta (ani)
Figura 7. Acumularea de C în litieră la diferite specii forestiere din perdele
Acumularea de carbon în sol

Carbonul organic acumulat în sol, sub formă de substanţă organică specifică solului -
humus, reprezintă la nivel de ecosistem forma cea mai stabila în timp, fiind practic stabilă
timp de sute de ani, în condiţiile în care mediul nu suferă schimbări majore şi folosinţa
terenului nu se schimbă (Tabelul 8).
Rata de acumulare a carbonului în sol, depinde de o serie de factori, însă este de aşteptat
ca rezerva de humus din sol să fie redusă datorită proceselor foarte intense de mineralizare şi
mai ales deflaţiei necromasei, îndepărtării prin vânt, mai ales în perioadele secetoase ale
anului.
Ţinând seama de natura nisipoasă a solului, intensa pregătire a terenului in trecut
(nivelare), climatul zonei, ca şi de intensa prelucrare a solului prin culturi agricole, cantitatea
de substanţă organică, cuantificată prin conţinutul de carbon, din sol este foarte scăzută
(tabelul 8).
Tabel 8. Acumularea de carbon (tC/ha) în solul din terenul învecinat perdelelor,

exploatat agricol
Vârsta
arboret Stoc de carbon in sol
(ani) ua UP (tC/ha)
Plop hibrid
5 6G I 18,8
10 8 I 19,9
14 385 B VIII 19,9
19 19 c I 18,1
25 308 VIII 20,2
30 370 VIII 20,1
Salcâm
6 1A VIII 17,6
112
10 319A VIII 17,9
16,5
20 25F VIII 18,3
25 1A V 17,9
30 267 IV 19,2
Sălcioara
6 225 IV 13,3
10 331A VIII 13,2
15 213 VIII 13,9
20 144C VIII 14,2
Nuc
8 11E VII 14,7
20 7B III 17,2
26 11D VII 19,2
Tabel 9. Acumularea netă de carbon (tC/ha) în solul de sub perdele din specii forestiere faţă
de terenul vecin exploatat agricol
Vârsta
(ani)
~5 0,04 0,01 - 0
~ 10 0,61 0,14 0,48 0,01
~ 15 - 0,5 - 0,06
~ 20 2,78 1,08 0,41 0,14
~ 25 3,91 1,82 0,65 -
~ 30 4,84 2,63 - -
Acumularea TOTALĂ de carbon în PERDELE FORESTIERE
Tabel 10. Acumularea totală de carbon (tC/ha)
Vârsta
(ani)
~5 23,23 12,27 - 0,36
~ 10 52,65 35,23 9,3 2,12
~ 15 - 62,77 - 4,76
~ 20 92,97 85,36 34,35 8,36
~ 25 102,81 102,94 47,52 -
~ 30 107,7 116,79 - -
La lungimea ciclului de producţie acumularea de carbon cea mai ridicată este întâlnită
la plop hibrid, iar cea mai redusă la sălcioară şi la pin.
113
140
Stoc total de carbon (tC/ha)
120
100
80
60
Sc
40 Pl
Nu
20
Sl
0
5 10 15 20 25 30 40 50 60 70
Varsta (ani)
Figura 8. Acumularea totală de C la diferite specii forestiere din perdele
ACUMULAREA TOTALĂ DE CARBON ÎN PERDELE FORESTIERE LA ORIZONTUL

A 100 DE ANI
Dat fiind estimarea contribuţiei plantaţiilor forestiere la sechestrarea carbonului/dioxidului de
carbon atmosferic în cadrul proceselor de raportare a acţiunilor de reducere emisii, respectiv
promovare de absorbanţi ai acestor gaze cu efect de seră, este necesară estimarea contribuţiei
plantaţiilor pe un orizont de timp determinat, de regulă la păduri de 100 de ani.
Tabel 11. Acumularea totală de carbon pe durata a 100 de ani (tC/ha)
Specia / tip de Acumulare totală

Observaţii
arboret (tC/ha/100 ani)
Cuprinde biomasa totală acumulată
Salcâm 425
de-a lungul a 3 cicluri de producţie
Plop 385
Nuc 91
de-a lungul a 1 ciclu de producţie
Sălcioară 53
În această abordare este evidentă eficacitatea mai sporită a salcâmului faţă de toate
celelalte specii.
În ce priveşte biomasa rezidentă (paie, frunze, rădăcini, etc) se consideră că raportul
absorbţie /emisii anual este unitar deoarece prelucrarea intensă a solului, aplicarea de
fertilizanţi şi ocazional irigare nu conduc la acumulare de substanţă organică în soluri, şi deci
114
stocul de carbon nu se modifică ca urmare a descompunerii biomasei rezidente culturilor
agricole, iar bilanţul anual este nul.
CONCLUZII
Utilizarea acumulării totale de carbon in componente ecosistemice constituie un indicator de
eficienţă globală a ecosistemului şi o măsură a stabilităţii sale.
Dat fiind nivelul actual de înţelegere al paletei de resurse naturale, pentru comunităţi locale
indicatorul mai potrivit este suprafaţa de pădure a comunităţii, nici măcar suprafaţa aferentă
unui locuitor sau mai efectiv cantitatea de lemn (eventual de diferite sortimente: foc sau
industrial). In aceste condiţii indicatorii integratori ai mediului şi managementului şi
utilizarea unor modele neutrale climatic sunt încă departe de orice utilizare şi aplicare
practică, încă.
Indiferent de specie acumularea de carbon in sol reprezintă circa 16-17 % din acumularea
totală la sfârşitul unui ciclu de producţie, iar acumularea în tulpină reprezintă circa 55-65 %
din acumularea totală. Acumularea în frunze reprezintă circa 0.7-1.5 % din acumularea totală
în plantaţie.
Separarea acumulării pe componente de biomasă este realizată pentru a pune în evidenţa

rezidenţa carbonului în diferite componente biomasice, care au cicluri/durate diferite, evident
maxime în tulpină (egal cel puţin ciclului de producţie) şi minime în frunziş (egale cu
lungimea sezonului de vegetaţie).
Acumularea de carbon în biomasă nu constituie un criteriu de selectare a speciilor, criteriul

de maxim important fiind pretabilitatea speciilor la staţiune şi mai ales modelul de utilizare a
terenului aplicat, respectiv modul de îmbinare al folosinţelor terenurilor presupuse (arabil,
păşune, vegetaţie forestieră, livezi, vii, etc).
În condiţiile estimării şi raportării emisiilor de gaze cu efect de seră şi necesitatea controlului

acestora, sistemele agroforestiere reprezintă alternative foarte eficiente la agricultura bazată
pe unica folosinţa de teren (ca teren arabil).
Indici ecometrici climatici. Studiu de caz la nivel regional: Câmpia Olteniei.

Ecometria reprezintă o ramură a ecologiei, folosită şi în cercetările geoecologice, care
are ca scop identificarea unor valori cantitative, fizic măsurabile, necesare ulterior în
determinarea tipurilor de relaţii ce se stabilesc între factorii de mediu şi structurile biotice.
Pentru evidenţierea influenţei factorului climatic asupra peisajului Câmpiei Olteniei
am recurs şi la analiza dinamicii valorilor indicilor ecometrici climatici care reflectă
favorabilitatea climatului pentru desfăşurarea activităţilor umane precum şi dezvoltarea în
condiţii optime a formaţiunilor vegetale spontane.
Gradul de favorabilitate a ansamblului climatic pentru dezvoltarea, structurarea şi
repartiţia spaţială a asociaţiilor vegetale, poate fi apreciat fie în funcţie de raportul care există
între valorile termice şi cele hidrice dintr-un areal dat, fie în funcţie de valorile indicilor
climatici cunoscuţi şi ca indici ecometrici.
Concepuţi iniţial pentru a reda favorabilitatea climatică a unei regiuni pentru diferite
asociaţii vegetale sau culturi agricole, indici ecometrici climatici s-au extins, ei putând
evidenţia şi starea de confort sau disconfort a populaţiei dintr-un anumit teritoriu.
Astfel, s-au calculat, pentru principalele staţii meteorologice din Câmpia Olteniei
următorii indici ecometrici climatici: tetraterma Mayr; excedentul şi deficitul de umiditate (în
115
mm), valori lunare şi din sezonul de vegetaţie; bilanţul convenţional al umidităţii; valoarea
anuală şi anotimpuală a indicelui pluviotermic; indicele hidrotermic (lunar, anual şi din
sezonul de vegetaţie); indicii de ariditate de Martonne şi Thornthwaite (lunar, anual şi din
sezonul de vegetaţie) pentru perioada 1961-2000 (tab 1).
Calcularea indicilor ecometrici climatici se face cu ajutorul unor formule matematice
simple, majoritatea punând în evidenţă diferite rapoarte între două elemente climatice, cele
mai importante: temperatura şi precipitaţiile.
Tetraterma Mayr se calculează ca medie aritmetică a temperaturilor din perioada cu
activitate biologică maximă şi anume a lunilor mai, iunie, iulie, august.
TMayr = Σ (tV +tVI +tVII +tVIII )/4
Ea exprimă optimul regimului termic pentru vegetaţie în perioada cu activitate

biologică maximă.
Raportată la confortul uman se apreciază că valoarea optimă a organismului este de
18-22ºC, valori mai mari de 22ºC sau mai mici de 18ºC determinând o scădere a capacităţii
de muncă şi care presupune costuri în plus pentru aducerea ambientului la valori optime.
Aceste costuri se reflectă prin consumul de energie necesar încălzirii locuinţelor sau al
utilizării de instalaţii de aer condiţionat pentru aducerea temperaturilor la valori optime, altfel
se reduce randamentul în desfăşurarea diferitelor activităţii.
Analiza valorilor anuale ale acestui indice la staţiile din Câmpia Olteniei în perioada
1961-2000 arată o tendinţă generală de creştere, în ultimul deceniu, pragul de 22°C fiind
depăşit frecvent. Acest lucru este pus în evidenţă şi de valorice decenale, care pentru deceniul
1991-2000 depăşesc cu aproape un grad valorile medii din intervalul analizat (fig. 1).
Tab. 1. Indici ecometrici climatici
Indici Indicele Indicele Iar Iar Tetraterma P

E; D P XI-III PVII-VIII
pluviotermic hidrotermic Emm. de Martonne Thronthwaite Mayr K (>10ºC)
(mm) (mm) (mm)
Staţia/perioada anual estival anual IV-IX anual IV-IX anual IV-IX (ºC) (mm)
Drobeta 1961-1970 -2,09 4,80 2,82 8,44 6,74 33,55 12,20 1,00 0,55 20,83 3,10 393,83 331,93 115,87
Turnu 1971-1980 13,54 4,89 2,61 8,15 7,12 33,78 13,75 1,02 0,63 20,19 3,88 468,73 251,37 94,29
Severin 1981-1990 -115,15 4,00 2,09 7,20 5,73 28,10 10,32 0,84 0,47 20,91 2,68 338,79 272,97 76,07
1991-2000 -145,84 3,80 2,55 7,07 6,58 26,93 11,64 0,80 0,52 21,52 2,98 380,71 210,61 111,78
77 m alt.
1961-2000 -61,87 4,37 2,52 7,73 6,55 30,56 11,96 0,91 0,54 20,86 3,15 395,52 266,72 99,50
1961-1970 -131,71 4,12 2,47 5,93 5,45 27,49 10,59 0,81 0,48 20,84 2,63 318,39 245,64 93,57
Craiova 1971-1980 -34,06 4,80 3,28 6,48 6,60 31,50 13,92 0,95 0,64 20,98 3,89 444,71 191,33 112,83
1981-1990 -156,31 3,84 2,59 5,96 5,55 26,01 10,54 0,78 0,48 21,14 2,64 322,65 222,04 95,87
113 m alt. 1991-2000 -178,75 3,68 2,51 5,96 6,03 25,25 11,19 0,75 0,50 21,29 2,90 359,74 174,60 110,20
1961-2000 -124,11 4,10 2,71 6,10 5,93 27,53 11,56 0,82 0,53 21,44 3,01 362,47 207,45 103,36
1961-1970 -233,99 3,31 1,71 5,69 4,57 22,97 8,19 0,68 0,37 20,96 2,05 261,76 232,59 53,82
Calafat 1971-1980 -98,34 4,17 2,93 6,83 6,65 28,63 12,77 0,86 0,58 20,30 3,46 419,05 188,73 109,09
1981-1990 -230,74 3,28 1,78 5,70 4,77 22,85 8,57 0,68 0,39 20,98 2,22 279,69 213,29 74,07
68 m alt. 1991-2000 -267,91 3,06 1,93 5,71 5,44 21,70 9,36 0,64 0,42 21,90 2,37 307,97 168,95 93,04
1961-2000 -207,15 3,45 2,08 6,00 5,37 24,01 9,70 0,71 0,44 21,04 2,51 317,12 200,89 82,51
1961-1970 -132,53 4,05 2,18 6,56 5,48 27,74 9,95 0,82 0,45 20,89 2,49 313,49 273,73 76,74
Băileşti 1971-1980 -91,34 4,30 2,70 6,53 6,31 29,02 12,36 0,87 0,56 20,16 3,43 408,46 195,37 102,81
1981-1990 -194,19 3,57 2,00 5,74 4,89 24,43 9,03 0,73 0,41 20,70 2,30 284,63 231,54 75,50
58 m alt. 1991-2000 -237,12 3,30 2,17 5,71 5,58 22,95 9,84 0,68 0,44 21,58 2,54 323,75 170,67 95,88
1961-2000 -163,14 3,79 2,26 6,14 5,57 26,01 10,28 0,77 0,46 20,83 2,68 332,58 217,83 87,73
1961-1970 -115,71 4,20 2,90 6,53 6,29 28,49 11,68 0,84 0,53 20,62 2,85 354,05 242,59 109,56
Caracal 1971-1980 -82,32 4,37 3,15 6,58 6,68 29,38 13,17 0,88 0,60 20,00 3,60 428,85 181,57 118,45
1981-1990 -224,33 3,37 2,30 5,45 5,00 23,14 9,16 0,69 0,41 20,77 2,27 284,13 205,00 92,85
112 m alt. 1991-2000 -252,33 3,21 2,49 5,31 5,84 22,14 10,51 0,65 0,47 21,43 2,70 340,90 130,20 117,66
1961-2000 -167,89 3,78 2,71 5,98 5,96 25,76 11,11 0,76 0,50 20,70 2,85 351,98 189,84 109,63
116
Distribuţia spaţială a valorilor tetratermei Mayr este redată în figura 2.
Aceste valori exprimă favorabilitatea pentru plantele xerotermofile şi termofile
tendinţa de creştere a acestora fiind corelată cu tendinţa de aridizare, stepizare manifestată la
nivelul covorului vegetal.
Excedentul (+E) şi deficitul de umiditate (- D). Pierderea de apă din sol prin
evaporaţie şi evapotranspiraţie este compensată sau nu prin cantitatea de precipitaţii ce cade
pe un anumit teritoriu. În anotimpul rece se acumulează în sol o cantitate de apă care poate fi
consumată în sezonul de vegetaţie, când plantele se găsesc în plină activitate biologică. Dacă
această rezervă nu este alimentată în permanenţă, se poate ajunge în etapele de maximă
dezvoltare a vegetaţiei la un consum care să depăşească atât rezerva de apă din sol cât şi
cantitatea lunară de precipitaţii produse, înregistrându-se un deficit de umezeală (perioadă de
uscăciune sau secetă) la care plantele spontane s-au adaptat dar, pentru culturile agricole,
productivitatea este condiţionată de un aport suplimentar de apă. La cele 5 staţii care au fost
analizate se observă un deficit de umiditate care caracterizează perioada de după 1982,
excepţia făcând-o anul 1999, când la staţia Drobeta Turnu Severin se înregistrează un
excedent de umiditate (fig. 3). Cu toate acestea trebuie menţionat că această valoare este
influenţată de luna iunie, când cantitatea de precipitaţii a fost foarte mare (331,4 mm, cea mai
mare parte căzute în 48 de ore) şi care au produs inundaţii cu însemnate pagube pentru
comunităţile locale. Cele mai mari valori ale deficitului de umiditate s-au înregistrat în anul
2000 cu o abatere faţă de normală de peste -500 mm.
În ceea ce priveşte excedentul de umiditate acesta s-a înregistrat înainte de 1982, cu
deosebire în perioada 1968-1969, care corespunde cu excesul de umiditate cel mai mare din
secolul XX în România (Bogdan, Niculescu, 1999).
Bilanţul convenţional al umidităţii (sau indicele K) exprimă gradul de favorabilitate
climatică pentru vegetaţia forestieră. Se calculează ca raport între cantitatea de precipitaţii din
perioada cu temperaturi ≥10ºC şi suma temperaturilor din aceiaşi perioadă. Acest indice
înregistrează în perimetrul analizat valori ce oscilează între 2,05 şi 3,89 unităţi. O valoare
apropiată de unitate caracterizează zona de stepă, iar valorile mai mari decât unitatea
marchează zona de silvostepă. Analiza repartiţiei spaţiale a acestui indice evidenţiază valori
mai mari ca unitatea, deci prezenţa elementelor de stepă nu este condiţionată numai de
parametrii climatici ci şi de particularităţile substratului.
Fig. 1. Câmpia Olteniei. Variaţia valorilor tetratermei Mayr cu tendinţa lineară (1961-2000)
117
Fig. 2. Câmpia Olteniei. Distribuţia spaţială a valorilor tetratermei Mayr
Fig. 3. Câmpia Olteniei.Variaţia excedentului şi deficitului de umiditate în perioada 1961-

2000.
Indicele pluviotermic se calculează anual şi anotimpual (vernal şi estival) şi
reprezintă raportul dintre precipitaţii şi temperatură. Cunoscut şi sub denumirea de indicele
de ploaie Lang creşte în mod firesc cu altitudinea, până la un anumit nivel, la altitudini mari,
dincolo de plafonul maxim de condensare acesta nu îşi mai găseşte expresia.
Valorile sale multianuale anuale oscilează între 3,45 la Calafat şi 4,37 la Drobeta
Turnu Severin, iar cele estivale între 2,08 (Calafat) şi 2,71 (Craiova şi Caracal). Acestea
evidenţiază favorabilitatea dezvoltării elementelor xerotermofile şi termofile.
Indicele hidrotermic (Ih) se calculează după formula:
Ih = (P×
×TºC/1000)
Dinamica acestuia înregistrează aceleaşi particularităţi ca şi în cazul indicelui
pluviotermic, el crescând însă invers proporţional cu altitudinea.
Indicele de ariditate “Emm. de Martonne” (Ia) se calculează anual (fig. 4), lunar şi în
sezonul de vegetaţie (fig. 5 ) şi exprimă caracterul restrictiv al climatului pentru anumite
formaţiuni vegetale. Valorilor ≤ 5 ale acestui indice le corespund zonele deşertice; valorile
118
situate în jurul cifrei 10 caracterizează zona stepică, cele ≥30, zona de silvostepă, iar cele ≥40
aparţin prin excelenţă pădurilor.
Ia = P/T+10 Ial = (p/t+10) ×12
Dacă ne raportăm la valorile indicelui de ariditate Emm. de Martonne din sezonul de
vegetaţie pragurile sunt de <10 unităţi – zonă semideşertică iar valorile cuprinse în intervalul
10.1-15 caracterizează zona de stepă uscată.
Fig. 4. Câmpia Olteniei. Dinamica anuală a valorilor indicelui de ariditate De Martonne şi

tendinţa lineară (1961-2000)
Fig. 5. Câmpia Olteniei. Dinamica valorilor indicelui de ariditate De Martonne în sezonul

de vegetaţie şi tendinţa lineară (1961-2000).
Astfel, valorile multianuale ale acestui indice încadrează Câmpia Olteniei în zona de
stepă uscată, iar cele din ultimele două decenii chiar în zona semideşertică pentru staţiile
Calafat şi Băileşti (fig. 6, 7).
119
Fig. 6. Câmpia Olteniei. Distribuţia spaţială a valorilor indicelui de ariditate „de Martonne”
anual.
Fig. 7. Câmpia Olteniei. Distribuţia spaţială a valorilor indicelui de ariditate „de Martonne” în
sezonul de vegetaţie
Indicele de ariditate Thornthwaite (ITh) se calculează după formula:
ITh = P/ETP
Acesta este subunitar pentru zona de stepă şi apropiat de unitate pentru zona de
silvostepă. Valorile mai mici decât unitatea pun în evidenţă arealele cu deficit de umiditate în
care se încadrează şi perimetrul analizat.
120
Valorile acestui indice la staţiile analizate corespund situării Câmpiei Olteniei la
limita dintre stepă şi silvostepă (fig. 8).
Pentru a argumenta şi mai bine interdependenţa dintre dinamica factorilor climatici şi
modificările înregistrate la nivelul habitatului uman şi covorului vegetal s-a calculat: suma
precipitaţiilor din sezonul de vegetaţie, din perioada de acumulare a apei în sol şi din
perioada cu activitate biologică maximă.
Σ P (t≥10ºC) (mm) exprimă cantitatea totală de precipitaţii de care beneficiază
vegetaţia forestieră în perioada de vegetaţie. Pentru plantele ierboase se utilizează perioada cu
temperaturi mai mari sau egale cu 5ºC.
Σ P XI-III (mm) reprezintă cantitatea de precipitaţi din perioada de acumulare a
apei în sol şi care va fi utilizată ulterior în perioada de vegetaţie. Valoare sa creşte direct
proporţional cu altitudinea. Pentru staţiile analizate această sumă este de 190-250 mm, ceea
ce reprezintă circa 40% din totalul precipitaţiilor anuale.
Σ P VII-VIII (mm) cuantifică cantitatea de precipitaţii din lunile iulie-august,
lunile cu temperaturile cele mai ridicate şi cu evapotranspiraţie potenţială mare (fig. 9). De
asemenea, acest indice are o zonare altitudinală invers proporţională cu altitudinea (fig. 10).
Ponderea acestor precipitaţii în valorile anuale pentru staţiile analizate este de 15-20%.
Analiza dinamicii valorilor indicilor ecometrici climatici din Câmpia Olteniei relevă
faptul că fenomenul de aridizare manifestat în acest spaţiu în ultimele decenii ale sec. XX, nu
poate fi atribuit exclusiv factorului climatic ci este rezultatul sinergic al schimbărilor
climatice, intervenţiei antropice şi utilizării necorespunzătoare a terenurilor, iar limitele
formaţiunilor vegetale sunt determinate atât de climat cât şi de activitatea antropică.
Dinamica peisajului Câmpiei Olteniei, relevă în timp istoric o fluctuaţie a arealului
vegetaţiei de stepă şi de silvostepă; aridizarea actuală permite reinstalarea şi extinderea
formaţiunilor stepice. Această regiune de silvostepă, trebuie urmărită în continuare, prin
fragilitatea sa la orice schimbare putând fi un bun indicator al schimbării peisajului geografic
de orice fel (antropică, climatică, etc.).
Fig. 8. Câmpia Olteniei. Dinamica anuală a valorilor indicelui de ariditate Thornthwaite

(P/ETP).
121
Fig. 9. Câmpia Olteniei. Evoluţia sumei precipitaţiilor din lunile iulie-august în perioada
1961-2000
Fig. 10. Câmpia Olteniei. Distribuţia spaţială a valorilor sumei precipitaţiilor în lunile cu
activitate biologică maximă.
Eroziunea solului este o rezultantă a proceselor sinergice cu rol semnificativ în
exploatarea biologică a unui teritoriu. Aceste procese afectează orizontul biologic activ al
profilului de sol, reducând indirect posibilitatea de înrădăcinare şi alimentare a plantelor cu
substanţe nutritive.
Calculul indicelui de erozivitate climatică după formula :
p2
ie =
P
unde: p2 = pătratul cantităţii de precipitaţii din luna cu cea mai mare cantitate
P = cantitatea de precipitaţii anuale
ne-a permis să evidenţiem arealele în care acest proces accelerează numai eroziunea
mecanică ci şi eroziunea chimică.
122
Terenurile aflate în diferite stadii de argilizare sau de sărăturare datorită eroziunii
mecanice şi chimice foarte puternice şi excesive cu greu por fi atrase în circuitul activităţilor
agricole.
Calculul valoriilor indicelui de erozivitate climatică s-a făcut pe baza valorilor de
precipitaţii medii lunare pentru perioada 1961-2000 la staţiile meteorologice din Câmpia
Olteniei şi din proximitatea acesteia. Indicele de erozivitate climatică a fost calculat atat anual
(fig. 11) cât şi decenal şi multianual (tab. 2).
Tab. 2. Valorile decenale şi multianuale ale indicelui erozivităţii climatice

Staţia 1961-1970 1971-1980 1981-1990 1991-2000 1961-2000
Drobeta Turnu Severin 10,10 15,52 7,06 11,02 7,96
Craiova 7,50 12,10 9,14 9,81 8,68
Caracal 10,63 10,85 7,03 10,65 8,56
Calafat 7,12 10,39 5,59 5,93 6,56
Băileşti 7,83 10,35 6,17 8,06 6,75
Fig. 11. Dinamica anuală a indicelui erozivităţii climatice în Câmpia Olteniei
B. Indici de evaluare a impactului antropic asupra mediului.

Studiu de caz la nivel local: Aria metropolitană a Municipiului Bucureşti.
Tendinţa de înglobare a noi teritorii agricole în zona urbanizată, reprezintă un mare
pericol pentru păstrarea echilibrului ecologic în zona apropiată a Bucureştiului. După 1990 în
proximitatea Bucureştiului şi a teritoriului său înconjurător, apar fenomene de dezvoltare
necontrolată a zonelor construite (mari depozite şi centre comerciale, locuinţe, staţii de
benzină etc.) în detrimentul unor terenuri agricol-silvice sau a unor zone cu valori peisagistice
ridicate. Dinamica relaţiilor dintre oraş şi spaţiul înconjurător depăşeşte de cele mai multe ori
puterea de sesizare şi intervenţie a omului spre a asigura o dezvoltare durabilă a teritoriului
metropolitan, de aceea, evaluarea impactului antropic asupra mediului este absolut necesară
în Aria Metropolitană a Municipiului Bucureşti.
Cercetarea impactului antropic a fost introdusă în SUA în 1969, reprezentând
procesul de evaluare al efectelor tuturor modificărilor pe care le suportă mediul înconjurător,
ca urmare a activităţilor antropice, luând în calcul şi efectele sociale şi economice (Goodall,
1987; Johnson, Gregory, Pratt, Watts, 2001).
123
Impactul antropic este direct proporţional cu numărul populţiei şi cu volumul
activităţilor umane şi invers proporţional cu mărimea unităţii de peisaj afectată, depăşind
capacitatea de suport a acestuia şi, prin urmare capacitatea de autoepurare şi autoreglare
(Manea, 2001). Modificarea peisajului geografic se poate aprecia cu ajutorul unor indici care
să exprime dimensiunea intervenţiei antropice într-o unitate teritorială.
Indicii reprezintă mărimi rezultate din raportul a două valori diferite ale unui
indicator, reliefând variaţia acestuia în timp şi spaţiu. Se exprimă în majoritatea cazurilor, în
procente, dar poate fi utilizată şi mărimea medie sau valoarea absolută (Erdeli et al., 1999).
Indicii cei mai reprezentativi de evaluare a calităţii mediului sunt: densitatea
populaţiei, (brută, fiziologică, potenţială, agricolă), presiunea umană prin diferite moduri de
utilizare a terenurilor, indicele de centralitate, indicele de dispersie, indicele de arealitate,
indicele de naturalitate, indicele transformării environmentale etc. (Trebici, 1975, 1979;
Goodall, 1987; Maruszczac 1988, citat de Manea, 2001; Johnson, Gregory, Pratt, Watts,
2001). Dintre aceştia, au fost selectaţi pentru această lucrare următorii indici: densitatea
populaţiei (densitatea brută, densitatea agricolă, densitatea fiziologică), presiunea umană prin
utilizarea agricolă şi neagricolă a terenurilor şi indicele de naturalitate al peisajului.
Densitatea populaţiei reprezintă numărul de locuitori aflaţi în relaţie cu teritoriul pe

care-l ocupă (Johnson, Gregory, Pratt, Watts, 2001). Simpla măsurare a densităţii brute a
populaţiei, ca raport dintre numărul de locuitori şi suprafaţa ocupată măsurată în km2 nu
reflectă în totalitate relaţia existentă între populaţie şi mediul înconjurător. De aceea, pentru a
oferi o imagine mai completă, alături de densitatea brută se pot folosi densitatea potenţială,
densitatea fiziologică, densitatea agricolă.
Densitatea brută a populaţiei în Aria Metropolitană a Municipiului Bucureşti este

de 111, 1 loc/km2 (fără municipiul Bucureşti) sau 484,5 loc/km2 (împreună cu municipiul
Bucureşti) în ambele situaţii depăşind media pe ţară de 94,4 loc/km2. Cea mai mare densitate
a populaţiei se află în comunele din apropierea Bucureştiului precum şi în localităţile urbane
(Chitila 1056,6 loc/km2, Dobroieşti 493,3 loc/km2, Chiajna 452,4 loc/km2) şi tot mai scăzută
spre periferie şi de la V la E cu cele mai mici valori în comunele din Câmpia Mostiştei:
Gurbăneşti 19,7 loc/km2, Frăsinet 21,5 loc/km2, Belciugatele 24,2 loc/km2 (Fig. 1).
Fig. 1. Densitatea populaţiei în Aria Meteropolitană a Municipiului Bucureşti (loc/km2).
124
Densitatea fiziologică calculată ca număr de locuitori raportat la unitatea de
suprafaţă cultivată (Trebici, 1975; Erdeli et.al., 1999) este în Aria Metropolitană a
Municipiului Bucureşti de 2,60 loc/ha (fără municipiul Bucureşti) sau 6 loc/ha (împreună cu
municipiul Bucureşti), în ambele situaţii depăşind media pe ţară care este de 1,52 loc/ha. Cele
mai mari valori se înregistrează în apropierea Bucureştiului cu o extensie către nord şi nord-
vest iar din punct de vedere administrativ în comunele ce aparţin judeţului Ilfov (cu o medie
de 3,3 loc/ha). Valorile cele mai scăzute se întâlnesc în localităţile din sudul (C. Burnazului)
şi estul şi sud-estul ariei metropolitane (C. Mostiştei) suprapuse din punct de
vedere administrativ judeţelor Giurgiu, Călăraşi. (Fig. 2).
Fig. 2 Densitatea fiziologică în Aria Metropolitană a Municipiului Bucureşti (loc/100 ha).
Densitatea agricolă reprezentată ca raport dintre numărul de locuitori care lucrează

în agricultura şi unitatea de suprafaţă cultivată (Trebici, 1975; Erdeli et.al., 1999) este în Aria
Metropolitană a Municipiului Bucureşti de 3,5 loc/100 ha (fără municipiul Bucureşti) sau 0,4
loc/100 ha (împreună cu municipiul Bucureşti), situându-se sub media pe ţară care este de 22
loc/100 ha. Cele mai mari valori se înregistrează în apropierea Bucureştiului cu o extensie
către sud-vest şi nord iar din punct de vedere administrativ în judeţul Ilfov cu 5,5 loc/100 ha.
Cel mai mic număr de locuitori care lucrează în agricultură raportaţi la suprafaţa agricolă se
găsesc în vestul, sudul (localităţi care se suprapun luncii Argeşului) precum şi estul şi sud-
estul ariei metropolitane (Câmpia Mostiştei) (Fig. 3).
125
Fig. 3 Densitatea agricolă în Aria Metropolitană a Municipiului Bucureşti (loc/100 ha).
Indicele presiunii umane. Presiunea demografică reprezintă „presiunea exercitată

de o populaţie asupra unei mase de resurse sau de mijloace de subzistenţă care nu-i poate
satisface necesităţile” (Erdeli et al. 1999) sau presiunea populaţiei (population pressure)
reprezintă creşterea „populaţiei care depăşeşte capacitatea de asigurare a facilităţilor sociale
şi economice şi determină deteriorarea calităţii resurselor fizice dintr-o regiune. Se
înregistrează astfel declinul standardelor de viaţă şi a şi în special al hranei pe cap de
locuitor” (Goodall, 1987). Presiunea exercitată de o populaţie în continuă creştere asupra
resurselor agricole este privită ca un factor modificator al mediului prin schimbările pe care le
induce practicilor agricole.
Indicele presiunii umane prin diferite moduri de utilizare a terenurilor reprezintă
raportul dintre suprafaţa agricolă/neagricolă şi numărul locuitorilor la un moment. În acest
articol au fost analizate presiunea umană prin utilizare agricolă (arabil, vii şi pepiniere
viticole, livezi şi pepiniere pomicole, păşuni) şi prin utilizare neagricolă a terenurilor.
În evaluarea presiunii umane prin suprafaţă arabilă s-a luat în considerare valoarea
de 0,4 ha/locuitor, stabilită de FAO ca fiind optimă păstrării unui echilibru normal
între componentele naturale ale mediului.
Raportul dintre suprafaţa agricolă şi numărul de locuitori are o valoare medie de
0,92 ha/loc în Aria Metropolitană a Municipiului Bucureşti, faţă de media pe ţară de
0,66 ha/locuitor în 1998, ceea ce indică un înalt grad de presiune umană, favorizat de
densităţi ale populaţiei care de asemenea depăşesc media pe ţară. Cele mai mari valori ale
presiunii umane prin utilizare agricolă se înregistrează în comunele situate în Câmpia
Mostiştei (Gurbăneşti, Belciugatele, Frăsinet, Valea Argovei, Sineşti, Tărtăşeşti) condiţionate
de un ridicat potenţial agricol (Fig. 4).
Valoarea indicelui de presiune umană prin utilizare arabilă se situează în Aria
Metropolitană a Municipiului Bucureşti mult deasupra limitei impusă de FAO (cele mai mari
valori fiind înregistrate în Câmpia Mostiştei) indicând peisaje puternic dezechilibrate şi foarte
puternic dezechilibrate (Fig. 5).
126
Fig. 4. Presiunea umană prin utilizare agricolă în Aria Metropolitană a Municipiului
Bucureşti.
Presiunea umană prin vii şi pepiniere viticole; livezi şi pepiniere pomicole precum
şi prin păşuni înregistrează valori reduse nepunând probleme legate de un impact sever
asupra mediului, valorile sub 0,4 ha/loc justificând un teritoriu aflat la limita de păstrare a
echilibrului realtiv al componenetelor naturale ale mediului.
Harta presiunii umane asupra mediului prin utilizare neagricolă a terenurilor
(construcţii, căi de comunicaţie, ape etc.) nu reflectă o situaţie reală deoarece ponderea mare
a suprafeţelor acoperite de apă în unele comune din nordul şi sud-estul ariei metropolitane
reflectă un peisaj mai afectat decât în comune din imediata apropiere a Municipiului
Bucureşti unde spaţiile comerciale au luat locul suprafeţelor agricole şi silvice (Fig. 6). Cea
mai mare concentrare a populaţiei este condiţionată de potenţialul agricol, aşadar presiunea
umană prin agricol, în special prin arabil, poate fi considerată ca o caracteristică importantă a
mediului rural metropolitan. Intensificarea considerabilă a agriculturii precum şi
diversificarea acesteia se reflectă în dinamica spaţio – temporală a acestor indici care
constituie instrumente eficiente de evaluare a calităţii mediului.
Indicele de naturalitate reprezintă raportul dintre suprafaţa acoperită de pădure şi

suprafaţa analizată la care se raportează aceasta (Ionescu, Săhleanu, Bândiu, 1989).
În condiţiile creşterii gradului de antropizare şi artificializare a peisajului, cel mai
important factor de menţinere a echilibrului ecologic rămâne ecosistemul forestier. Pornind
de la atributele pădurii ca factor protector al mediului, de conservare al potenţialului natural
al acestuia au fost prezentate hărţile cu indicele de naturalitate înainte şi după 1989 (după
Direcţii, sensuri şi intensităţi de dezvoltare a Municipiului Bucureşti şi a zonei sale
Metropolitane, 1997), fiind puse în evidenţă 5 categorii de peisaje în funcţie de gradul lor de
artificializare (Manea, 2001; Armaş, Manea, 2002; Armaş et al., 2004).
127
Fig. 5. Presiunea umană prin arabil în Aria Metropolitană a Municipiului Bucureşti.
Fig. 6. Presiunea umană prin utilizare neagricolă în Aria Metropolitană a

Municipiului Bucureşti.
128
Fig. 7 Indicele de naturalitate în Aria Metropolitană a Municipiului Bucureşti
înainte de 1989.
Se remarcă o concentrare a peisajelor cu echilibru ecologic foarte slab afectat şi

aflate la limita suportabilităţii în extremităţile nordică, sudică şi vestică a ariei metropolitane
explicată de prezenţa pădurilor iar peisajele cu echilibru ecologic puternic afectat şi total
afectat sunt grupate în Câmpia Mostiştei condiţionate de o presiune umană prin utilizare
agricolă ridicată şi în imediata apropiere a capitalei (Fig. 7 şi 8).
Fig. 8 Indicele de naturalitate în Aria Metropolitană a Municipiului Bucureşti după 1989.
Concluzii
Evaluarea impactului antropic asupra mediului se poate realiza cu ajutorul unor
indici care reprezintă informaţii cuantificabile ce ne ajută să exprimăm şi să întrevedem
modificările care se produc în timp în mediu oferind astfel nişte tendinţe în timp. Aceştia pot
asigura o legătură între categoriile de impact asupra mediului şi activităţile socio-economice
şi pot atrage atenţia asupra unor posibile probleme de mediu generate de activităţile umane.
129
Impactul activităţilor antropice asupra mediului în Aria Metropolitană a Municipiului
Bucureşti are consecinţe grave în special asupra practicilor agricole prin reducerea fertilităţii
solului, perturbarea echilibrelor hidrologice, reducerea cantităţii de apă pentru irigaţii,
creşterea intensităţii, frecvenţei şi dimensiunii inundaţiilor, la care se adaugă: terenuri
degradate cu ravene, eroziunea solului, condiţii geotehnice dificile de fundare (comunele
Nuci, Snagov, Grădiştea), degradarea ecologică (păduri, cursuri de apă, lacuri) care reduce
posibilitatea de agrement a unor localităţi, depozitarea necontrolată a deşeurilor, insuficienţa
suprafeţelor de spaţii verzi pentru asigurarea necesarului de importanţă microclimatică etc.
Aceşti indici au rolul de a oferi o imagine a efectelor acestor activităţi antropice
asupra mediului. Municipiul Bucureşti, care prin amploarea şi paricularităţile relaţiilor sale cu
teritoriul apropiat se detaşează net de alte mari oraşe ale ţării, impune cu prioritate
organizarea dezvoltării spaţiilor de tranziţie dintre oraş şi localităţile înconjurătoare,
asigurând astfel un echilibru între relaţiile socio – economice şi conservarea mediului, în
concepţia dezvoltării durabile a teritoriului şi localităţilor.
BIBLIOGRAFIE
Armaş Iuliana, Manea Gabriela (2002), Artificializarea peisajului şi vulnerabilitaea terenului la
alunecări în sectorul subcarpatic al Văii Prahova, Comunicări de Geografie, vol. VI, Editura
Universităţii din Bucureşti.
Bălteanu D., (2002), Cercetarea geografică şi dezvoltarea durabilă, Revista geografică, Serie nouă t.
VIII-2001, Bucureşti.
Dumitraşcu Monica, (2005), Indici utilizaţi în evaluarea gradului de transformare antropică a
peisajelor din Câmpia Olteniei, Revista Geografică, T. XI.
Erdeli G., et. al., (1999), Dicţionar de Geografie Umană, Editura Corint, Bucureşti.
Goodall B., (1987), Dictionary of Human Geography, Published by Penguin Group, England.
Grigorescu Ines, (2005) Indici de evaluare a calităţii mediului în Aria Metropolitană a Municipiului
Bucureşti, Revista Geografică, T. XI.
Ionescu Al., Săhleanu V., Bandiu C., (1989), Protecţia mediului înconjurător şi educaţia ecologică,
Editura Ceres, Bucureşti.
Iordan I, (1998), Les catégories taxonomiques: zone suburbaine, zone périurbaine, zone
métropolitaine, Socio – economic changes in the suburban areas of large cities in Romania and
Poland. Romanian-Polish Geographical Seminar, Academia Româna, Institutul de Geografie,
Bucureşti.
Johnson R. J., Gregory D., Pratt Geraldine, Watts M., (2001), The Dictionary of Human
Geography, Fourth Edition, Blackwell Publishers Ltd., Oxford, UK.
Manea Vintilă Gabriela (2001), Indici de apreciere a artificializării peisajului în Parcul Natural
“Porţile de Fier“, Comunicări de Geografie, Vol. 5, Editura Universităţii din Bucureşti .
Mihăilescu V., (2003), Evoluţia geografică a unui oraş – Bucureşti, Editura Paideia, Bucureşti (ediţie
îngrijită de Gheorghe Niculescu şi Şerban Dragomirescu).
Pătroescu Maria, Borduşanu Marta, (1999), Scenarii de restructurare ecologică urbană specifice
ariei urbane şi metropolitane a Bucureştiului, Analele Universităţii „Spiru Haret”, Seria Geografie,
nr. 2, Editura Fundaţiei „România de Mâine”.
Trebici V., (1979), Demografia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
∗∗∗ (1997), Direcţii, sensuri şi intensităţi de dezvoltare a Municipiului Bucureşti şi a zonei sale
metropolitane. Politica protecţiei mediului, Centrul de Proiectare Urbană, Universitatea din Bucureşti
- Centrul de Cercetare a Mediului şi Efectuare a Studiilor de Impact, Bucureşti.
∗∗∗ (1999 - 2000), Planul Urbanistic General al Municipiului Bucureşti (Etapa finală), Universitatea
de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Urban Proiect.
∗∗∗ (2001), Studiu pilot privind Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Metropolitan Bucureşti,
Faza I – Analiza stadiului de dezvoltare metropolitană a Municipiului Bucureşti, Ministerul
Lucrărilor Publice Transportului şi Locuinţei, Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru
Urbanism şi Amenajarea Teritoriului (URBAN PROIECT).
130
∗∗∗ (2001), Studiu pilot privind Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Metropolitan Bucureşti,
Faza a II – a. Analiza stadiului de dezvoltare metropolitană a Municipiului Bucureşti, Ministerul
Lucrărilor Publice Transportului şi Locuinţei, Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru
Urbanism şi Amenajarea Teritoriului (URBAN PROIECT).
131
Obiectiv 4. Instructiuni pentru utilizarea indicatorilor in monitorizarea si raportarea
aplicarii diferitelor coduri pentru bune practici si masuratori de agromediu
4b. Legarea sistemului de indicatori cu cerintele de monitorizare pentru coduri: Codul

pentru Bunele Conditii in Agricultura si Mediu, Codul pentru Bune Practici Agricole
CODUL PENTRU BUNE CONDITII AGRICOLE SI DE MEDIU (GAEC)
Introducere
Termenul “conformitate incrucisata” (“cross-compliance”) semnifică desemnarea

standardelor sau condiţiilor pe care trebuie să le urmeze sau să le atingă fermierii pentru a fi
eligibili pentru subvenţii.
Acest concept a fost dezvoltat şi discutat din anii 70, dar a fost introdus în final în UE în urma
Revizuirii pe termen mediu a Politicii Agricole Comunitare (CAP) realizata in anul 2003 prin
publicarea Reglementarii Consiliului (EC) Nr. 1782/2003.
Reglementarea 1782/2003 a condus la o modificare foarte importantă pentru CAP:
a) înlocuind (din 2005) toate plăţile suport (subvenţiile) directe existente către fermieri (cum
ar fi subvenţia pentru suprafaţa arabilă, pentru bovine, ovine, lapte de vacă etc.) cu o
Schemă de Subvenţie Unică, şi
b) cerând ca tuturor fermierilor care primesc plăţi suport (subvenţii) directe într-o Schemă de
Subvenţie Unică să li se ceară să respecte:
• un set de Cerinţe de management pe baza celor 18 elemente din legislaţia UE care
leagă agricultura şi mediul, bunăstarea animalelor, sănătatea animalelor şi sănătatea
publică. Cinci dintre acestea se refera la mediu:
• Directiva 79/409/EEC despre protejarea păsărilor sălbatice;
• Directiva 80/68/EEC referitoare la protejarea apei freatice împotriva poluării

cauzate de anumite substanţe periculoase;
• Directiva 86/278/EEC privind protecţia mediului, şi în particular a solului,

atunci când sunt utilizate nămolurile orăşeneşti în agricultură;
• Directiva 91/676/EEC privind protecţia apelor împotriva poluării cauzată de

nitraţi din surse agricole, şi;
• Directiva 92/43/EEC privind conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei

sălbatice.
• un set de standarde minime definind aşa numitele Bune Condiţii de agricultură şi de

mediu (GAEC – Good Agriculture and Environment Conditions)
Cadrul pentru dezvoltarea standardelor pentru Bunele condiţii bune de agricultură şi de

mediu (GAEC) este prezentat în Anexa IV a Reglementarii 1782/2003:
132
Tema Standarde
Eroziunea solului: • Acoperirea minimă a solului
Protejarea prin masuri adecvate a solului • Managementul minim al terenului care
impotriva pierderilor prin eroziune să reflecte condiţiile locale specifice
• Păstrarea teraselor
Materia organică din sol: • Standarde pentru rotaţiile culturilor
Menţinerea continutului materiei organice unde este cazul
din sol prin practici adecvate • Managementul miriştii pe terenurile
arabile
Structura solului: • Utilizarea maşinilor agricole adecvate
Menţinerea structurii solului prin măsuri
adecvate
Nivel minim de întreţinere: • Valori minime ale şeptelului sau/şi

Asigură un nivel minim de întreţinere şi regimuri de crestere corespunzatoare
evită deteriorarea habitatelor • Protecţia păşunilor permanente
• Reţinerea caracteristicilor de peisaj
• Evitarea apariţiei vegetaţiei nedorite pe
terenul agricol
Standardele exacte pentru GAEC trebuie definite de fiecare Stat membru la nivel naţional.
Conform cu Articolul 5 din Dispoziţia 1782/2003:
‘Statele Membre vor defini, la nivel naţional sau regional, cerinţele minime pentru condiţii
bune de agricultură şi de mediu pe baza adaptării schemei-cadri dinn Anexa IV, luând în
considerare caracteristicile specifice ale zonelor vulnerabile, inclusiv condiţiile de sol şi cele
climatice, sistemele agricole existente, utilizarea terenului, rotaţia culturii, practicile şi
structurile agricole.’
Această flexibilitate de a dezvolta standardele GAEC care sa reflecte condiţiile din fiecare
Stat Membru este deosebit de utilă – pentru România, ca ţară candidată, o preocupare
principala trebuie acordată asigurării că standardele sunt într-adevăr potrivite condiţiilor
naturale şi socio-economice proprii.
Reglementarea 1782/2003 cere ca sanctiunle pentru nerespectarea conformitatii incrucisate să

fie proporţionale cu severitatea, extinderea, permanenţa şi repetiţia incalcarii standardelor. În
cazurile neglijenţei procentajul de reducere în subvenţie ar trebui să nu depăşească 5% sau
(în cazurile de nerespectări repetate) 15%. În cazurile de incalcare intenţionată a standardelor,
se specifică că reducerea procentajului n-ar trebui să fie în principiu mai mică de 20% din
subvenţie şi poate merge până la excluderea totală din schema de subventii pentru unul sau
mai mulţi ani calendaristici.
133
Codul Bunelor Practici de Agricultura si Mediu pentru Romania
În dezvoltarea măsurilor pentru GAEC in Romania s-au avut in vedere urmatoarele criterii:
- număr mic de cerinţe
- cerinţele sa poata fi uşor înţelese şi acceptate de către fermieri
- controlul sa poata fi efectuat prin control clasic pe teren.
În dezvoltarea GAEC pentru România, s-a încercat definirea unor standarde de management
pe care majoritatea fermierilor să le considere practici rezonabile.
Pentru fiecare din temele şi standardele din cadrul European pentru Condiţii bune de
agricultură şi de mediu au fost definite:
• Măsuri minime propuse pentru ca fermierii, acolo unde este posibil, să le ia pentru a
atinge standardele definite;
• Instrucţiuni consultative pentru a oferi fermierilor o mai mare claritate în ceea ce
priveşte tipul de activităţi acceptabile şi tipul de activităţi ce nu sunt acceptabile;
• Indicatori şi proceduri pentru corpurile de control cu scopul de a evalua conformarea
fermierilor la scopurile GAEC.
În dezvoltarea acestui cadru s-a tinut cont de larga variabilitate a solurilor, climatului,
habitatelor şi sistemelor agricole din întreaga ţară. In acest mod s-a dorit elaborarea unui
cadru pentru Condiţii bune de agricultură şi de mediu care sa se aplice în mod flexibil pentru
un număr cat mai mare de ecosisteme agricole.
Definiţia GAEC reflectă cadrul specific al agriculturii din Europa, iar înscrierea fermierilor
pentru accesarea subvenţiilor (în România, această subvenţie este pentru ferme cu suprafaţă
mai mare de 1 ha având parcele mai mari de 0,3 ha1) va fi dependentă de condiţiile care
reflectă acest cadru. Cerinţele pentru GAEC vor defini un nivel de baza de cerinte pentru
protecţia mediului care sa nu diminueze accesibilitatea altor scheme de plata (cum ar fi
masurile de agro-mediu) destinate fermierilor care doresc să realizeze acţiuni ulterioare
pentru beneficii suplimentare aduse mediului.
In Anexa 1 sunt prezentate propunerile initiale pentru Codul Bunelor Conditii Agricole si de
Mediu din Romania. Aceste propuneri au fost prezentate in cadrul seminarului organizat de
Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură (APIA) pe data de 5 octombrie la care au
participat reprezentanţi ai MAPDR, APIA, ai Institutelor de Cercetare în Agricultură şi ai
Asociaţiilor de Fermieri. In urma acestui seminar participantii au cazut de acord asupra unei
variante simplificate a Codului Bunelor Conditii Agricole si de Mediu in Romania prezentata
in Anexa 2. Aceasta varianta fost înaintata spre observaţii comunitatii de organizatii si
institutii intereste.
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împreună cu consilierul de pre-aderare au
prezentat acest prim proiect şi în faţa reprezentanţilor Statelor Membre şi Noilor State
Membre ale Uniunii Europene, la seminarul organizat de DG Agri, Joint Research Centre,
Ispra, Italia, în zilele de 26 şi 27 octombrie 2005.
1 Utilizând date din Recensământul General Agricol 2002 (Tabelul 11a, pp.28) suprafaţa totală a
fermelor cu dimensiunea suprafeţelor agricole mai mici de 1 ha este 859612 ha
134
Comentariile şi observaţiile primite din partea participanţilor la acest seminar european,
exemplele prezentate de către Noile State Membre care s-au confruntat cu probleme similare
cu cele întâmpinate de noi în definirea bunelor condiţii agricole şi de mediu, observaţiile
participanţilor la seminarul naţional, precum şi recomandările MAPDR, au condus la
necesitatea revizuirii acestei variante.
Varianta finala propusa a codului este prezentata in tabelul 1.
Harta din figura 1 prezinta zonele din Romania in care terenurile cu folosinta arabila au pante
mai mari decit 12%, 15% si 20%. Terenurile cu folosinta arabil si pante peste 12% pentru
care sunt propuse masurile privind eroziunea solului reprezinta 29531 ha.
Suprafata din fiecare comuna corespunzatoare trenurilor arabile cu pante mai mari de 12 %,
15% si 20% este prezentata sub forma tabelara in anexele 3, 4 si 5.
135
TABEL 1. Codul Bunelor Condiţii Agricole şi de Mediu pentru România
Tema Standard Categoria Condiţii Recomandări Indicator de Procedura de control

de folosinţă control
Eroziunea Interzicerea Arabil Terenuri cu Culturile prăşitoare considerate Indicarea - Control în baza de date
solului culturilor prăşitoare panta mai mare sunt: porumb, floarea soarelui, culturilor în IACS
pe terenuri în pantă de 12% cartof, sfecla de zahăr formularul de - Control pe teren, control
cerere al vizual
fermierului
- Control prin teledetecţie
Dacă au fost Arabil Terenuri cu De definit în detaliu Dacă au fost - Control suplimentar pe
cultivate prăşitoare panta mai mare „acoperirea terenului pe timpul cultivate culturi teren în timpul iernii
pe terenurile în pantă de 12% iernii” prăşitoare se
atunci - Control pe teren, control
Propunere: culturi de toamnă verifică
vizual
a) este obligatorie (grâu, orz), culturi perene acoperirea
acoperirea terenului (trifoi, lucernă) terenului pe - Control prin teledetecţie
pe timpul iernii timpul iernii
Sau Arabil Terenuri cu După recoltare este interzis Dacă au fost - Control suplimentar pe
b) se interzice aratul panta mai mare aratul terenurilor în pantă cultivate culturi teren în timpul iernii
după recoltare de 12% pentru a permite dezvoltarea prăşitoare se
vegetaţiei naturale - Control pe teren, control
verifică vizual
suprafaţa de
teren arată - Control prin teledetecţie
Nivelul Păstrarea terenului Arabil Nu Recomandări pentru fermieri Suprafaţa de - Control pe teren, control
minim de arabil în bune nefolosit pentru a păstra terenul arabil în teren acoperită vizual
întreţinere condiţii agricole, pentru bune condiţii agricole: cu buruieni şi
evitarea infestării cu producţie - semănare plante anuale sau vegetaţie
buruieni şi vegetaţie
perene sau permiterea nedorită
nedorită regenerării naturale a vegetaţiei
ierboase
In cadrul prezentului cod prin
buruieni sunt desemnate
136
Tema Standard Categoria Condiţii Recomandări Indicator de Procedura de control
de folosinţă control
buruienile evidente: ştir, stuf,
costrei etc.
Prin vegetaţie nedorită se
inteleg arbuşti, tufişuri etc.
Evitarea răspândirii Pajişti Nu Recomandare: Suprafaţa de - Control pe teren, control

buruienilor şi a nefolosite Cosirea vegetaţiei cel puţin o teren acoperită vizual
vegetaţiei lemnoase pentru dată pe an. cu vegetaţie
nedorite pe pajişti producţie lemnoasă care
Vegetaţia lemnoasă poate fi nu permite
acceptată pe pajişti numai dacă păşunatul
permite păşunatul;
Perioada efectuării cositului
trebie sa fie aproape de
perioada efectuării controlului,
de ex. luna iulie;
Prin buruieni sunt desemnate
buruienile evidente: ştir, stuf,
costrei etc.
Prin vegetaţie lemnoasă
nedorită se intelege arbuşti şi
tufişuri cu densitate mare care
nu permit păşunatul
137
Terenurile arabile cu panta medie cuprinsa in intervalele 0-8% (verde), 8-12% (galben), 12-15% (rosu deschis), 15-20% (rosu), peste
20% (rosu inchis)
138
ANEXA 1 CADRUL DE CONDIŢII BUNE DE AGRICULTURĂ ŞI MEDIU – ROMÂNIA – Propunere initiala
Tema Standard Utilizarea Condiţii de Instrucţiuni Indicatorul de Procedura de
terenului teren Control Control
specifice
Protejarea solului Acoperirea minimă arabil Pante 5-8 % Culturile de toamna trebuie sa acopere Procentajul - Verificări in baza
împotriva eroziunii a solului minim 25% din teren culturilor de de date IACS:
toamna în fermă calculează proporţia
prin indicarea culturilor de toamnă
utilizării terenului pentru esantionul de
arabil în 1%
formularul de - verificări punctuale
aplicaţie al in teren
fermierului
Protejarea solului Acoperirea minimă arabil Pante peste 40% din terenul arabil nu trebuie arat Procentajul - Verificări in baza
împotriva eroziunii a solului 8-12 % între recoltare şi sfârşitul lunii culturilor de de date IACS:
februarie din anul următor în afară de toamna în fermă – calculează proporţia
cazul în care o nouă cultură este indicarea utilizării culturilor de toamnă
însămânţată până la data de 15 terenului arabil în pentru proba de 1%
noiembrie, pe suprafaţa arată formularul de - verificări punctuale
aplicaţie al in teren
fermierului
Protejarea solului Managementul arabil Pante 12-20 Graminee - 40%; Culturi prăşitoare- Procentajul Control vizual
împotriva eroziunii minim al % 30%; Iarbă multianuală-10%; culturilor în fermă (fotografii) -
terenului reflectând Leguminoase şi culturi furajere-20%; – indicarea Verificări în
condiţiile locale Benzi tampon permanente (4-5 m utilizării terenului intervalul iunie –
specifice: lăţime) in lungul cursurilor de apă arabil în august privind
Rotaţia culturii formularul de corectitudinea
aplicaţie al datelor privind
fermierului rotatia culturilor
furnizate de fermieri
Protejarea solului Managementul arabil Pante peste Fără culturi prăşitoare. Culturile Procentajul Control vizual
împotriva eroziunii minim al 20 % recomandate trebuie sa fie bune culturilor în fermă (fotografii) -
terenului reflectând protectoare a solului impotriva – indicarea Verificări în
condiţiile locale eroziunii: graminee (Lolium şi utilizării terenului intervalul iunie –
specifice: Dactylis species), leguminoase perene arabil în august privind
Rotaţia culturii (lucerna, trifoi, Lotus carniculatus, formularul de corectitudinea
etc.), graminee (grâu de toamnă, orz, aplicaţie al datelor furnizate de
ovăz, mei, iarbă de Sudan, etc.) fermierului fermieri
139
Tema Standard Utilizarea Condiţii de Instrucţiuni Indicatorul de Procedura de
specifice
Protejarea solului Managementul vii şi livezi Pante 5-12 Orientarea rândurilor de vii şi pomilor - Control vizual –
împotriva eroziunii minim al % fructiferi pe curbele de nivel. fotografii
terenului reflectând Benzi tampon permanente (4-5 m
condiţiile locale lăţime) de-a lungul cursurilor de apă
specifice:
Rotaţia culturii
Protejarea solului Managementul vii şi livezi Pante >12 Orientarea rândurilor de vitei de vie - Control vizual –
împotriva eroziunii minim al % sau a pomilor fructiferi pe curbele de fotografii
terenului reflectând nivel.
condiţiile locale Benzi inerbate pe curbele de nivel
specifice: între rândurile de vita de vie sau pomi
Rotaţia culturii fructiferi
Benzi tampon permanente (4-5 m
lăţime) de-a lungul cursurilor de apă
Protejarea solului Păstrarea teraselor agricol - Îndepărtarea teraselor existente doar - Control vizual -
împotriva eroziunii cu autorizaţie fotografii
Materia organică Standarde pentru arabil - Rotaţia culturii cu minimum 3 culturi Procentajul - Control vizual
din sol rotaţia culturii sau 2 culturi din 2 grupuri diferite de culturilor în fermă (fotografii) -
cultură. Fără monocultură a plantelor – indicarea Verificări în perioada
consumatoare de C organic pe aceeaşi utilizării terenului iunie - august privind
parcelă mai mult de 3 ani: cartofi, arabil în corectitudinea
floarea soarelui şi sfeclă de zahăr. formularul de datelor privind
Dacă nu sunt indeplinite aceste aplicaţie al rotatia culturilor
conditii fermierul trebuie să fermierului furnizate de fermieri
demonstreze fie prin balanţa de humus - Controlul poate fi
(cu o medie pe 3 ani) fie prin parte din proba IACS
monitorizarea solului, că în sol Conţinutul de 5%
conţinutul de humus ramâne la un materie organică - Monitorizarea
nivel normal pentru păstrarea solului din stratul de la conţinutului de
în condiţii bune. Dacă balanţa este sub suprafaţă materie organică din
valorile de prag specifice: apelul la stratul de la suprafaţă
serviciile de consultanta este în blocurile fizice
obligatorie pentru fermier IACS la fiecare 5 ani
(primăvara)
140
Problema Standard Utilizarea Condiţii de Instrucţiuni Indicatorul de Procedura de
specifice
Materia organică Administrarea arabil - Arderea miriştilor este interzisă Suprafaţă de teren Control vizual
din sol miriştilor cu reziduri arse
Structura solului Utilizarea agricol - Respectarea limitelor de umiditate în Calendar de lucru Verificări punctuale
maşinilor adecvate stratul de suprafaţă a solului pentru al activitatilor in teren;
utilizarea maşinilor agricole corelat cu Control vizual –
informatiile fotografii
meteorologice
privind
precipitatiile
Nivel minim de Protecţia păşunilor agricol Terenuri Pentru păşuni permanente neutilizate Calendar privind - Verificări reale
întreţinere permanente scoase din iarba trebuie cosită şi îndepărtată de cositul ierbii punctuale conform
productie pe teren la fiecare doi ani cu documentaţia
Păstrarea (neutilizate) fermei
caracteristicilor de - Controlul poate
peisaj face parte din proba
IACS 5%
Nivel minim de Păstrarea agricol - Caracteristici de peisaj care trebuiesc Zone cu Verificări punctuale
întreţinere caracteristicilor de reţinute: caracteristici de in teren
peisaj - garduri vii (lungime minimă 20 m) peisaj
- rânduri de arbori (lungime minimă
30 m)
- păduri (100-2000 m2)
Nivel minim de Evitarea invadării agricol - Distrugerea buruienilor, ierburilor şi Procentajul de Control vizual –
întreţinere terenului agricol de tufişurilor invazive (ferigi, stuf, zonă acoperit cu fotografii
vegetaţie nedorita tufişuri, etc.) vegetaţie nedorită
141
ANEXA 2 CODUL BUNELOR CONDITII DE AGRICULTURĂ ŞI MEDIU – ROMÂNIA
Varianta rezultata in urma workshopului organizat de APIA in ziua de 5 octombrie 2005
Chestiune Standard Utilizarea Condiţii Linii directoare Indicator de Control Procedura de Control
terenului specifice
ale
terenului
Protecţia Acoperirea arabil Tot terenul Acoperirea solului în Procentul culturilor în - verificare prin
solului minimă a arabil cu proporţie de cel puţin 25 % fermă – indicarea intermediul bazei de date
împotriva solului pantă mai din terenul arabil între 1 folosinţei terenului IACS: calculul proporţiei
eroziunii mică de 12 decembrie şi 15 februarie arabil în formularul de de culturi de iarnă pentru
% Benzi de minim 4m lăţime solicitare al fermierului eşantionul de 1%
de-a lungul cursurilor de - Controalele pe teren
apă necesită un DTM (model
digital al terenului) corect
pentru identificarea
parcelelor
Protecţia Acoperirea arabil Pantă mai Acoperirea solului în Procentul culturilor în - verificare prin
solului minimă a mare de 12 proporţie de cel puţin 40 % fermă – indicarea intermediul bazei de date
împotriva solului % din terenul arabil între 1 folosinţei terenului IACS: calculul proporţiei
eroziunii decembrie şi 15 februarie arabil în formularul de de culturi de iarnă pentru
solicitare al fermierului eşantionul de 1%
Benzi de minim 4m lăţime

de-a lungul cursurilor de - Controale pe teren
apă
Protecţia Terase de Suprafaţa Îndepărtarea teraselor Control vizual -
solului retenţie agricolă existente numai cu fotografii
împotriva utilizată autorizaţie
eroziunii
142
terenului specifice
ale
terenului
Materia Administrarea arabil - Interzicerea arderii Teren cu reziduuri de Control vizual
organică miriştilor miriştilor ardere
din sol
Structura Utilizare Suprafaţa - Maşini şi practici adecvate Calendar al activităţilor Controale pe teren, control
solului maşinilor agricolă categoriei de cultivare a agricole vizual - fotografii
adecvate utilizată terenului
Schema precipitaţiilor
Nivelul Păstrarea Suprafaţa Nu Elementele de peisaj se vor Suprafeţe cu elemente Controale pe teren
minim de elementelor agricolă păstra, fiind necesară o de peisaj
întreţinere a de peisaj utilizată autorizaţie pentru
solului îndepărtarea elementelor
de peisaj care depăşesc
următoarele praguri:
Garduri vii (lungime
minimă 20 m)
Rânduri de copaci
(lungime minimă de 50 m
şi cel puţin 5 copaci)
Pâlcuri de pădure (100 –
2000 m²)
Nivelul Întreţinerea Teren Nu = plantarea vegetaţiei
minim de terenului scos arabil sau permiterea regenerării
întreţinere a din producţie naturale a ierbii
solului = tăierea culturilor şi
răspândirea lor pe întreaga
143
terenului specifice
ale
terenului
suprafaţă
Nivelul Întreţinerea Pajişti Nu tăierea culturilor

minim de terenului scos permanente cel puţin odată pe an şi
întreţinere a din producţie răspândirea lor pe întreaga
solului suprafaţă sau
= cosirea
odată la doi ani şi
îndepărtarea plantelor
cosite
Nivelul Prevenirea Suprafaţa nu Distrugerea buruienilor şi a Procentajul suprafeţelor Control vizual - fotografii
minim de dezvoltării agricolă plantelor şi tufelor acoperite cu vegetaţie
întreţinere a vegetaţiei utilizată invazive (ex: ferigi, stuf, nedorită
solului nedorite pe tufişuri)
terenul
agricol
144
Codul Bunelor Practici de Ferma
Scopurile pentru care a fost dezvoltat Codul de Bune Practici de Ferma sunt:
1. recomandarea de soluţii, măsuri şi metode utile posibil de aplicat de către fermier şi

producător agricol, pentru a proteja, atât resursele de mediu, cât şi beneficiile pe care le-ar
obţine dacă acestea ar fi respectate întocmai;
2. însuşirea şi implementarea soluţiilor, măsurilor şi metodelor cuprinse în prezentul cod, de

către producătorii agricoli şi fermieri, este necesară deoarece aceştia trebuie să conştientizeze
că interesele lor economice de obţinere a unor producţii profitabile trebuie armonizate cu
exigenţele de protecţie şi conservare a mediului înconjurător, pentru a convieţui în prezent şi
în viitor într-o ţară frumoasă, curată şi prosperă.
3.furnizarea unui instrument necesar fermierilor sau producătorilor agricoli care accesează
formele de sprijin financiar, în baza măsurii SAPARD 3.3 “ Metode agricole de producţie
proiectate să protejeze mediul şi să menţină peisajul rural”, în baza Programului Naţional de
Agromediu precum şi în cadrul schemei unice de plăţi pe suprafaţă – SAPS.
Prevederile cuprinse in “Codul de bune practici in ferma” nu sunt obligatorii. Ele reprezinta
insa un indrumar pentru un management integrat al fermei care sa permita conformarea cu
regulamentele nationale si europene privind protectia mediului in urma activitatilor din
agricultura, precum si optimizarea parametrilor economici ai exploatatiei agricole.
TOGI prin bazele de date si modelele de evaluare integrate intr-un sistem informatic unitar
poate furniza indicatori utili evaluarii masurilor recomandate prin Codul de Bune Pactici de
Ferma.
In acest sens, pentru optimizarea perioadelor de lucrabilitate si traficabilitate a solului in

vederea conservarii starii agrofizice a solului este necesara furnizarea valorilor potentialului
matricial al apei din stratul de la suprafata solului (afectat de lucrarile agricole) optim pentru
executarea lucrarilor, precum si a limitelor (sol prea uscat/sol prea umed) in care acestea pot
fi executate.
Evaluarea parametrilor de sol s-a facut considerind doua sisteme de agricultura:
− lucrarile solului se fac cu utilaje care manifesta o presiune mica asupra solului specifica
sistemelor de agricultura durabila (Presiunea de umflare a pneurilor: 160 kPa, Sarcina pe
osie: 32 kN)
− lucrarile solului se fac cu utilaje care manifesta o presiune mare asupra solului, specifica
agriculturii intensive (Presiunea de umflare a pneurilor: 200 kPa, Sarcina pe osie: 200
kN).
Generarea la nivelul unitatilor teritoriale compatibile cu metodologiile statisticii agricole

nationale si a Uniunii Europene (NUTS2, NUTS3) a parametrilor TOGI utilizind informatiile
de sol accesibile in hartile digitale 1:200.000 si 1:1.000.000 s-a facut prin dezvoltarea unor
aplicatii informatice (limbaj VisualBasic, legarea dintre programul de calcul si datele
spatializate in ArcView s-a facut prin utilitarul MapObjects) specifice care inglobeaza
numerosi algoritmi de calcul dezvoltati in cadrul unor programe de cercetare la nivel
european (IMPEL, SIDASS, ACCELERATES).
145
0-30 cm
30-60 cm
Potentialul matricial al apei din sol (pf) corespunzator capacitatii de cimp pentru adincimile
0-30 si 30-60 cm (agricultura intensiva)
146
Limita inferioara a lucrabilitatii
Optimum lucrabilitatii
Potentialul matricial al apei din sol corespunzator limitei inferioare si optimului pentru
lucrabilitatea solului pentru adincimile 0-30 si 30-60 cm
147
Obiectiv 5 – Implicarea utilizatorilor finali si stakeholder-ilor in integrarea indicatorilor in
Sistemele Suport de Decizie existente pentru managementul integrat al terenului si
resurselor de apa
5.b. Integrarea diferitelor modele de simulare si SSD utilizind tehnologia OPEN-MI
PRINCIPALELE MODELE DE DECISION SUPPORT SYSTEM (DSS) UTILIZATE

PE PLAN MONDIAL
Principalele modele de Decision Support System (DSS) utilizate pe plan mondial care pot sta
la baza creerii unui nou DSS cu aplicativitate in functie de necesitatile obiective ale unui
anumit bazin sau subbazin hidrografic sunt:
MIKE BASIN - -realizat de catre Danish Hydraulic Institute (DHI)
Basins
– realizat de U.S.- Environmental Protection Agency
DSS FOR WATER RESOURCES PLANNING BASED ON ENVIRONMENTAL
BALANCE – dezvoltat in cadrul unui program de cooperare Italia – Egipt
SDSS - A SPATIAL DECISION SUPPORT SYSTEM FOR THE EVALUATION OF
WATER DEMAND AND SUPPLY MANAGEMENT SCHEMES – dezvoltat de
Technical University of Athens
IQQM – creat de New South Wales Department of Land & Water Conservation in cooperare
cu Queensland Department of Natural Resources (QDNR).
ENSIS - realizat in cooperare de catre Norwegian Institute for Water Research (NIWA) si
Norwegian Institute for Air Research (NILU)
MULINO – realizat in cadrul European Mulino Project
RIBASIM – creat de Delft Hydraulics
WEAP - realizat de Stockholm Environment Institute's Boston Center la Tellus Institute
WATERWARE – realizat in cadrul programului de cercetare Eureka-EU487
AQUATOOL – realizat la Universidad Politecnica de Valencia, Spain
IRAS – realizat de Civil and Environmental Engineering Department of Cornell University in
colaborare cu Resources Planning Associates Inc. (Ithaca, NY, SUA,).
SISTEME DE SUPORT DECIZIONAL (DSS)
MIKE BASIN
In termenii unui DSS modern, actual, MIKE BASIN poate fi considerat ca un prim exemplu a
unui instrument comprehensive. Dezvoltat de catre Danish Hydraulic Institute (DHI) ca un
Versatile Decision Support Tool for Integrated Water Resources Management and Planning,
MIKE BASIN a fost integrat in mediul ArcView GIS. Aceasta asigura mentinerea
functionalitatii integrale a Esri Tool aplicarea facilitatilor sale standard pentru modelarea
resurselor de apa.
Utilizatorul este introdus in ecranul principal a interfetei Mike Basin prin intermediul unei
casete de dialog de unde se pot alege optiunile simultane. Mike Basin analizeaza in primul
rand distributia cantitativa a apei in cadrul unui bazin hidrografic dar exista opriuni si pentru
modelarea calitatii apei ca si pentru modelarea apei subterane. Primul pas in realizarea unui
proiect MB consta in schematizarea bazinului hidrografic ca o retea de noduri si bare.
Deoarece in cazul unui bazin hidrografic mare descrierea tuturor cerintelor individuale de
apa si lucrarile aferente asigurarii acestora necesita un timp indelungat si eforturi
considerabile pentru unele dintre situatiile specifice pot fi facute simplificari in conformitate
cu obiectivelee modelarii si disponibilitatii datelor necesare. De exemplu, cursurile de apa
mici pot fi considerate ca fiind reprezentate printr-o singura bara in amonte de un punct de
captare a apei, micile amenajari pentru irigratii pot fi reprezentate prin intermediul unei
singure scheme cu un singur punct de captare a apei iar folosintele pentru populatie si
148
industrie pot fi considerate ca reprezentand o singura entitate. Cu toate acestea MB pastreaza
si alternativa realizarii unei scheme de detaliu.
Reteaua schematizata poate fi desenata pe o harta reprezentand hidrografia ariei de interes. La
inceput utilizatorul va digitiza manual cursul de apa principal si afluentii sai ca linii. Apoi va
plasa nodurile in urmatoarea ordine River Nodes, Reservoirs, Hydropower Nodes si Water
Demand Nodes.
River Nodes sunt plasate linia rau si sunt de tipul Simple sau Catchment.. Tipul Simple
defineste confluentele, derivatiile si capatul aval al afluentilor si punctul de descarcare al
cursului de apa in timp ce tipul Catchment reprezinta confluenta cu un bazin hidrografic
situat in amonte. Aceste zone apar ca hasurate in culoarea verde specifica layeru-lui Runoff.
Un nod Simple sau Catchment poate sa indeplineasca rolul unui Offtake Node atunci cand
acesta este conectat la nodurile cerinta de apa.
Nodurile Reservoir sunt plasate in capatul nodurilor rau in timp ce nodurile Hydropower sunt
plasate in afara acestora. Nodurile Water Demand sunt plasate la final si reprezinta zonele
unde se practica irigatiile precum si sistemele de aplimentare cu apa pentru populatie si
industrie.
MB are o baza de date Access dar datele referitoare la fiecare element al retelei poate fi editat
sau vazut din Network View. MB este setat la Attribute Mode si meniurile pop-up specifice
fiecarui tip de nod se deschide cu un right-click efectuat asupra nodului respective. Prin
intermediul acestui menu utilizatorul are acces la casetele de dialog in care el poate specifica
proprietatile si seriile de timp. De exemplu, in caseta de dialod privind aria bazinului
hidrografic se pot modifica suprafata (data in kilometri patrati) si seriile de timp ale scurgerii.
Seriile de timp privind scurgerea trebuiesc pregatite dinainte sub forma de fisiere text. In
acest caz este posibil ca acestea sa fie introduce direct din casetele de dialog sau pot fi editate
utilizandinstrumentul Time Series Edit (TSedit). Atunci cand utilizatorul editeaza atributele
unui Demand Node generic in caseta respective el cauta si specifica fisierele aferente cerintei
de apa si debitelor evacuate corespunzatoare nodului respectiv. Mai mult decat atat,
utilizatorul trebuie sa defineasca sursele de apa pentru alimentare sis a mentioneze nodurile in
care se face evacuarea. Definirea nodurilor interconectate cu nodurile cerinta de apa se face
prin intermediul nodurilor River sau Reservoir.
Instrumentul Check Topology va mentine conexiunile din retea si va valida schematizarea
bazinului hidrografic.
Exemplu de schematizare a unui bazin hidrografic in Network View al Mike Basin
149
Definirea zonelor bazinului hidrografic (Catchment) si a nodurilor Offtake
Casetele de dialog pentru editarea datelor privind Catchments Nodes, Water Supply System
Nodes si Reservoir Nodes
Daca utilizatorul MB se conecteaza la un nod Offtake pentru a multiplica numarul
folosintelor consumatoare de apa, prin accesarea comenzilor specifice nodurile selectate vor
fi alimentate si cerinta de apa asigurata. Fiecare nod Demande va primi un minimum cuprins
intre intreaga cerinta de apa si disponibilul de apa la sursa. Pe de alta parte daca nodul
Demand este alimentat de la mai multe noduri Source primul nod din lista va asigura intreaga
cerinta inainte de a lua in considerare nodul Source urmator. Acesta reprezinta principiul
Local Priority al MB si sta la baza algoritmului de alocare al resurselor de apa. In acest caz
primul nod folosinta va avea prioritate in fata celorlalte folosinte consumatoare de apa. Acest
mod de abordare al problemei este deosebit de util in cazul deficitelor de apa atunci cand pot
sa apara conflicte intre diferite folosinte consumatoare din bazin si este necesara acoperirea
tuturor cerintelor. Local Priority se aplica numai in cazul resurselor de apa de suprafata, in
timp ce pentru apele subterane toti utilizatorii sunt egali si primesc resursa in proportie egala
cu cerinta.
Un alt principiu utilizat de MB poarta denumirea de Global Priority Rules. In acest caz reguli
multiple pot fi definite ca prioritati ca urmare a ierarhizarii acestora. Prin intermediu
algoritmului Global Priority algorithm orice distributie de apa este guvernata numai de reguli
ceea ce impune o anumita schematizare a bazinului hidrografic. De exemplu, nodurile
derivatii nu sunt reprezentate si ele trebuie inlocuite de un utilizator virtual caruia ii este
alocata o anumita cerinta; debidele defluente de la utilizatorii de apa sunt reprezentate in
cadrul unui nod situat in apropierea cursului de apa imediat aval de priza de apa.
Global Priority Rules ia in considerare prelevarile, debitele minime, volumul lacului de
acumulare si nivelurile din lacul de acumulare.
Simulare si modele
Dupa ce a fost terminata schematizarea bazinului hidrografic, au fost introduse datele de
intrare si definite regulile se specifica parametrii ce caracterizeaza simularea.
150
Volumul de apa
MB poate simula volumul de apa de suprafata, calitatea apei si apa subterana. In ceea ce
priveste volumele de apa, calculul acestora si distributia lor in MB este efectuata pe baza
Local sau Global Rules. Datele privind scurgerea utilizate de algoritmul de alocare sunt
specificate pentru fiecare bazin hidrografic. MB integreaza si un modul ploaie – scurgere pe
baza conditiilor initiale, a seriilor de timp si a datelor privind evaporatia si precipitatiile prin
intermediul unei casete Rainfall-Runoff Modelling modelele utilizate fiind NAM, SMAP si
UHM. NAM este un model conceptual dezvoltat de catre Department of Hydrodynamics and
Water Resources de la Technical University of Denmark. Modelul simuleaza procesul ploaie
– scurgere ce are loc in bazinul hidrografic si calculeaza in particular el simuleaza scurgerea
de suprafata, scurgerea medie si scurgerea de baza ca functie a umiditatii solului, infiltrarea
apei in sol si topirea zapezii.
Parametrii continuti in NAM parameters sunt astfel estimate incat sa asigure o buna calibrare
a seriilor de timp cu observatiile privind datele fizice.
Datele de input pentru NAM sunt moderate si constau din:
• Date meteorologice de baza (cum sunt ploaia si evapotranspiratia);
• Date privind temperatura;]
• Date privind radiatia solara ;
• Date privind debitele in zona aval a bazinului hidrografic;
• Volumele de apa utilizate pentru irigatii;
• Volumele de apa pompate din acvifere.
NAM inglobeaza urmatoarele module:
• Modulul de baza;
• Modulul apa subterana;
• Modulul zapada;
• Modulul irigatii.
Modulul de baza al NAM simuleaza scurgerea de suprafata, infiltratia si reincarcarea
acviferului, scurgerea medie in zona radacinilor plantelor si debitele de baza din acvifere.
Apa interceptata de zonele cu vegetatie si culture ca si apa acumulata in depresiuni este
perceputa ca u acumulare de suprafata a carei descarcare se datoreaza evapotranspiratiei si
infiltrarii. Volumul de apa ce depaseste capacitatea de stocare de suprafata genereaza
scurgerea de suprafata ce ajunge in cursurile de apa. Layerul sol este schematizat ca fiind
zona de acumulare din zona radacinilor ce primeste apa prin infiltrare si pierzand apa prin
transpiratia radacinilor, prin scurgerile minime si prin infiltrarea in adancime realimentand
acviferele.
Reprezentarea schematica a ciclului apei in natura utilizata in modelul NAM

Modulul Extended Groundwater al NAM descrie balanta apei subterane in Groundwater
Storage luand in considerare reincarcarea acviferului, fluxul capilar si captarea apei subterane
si scurgerea minima. Groundwater Storage este considerat ca fiind un rezervor secundar cu
151
un nivel minim ce da un raspuns lent si un nivel maxim care da un raspuns rapid. Fluxul apei
capilare, din apa subterana, se considera in zona radacinilor plantelor si este funnctie de
adancimea panzei de apa si umiditatea aceleiasi zone. Modulul NAM ia in considerare si
posibilul drenaj al apei din sau catre bazinele hidrografice invecinate datorita geologiei si
geomorfologiei locale.
Modulul Snow cuprins in NAM ia in considerare in special zonele muntoase, unde
precipitatiile sunt retinute in special sub forma de zapada in perioadele reci si topirea zapezii
in perioadele calduroase. Abordarea generala este de tip distributie si consta in impartirea
bazinului hidrografic pe zone de altitudine studiindu-se contributia fiecareia dintre acestea la
formarea scurgerii.
Modulul Irrigation al NAM ia in considerare influenta marilor zone agricole in balanta
globala a apei din bazinul hidrografic. Aceasta afecteaza distributia scurgerii in termini ce se
refera la captarile locale de apa (din sursele de suprafata si subterane) si cresterea locala a
infiltratiei ca si reincarcarea acviferelor Cresterea evapotranspiratiei si posibilele transferuri
de apa catre alte bazine hidrografice deficitare are deasemenea o influenta deosebita asupra
bazinului hidrografic studiat. Abordarea conceptuala este aceea de a defini fiecare zona unde
se practica irigatiile ca fiind un subbazin hidrografic descries prin proprii sai parametrii cum
sunt pierderile de apa in sistemele de irigatii, evaporatia si scurgerea. Coeficientii culturilor
iau in considerare
Modulul Unit Hydrograph Module (UHM) reprezinta modelul hidrologic din pachetul Mike
11 si simuleaza scurgerea unui eveniment singular utilizand metodologia hidrografului unitar.
Ploaia totala din care se scade cantitatea de precipitatii inflitrata la radacinile plantelor da
volumul de precipitatii si genereaza scurgerea de suprafata. Infiltratia este calculata
considerand o valoare fixa initiala din care se scade o pierdere constanta (fie proportionala cu
intensitatea ploii de calcul – Rational Method fie determinata utilizand metoda numerica
deetrminata de Soil Conservation Service .
Cel de al treilea model al lui Mike 11 inclus in modulul Rainfall-runoff al lui Mike Basins
este SMAP. Acesta reprezinta un model hidrologic de simulare a scurgerii pentru mentinerea
umiditatii in zona radacinilor plantelor si in acvifere.
Deoarece utilizeaza date lunare el poate inlocui NAM atunci cand datele zilnice cerute de
acesta nu sunt disponibile.
Calitatea apelor
Modulul Water Quality din Mike Basins simuleaza transportul si degradarea principalelor
substante care afecteaza calitatea apelor de suprafata si din lacurile de acumulare. Elementele
modelate sunt materiile organice totale exprimate sub forma de CBO5, amoniacul, nitratii,
oxigenul dizolvat, consumul chimic de oxygen, fosforul total si bacteriile E. Coli
Apa subterana
Modulul Groundwater al lui Mike Basins poate fi activate inca de la inceput impreuna cu alte
modele de simulare cu alegerea Local sau Global Rules.
Acest model consta dintr-un model fizic simplu al unui acvifer care este conceptualizat ca
fiind lun rezervor liniar ce face schimb de apa cu folosintele de apa si cu corpurile de apa de
suprafata. In termenii balantei apei acesta cuprinde pomparea, reincarcarea, derivarea din
cursurile de apa si descarcarea in rauri.
152
Schematizarea acviferului si schimbul de debite
Vizualizarea rezultatelor
Rezultatele simularii constau in performantele lacurilor de acumulare si a unitatilor
hidroenergetice, balanta apei si starea calitativa a apei la utilizatori si debitele pe cursul de
apa la fiecare nod de per au.
Informatiile obtinute sunt vizualizate in diferite formate:
• ca serii de timp si graficele aferente;
• tabele in format HTML
153
• pe stratul geografic.
BASINS
Un alt exemplu de DSS in ceea ce priveste resursele de apa este programul Better Assessment
Science Integrating point and Non point Sources – BASINS, dezvoltat de U.S.-
Environmental Protection Agency.. Dupa lansarea sa in anul 1996 si up-gradarea din
anul1998, Basins se afla la cea de a 3-a versiune. Programul a fost conceput initial pentru a
raspunde necesitatilor agentiilor locale, regionale si statale de mediu si a agentiilor pentru
controlul poluarii pentru a efectua studii privind starea ecologica si de calitate a apei la nivel
de bazin hidrografic.
Obiectivele programului Basins sunt:
• Sa faciliteze examinarea informatiilor de mediu;
• Sa efectueze analize ale informatiei de mediu;
• Sa dea un model integrat si sa modeleze alternativele punctuale si nonpunctuale de
management.
Desi programul s-a adresat in primul rand analizei incarcarii maxime zilnice cu poluanti din
sursele punctuale si nonpunctuale el a fost deasemenea aplicat si altor aspecte cum ar fi
atmosfera umeda combinata cu descarcari necontrolate de la statiile de epurare,
managementul apelor pluviale, protectia surselor de alimentare cu apa, evaluarea utilizarii
terenurilor in zonele urbane si rurale etc.
Componentele programului
Basins contine un set de componente correlate intre ele si integrate cu mediul ArcView GIS
al Esri. Aceste componente sunt:
• GIS;
• Baze de date de mediu;
• Instrumente pentru efectuarea de analize la scara redusa si la scara mare;
• Instrumente de delimitare a bazinelor hidrografice;
• Instrumente de raportare a elementelor bazinului hidrografic;
• Utilitati pentru importarea, organizarea si evaluarea datelor;
• Utilitati pentru clasificarea altitudinii, utilizarii terenului, solurilor, datelor privind
calitatea apei;
• O suita de modele privind calitatea apelor de suprafata, incarcarea cu poluanti si
transportul acestora
• Un instrument de generare a scenariilor.:
Utilizarea ArcView face ca arhitectura Basins sa fie deschisa si flexibila astfel incat fiecare
utilizator poate dezvolta propriile aplicatii care sa raspunda cel mai bine necesitatilor sale.
Aceste subprograme sunt incarcate in system ca extensii ale ArcView, Mai mult decat atat,
componentele ultimei versiuni a Basins 4.0 cum sunt interfetele modelului, managementul
datelor si instrumentele de descriere a bazinului hidrografic au fost dezvoltate ca extensii ale
154
Basins ceea ce permite utilizatorului sa incarce sis a foloseasca numai extensiile pe care le
doreste aceasta permitand utilizatorilor sa-si up-gradeze numai acele module care ii
intereseaza.
GIS
BASINS GIS, s-a axat la inceput pe mediul ArcView 3.1 sau 3.2 eajungand in present sa
utilizeze ArcView 8.x. ceea ce permite utilizatorului sa utilizeze proceduri suplimentare
pentru introducerea de date, analiza spatiala si generarea hartilor.
Bazele de date
Bazele de date incluse Basins contin informatii cartografice, de mediu si date referitoare la
calitatea apei care sunt selectate pe baza criteriilor de importanta si de disponibilitate.
Bazele de date cartografice contin:
• limitele bazinelor hidrografice
• reteaua principala de drumuri
• zonele urbane populate;
• limite administrative.
Datele de mediu include date de baza si informatii de monitorizare. Primele descriu bazinul
hidrografic in ceea ce priveste caracteristicile solurilor, utilizarea terenurilor si hidrografia in
timp ce informatiile de monitorizare contin datele referitoare la calitatea apelor.
Mai in detaliu badele de baza privind mediu constau din:
• delimitarea ecoregiunilor;
• informatii privind solurile;
• rezultate ale controlului apelor uzate;
• lucrari hidrotehnice pe cursurile de apa;
• lucrari de drenaj;
• modelul digital al altitudinilor;
• utilizarea terenurilor si acoperirea terenurilor;
• date privind barajele;
Datele privind monitoringul de mediu cuprind:
• date privind calitatea apei pentru parametrii fizici, chimici si bacterii intregistrate la
statiile de monitorizare;
• date observate la statiile de monitorizare;
• sedimentele in apele de suprafata si cantitatea de nutrienti;
• locatiile locurilor de pescuit;
• statiile hidrometrice;
• statiile de monitorizare;
• statiile meteorologice;
• prizele de apa;
Cel de al 4-lea tip de date stocate in bazele de date ale Basins privesc sursele punctuale de
poluare si include date privind locatiile si tipurile de facilitate care genereaza si descarca
poluanti:
• punctele de descarcare a apelor industriale;
• inventarul substantelor toxice descarcate;
• locatiile transferului, stocarii si a dispunerii deseurilor solide si periculoase;
• locatiile si caracteristicile zonelor miniere;
Instrumente de mediu
Instrumentele TARGET, ASSESS, and DATA MINING constitue trei dintre cele mai utile
extensii ale programului Basins. Ele permit utilizatorului sa faca analize regionale privind
conditiile de calitate a apei si identificarea surselor punctuale de poluare la scara intregului
bazin hidrografic. La nivel macro programul permite investigarea monitorizarii datelor
155
privind concentratiile de poluanti si parametrii sau descarcarile admise si ierarhizeaza
bazinele hidrografice pe baza parametrilkor de evaluare.
Rezultatele analizelor efectuate pot fi vizualizate in diferite moduri:
• Un layer prezentand valorile medii de monitorizare calculate pentru fiecare bazin
hidrografic;
• Un grafic care prezinta distributia bazinelor hidrografice cu referire la numarul de
statii unde se depasesc valorile pentru parametrii selectati;
• Un grafic care prezinta distributia bazinelor hidrografice cu referire la valorile medii
de monitorizare.
•
TARGET Tool
ASSESS lucreaza pe un bazin hidrografic individual sau pe grupe de bazine hidrografice care
au fost identificare ca zone analizate in precedenta analiza din TARGET la scara regionala. In
mod analog cu TARGET si ASSESS examineaza datele monitorizate pe baza unor perioade
de timp specificate si a principalilor parametri dar in acest caz acest instrument evalueaza
fiecare statie separate si da o vedere comparative a conditiilor de calitate a apei de la fiecare
statii de monitorizare.
Rezultatele ASSESS sunt sumarizate astfel:
• Un layer prezentand calitatea apei de la statiile de monitorizare ierarhizate pe baza
valorii medii de monitorizare pentru fiecare perioada de timp selectata si parametrul
ales de calitate a apei;
• Un grafic prezentand distributia statiilor pe baza valorilor monitorizate.
ASSESS poate fi utilizat pentru diferite scopuri cum ar fi spre exemplu evaluarea conditiilor
din apele de suprafata, stabilirea relatiilor intre calitatea apei raurilor si sursele potentiale de
poluare si cauze, evaluarea programelor de monitorizare.
ASSESS Tool
Cel de al treilea instrument al Basins este DATA MINING. El permite utilizatorului sa
selecteze una sau mai multe statii pe stratul geographic sis a vizualizeze datele in tabele
corespunzatoare. Elementele posibile a fi selectate sunt statiile de monitorizare a calitatii
apei, bacteriile si locatiile utilizatorilor ce au primit poermisiunea de descarcare in cursul de
apa.
156
Dalele vizualizate cu DATA MINING sunt:
• Tabelul cuprinzand statiile de monitorizare;
• Lista poluantilor sau bacteriilor;
• Tabele cu seriile de timp;
• Layerul geografic.
DATA MINING Tool

Instrumentul WATERSHED DELINEATION
Acest instrument permite utilizatorului sa imparta bazinul hidrografic in subbazine. Limitele
unui subbazin sunt desenate direct pe un layer GIS ca un set de segmente. Modelarea
bazinului hidrografic poate fi facuta utilizand modelele HSPF sau SWAT incluse in Basins si
instrumentele Watershed Characterisation Report.
Watershed Characterisation Reports
Acest instrument asista utilizatorul sa creeze harti si tabele specifice pentru sumarizarea
tuturor conditiilor din zona de studiu generand mai multe tipuri de rapoarte privind bazinul
hidrografic:
• Raportul privind inventarierea surselor de poluare;
• Raportul privind calitatea apelor;
• Raportul privind emisiile toxice;
• Raportul privind distributia terenurilor;
• Raportul privind starea caracteristicilor solului;
• Raportul privind datele topografice ale bazinului hidrografic.
157
Utilitatile Basins
Basins are 4 utilitati ca sa reclasifice, sa suprapuna sis a up-gradeze datele. Functiile Land
Use, Soils Class si Overlay sunt utilizate pentru pregatirea datelor de imput in modelele
SWAT si HSPF. Aceste modele utilizeaza combinatii ale utilizarii terenurilor si solurilor
pentru determinarea suprafetelor si a distributiei unitatilor hidrologice de raspuns pentru
fiecare categorie teren – sol simulata. Utilitatea Land Use Reclassification este utilizata
pentru modificarea utilizarii terenurilor pe baza unui set existent de date.
Water Quality Observation Data Management permite utilizatorului sa utilizeze si sa adauge
serii de timp ale datelor de calitate a apei observate la statiile de monitorizare precum si sa
stearga, sa adauge sau sa rfaca relocari ale statiilor de monitorizare a calitatii apei.
Cea de a patra utilitate a Basins este DEM Reclassification si este folosita pentru vizualizarea
unei mari cantitati de date spatial distribuite.
Modele utilizate de Basins
Modelele utilizate in pachetul de programe Basins sunt: Pollutant Load (PLOAD), Soil and
Water Assessment Tool (SWAT), Windows Hydrological Simulation Program-Fortran
(WinHSPF) si Enhanced Stream Water Quality Model (QUAL2).
Pload este un instrument ce calculeaza incarcarile nonpunctuale de poluanti la scara bazinului
hidrografic pe baza analizei valorilor medii anuale.
Soil and Water Assessment Tool, SWAT, este un model la scara a bazinului hidrografic
dezvoltat de Agricultural Research Service a US Department of Agriculture. El se bazeaza pe
date fizice si simuleaza ciclul hidrologic precum si ciclurile nutrientilor si a pesticidelor,
transportul bacteriilor, eroziunea si transportul de sedimente cu pasul de timp de o zi. Acest
modul este indicat pentru prognoza efectelor managementului terenurilor dar si a efectelor
modificarilor climatice si vegetative asupra apei, sedimentelor si chimismului terenurilor
agricole in bazine hidrografice mari cuprinzand diferite tipuri de soluri, moduri diferite de
utilizare a terenurilor si in conditii variate de management pe perioade lungi de timp.
Deoarece SWAT descrie procesele fizice asociate apei, el necesita informatii specifice despre
clima, proprietatile solului, topografie, vegetatie si practice de management a terenurilor din
bazinul hidrografic analizat.
SWAT include urmatoarele baze de date care privesc generarea de poluanti in procesele
agricole si in zonele urbane:
• acoperirea cu culture agricole;
• informatii necesare pentru simularea redistributiei nutrientilor si pesticidelor
• pesticide
• fertilizatori si continutul de nutrienti
• clasificarea terenurilor din mediul urban si atributele acestora.
Windows Hydrological Simulation Program Fortran este un program dezvoltat initial de
Hydrocomp Inc. si U.S. Geological Survey sub denumirea de HSPF el fiind recent up-gradat
cu o interfata grafica in cadrul Basins. El simuleaza scurgerea surselor nonpunctuale si
incarcarea cu poluanti la scara bazinului hidrografic. El combina aceste date cu cele privind
sursele punctuale si da scurgerea si calitatea apei in sectoare de rau determinate.
Enhanced Stream Water Quality Model (QUAL2) este un model de simulare a calitatii apei
raurilor utilizabil in zonele dendritice.
Instrumentul de generare a scenariilor
BASINS include programul GenScn, GENeration and analysis of model simulation
SCeNarios, ce a fost initial dezvoltat de U.S. Geological Survey. Instrumentul a fost integrat
in Basins ca una dintre extensiile acestuia si poate fi accesat direct din interfata GIS. GenScn
serveste in principal ca pre si post processor pentru modelele HSPF si SWAT si permite
utilizatorului sa schimbe datele de intrare sis a obtine rapoarte in grafica si tabelara. Pe de
158
alta parte, definitia datelor de input descrie un scenariu care va fi evaluat pe baza rezultatelor
obtinute ca urmare a simularii si va compara intre ele rezultatele obtinute. De aceea GenScn
este considerat a fi un generator de scenarii. Mai mult decat atat acest instrument poate fi
utilizat pentru vizualizarea seriile de timp temporale, sa se faca comparatii intre datele
modelate si sa faca statistici.
Interfata grafica a GenScen

DSS FOR WATER RESOURCES PLANNING BASED ON ENVIRONMENTAL
BALANCE
Proiectul “Decision Support System for Water Resources Planning based on Environmental
Balance” este fundamentat de Italian Cooperation si a avut ca scop dezvoltarea unei abordari
metodologice pentru planificarea durabila a resurselor de apa.
Obiectivele proiectului au constat in:
• Realizarea unei metodologii pentru integrarea aspectelor de mediu cu cele socio-
economice in analiza scenariilor de utilizare a resurselor de apa si dezvoltarea de
masuri;
• Dezvoltarea unui set de proceduri, reguli si relatii care sa faciliteze schimbul de
informatii intre diferite organizatii;
• Realizarea unei aplicatii pe un studiu de caz reprezentativ;
• Realizarea unei arhitecturi Decision Support System (DSS).
Proiectul constituie o imbunatatire in ceea ce priveste numarul foarte redus de DSS-uri pentru
managementul resurselor de apa dezvoltate in ultimii ani si care sunt disponibile.
Proiectul dezvoltat are 5 functiuni de baza:
• descrierea sistemului apei incluzand caracteristici hidraulice si de mediu prin
intermediul unui numar de indicatori;
• definirea starii sistemului in termini de sursa, utilizare, ciclul apei, calitatea mediului
(apa, sol, fauna, flora, diferentele dintre ciclul natural si artificial al apei etc.);
• prognozarea evolutiei sistemului apei si a mediului pe baza scenariilor, alternativelor
tehnice si a politicilor de management (actiuni descrise in termenii variabilelor
decizionale);
• evaluarea efectelor actiunilor prin observarea rezultatelor prognozelor pe baza
diferitelor scenarii, alternative si politici;
• considerarea constrangerilor de la nivel local, national sau transfrontier si a
directivelor .
Conexiunea dintre functiile evaloare, prognoza si evaluare trebuie sa fie facuta pe baza
integrarii unor module de procesare a datelor de intrare si modelele matematice. In cadrul
programului a fost adoptata o arhitectura deschisa si prietenoasa pentru conectarea modelor
matematice la diferitele niveluri de agregare si complexitate.
159
Prezentarea schematica a modelului
Modelele sunt activate de catre utilizator prin intermediul GUI care interactioneaza cu
Logical Co-ordination and Scheduling Unit (LCSU). Utilizand un set de preprocesoare
(filter) LCU are capacitatea de a pregati inputurile pentru modele prin colectarea DB data
luand in considerare si capacitatea de georeferentiere a GIS-ului. Aceeasi arhitectura este
utilizata pentru vizualizarea rezultatelor. Stocarea DB se face prin intermediul filtrelor
posprocesarii in timp ce GUI ajuta utilizatorul in selectarea, vizualizarea si compararea
rezultatelor. In final structura deschisa a sistemului permite utilizarea de date externe.
Scopul DSS este de a creia rapoarte EIA pe baza unor indicatori de tip presiune si stare.
Indicatorii presiune include printer altii:
• indicatori de mediu: consumul de apa, compusi chimici, energiea utilizata de culturi,
poluanti, incarcari in apa etc;
• indicatori economici: costurile din investitiile guvernamentale, investitiile private, rata
de crestere a PIB etc;
• indicatorii socio-economici includ: rata cresterii demografice, cresterea productiei
industriale pe sectoare etc.consumul de apa de catre mediu
Indicatorii stare includ: debitele de apa, calitatea apei, starea solurilor, numarul de angajati
din sectorul agricol, importul si exportul de produse agricole, eficienta culturilor, eficienta
economica a masurilor sectoriale de dezvoltare, durabilitatea utilizarii apei, indicatorii
calitatii vietii la diferite niveluri a agregarii sociale, spatiale si temporale.
Sistemul opereaza pe baza unor scenarii si actiuni selectate. Modelele de simulare activeaza
diferitele ipoteze pentru perioade de timp determinate (10-20-30 ani) utilizand toate datele
disponibile si la sfarsitul procesului de simulare indicatorii presiune si stare sunt sintetizati in
scopul obtinerii unui raport inteligibil pentru stakeholderi.
SPATIAL DECISION SUPPORT SYSTEM FOR THE EVALUATION OF WATER

DEMAND AND SUPPLY MANAGEMENT SCHEMES (SDSS)
Un prototip al Spatial Decision Support System pentru evaluarea cerintei de apa si
managementul schemelor de alimentare se prezinta in cele ce urmeaza. Bazinul hidrografic
este topologic transformat intr-o retea de obiecte spatiale reprezentand entitati fizice si
conexiunile acestora. Unele functiuni GIS, includ inputul datelor si up-gradarea acestora,
derivarea retelei plecand de la harta bazinului hidrografic si posibilitatile de constructie si
/sau modificare a retelei sunt incorporate. Instrumentul integreaza modele pentru calculul
cerintei din zona selectata si alocarea resursei.
Scenarii alternative pot fi construite, tendintele si sistemele complexe de alimentare cu apa
pot fi analizate ca de altfel soi strategiile posibile pentru rezolvarea conflictelor ce pot sa
apara in cazul existentei unor deficite de apa. Instrumentul a fost testat in cazul unor studii de
caz ingloband situatia actuala si politicile viitoare.
160
Arhitectura instrumentului
Structura SDSS dezvoltat este prezentata in fig.9.
Obiectivul central a sistemului proiectat este acela de a integra date, modele a analize
decizionale intr-un pachet software unitary. Sistemul a fost implementat utilizand mediul de
programare Microsoft Visual Basic. Functionalitatea GIS este crescuta prin utilizarea
componentei MapInfo MapX ActiveX.
Utilizatorul interactioneaza cu sistemul prin intermediul GIS care are capacitatea de a importa
datele si de a vizualiza rezultatele prin intermediul unor harti, diagrame si tabele. Reteaua
reprezentand bazinul hidrografic deriva din principala baza de date. Scenarii caracteristice pot
fi dezvoltate prin utilizarea unui instrument de editare si pot fi specificate proiectiile viitoare
ce vor afecta cerinta, asigurarea cu apa a folosintelor consumatoare precum si hidrologia.
Scenariile sunt evaluate prin intermediul unui procedeu de calcul a cerintei de apa si a unui
model de alocare a resursei. Scenariile pot fi planificate, simulate si evaluate iar decidentul
poate actiona in conformitate cu aceste obiective.
Architectura Spatial Decision Support System

Baza de date
Baza de date GISreprezinta centrul sistemului informational spatial si operational la fel ca si
sistemul de stocare a informatiilor care permite comunicarea si intermediaza stocarea datelor
intre modele si intre acestea si modulele de raportare. Modelul bazei de date este prezentat in
fig. Baza de date a fost dezvoltata in jurul unei ierarhii geografice dictate de natura
datelor disponibile. Ierarhizarea este implementata prin intermediul unei serii de harti
(reprezentari cartografice) si colectia de tabele cu atribute si serii de timp (reprezentare
tabelara) conectate prin intermediul unor protocoale suportate de tehnologia MapX.
Calculul cerintei de apa
Estimarea cerintei de apa pentru o perioada de timp data se bazeaza pe desagregarea datelor
privind cerinta de apa. Primul nivel corespunde cerintei de apa a folosintelor. Apoi se
definesc nivelurile privind activitatile specifice. Nivelurile de activitate in SDSS includ
populatia stabila si sezoniera pentru lucrari agricole si populatia urbana precum si suprafetele
irigate pe tipuri de culturi. Cerinta de apa este calculate prin multiplicarea tuturor nivelurilor
de activitate cu rata de consum. Nivelurile de activitate pot fi proiectate utilizand functiuni
specifice ce descriu caracteristici specifice pentru fiecare locatie a cerintei sau nivel de
activitate.
161
Modelul bazei centrale de date si datele privind atributele
Modelul de alocare a resurselor de apa
O serie de metodologii au fost utilizate in ultimele decade pentru proiectarea optima,
planificarea si operarea sistemelor resurselor de apa. Principalele categorii de modele ale
resurselor de apa sunt modelele de simulare sau de optimizare.
In programul SDSS, alocarea resurselor de apa se face prin intermediul unui model de
simulare. O reprezentare a unei retele bazin hidrografic este derivata din baza de date
nodurile reprezentand conexiunile dintre entitati.
Retea reprezentand sistemul resurselor de apa

Pentru capturarea elementelor reprezentand functionarea sistemelor de apa sunt incorporate o
varietate de tipuri de noduri. Acestea include izvoare, puturi, foraje, statii de tratare a apei,
utilizatori etc. Legaturile corespund conductelor, canalelor, sectiunilor de rau etc. Reteaua
este alcatuita prin conexarea locatiilor fizice din cadrul sistemului resurselor de apa.
Fiecare nod i poate fi clasificat in una dintre urmatoarele categorii: (i) nod alimentare si care
este caracterizat printr-o rata lunara pozitiva, (ii) nod cerinta di care este caracterizat printr-o
rata lunara a cerintei si (iii) nod tranzitie . Pentru fiecare legatura j se introduce doua
variabile caracteristice: (i) legatura capacitate cj si care reprezinta volumul maxim lunar livrat
si (ii) legatura debit lunar fi. In cazul deficitului de apa poate sa apara conflicte in ceea ce
priveste nodul de distributie a disponibilului de apa la nodurile alimentare, in lungul zonelor
de cerinta conectate acestora. Modelul poate rezolva aceasta problema prin utilizarea a doua
reguli predefinite de prioritati. Prima regula tine seama de cerinte si face alocarea in functie
de cerintele acestora. Fiecare dicerinta este caracterizata printr-un rang ierarhizarea facandu-
se de la 1 (cea mai mare prioritate) la 10 (cea mai mica prioritate). In timpul aparitiei
deficitelor de apa cea mai mare prioritate este satisfacuta cat mai mult posibil. Aceste
ierarhizari a prioritatilor sunt utile in reprezentarea unui sistem de alocare resurselor de apa.
Pe de alta parte prioritatile in asigurarea cerintelor de apa poate fi utilizata cand o cerinta este
conectata la mai multe noduri alocare. Aceste prioritati sunt atasate legaturilor si sunt utile in
ierarhizarea posibilitatilor unei cerinte de a obtine apa.
162
Conceptul matematic a modelului este acela de a determina solutii stabile pentru fiecare pas
de timp (luna). Pentru fiecare pas de timp problem ace trebuie solutionata este cea a gasirii
debitele necesare in retea ce minimizeaza deficitul de apa la toate nodurile cerinta
supuse urmatoarelor constrangeri:

• reducerea alimentarii asociata cu nodurile alimentare
• constrangeri asupra cerintei asociate nodurilor cerinta
• conservarea volumelor de apa asociata cu nodurile tranzitie
• constrangeri ale capacitatii asociate cu toate legaturile
Modelul este rezolvat mai intai prin reducerea la o problema standard de debit maxim si apoi
utilizand un algoritm standard pentru rezolvarea acestei probleme. Modelul debitului maxim
aplicat unei retele de baza (de exemplu o retea continand un singur nod sursa (s) si un singur
nod evacuare (t). Un debit in reteaua de baza este un set pozitiv de debite legatura fj,
satisfacand conditia ca nici o legatura debit nu este mai mai mare decat capacitatea legaturii cj
si ca debitul total in fiecare nod intern este egal cu debitul total defluent din nodul respectiv.
Ca urmare a impunerii acestor conditii limita, debitul total defluent din nodul sursa va fi
intotdeauna egal cu debitul din nodul defluent. Aceasta valoare poarta denumirea de valoare a
debitului. Daca exista o retea de baza, problema revine la a gasi un debit cat mai mare posibil.
Modelul formulat anterior este redus la o problema similara de debit maxim utilizand
urmatoarele transformari:
• un nod sursa fictiv (s) este introdus in retea;
• o legatura fictiva de la s la fiecare nod alimentare este adaugat in retea;
• un nod fictiv evacuare (t) este adaugat retelei;
• o legatura fictiva de la fiecare nod cerinta este adaugat retelei. Capacitatea fiecarei
legaturi este setata la rata de alimentare corespunzatoare fiecarui nod.
Transformarea retelei
Este usor de aratat ca problema de debit maxim in cazul retelei transformate este echivalent
cu problema originala. Problema de debit maxim este rezolvata utilizand metoda It can be
Ford-Fulkerson cunoscuta ca algoritmul Augmenting-Path Maxflow algoritm.
163
Pentru utilizarea sistemului de prioritati, un system iterative este utilizat in cadrul fiecarui pas
de timp.
Aspecte operationale ale SDSS
Modelul SDSS consta din 3 modele de baza ce permit reprezentarea completa a sistemului
cerinta/alocare. Acestea sunt:
• Analiza cerintei de apa si sistemului de alimentare;
• Modulul de editare a retelei;
• Alocarea apei si estimarea deficitului de apa.
Toate rezultatele sunt prezentate prin intermediul unor grafice sit abele cu scopul de a permite
o evaluare completa a infrastructurilor existente si propuse pentru asigurarea necesarului
cerintelor de apa ale folosintelor.
INTEGRATED QUANTITY AND QUALITY MODEL (IQQM)
Integrated Quality and Quantity Model este un model hidrologic al carui scop este acela de a
simula sistemul cursului de apa si de a sprijini planificarea si impactul evaluarii impactului
optiunilor in ceea ce priveste resursele de apa. Programul a fost realizat in cadrul New South
Wales Department of Land & Water Conservation, cu colaborarea Queensland Department
of Natural Resources (QDNR).
IQQM este un program pe platforma MS Windows si structura sa cuprinde diferite module
conectate intre ele si formand un pachet de programe. Componentele acestui pachet de
programe sunt:
• Modelul sistemului cursului de apa;
• Modelul ploaie – scurgere;
• Modelul de operare a stavilarelor;
• Model climatic;
• Instrumente de vizualizare grafica;
• Instrumente de analiza statistica;
• Baze de date si utilitati.
Principalele componente ale modelului IQQM

Interfata grafica a programului incepe cu Function Menu Window (FMW) care da acces in
modulele principale ale IQQM. Intrand in River System Model din FMW, utilizatorului I se
cere sa schematizeze sistemul cursului de apa ca un set de noduri si legaturi. Printre nodurile
considerate se afla lacuri de acumulare, zone irigate, localitati, zone umede si obiective
industriale.
164
Reprezentarea schematica a unui bazin hidrografic in cadrul IQQM
River System Model consta din doua submodule In-stream Water Quantity si In-stream Water
Quality. Primul submodul priveste debitele, operarea lacurilor de acumulare, asigurarea
disponibilitatii resurselor de apa, calculul cerintelor de apa urbane, agricole si de mediu si
interactiunea dintre apele de suprafata si apa subterana. Al doilea modul se bazeaza pe
programul QUAL2E, dezvoltat pentru US EPA si poate modela ciclul azotului, oxigenul
dizolvat, CBO-ul, ciclul fosforului, coliformii si algele.
O prima utilizare a IQQM este aceea de a modela operatiile de stocare. Modulul In-stream
Water Quantity – Reservoir este capabil sa ia in considerare sis a simuleze debitele afluente si
defluente associate lucrarilor hidrotehnice cum sunt golirile, operatiunile de descarcare de
debite, curbele caracteristice, constrangerile privind transferal de debite intre acumularile in
serie si in paralel.
Atat timp cat se ia in considerare cerinta de apa pentru alimentarea populatiei, IQQM este
capabil sa simuleze cerintele stabilite lunar si cerintele supuse constrangerilor fie datorita
debitelor cursurilor de apa fie datorita capacitatilor de stocare.
Un modul irigatii este responsabil pentru luarea in considerare a tuturor proceselor ce tin de
sectorul agricol cum sunt precipitatiile, evapotranspiratia, ereutilizarea apei, infiltrarea si
deciziile privind culturile sis a calculeze cerintele de apa relevante. Lista principalelor
elemente modelate de modulul irigatii cuprinde:
• Calculul umididatii solului;
• Diferite tipuri de culture;
• Simularea deciziilor fermierilor in ceea ce priveste suprafetele cultivate si irigate ca
raspuns la schimbari; disponibilul de apa si conditiile climatice sezoniere;
• Simularea cerintei de apa si utilizarea acesteia tinan seama de rezervoarele existente
in cadrul fermelor acolo unde acestea exista; pierderile in sistemul de distributie;
scurgerea locala de suprafata;
• Modelarea detaliata a operarii rezervoarelor din cadrul fermelor;
• Puncte multiple de prelevare a apei.
Modelul Gate Operation simuleaza inundatiile extreme in cazul acumularilor cu transa pentru
atenuarea viiturilor urmareste sa minimizeze descarcarile de debite aval de un baraj de
retentie fara producerea de pagube si permite utilizatorului sa realizaze scenario multiple in
ceea ce priveste inundabilitatea.
Modulul Climate utilizeaza date zilnice privind clima si serii lungi de timp privind
precipitatiile pentru a genera in mod statistic evaporatia zilnica, temperatura zilnica minima si
maxima si radiatia solara. Rezultatele simularilor ca dealtfel si seriile de timp observate pot fi
plottate pentru compararea diferitelor grafice cum sunt reprezentarile liniare, histogramele,
curbele cumulate si de frecventa. Un instrument specific permite utilizatorului IQQM sa
creeze display-uri grafice si sa personalizeze graficele create. Intervalul de timp poate fi de o
165
ora, o zi, o luna sau un an. Pot fi utilizate siruri foarte lungi de date pentru determinarea
simultana a celor 5 parametri.
Schematizarea fenomenului fizic in programul IQQM
Ecranul grafic al barei de date pentru toate tipurile de tip de plot

Statistical Tools al IQQM reprezinta un set de rutine care calculeaza deviatia standard, media,
coeficientul de determinare si eficienta precum si alte date statistice utile in analiza datelor
zilnice, lunare sau anuale disponibile.
Data Retrieval si Utilities pregatesc fisierele de date utilizate de program, verifica daca
formatul este correct si face modificari daca acest lucru este necesar. Mai mult decat atat ele
pot manipula datele in termeni privind dezagregarea datelor lunare sau anuale in date zilnice
sau pot combina diferite fisiere de date.
ENSIS
ENSIS reprezinta acronimul pentru ENvironmental Surveillance and Information System.
Acesta este un instrument pentru monitorizarea si protectia mediului si consta din doua
principale DSS-uri respectiv WaterQuis si AirQuis. Primul priveste calitatea apei si a fost
dezvoltat de Norwegian Institute for Water Research (NIVA), in timp ce cel de al doilea a
fost dezvoltat de Norwegian Institute for Air Research (NILU) si se refera la calitatea aerului
si nivelul de poluare a aerului. Ambele programe au fost finantate de Norgit o agentie care
dezvolta sisteme informationale pentru organizatiile guvernamentale, institute de cercetari si
sectorul privat. Atentia a fost indreptata catre WaterQuis DSS dar trebuie mentionat faptul ca
ambele DSS-uri incluse in sistemul ENSIS utilezeaza aceleasi elemente de baza si chiar mai
mult decat atat ele partajeaza aceeasi baza de date si sunt integrate sub aceeasi interfata
grafica.
ENSIS porneste cu un ecran standard prin intermediul carua utilizatorii pot accesa layerele
GIS, baza de date si modelele incluse in program. GIS-ul este programat utilizand ESRI
MapObjects ceea ce face ca programul sa fie compatibil cu ArcView si ArcInfo.
166
ENSIS GIS
Layerele GIS permit utilizatorului sa vizualizeze informatii specifice privind resursele de apa
cum ar fi sursele de poluare si punctele de receptie in cursul de apa, statiile hidrometrice si
harti ale bazinelor hidrografice pe care sunt prezentate elementele geografice de referinta cum
sunt lacuri, bazine hidrografice, regiuni. Mai mult decat atat, data associate fiecarui element
poate fi cautat si accesat direct prin intermediul interfetei GIS. Ca o alternativa, utilizatorul
poate intra intr-o baza de date Oracle integrata si sa regaseasca datele dorite pe baza unor
criterii alfanumerice simple cum ar fi locatia geografica, perioada de timp pentru masuratori
sau tipul de industrie etc. Majoritatea datelor sunt organizate in serii de timp si ele pot fi ,
spre exemplu masuratori ale calitatii apei determinate la statiile de monitorizare fiecare dintre
ele fiind descrisa prin informatii detaliate cum ar fi aparatura existenta in statie, metoda de
prelevare a probelor, pasul de timp si metoda de analiza utilizata. Toate aceste de detalii pot fi
accesate sau numai vizualizate prin intermediul casetelor de dialog si a meniurilor.
Vizualizarea datelor masurate

Seriile de timp pot fi plottate si prin intermediul ENSIS Internal Graphics Utility.
Capabilitatile interesante si utile sunt acelea ce permit vizualizarea diferitelor serii de timp
astfel incat ele pot fi cu usurinta comparate, existand si posibilitatea exportarii seriilor de date
in fisiere de tip MS Excel. Aceasta operatie poate fi efectuata prin intermediul unei rutine
specifice a ENSI, prin “copy & paste” din graful seriilor de timp ale ENSI catre Excel
Worksheets.
Sistemul ENSIS include un generator de rapoarte foarte util in prezentarea analizelor
effectuate intr-o maniera prietenoasa si clara si faciliteaza diseminarea rezultatelor prin
intermediul internet-ului. Raportul standard produs de ENSI prezinta distributia calitatii apei
in zona analizata pe baza unor spoturi de diferite culori afisate pe layerul zonei. Diferitele
culori se refera la ierarhizarea specifica a descrierii cantitative si la valorile numerice
furnizate de clasele de calitate a apei.
Sistemul ENSIS poate incapsula programe pentru programarea aspectelor de mediu si
prezinta output-urile atat in format grafic cat si ca tabele numerice sau poate procesa statistic
datele.
167
Elementele specifice ale WaterQuis sunt: definirea si inregistrarea informatiilor si date despre
bazinele hidrografice, cursuri de apa, lacuri, industrii si surse de poluare difuze.
Compararea seriilor de timp

In prezent sistemul ENSIS este instalat si aplicat de catre autoritatile norvegiene de
management a resurselor de apa.
MULINO
Mulino reprezinta acronimul pentru MULti-sectoral, INtegrated and Operational
decision support system for sustainable use of water resource at the catchement scale. El
reprezinta obiectivul principal al Mulino Project realizat in cadrul European Fifth Framework
Programme for Research and Technological Development and Demonstration (FP 5).
Proiectul a incepul in ianuarie 2001 si a avut o durata de 3 ani.
Consortiul Mulino este format din specialisti in modelare hidrologica, dezvoltarea de soft-uri,
economie, geografie, sociologie, agronomie si GIS provenind din diferite state ale UE si
coordonat de Fondazione ENI Enrico Mattei (Italia).
Acest DSS integreaza tehnici de modelare sociale, economice si de mediu impreuna cu
capabilitatile GIS, o baza de date georeferentiata si o abordare multicriteriala a rezultatelor
simularii. Mai mult decat atat, structura principala a instrumentului se bazeaza pe Drivers-
Pressure-State-Impact-Response Framework propusa de European Environment Agency.
Ecranul MULINO
Sistemul a fost conceput ca un instrument operational cu scopul de ajuta si ghida decidentii
pas cu pas pe parcirsul intregului process decisional, de la problema pana la gasirea celei mai
bune solutii / politici de rezolvare a acesteia. Ca o expresie a acestei filozofii o serie de pasi
decizionali au fost inglobati in MULINO DSS si definiti la nivelul interfetei utilizator prin
intermediul arborelui Conceptual, Design, Choice Views:
• In Conceptual View, decidentul este direct implicat, cerandu-i-se sa defineasca
problema legata de resursa de apa sis a aleaga criteriile decizionale ce vor fi utilizate
pentru a masura si evalua starea bazinului hidrografic si eficienta actiunilor
conceptualizate sa-l ajute la luarea solutiei corecte;
168
• In Design View, rolul tehnicianului este prelevant deoarece el trebuie sa implementeze
problema formulate de decident sis a gaseasca solutii practice care constituie un set de
posibile optiuni ce trebuie investigate;
• In Choice View, decidentul impreuna cu tehnicianul analizeaza optiunile privind
solutiile posibile si o selecteaza pe cea adecvata rezolvarii problemei;
Suplimentar, utilizatorul poate accesa SpatialView si explora datele georeferentiate pe
layerele GIS ce descriu bazinul hidrografic.
MULINO Conceptual View si lantul D-P-S

Intregul proces decisional se bazeaza pe indicatorii D-P-S-I-R si pe relatiile cauza – effect
existente intre acestia: decidentul descrie problema in termenii unui set de Drivers care
conduce la aparitia de presiuni specifice extinse in bazinul hidrografic astfel incat sa se
determine stadiul acestora sis a fie propuse solutii alternative pentru a imbunatati starea
acestuia. Decidentul construieste un lant D-P-S in interfata Conceptual View unde el poate
accesa o lista a indicatorilor Drivers-Pressure-State deja disponibili in baza de date si ii allege
pe cei care sunt relevanti pentru problem ace trebuie rezolvata si care sunt deasemenea legati
prin intermediul unor relatii cauza – efect.
Design View consta din 2 parti. Prima parte priveste crearea si definirea unor solutii
alternative: utilizatorul DSS poate edita o noua optiune, poate sterge o optiune existenta in
lista celor disponibile si vizualiza lantul indicatorilor D-P-S. In cea de a 2-a parte, utilizatorul
acceseaza baza de date georeferentiate prin intermediul layerelor GIS si extrage valorile
numerice ale indicatorilor D-P-S indicators pentru fiecare dintre optiunile asociate. Rezultatul
este o Analysis Matrix cu statul de indice (ca randuri) si diferite optiuni (coloane). Analysis
Matrix reprezinta punctual de plecare al Choice Phase in care decidentul poate manipula
valorile numerice ale indicatorilor, astfel incat sa poata investiga care dintre optiuni va
conduce la cele mai bune rezultate. In primul rand, valorile matricei sunt normalizate prin
intermediul unor Value Functions descrise de utilizator cu scopul de a face comparabile
optiunile. Apoi, diferitele tipuri de indicatori stare primesc cate o valoare si sunt agregati
pentru a forma un singur indicator. In final, valorile agregate, fiecare dintre ele fiind
considerate reprezentativa din punct de vedere al efectului global a unei anumite actiuni
asupra bazinului hidrografic este reprezentata graphic iar decidentul poate allege o solutie.
169
MULINO Design View si Analysis Matrix
MULINO Choice View si Value Functions

Procesul decizional descris anterior poate fi descries utilizand diferite scenario cu scopul de a
testa robustetea cel mai bune optiuni. Scenariile sunt definite de factorii sociali, de mediu si
socio-economici determinand fortele, presiunile si starea la nivelul bazinului hidrografic.
RIBASIM
RIver BAsin SIMulation (RIBASIM) este un pachet de modele pentru planificarea si
managementul resurselor de apa la nivel de bazin hidrografic. Realizarea programului a
inceput in anul 1985 la Delft Hydraulics (Olanda) si este utilizat in present de numeroase
agentii regionale si nationale din intreaga lume.
Ribasim permite descrierea unui bazin hidrografic in termini referitori la sursele de apa si
utilizatori si realizarea unei simulari a distributiei apei pe anumite orizonturi de timp.
Modelul poate fi utilizat pentru verificarea existentei unor posibile conflicte intre diferitele
tipuri de utilizatorii de apa cum ar fi spre exemplu agricultorii si industria, pentru studierea
dezvoltarii durabile la nivelul bazinului hidrografic, la planificarea masurilor adecvate pentru
solutionarea unor potentiale conflicte sau pentru imbunatatirea starii apei in general. Mai
mult decat atat, balanta apei si compunerea debitelor reprezinta baza pentru viitoare analize
de calitate ce pot fi facute prin intermediul modelelor externe sau cu ajutorul modelului de
calitate al apei Delft DeltaQ.
170
Ecranul principal al interfetei si pasii de aplicare
Ribasim este un program dezvoltat pe platforma MS Windows cu intergata grafica pentru
utilizator, o baza de date, un program de simulare si un instrument de analiza a rezultatelor.
Principala imagine a User Interface prezinta o diagram ace are scopul de a ghida utilizatorul
in cadrul aplicarii modelului spre elementele dorite ale bazinului hidrografic: blocurile de pe
interfata au posibilitatea de a-si modifica culoarea astfel incat sa marcheze operatiunea
efectuata current ca si operatiunile ce au fost deja executate. Principalii pasi sunt: 1) crearea
unei retele de noduri si linii reprezentand schematizarea utilizatorilor din bazin, resursele de
apa si aspectele specifice; 2) datele de intrare ale informatiilor necesare in geodatabaza
referentiata 3) pregatirea datelor de input cum sunt seriile hidrologice de timp, regulile de
operare pentru acumulari, cerintele hidrobiologice si ale culturilor etc.; 4) simularea; 5) post
procesarea rezultatelor; 6) analiza rezultatelor.
Schematizarea bazinului consta dintr-o retea de noduri conectate intre ele prin linii.
Utilizatorul creaza schema prin intermediul unui instrument de interfata numit Netter. Acesta
are o fereastra in care sunt listate toate tipurile de noduri. Utilizatorul alege tipurile dorite si
le plaseaza pe layerul geografic al bazinului apoi procedeaza in mod similar si cu liniile.
Layerul geografic poate fi importat din ArcView sau MapInfo.
Date de intrare si graficele aferente

Atributele nodurilor pot fi introduce in forme specifice si tabele. Un mare numar de teste
ajuta la umplerea campurilor de date necesare. In cazul in care se doreste efectuarea unei
simulari, de obicei se ruleaza serii de timpi pentru o perioada de mai multi ani pentru a se
include ocurenta perioadelor secetoase si a celor umede. Pasii de timp utilizati sunt variabili
si pot fi definiti de catre utilizator (o zi, un numar de zile sau o luna). Aceasta inseamna ca
pachetul de module Ribasim este in fapt un instrument complex format din mai multe modele
dintre care unul are acelasi nume ca si instrumental (Ribasim) si este responsabil pentru
alocarea apei la nivel de bazin hidrografic si intre nodurile distincte. In particular, la nivelul
nodurilor, Ribasim este cuplat cu alte modele cum sunt Demes si Agwat care estimeaza mai
in detaliu cerintele de apa pentru irigatii, agricultura si populatie.
La nivel de bazin hidrografic alocarea resurselor de apa disponibile se face dupa principiul
“primul venit – primul servit” pornind din amonte catre aval dar utilizatorul poate lua in
171
considerare unele prioritati in alocarea apei actionand in nodurile cerinta de apa ca si prin
definirea unui set de reguli pentru prioritizarea distributiei apei catre utilizatori si facilitatile
de stocare. Pe de alta parte, alocarea resurselor de apa in cadrul unui bazin hidrografic tine
seama de output-urile din modulele Demes si Agwat ca scurgerea din zonele neirigate ale
bazinelor hidrografice care se calculeaza prin intermediul modulului Samol.
Ribasim permite utilizatorului sa simuleze sis a evalueze diferite “masuri” sis a compare
rezultatele obtinute. Masurile pot sa priveasca: 1) infrastructurile din retea cu constructia de
baraje, lacuri de acumulare, sisteme de irigatii; 2) managementul resurselor de apa cu
specificarea noilor reguli de prioritate in ceea ce priveste exploatarea lacurilor de acumulare;
3) masuri legislative pentru reglementarea utilizarii apei ce pot influenta cerinta de apa. Un
grup de masuri da o “strategie” iar strategiile definesc “cazuri”. De regula programul ruleaza
mai intai utilizand conditiile de referinta obtinandu-se un Base Case, si apoi o posibila
viitoare situatie care este data de conditiile de referinta la care se adauga strategia aleasa.
Prezentarea rezultatelor obtinute

Evaluarea rezultatelor si compararea intre diferitele scenario se face prin intermediul
graficelor, hartilor tematice, tabele.
WEAP
Water Evaluation And Planning System (WEAP) este un instrument utilizat in planificarea
resurselor de apa si a fost dezvoltat de Stockholm Environment Institute's Boston Center la
Tellus Institute. Scopul programului este acela de a asista decidentul in stocarea si
managementul cerintelor si alocarii resurselor de apa prin prognozarea cerintelor, a
disponibilului de apa la sursa, generarea apei uzate si a costului apei in evaluarea optiunilor
de dezvoltare si management a resurselor de apa.
Weap21 este ultima versiune a acestui software. El se bazeaza pe platforma windows si a
fost dezvoltat in Delphi de Borland. Interfata grafica a utilizatorului consta din patri panouri
diferite denumite Schematic, Data, Results si Overviews. Acestea pot fi accesate prin
intermediul unor butoane specifice situate in View Bar plasata pe ecramul principal al
interfetei.
In Schematic View utilizatorul gaseste un layer GIS a zonei de interes si poate construe
nodurile retelei si legaturile representative a sistemului resurselor de apa din zona. Weap se
aplica de obicei la nivelul bazinului hidrografic dar zona poate sa reprezinte o suprafata mai
mare sau mai mica.
172
Interfata principala a Weap
Utilizatorul stabileste direct pe harta sistemul de noduri acestora atasanduli-se atributele
solicitate de program. Informatiile necesare depind de tipul elementului (curs de apa,
derivatie, lac de acumulare, statii de pompare a apei subterane, cerinte de apa, stratii de
epurare a apelor uzate, centrale hidroelectrice si debite necesare). Nodurile sunt legate intre
ele prin linii reprezentand transmisie sau reutilizare de debite.
Interfata de lucru in Weap

Data View este utilizat pentru organizarea, editarea si modelarea datelor retelei si consta din 4
ferestre: Tree, Inset Schematic, Data Entry Tables si Data Entry Results. Fereastra Data
Entry Tables reprezinta fereastra principala de unde utilizatorul acceseaza datele associate
elementelor de retea. Datele cu care se intra in Data Entry Tables apar in Data Entry Results
atat sub forma de grafice cat si sub forma tabelara. Mai in detaliu, Data Entry Tables priveste
variabilele descries de noduri si tendinta acestora in timp. Tendinta se calculeaza pe baza
unor seturi integrate de functii cum ar fi Growth si Interp care calculeaza valorile in orice an
dat utilizand perechi de serii de timp. Lista unitatilor depinde de categoria elementului de
retea la care se face referinta. Data Entry Tables realizeaza si managementul scenariilor.
Scenariul de baza poarta numele de Current Accounts si corespunde datelor referitoare la
sistem intr-un an considerat de referinta pentru toate scenariile realizate pornind din acel
punct. Expresiile pot fi exportate de la un scenariu la altul ceea ce face ca numarul datelor de
intrare introdus sa fie minimizat iar managementul si editarea scenariului sa fie mult mai
usoara. Structura de tip arbore este organizata in 6 categorii principale: Key Assumptions,
Demand Sites, Hydrology, Supply and Resources, Environment si Other Assumptions. Key si
Other Assumptions reprezinta variabile intermediare definite de catre utilizator si care pot fi
173
referentiate in orice expresie sau functie utilizata in definirea datelor si a scenariilor. Exemple
de Assumptions pot fi PIB sau pretul apei. Cerintele de apa sunt reprezentate de localitati,
industrie si agricultura si sunt descrise in termenii utilizarii anuale de resurse de apa, media
cerintelor anuale in unele cazuri, pierderi si reutilizarea apei, costurile si reducerea acestora
ca urmare a managementului. Datele hidrologice se refera la viitoarele serii de timp privind
debitele afluente prin intermediul unor expresii matematice.
La selectarea comenzii Result View din View Bar, sistemul incepe procesul de alocare a apei
catre folosintele utilizatoare si calculul poluarii. Sistemul resurselor de apa este schematizat
in Weap sub forma de noduri sursa ce dau apa catre cerinte iar algoritmul de alocare este
bazat pe conceptele Supply Priorities si Demand Preferences. Supply Priorities asunt atasate
cerintei si stabileste odinea in care cerintele de apa ale folosintelor vor fi asigurate.
Prioritatile au allocate ranguri numerotate de la 1 la 99, rangul 1 reprezentand cea mai mare
prioritate iar 99 cea mai mica. Aceste prioritati sunt de mare importanta in perioadele de
deficit de apa deoarece ele asigura cerintei zonelor cu cea mai mare prioritate acoperirea
necesarului lor inainte ca zonele cu prioritati scazute sa fie luate in considerare.
Interfata DataView a Weap

Pe de alta parte Demand Preferences sunt associate link-urilor de transmisie aferente
utilizatorilor si specifica preferinta pentru un anumit tip de resursa de apa in cazul in care
utilizatorul este conectat la mai multe surse de alimentare cu apa. Supply Priorities si
Demand Preferences pot fi accesate si/sau modificate de catre utilizator din Data View sau
direct pe harta bazinului hidrografic prin intermediul Schematic View .
Dupa efectuarea simularii, rezultatele pot fi tiparite prin intermediul Result View sau
investigate in tabelele de date associate.
WEAP a fost aplicat in SUA, Mexic, China, Asia Centrala, Africa, Egipt, Israel si India
urmarind sa:
• Identifice si sa evalueze impactul schimbarilor climatice asupra asigurarii cerintelor
de apa pentru agricultura; recreere, generarea de hidroenergie, in scop industrial si
pentru alimentarea cu apa a populatiei, functionarea habitatelor si sanatate, epurarea
apelor uzate;
• Stabileasca viitoare dezvoltari ale sistemelor de alimentare cu apa si scenarii de
alocare a resurselor de apa;
• Sa rezolve conflictele privind asigurarea cerintelor de apa;
• Sa dezvolte o balanta a apei si strategii alternative.
174
Ecranul Result View
Ecranul Overview
WATERWARE
Waterware este un DSS pentru planificarea si managementul integrat al bazinelor
hidrografice fiind principalul obiectiv al programului European de cercetare Eureka-EU487.
In cadrul acestui proiect, prototipul programului a fost original aplicat si testat in bazinul
hidrografic al Tamisei (Anglia). Apoi el a fost dezvoltat prin intermediul unei serii de
aplicatii pentru bazinul Lerma-Chapala (Mexic), in West Bank si Gaza (Palestina) si
Kelantan (Malaiezia).
WATERWARE reprezinta unul dintre primele exemple de sisteme ce integreaza o suita de
modele si instrumente cu scopul de a efectua o analiza comprehensive de impact.
In ceea ce priveste resursele de apa obiectivele WATERWARE sunt:
• Sa determine limitele de exploatare ale resurselor disponibile de apa si planificarea si
dezvoltarea de surse noi;
• Sa evalueze si sa stabileasca durabilitatea dezvoltarii alimentarii cu apa precum si
impacturile de mediu;
• Sa formuleze strategii de scadere a gradului de poluare a cursurilor de apa si a
acviferelor si sa controleze eficienta legislatiei de mediu
Layerele GIS: retea de drenaj, utilizarea terenurilor si DEM
175
Waterware este realizat in C/C++ dar este capabil sa integreze modele scrise in limbajul
Fortran. Programul a fost dezvoltat cu arhitectura deschisa orientata spre obiect ce poate rula
pe serverele UNIX si este compatibil cu ArcInfo si Grass. Waterware consta din urmatoarele
componente:
• Interfata utilizatorului;
• O parte GIS care da hartile ierarhice pentru referintele spatiale si input-ul direct al
datelor pentru modelele de simulare. El cuprinde baze de date, modele si alte utilitati
cum ar fi servere http pentru ca programul sa poata fi accesat de pe internet;
• O baza de date georeferentiata cu documente HTML pentru a asigura navigarea
usoara in ceea ce priveste aspectele legislative, poluantii, sursele de emisie si
coeficienti, modele, efecte asupra starii de sanatate si tehnologii de control;
• Un editor grafic;
• O suita de modele de simulare:
• Un model uni - dimensional stochastic pentru modelarea calitatii apei pe
cursul de apa;
• Un model bi - dimensional bazat pe diferente finite pentru modelarea apelor
subterane si a transportului de contaminanti;
• Modelul CROPWAT al FAO pentru estimarea cerintelor de apa ale culturilor;
• Un model ploaie – scurgere;
• Un model de planificare a resurselor de apa;
• Utilitati pentru analiza seriilor de timp si raportari;
• Un sistem expert pentru Environmental Impact Assessment Waterware pentru a lucra
cu o mare varietate de date geografice, hidrologice, meteorologice si economice.
Exemple in acest sens sunt: harti cu limitele administrative, utilizarea terenurilor,
temperaturi, precipitatii, concentratiile poluantilor, costuri de investitii si operationale
si parametrii specifici pentru fiecare model de simulare.
Bazinul hidrografic este schematizat de un set de River Basin Objects care sunt: statii
meteorologice, statiile hidrometrice, statiile de monitorizare a calitatii apelor, prelevarile de
apa, industriile, zonele irrigate, ferme zootehnice, statii de tratare a apei, infrastructure,
subbazine hidrografice, lacuri naturale etc. Fiecare tip de obiect reprezinta o clasa de
elemente care are un anumit set de proprietati si functiuni. Primul descrie starea actuala a
elementului in timp ce al 2- lea descrie modul de comportare in timp.
Diferitele obiecte sunt legate explicit in conformitate cu rolul lor in sistemul bazinului
hidrografic: de exemplu un lac de acumulare este alimetat de un subbazin hidrografic situate
in amonte si poate asigura cerinta de apa a unui system de irigatii situat intr-o zona aval sau
apa industriala in aceeasi zona aval. Mai mult decat atat nivelul de retentie al apei in
acumulare sau datele hidro-meteorologice pot fi monitorizate prin intermediul clasei de
obiecte statii hidrometrice.
Modelele incluse in Waterware simuleaza functionarea obiectelor din bazinul hidrografic
dand datele de input prin intermediul unei harti GIS. Fiecare model afecteaza propriul set de
elemente al bazinului hidrografic si este legat cu altele sub aspectul input-urilor si output-
urilor. De fapt, modelul ploaie – scurgere calculeaza scurgerea din bazinul hidrografic in
conditiile unei anumite utilizari a terenurilor, unei utilizari specifice a apei si unor conditii
meteorologice date si trece ca data inputpentru modelul resurselor de apa care calculeaza
balanta si cerintele de apa pentru localitati, industrii si irigatii. Pe de alta parte modelul
resurselor de apa asigura datele de input pentru modelul de calitate al apei care opereaza in
noduri sub forma statiilor de epurare, industriilor si localitatilor. Utilizatorul poate accesa
fiecare dintre modele dintr-o fereastra – ecran simpla.
176
Cursurile de apa sunt reprezentate in Waterware ca fiind clase ale obiectelor RiverNode,
Reach and CrossSection correlate pentru a defini RiverNetworkObject. Reteaua de noduri si
linii este construita prin intermediul unui editor interactive cu ajutorul caruia utilizatorul
asicaza proprietati si referinte geografice elementelor cursului de apa si le leaga cu
infrastructurile existente in bazin. Daca se face o analiza a utilitatilor, ele au o functie de baza
in afisarea datelor seriilor de timp, agregarea datelor si convertirea unitatilor de masura.
Datele asociate unor statii de monitorizare pot fi accesate prin selectarea lor dintr-o lista de
statii sau de pe harti si sunt analizate in contextul spatial al statiei insasi.
Fereastra ecran pentru un obiect de tip subbazin hidrografic

Exista functii care permit selectarea unor sub serii de timp, interpolarea acestora si cautarea
valorii maxime pentru un anumit numar de statii. Mai mult decat atat datele pot fi testate in
termenii omogeneitatii spatiale si sezoniere a valorilor specifice si a valorile cumulative ale
distributiilor seriilor de timp a diferite statii invecinate pot sa fie comparate.
Interactive River network editor al Waterware
Fig. Exemplu de analiza a seriilor de timp: selectarea statiilor si omogeneitatea spatiala
177
Fereastra Irrigation Water Demand Model
AQUATOOL
Aquatool este un DSS generalizat pentru planificarea resurselor de apa si managementul
operatiunilor la scara bazinului hidrografic. Modelul a fost dezvoltat de Universidad
Politecnica de Valencia (Spania) si este in present utilizat si imbunatatit de Agentiile
Bazinelor Hidrografice spaniole printre care se numara cele ce administreaza bazinele
raurilor Segura, Tagus si Jucar.
Acest DSS bazat pe interfata windows consta din module pentru simularea si optimizarea
managementului bazinelor hidrografice, pentru modelarea scurgerii prin acvifere, evaluarea
riscurilor, analiza si raportarea rezultatelor. Aceste componente au fost codificate in diferite
limbaje de programare cum ar fi C++, Visual Basic si Fortran datorita faptului ca modulele s-
au dezvoltat in pasi de timp diferiti si tinute separat unul de altul astfel incat sa faca din
Aquatool un instrument deosebit de flexibil in lucru si care sa fie deasemenea usor de
upgradat si de dezvoltat.
Accesul utilizatorului se face prin intermediul interfetei grafice. Schematizarea sistemului
poate fi realizata de pe stratul geographic al hidrologiei bazinului care poate fi importata de
pe un alt layer GIS. Elementele schemei sunt: noduri cu capacitate de stocare cum sunt
lacurile naturale si acumularile, derivatiile si confluentele, canalele naturale, acviferele,
pierderile de apa prin infiltratie si evaporatie, utilizatori de apa (irigatii, industrii, populatie,
centrale hidroelectrice). Toate aceste obiecte sunt dispuse pe o bara specifica de instrumente
de unde pot fi selectate de catre utilizator.
Exista de asemenea un element interesant care ajuta utilizatorul sa gaseasca locatia unui
obiect dat in cazul bazinelor hidrografice mari cuprinzand o multitudine de elemente: o lista a
tuturor nodurilor georeferentiate si a barelor de legatura plasata intr-un layer de tip harta si
care pot fi sortate alfabetic sau pe tipuri de elemente.
Dupa ce un anume element este selectat din lista fereastra se muta in locatia elementului de
pe reprezentarea grafica.
Elementele bazinului hidrografic sunt georeferentiate si caracteristicile lor fizice si regulile de
operare pot fi introduse in baza de date a Aquatool direct din layerul harta incarcat pe
interfata utilizatorului.
Unele variabile definind politicile de operare sunt: sarcina la nivelul minim si maxim din
lacurile de acumulare, relatiile dintre acumulari si prioritatile de utilizare, debitul minim in
albie, debitele necesare centralelor hidroelectrice, cerinta de apa pentru fiecare zona agricola,
industriala si locuita si prioritatile fiecarei cerinte in alocarea resurselor de apa.
178
Schematizarea bazinului hidrografic
Modelul matematic SIMGES (aplicatie Fortran) realizeaza simularea operatiunilor de
management a sistemului cu pasul de timp de o luna. El raspunde de alocarea resurselor de
apa nodurilor utilizatori din bazinul hidrografic si ia in considerare utilizarea conjugata a
apelor de suprafata si a celor subterane.
Modelul ia in considerare relatiile detaliate dintre resursele de apa de suprafata si acviferele si
include o gama larga de aspecte pentru modelarea resurselor de apa subterane:
Accesarea bazei de date georeferentiate din schema bazinului hidrografic

• Acviferele fara alt mod de descarcare decat prin pompare sunt reprezentate ca simple
celule in care se fectueaza balanta apei;
• Acvifere care descarca prin intermediul izvoarelor, caz in care debitul se presupune ca
scade exponential cu acumularea daca nivelul acumularii se situeaza sub nivelul
izvorului;
• Acvifere conectate hidraulic cu unul sau doua cursuri de apa, conceptualizate ca
acvifere omogene pentru care solutiile analitice au fost studiate la Universidad
Politecnica de Valencia si mai tarziu incluse in SIMGES;
• Un model distribuit al acviferelor heterogene a caror eficienta este strict legata de
utilizarea unor date de intrare preprocesate ca input-uri in SIMGES.
Aceasta preprocesare a datelor este facuta prin intermediul module of aquifer per-processing
and simulation al Aquatool.
Desigur, alegerea unei anumite abordari poate sa depinda de cantitatea de date disponibile din
studiile hidrologice si geologice si nivelul de detaliere dorit pentru o reprezentare realista a
acviferului.
OPTIGES este modulul de optimizare al Aquatool. Algoritmul ia in considerare si lucreaza
cu o serie de elemente ale bazinului proiectate de utilizatorul DSS, in particular cu: noduri cu
si fara capacitate de stocare, canale, cerinte de apa si restitutii etc.
OPTIGES se bazeaza pe conservarea masei in in nodurile retelei si debite si utilizeaza o
functie iterative care minimizeaza centrul de greutate al deficitului si a debitelor minime prin
179
luarea in considerare a evaporatiei din lacurile de acumulare si debitele defluente. Centrele de
greutate reflecta prioritatile utilizarii propuse de decident pentru diferitii utilizatori din bazin.
Rezultatele OPTIGES results pot fi plottate astfel incat sa suporte analiza si compararea
diferitelor reguli de operare si solutii de management
SIMRISK este un modul pentru evaluarea riscului in cazul managementului operational al
sistemului. Acesta simuleaza bazinul prin intermediu catorva serii sintetizand viitoarele
input-uri hidrologice in conditiile initiale ale sistemului si calculeaza functiile de distributie a
deficitelor de apa, volumele de apa din acumulari, deficitul debitelor ecologice si indicii de
calitate ai apei.
Decidentul poate analiza rezultatele atat sub forma tabelara cat si grafica si sa evalueze riscul
de cedare a regulilor de operare si a optiunilor de management alese.
In cazul in care riscurile estimate sunt cu mult prea mari pentru a putea fi asumate poata fi
luata decizia de aplicarea unor restrictii in alocarea resurselor de apa pentru unii sau pentru
toti utilizatorii de apa din bazin si apoi sa fie rulat din nou modulul de evaluare a riscului.
Gradul de restrictie poate fi identic pentru toate nodurile cerinta sau specific pentru utilizatori
individuali sau grupe de utilizatori.
Evaluarea riscului se opreste atunci cand se atinge riscul acceptabil.
Evaluarea riscului pentru un subbazin hidrografic

Acest instrument contine si un modul pentru evaluarea calitatii apei din bazinul hidrografic.
Modulul Graphical Analysis al Aquatool Module furnizeaza utilizatorului grafice, tabele si
rapoarte care il ajuta sa investigheze valorile variabilelor decizionale provenite din simulari si
optimizari precum si vizualizarea seriilor hidrologice de timp si a parametrilor.
Rezultatele sunt salvate intr-o baza de date georeferentiata iar ploturile si tabele
corespunzatoare pot fi accesate oricand astfel putandu-se regasi fiecare element utilizat in
schematizarea bazinului hidrografic.
In concluzie, Aquatool permite simularea si compararea diferitelor politici si a datelor
hidrologice in scopul efectuarii unei analize a deciziilor de planificare si determinarii
legaturilor dintre diferite scenarii hidrologice. In plus, el efectueaza evaluarea si estimarea
riscului.
Exemplu de reprezentare tabelara si grafica a rezultatelor obtinute pentru un bazin

hidrografic
IRAS
180
IRAS este acronimul pentru programul Interactive River-Aquifer Simulation. El este un
instrument pentru simularea resurselor de apa de suprafata si subterane si a interactiunilor lor
reciproce si a schimbului de debite in spatiu si timp. IRAS a fost dezvoltat pentru prima data
in anul 1994 si updatat in anul 1998 de catre Civil and Environmental Engineering
Department de la Cornell University si Resources Planning Associates Inc of Ithaca (NY,
SUA).
IRAS este bazat pe un suport Windows si are o interfata grafica care permite utilizatorului sa
studieze sistemul generic al resurselor de apa. Prin intermediul acestei interfete se poate:
• Proiecta si defini elementele componentelor sistemului resurselor de apa ca o retea de
noduri si bare;
• Edita si opera cu reguli caracteristice fiecarui element din retea;
• Pregati seriile temporale de intrare si iesire (in timp si spatiu);
• Vizualiza geografic resultatele simularii;
• Calcula si vedea resultatele statistice ale simularii.
Iras Network
Elementele IRAS Network pot reprezenta diferite componente ale sistemului interactive apa
de suprafata – apa subterana. Nodurile reprezinta componente sau puncte de interes unde
simularea valorile variabile sunt inregistrate si unde au loc intrarile, iesirile, consumul,
derivarea sau stocarea debitelor. Utilizatorul programului IRAS poate alege dintre
urmatoarele tipuri de noduri:
• Lacuri de acumulare, de la care evacuarea debitelor este guvernata de reguli
operationale pentru volumele evacuate, satisfacerea cerintelor din aval etc.;
• Lacuri naturale, la care evacuarea apelor este determinate de topografia bazinului
hidrografic si in consecinta este o functie de volumul sau de cota suprafetei apei;
• Zone umede;
• Acvifere confine sau neconfine, distribuite fie orizontal sau pe layere multiple;
• Extractia de apa subterana sau zonele de reincarcare;
• Statiile hidrologice unde seriile de timp ale scurgerii, reincarcarii naturale sau ai
parametrii de calitate sunt disponibile;
• Cerintele consumatoare sau neconsumatoare;
• Locurile de descarcare a apelor uzate;
• Centralele hidroelectrice conectate cu lacurile de acumulare. Ele nu sunt noduri reale
dar sunt gandite in cadrul IRAS ca elemente de legatura cu sistemul cursului de apa.
Centralele hidroelectrice pot fi plasate in orice legatura iar debitul intrat in link se
presupune a fi disponibil pentru producerea de hidroenergie;
• Confluentele si derivatiile.
Link-urile reprezenta transferal de apa intre 2 noduri si pot fi de tip uni sau bi-directional
daca apa merge numai catre o directie sau catre ambele.
Link-urile uni-directionale sunt:
• Cursurile de apa naturale sau sectoarele de rau conexand doua noduri reprezentand
apa de suprafata. Sectoarele de rau sunt parti ale cursurilor de apa care pot fi conectate
cu o centrala hidroelectrica sau statii de pompare;
• Canale de derivare a debitelor, canale de drenaj sau conducte.
Link-urile Bi-directionale sunt:
• Link-uri generice transferand apa intre 2 noduri, in particular link-uri conectand
nodurile reprezentand acvifere sau zone umede.
181
Exemplu de reprezentare schematica fara harta fundal
Reteaua schematica este proiectata de catre utilizator intr-o fereastra goala a IRAS. O harta
geografica digitizata a zonei poate fi incarcata in interfata window ca o imagine in alb –
negru astfel incat sa faciliteze o amplasare consistenta a nodurilor.
Date de intrare si cerinte
Tipul fiecarui nod si link-urile determina tipul corespunzator de date necesare pentru
simularea acestuia. Atunci cand utilizatorul adauga un nou element in retea programul IRAS
il recunoaste automat tipul acestuia si creaza o caseta de dialog adecvata si sloturi pentru a
intra cu toate datele necesare. Nodurile si casetele de dialog pentru datele de intrare sau
modificarile efectuate pot fi vizualizate.
Exemple de date aferente tipurilor de noduri
Pentru toate nodurile
• Multiplicatori pentru debitele din statiile hidrologice;
• Parametri de calitate ai apei;
• Date privind altitudinile;
• Functia aferenta pierderilor de apa;
Nodul cerinta de apa
• Cerintele de apa pentru fiecare nod si pentru fiecare an;
• Factorii cerinta – deficit.
Nodul acumulare si nodul lac natutal
• Capacitatea acumularii si volumul acumulat initial;
• Evacuarea minima ca functie de volumul acumulat;
• Functiile inaltime, volum acumulat si suprafa libera precum si rata zilnica a
evaporarii;
• Pierderile zilnice din lacul de acumulare;
• Calitatea apei.
Nodul acvifer si nodul zona umeda
• Volumul initial;
• Evaporatia,
• Functia de inaltime.
Nodul statie hidrometrica
• Seriile temporale ale debitelor;
• Reincarcarea acviferului.
Nodul descarcare ape uzate
• Numarul si tipul constituientilor apei uzate si concentratiile lor initiale.
Link-ul intre datele privind apele de suprafata
• Volumul stocat (volumul inlink daca debitul este 0)si volumulinitial al link-ului daca
debitul initial si/sau simularea calitatii apei sunt implementate;
182
• Volumul acumularii (volumul in link daca debitul afluent este 0) si volumul initial al
link-ului daca se simuleaza debitul afluent si/sau calitatea apei;
• Pierderile de debit ca functie de debitul ilink;
• Valorile parametrilor de calitate ai apei pentru fiecare parametru simulat si pentru
fiecare perioada lineara de timp;
• Capacitatea centralelor hidroelectice, debitul minim turbinat, factorii caracteristici ai
centralei, daca energia electrica este produsa in link;
• Constanta consumului energetic daca in link se face opompare a apei;
• Cpacitatea de transport a link-ului daca esteproiectat un link derivatie de debite.
Link-ul derivatie
• Capacitatea maxima de transport a link-ului.
Simularea
In proiectul IRAS simularea proceselor are loc intr-un modul separat numit IRAS_s care
citeste fisierele din baza de date ce contin datele de intrare pentru fiecare element de retea, ca
si fisierele cuprinzand date privind monitorizarea debitelor in regim natural si concentratiile
relevante ale acestora.
Programul IRAS_s simuleaza sistemul resurselor de apa pe o perioada mltipla de ani cu durate
diferite care poate fi reprezentata prin luni, saptamani sau zile Numarul maxim de ani poate fi
de 60 si exista posibilitatea ca sa nu fie acoperit cu date intregul an, si in aces t caz numerosi
ani pot fi simulati, fiecare dintre ei avand datele pentru perioade variabile de timp. Toate
debitele, ratele de consum, evapotranspiratia si pierderile prin infiltratie, deversaril de ape
uzate sunt presupuse a fi constante in oricare perioada a anului. Perioadele din timpul anului
pot fi definite astfel incat acestea sa contina nodificari importante in ceea ce priveste debitele
afluente, descarcarile de ape uzate, cerintele de apasi valori ale parametrilor ce afecteaza
calitatea apei ca fiind aplicabile pentru cazul in care este simulat un anumit sistem. Fiecare
perioada din an este impartita intr-un numar de pasi de timp de durata egala, cel putin 12, o zi
fiind pasul minim de timp.
Toate variabilele simulate cum ar fi debitul actual, consumurile, derivatiile de debite,
volumele stocate,pierderile, energia produsa sau consumata si calitatea apei sunt calculate la
fiecare pas de timp al simularii in concordanta cu o secventa predefinta:
a) Inflows, Losses si Reservoir Release Targets. In primul pas sunt calculate pierderile
aferente debitelor in regim natural (debitele de reincarcare) in nodurile acviferului si cele
reprezentand zona umeda ca si evapotaranspiratia estimata si pierdrile prin infiltratie la
fiecare nod acumulare.Aceste pierderi ce au loc in fiecare nod se bazeaza pe volumul stocat
in nod la momentul de calcul si se calculeaza pe baza functiilor inaltime – suprafa lac de
acumulare sau volum acumulare- suprafata acumulare, a ratelor de evaporatie si a functiei ce
da pierderile prin infiltatie introduse de utilizator. Sarcinile acumularii in ceea ce priveste
evacuarea debitelor – care nu reprezinta in mod obligatoriu debitele evacuate in prezent –
sunt deasemenea calculate pe baza volumului actual al acumularii si a capacitatii acestuia, pe
baza deficitului de asigurare a cerintelor de apa din aval si a dbitului minim efluent impus.
Evacuarile din lacurile naturale sunt calculate ca fiind volumul acumulat minus evaporatia si
pierderile prin infiltare la care se adauga debitele afluente.
b) Volumul initial si debitele afluente intoate nodurile, nodul reprezentand consumul de apa
de suprafata si debitele defluente, legatura dintre debitele afluente si cele defluente. Daca
producerea de energie hidroelectrica sau pomparea au loc, atunci energia produsa sau
consumata este calculata pe baza legaturii dintre debitele afluente si cele defluente si a
varfurilor de stocare la cele doua noduri conectate prin intermediul link-ului.
c) link-uri bi - directionale ale debitelor dintre acvifere si/sau zone umede. Aceste functii
reprezinta o functie de volumele de apa stocate, caracteristicile fizice ale apelor subterane,
scurgerea de suprafata sipompare. Daca producerea de energie electrica este definta pentru
183
oricare dintrelink-urile bi-directionale, energia produsa sau consumata se va calcula
deasmenea;
d) Ape subterane si input-uri, output-uri si stocare de volume de apain zonele umde.Se iau in
considerare schiburile de debite cu raurile invecinate. Debitele de apa din acvifere sunt
calculate pe baza legii Darcy pentru zonele saturate.
e) Calitatea apei. Simularea calitatii apei in nodurile acumulare reprezentate de lacurile
naturale sau artificiale, acvifere subterane sau zone umede si link-uri reprezentand sectoare
de rau sau derivatii ale apelor de suprafata se bazea pe simularea debitelor si a volumelor
stocate. Calitatea apei constituie debite necontrolate in fiecare dintre noduri. Pentru simularea
calitatii apei, nodurile ce simuleaza lacurile de acumulare ca si legaturile ce reprezinta
cursurile de apa pot fi subdivizate intr-oserie de elemente ale acumularii de volum egal intre
care sepresupune o mixare completa. Volumul aferent fiecarui element nod sau link este dat
de volumul total al nodului sau link-ului impartit la numrul de elementeluate in considerare.
Rata instantanee de schimb de masa a calitatii apei constituite in elementul de stocare este
egala masa influenta din care se scade masa care iese din nod minus consumul
consustituientilor masei plus cresterea in masa rezultata din transformarea celorlalti
constituienti de calitae din elementul de stocare. Ecuatia diferentiala definind rata de schimb
a masei constituientilor intr-un element de stocare a volumelor poate fi aproximata printr-o
ecuatie cu difente finite pentru fiecare pas de timp al simularii. Erorile pot sa apara ca urmare
a utilizarii ipotezelor simplificatoare si a ajustarii valorilor ratelor constante pentru
crestere,pierdere sau conum pentru fiecare pas al simularii.
Vizualizarea rezultatelor simularii
Rezultatele IRAS include volumele stocatelainceputulsi la sfarsitul simlarii si debitele medii,
contidiile energetice pentru fiecare perioada de an specificata de utilizator. Output-urile dintr-
un nod dat sau dintr-un link dat pot fi vizualizate ca plot—uri ale seriilor de timp Fiecare
simulare simulate poate fi insotita de doua valori de baza definind trei trepte de valori pentru
variabile.
Descrierea software-ului TOGI-OMI
Software-ul TOGI-OMI foloseste tehnologia OpenMI (Open Modelling Interface)

pentru a crea un program cadru de integrare a diferitelor modele de simulare si Sisteme
Suport de Decizii care respecta standardele OpenMI.
Prima fereastra este o fereastra generica in care se introduc datele de start ale aplicatiei.
Figura 1. Pagina de start a aplicatiei TOGI-OMI
184
O data introdusa data de start butonul „START” devine activ si prin click-area lui va aparea o
noua fereastra cu editorul de configurare OpenMI.
Figura 2. Editorul de configurare al OpenMI.
Editorul de configurare este alcatuit din :
a) Meniul text
b)
c) Meniul icoane
• New solution
• Open solution
• Import model from .omi file
• Save current solution
• Start composition simulation
• Stop composition simulation
d) Solution Explorer
e)
185
f) Properties
g) Messages
h) Zona grafica de lucru
Editorul de configurare OpenMI are rolul de a selecta modelele, de a le interconecta, de a

stabili pasii de timp folositi in cererile inter-modele si de a rula programele astfel
interconectate. Rezultatul obtinut se numeste „Solutie”.
Va vom prezenta un exemplu de interconectare intre un model, numit „SendDataToHM.omi”,
de furnizare de date de intrare, un model hidrologic generic numit „HydModel.omi”, si un
model de extragere si prelucrare date din modelul hidrologic numit „GetDataFromHM.omi”.
In primul pas se creaza o „Solutie” noua (click pe meniul icoane „New solution”). Aceasta
„Solutie” noua numita „Empty solution” contine modele („Models”) si compozitii
(„Compositions”).
186
In pasul doi se defineste o compozitie noua (click dreapta pe „Compositions” si click stanga
pe „Add new” in meniul contextual aparut. Aceasta noua compozitie numita „New
Composition” trebuie deschisa (click dreapta pe „New Composition” si click stanga pe
meniul „Open” in meniul contextual aparu”.
In pasul trei se adauga pe rand cele trei modele in partea de „Models”, Aceasta se face prin
click dreapta pe „Models” urmat de click pe meniul „Import...” in meniul contextual aparut si
apoi de selectarea modelulului .omi ce respecta standardul OpenMI. Odata adaugate aceste
modele trebuiesc introduse in compozitia „New Composition” prin metoda drag&drop ( click
pe numele modelului si trage modelul peste numele „New Composition”). O prezentare
grafica sub forma dreptunghiulara a fiecarui model cu intrarile si iesirile fiecaruia va fi afisata
in zona grafica lucru. Exista facilitati grafice de aranjare a modelelor in zona grafica de lucru
folosind metoda drag&drop
La sfarsitul acestor trei pasi solutia arata in felul urmator:
Figura 3. Solutia OpenMI dupa efectuarea primilor 3 pasi
In pasul patru se interconecteaza modelele intre ele. Acest lucru se face grafic cu ajutorul
Mouse-ului legand iesirile si intrarile corespunzatoare (click pe iesirea dintr-un model si trage
mouse-ul peste simbolul grafic al intrarii modelului corespunzator. La fiecare astfel de
operatie grafica va aparea automat o noua fereastra de editare a legaturilor „Links editor”:
187
Figura 4. Fereastra „Links Editor”
In aceasta fereastra se stabilesc parametrii care definesc legatura intre cele doua modele
interconectate (click pe „Add New” si apoi click pe OK)
In pasul cinci se stabileste modelul „tragaci” („trigger”) adica acel model care porneste
solutia. Deoarece tehnologia OpenMI este bazata pe principiul “PULL” („Trage”), unde
datele sunt extrase din modelul anterior din lantul de modele, modelul „tragaci” este ultimul
din lantul de modele, in cazul nostru „GetDataFromHM”. Acest lucru se face prin click
dreapta in zona grafica de lucru pe dreptunghiul ce reprezinta modelul „GetDataFromHM” si
selectarea meniu-lui „Set As Start-up” din meniul contextual aparut.
O importanta aparte in OpenMi o reprezinta timpul. Numarul de cicluri de executie a lantului
de modele interconectate este dat de pasul de timp definit in interiorul modelelor si de durata
temporala peste care se doresc\ste sa se ruleze solutia. Durata aceasta este definita in pasul
sase si se seteaza in zona „Properties” dupa ce in prealabil se efectueaza un click pe fundalul
zonei grafice de lucru. In zona „Properties „ se defineste data de inceput („Begin”), data de
sfarsit(„End”) si pasul de timp(„TimeStep”) peste care se doreste a se rula solutia.
Forma finala a solutiei inainte de o rula arata astfel:
188
Figura 5. Forma finala a solutiei OpenMI inainte de a fi pornita executia
Ultimul pas il reprezinta executia solutiei care se efectueaza cu ajutorul meniului icoana
„Start composition simulation”. Daca executia lantului de modele dureaza foarte mult
potential din cauza unei ciclari, se opreste executia solutiei cu ajutorul meniului icoana „Stop
composition simulation”. Un mesaj „Simulation has finished” va aparea in zona de mesaje.
Zona de mesaje in general va afisa starea simularii din fiecare moment precum si actiunile
efectuate
La sfarsitul simularii editorul de configurare a solutiilor OpenMI se inchide manual si

automat se deschide o foaie de lucru de tip tabelar (spreadsheet) in care sunt afisate datele
rezultate din urma exercitiului OpenMI Figura 6).
In primele coloane ale acestui spreadsheet sunt afisate denumirea variabilelor (in cazul nostru
„Flow”) de iesire impreuna cu valorile rezultate din exercitiul OpenMI. In partea dreapta a
spreadsheet-ului este zona de lucru („Work area”) in care sunt prezentate cateva date
statistice obtinute aplicandu-se unele functii statistice elementare asupra dateleor de iesire din
exercitiul OpenMI. Tot aici in zona de lucru, in celulele cu fond alb, se pot efectua calcule de
tip tabelar. Aceste calcule pot fi calcule elementare (suma, produs,...) dar si calcule cu functii
compuse aplicate asupra a peste 200 de functii de tip Excel, functii ce pot fi accesate cu
ajutorul butonului „User defined formula”. De asemenea, rezultatele pot fi copiate folosind
metoda copy&paste in orice program ce lucreaza cu date tabelare (Excel).
189
Figura 6. Spreadsheet-ul in care se afiseaza datele rezultate in urma exercitiului OpenMI
Cerinte de sistem:
• Sistem de operare: Windows 2000, XP
• 128 Mb Ram
• 10 Mb Hdd
• Programul necesita instalarea programului Dotnet Framework versiunea 2.0 care este
disponibil gratis la adresa
http://www.microsoft.com/downloads/details.aspx?familyid=0856EACB-4362-4B0D-
8EDD-AAB15C5E04F5&displaylang=en
Programul poate fi descarcat de la adresa de web a proiectului CEEX –MENER TOGI

http://www.icpa.ro/TOGI
190
Obiectiv 6. Legaturi intre evaluarea sistemului de indicatori si capitolele standard din
rapoartele solicitate prin diferite institutii si conventii europene
6.a. Protocolul Kyoto si Panelul Interguvernamental asupra Schimbarilor Climatice
TENDINŢELE CLIMEI ÎN SECOLUL XX ŞI SCENARIILE CLIMATICE ÎN

SECOLUL XXI COMFORM IPCC
În ultimul timp, se remarcă un interes tot mai susţinut resimţit nu numai din partea
climatologilor sau a unei comunităţi ştiinţifice restrânse, cât şi din partea publicului larg,
pentru impactul global pe care o eventuală schimbare a climei l-ar putea manifesta asupra
Terrei. În acest context, mai ales după anii '80 ai secolului trecut interesul general cu privire
la aceste aspecte s-a manifestat prin faptul că mai multe organisme ştiinţifice şi politice
internaţionale au demarat programe şi proiecte interdispciplinare cu implicarea mai multor
state, având ca obiectiv central evidenţierea trăsăturilor semnificative ale tendinţei de evoluţie
a climei.
Din punct de vedere ştiinţific, IPCC (International Panel on Climate Change) a
devenit cadrul pentru derularea mai multor proiecte de cercetare care vizează descifrarea
mecanismelor de funcţionare a unor procese şi fenomene din natură şi pe evaluarea
posibilităţii de schimbare a climei. Conform International Panel on Climate Change (IPCC),
schimbările climatice vizează orice schimbare pe care a suferit-o clima de-a lungul timpului,
indiferent dacă acestea se datorează variabilităţii naturale sau desfăşurării activităţilor umane.
Acest punct de vedere diferă de cel al Framework Convention on Climate Change (FCCC)
conform căruia, schimbările climatice sunt atribuite direct/indirect activităţilor umane care
conduc la alterarea compoziţiei atmosferei terestre la nivel global, luându-se în calcul
variabilitatea climatică determinată pe baza observaţiilor pe perioade comparabile de timp
(IPCC Techical Paper II, 1997).
Orice componentă a sistemului climatic (temperatură, precipitaţii, presiune
atmosferică etc.) care poate fi interpretată atât cantitativ, cât şi calitativ, variază continuu sau
discontinuu, conferind climei caracterul de variabilitate. Tendinţele pe care le îmbracă
temperatura, precipitaţiile, evenimentele meteo extreme etc. sunt principalii indicatori ai
variabilităţii globale a climei. Printre principalele elemente şi fenomene climatice care s-au
modificat în timp, sunt temperatura, precipitaţiile, fenomenul El Nino etc.
În cadrul IPCC, principalele direcţii de cercetare au fost stabilite astfel încât să
răspundă la o serie de întrebări fundamentale, precum:
- Evoluţia actuală a climei se înscrie în variabilitatea naturală sau este vorba de o
modificare ireversibilă şi periculoasă?
- Care este (calitativ şi cantitativ) contribuţia factorilor antropici?
- Cât de fiabile sunt modelele de predicţie a evoluţiei climei?
Studiile elaborate asupra evoluţiei valorilor termice pentru Emisfera Nordică au

indicat faptul că, creşterea temperaturii în decursul secolului al XX-lea a fost cea mai
însemnată, comparativ cu ultimii 1000 de ani. Astfel, în Emisfera Nordică, cea mai caldă
decadă a fost considerată cea a anilor 90, iar anul 1998 cel mai cald an (conform rezultatelor
obţinute prin măsurători instrumentale) (IPCC Third Assesment, 2001) (fig. 1). S-a estimat
faptul că, temperatura medie a aerului pe parcursul secolului XX a înregistrat o rată de
creştere de cca. 0.6ºC (OMM, 49, 3, 2000). Încălzirea a afectat mai mult latitudinile
extratropicale din Emisfera Nordică.
191
Fig. 1. Variabilitatea temperaturilor medii anuale în ultimii 1000 de ani în Emisfera Nordică
comparativ cu cea a temperaturilor medii anuale din ultimii 140 de ani de la nivel global.
Sub aspect pluviometric, conform estimărilor IPCC, pe parcursul secolului al XX-lea

frecvenţa de producere a precipitaţiilor a crescut cu 0.5 până la 1% pe decadă, în regiunile de
la latitudinile medii şi mari ale Emisferei Nordice şi cu 0.2 până la 0.3% pe decadă în
regiunile tropicale continentale (între 10º latitudine nordică şi 10º latitudine sudică).
Creşterile produse în regiunile de la tropice în ultimele decade ale secolului trecut nu sunt
însă concludente. În regiunile continentale subtropicale ale Emisferei Nordice (între
10º latitudine N şi 30º latitudine N), s-a înregistrat o scădere cantitativă de până la 0.3% pe
decadă (IPCC Second and Third Assessement, Tiempo, 38/39, June 2001). Comparativ cu
Emisfera Nordică, în cea de sud nu s-au produs modificări semnificative la nivelul valorilor
medii înregistrate la aceleaşi latitudini.
Fenomenul El Nino este responsabil în mare măsură de variabilitate climatică indusă
de procesul de încălzire pe care îl suferă apele Oceanului Pacific la partea superioară, din
zona estică, în apropierea tropicului, care are ca perioadă de manifestare un an. Cu toate că nu
s-au găsit dovezi clare în ceea ce priveşte legătura dintre fenomenul El Nino-Oscilaţia Sudică
(ENSO – El Nino Southern Oscillation) şi procesul de încălzire la nivel global al atmosferei,
totuşi se aduce în discuţie tot mai mult acest lucru, fiind recunoscută influenţa fenomenului la
scară planetară. Episoadele de încălzire generate de fenomenul El Nino-Oscilaţia Sudică au
devenit mai frecvente, mai persistente şi mai intense, începând de la mijlocul decadei anilor
’70, în comparaţie cu ultimii 100 de ani (IPCC Third Assessement, Tiempo, 38/39, June
2001)
.
Principalele consecinţe care se manifestă ca rezultat al acestor modificări sunt:
• Sub aspect termic, anul 2000 este considerat cel de-al 22-lea an consecutiv în
care temperatura medie a aerului a fost mai mare decât media multianuală a intervalului
1961-1990 (+0.44ºC), ceea ce plasează anul respectiv pe locul al şaptelea din intervalul 1860-
2000 (World Climate News, 19, June 2001, WMO). Conform măsurătorilor efectuate de
WMO, 9 dintre cei mai calzi ani s-au înregistrat începând din 1990, incluzând şi anii 1999 şi
2000. Un val important de căldură caracterizat prin valori termice mai mari de 43ºC în
192
semestrul cald, a afectat sudul continentului european, periclitând multe vieţi (Global climate
2000, Tiempo, 38/39, June 2001). Tot în acest context, trebuie adăugat faptul că în 15 din
ultimii 20 de ani ai secolului al XX-lea, a avut loc cel puţin un dezastru atmosferic care a
depăşit ca valoare a pagubelor 1 mld. dolari (Cheval, S., 2002). La rândul său, anul 2001,
conform informaţiilor oferite de WMO, este considerat al doilea record mondial în ceea ce
priveşte producerea inundaţiilor şi secetelor, pe fondul unor valori termice ale aerului
ridicate.
• Sub aspect pluviometric, anul 2000 a fost caracterizat prin cantităţi importante
de precipitaţii care au cauzat inundaţii severe în timpul sezonului de desfăşurare a musonului
de vară în mai multe regiuni din sudul şi sud-vestul Asiei şi aproximativ 1 mil. de victime
umane în India. În timpul lunilor mai şi iunie, ploile torenţiale asociate cu curgeri noroioase,
au produs pagube importante extinse în mai multe regiuni din America Centrală şi de Sud.
Majoritatea distrugerilor provocate de ploile tropicale au fost asociate fenomenului La Nina
(Global climate 2000,Tiempo, 38/39, June 2001). La latitudinile medii şi mari din Emisfera
Nordică, , s-a estimat o creştere cu 2 până la 4% a frecvenţei de producere a evenimentelor
pluviometrice cu caracter extrem (precipitaţii abundente), în special pentru cea de-a doua
jumătate a secolului XX, ca o consecinţă a modificărilor survenite la scară globală în
cantitatea de umezeală din atmosferă, activitatea orajoasă şi cea a furtunilor.
• Stratul de gheaţă şi de zăpadă este într-un continuu regres. Conform datelor
satelitare, s-a observat o scădere cu cca. 10%, începând de la sfârşitul decadei anilor ’60. Pe
parcursul secolului XX s-a procesul de retragere a gheţarilor montani din regiunile non-polare
s-a intensificat. Un exemplu îl constituie gheţarul Morteratsch (Grinsons, Alpii de Est ai
Elveţiei), care începând din 1850 a pierdut aproximativ 15% din suprafaţă şi 25% din
lungime. Cercetările au arătat că gheţarul s-a retras în total cu 2 km, cu o rată anuală medie de
retragere de aproximativ de 17 m/an (IHDP Update, 2002). Observaţiile efectuate la sol în
regiuni situate la latitudini medii şi mari din Emisfera Nordică au arătat că s-a produs o
reducere cu aproximativ 2 săptămâni a duratei stratului de gheaţă ce acoperă râurile şi
lacurile. IPCC a estimat că după anul 1950 rata de retragere a gheţii în timpul primăverii şi
verii s-a diminuat cu 10 până la 15%, în timp ce în regiunea arctică grosimea gheţii
înregistrate la sfârşitul verii şi începutul toamnei s-a redus cu 40% (IPCC Third Assessement,
Tiempo, 38/39, June 2001).
Fig. 2. Abaterile duratelor medii lunare ale stratului de zăpadă în Emisfera Nordică faţă de
media lor pentru perioada 1972-1998 şi media glisantă cu pasul de 12 ani.
• O altă consecinţă a schimbărilor climatice, precum şi a intensificării efectului de
seră, este creşterea nivelului mării. Tot mai multe suprafeţe de uscat care astăzi sunt
accesibile sunt în pericolul de a se pierde în favoarea domeniului marin, în condiţiile în care
zonele litorale reprezintă 10% şi concentrează 2/3 din populaţia Globului (Bălteanu, D.,
1991). IPCC estimează că în condiţiile în care nu se vor lua măsuri de reducere a emisiilor de
gaze de seră până în anul 2080, populaţia afectată anual de inundaţii va creşte de la 13 mil. la
94 mil. locuitori. Populaţia din regiunile joase insulare, precum Maldive, Marshall, Kiribati şi
193
Tonga, precum şi cea din regiunile deltaice ale Africii şi SUA, vor fi de asemenea vulnerabile
faţă de această creştere, dar şi faţă de riscul de producere al furtunilor.
Spre exemplificare, regiunile sudice ale Franţei, sunt ameninţate de creşterile de nivel
ale mării de cca. 2 mm/an, înregistrate pe parcursul a mai mult de un secol. Cele mai afectate
sunt considerate următoarele regiuni: Camargue ameninţată de riscul submersiei, la care
contribuie şi scăderea aportului de sedimente adus de Rhon necesar pentru formarea deltei;
lagunele din zona costieră Languedoc sunt ameninţate prin creşterea gradului de
maritimizare; cordoanele litorale sunt ameninţate de furtunile tot mai frecvente şi mai
distrugătoare (Hérault, decembrie 1997, Bretagne, ianuarie 1998), falezele din Caux
(Normandia) sunt în regres, asupra cărora marea câştigă cca 30 cm/an; apele saline invadează
estuarele Luarei şi Gironde. Roland Paskoff, profesor la Universitatea “Lumiére” din Lyon, a
făcut afirmaţii referitoare la creşterea gradului de maritimizare al unor heleştee. Salinizarea
pânzelor de apă freatică din aceste regiuni pune în pericol desfăşurarea activităţilor agricole
(viticultura, mai ales) (Science et Vie, 980, 1999). Ca un “avantaj” al creşterilor de nivel ale
mării îl constituie premiza de dezvoltare a acvaculturii.
Tot un exemplu în acest sens îl reprezintă şi oraşul Veneţia, ameninţat ca urmare a
creşterilor de nivel ale mării cu cca. 27 cm din ultima sută de ani, cu o viteză dublă faţă de
cea la nivel global, la care se adaugă şi procesele de subsidenţă locală. Ca urmare a acestei
situaţii, nivelul maxim al fluxului (“aqua alta”) a ajuns să depăşească cu 1.10 m nivelul
mediu al fluxului înregitrat în 1897, cu o creştere de peste 30 ori pe deceniu după 1960, faţă
de numai 2-8 ori pe deceniu înainte de 1950. Estimările făcute de specialişti indică faptul că
pentru o creştere cu încă 30 cm a nivelului mării, Piaţa San Marco va fi inundată în 75% din
cazurile de flux.
• Zonele costiere şi ecosistemele marine sunt afectate de creşterea temperaturii la
interfaţa ocean-atmosferă, de modificărilor în circulaţia generală atmosferică şi salinitate.
Influenţa se va răsfrânge şi asupra productivităţii biologice oceanice. Se estimează că, dacă
procesele de încălzire asociate fenomenului El Nino se vor intensifica, vor influenţa negativ
biodiversitatea oceanică.
• Pe seama fenomenului El Nino, care s-a manifestat cel mai puternic din ultima
sută de ani în iarna 1997/1998, sunt puse inundaţiile produse în partea estică a Africii,
secetele, extinderea deşertificării în unele regiuni (Sahel, Rajahstan etc.), temperaturile
ridicate şi incendiile induse de acestea, precum şi furtunile puternice care au condus la
importante pierderi materiale de aproximativ 14 mld. dolari şi şi umane (4000 de vieţi
omeneşti) numai în Asia şi America (Annual Review of natural catastrophes, 1998). De
asemenea, componenta rece La Nina este răspunzătoare de căderea unor cantităţi importante
de precipitaţii şi de producerea de inundaţii care au afectat regiuni precum Columbia, Asia
sud-estică etc., dar şi de producerea unor uragane violente –ex. uraganul George care a
afectat continentul american în zona litoralului M. Caraibilor şi Golfului Mexic în septembrie
1998, producând pagube însemnate în valoare de 3.3 mld. de dolari1.
În America Latină, fenomenul El Nino este asociat cu condiţiile de uscăciune ce
afectează NE Braziliei, N Amazoniei şi coasta pacifică a Americii Centrale. Cele mai severe
secete din Mexic s-au înregistrat în timpul anilor în care s-a manifestat El Nino, în timp ce
regiunile sudice ale Braziliei şi nord-vestice ale Perului au fost expuse unor condiţii de
umezeală accentuată.
Sunt regiuni din zona temperată şi tropicală a Asiei, care înregistrează deja un grad de
vulnerabilitate ridicat faţă de evenimentele extreme care se produc: taifunuri/cicloni tropicali,
secete şi inundaţii şi care tind să devină şi mai vulnerabile pe fondul schimbărilor climatice
care se produc. Un exemplu îl constituie regiunile joase ale Bangladeshului, pentru care se
estimează că la o creştere a temperaturii globale cu ~2ºC, a precipitaţiilor cu până la 10% şi a
nivelului mării cu cca. 45 cm, se va produce o creştere cu 23 până la 29% a frecvenţei de
194
manifestare a inundaţiilor. Prin aceasta se estimează şi o creştere a riscului de îmbolnăvire a
populaţiei, a pagubelor materiale şi umane, precum şi afectarea culturilor de orez prin
scăderea productivităţii terenurilor agricole (IPCC, 2001).
• Schimbările climatice influenţează ciclurile de vegetaţie ale plantelor.
Creşterea concentraţiei de gaze cu efect de seră va periclita buna desfăşurare a activităţilor
agricole şi prin aceasta punând în pericol rezerva de hrană pentru populaţie. Conform IPCC,
în Europa sud-estică creşterea frecvenţei fenomenului de secetă va provoca o reducere a
culturilor cerealiere cu cca. 10-20%.
• Specialiştii francezi estimează faptul că, ecosistemele naturale vor suferi
modificări ca rezultat al creşterii temperaturii şi a concentraţiei atmosferice de CO2. Datorită
tendinţei de creştere a valorilor termice ale aerului sunt estimate inversiuni în etajele de
vegetaţie din unele regiuni montane, cu redistribuţia unor specii şi limitarea extinderii
altora. Se prevede că până în 2100, în condiţiile unei continue creşteri a concentraţiei de CO2
din atmosferă, 1/3 din păduri vor fi forţate să-şi modifice limitele şi să se restrângă ca
suprafaţă. Pinul maritim de Aquitaine, pinul Alep, stejarul pufos şi stejarul verde sunt specii
care vor dispărea din zona mediteraneană de joasă altitudine din sudul Franţei şi care se vor
extinde către jumătatea nordică a ţării, ca rezultat al condiţiilor grele de dezvoltare pe care le
întâmpină în zonele actuale, induse de prelungirea perioadelor de secetă. Creşterea frecvenţei
de producere a fenomenelor de secetă ca urmare a modificărilor climatice, pune în pericol
rezerva de apă din sol. Deficitul de apă va contribui la afectarea pădurilor din nordul Franţei.
Stejarul şi mai ales, fagul sunt specii ce vor avea de suferit de pe urma condiţiilor hidrice
restrictive, la care se adaugă şi unele răşinoase, precum molidul, bradul pitic şi pinul Douglas.
De aceea, acţiunile de împădurire necesare în N Franţei, se intenţionează să se realizeze cu
specii care se pretează mai bine la noile condiţii, precum cedrul şi bradul mediteranean
(Science&Vie, 980, 1999).
Factorul antropic a fost tot timpul pe fundalul variabilităţii climatice. Există
numeroase studii şi rapoarte în care se găsesc argumente care susţin faptul că procesul de
încălzire globală care a caracterizat ultimii 50 de ani ai secolului trecut este consecinţa
activităţilor umane. Cauzele antropice cu impact pe termen scurt şi lung asupra sistemului
climatic sunt în principal emisiile, ale căror concentraţii sunt în creştere.
Gazele cu efect de seră reduc pierderile de radiaţie infraroşie în spaţiul cosmic, dar
exercită un impact redus asupra procesului de absorţie a radiaţiei solare, prin aceasta cauzând
creşterea temperaturii globale şi producerea aşa-numitului „efect de seră” (SAR1 WGI:
secţiunile 1.2.2 şi 1.3.1). Se apreciează că fără efect de seră temperatura la nivel global ar fi
de -18ºC comparativ cu valoarea actuală de 15ºC, înregistrându-se deci o diferenţă
semnificativă de 33ºC.
Unele gaze de seră apar în mod natural dar se află sub influenţa fie directă fie
indirectă a activităţii umane, pe când altele sunt strict de natură antropică. Principalele gaze
naturale cu efect de seră sunt: vaporii de apă (H2O), dioxidul de carbon (CO2), ozonul (O3),
metanul (CH4) şi suboxidul de azot (N2O). Principalele gaze generate pe cale antropică, care
contribuie la producerea efectului de seră sunt: CFC (compuşii clorofluorocarbonici), HCFC
(compuşii hidroclorofluorocarbonici) şi HFC (compuşii halocarbonici), precum şi compuşii
floruraţi – ex. hexaflorura de sulf (SF6) (SAR WGI: cap. 2). Conform mai multor opinii,
procesul de încălzire al atmosferei din ultimii ani este efectul amplificării emisiilor antropice
de gaze de seră (Chiotoroiu, Brânduşa, 1997). Dintre toate gazele cu efect de seră CO2
contribuie în cea mai mare măsură la producerea efectului de seră (fig. 3).
1 SAR = IPCC Second Assessement Report, 1995
195
15%
6% CO
CFCs
7% alti CFCs
55%
Nox
CH
17%
Fig. 3 Contribuţia gazelor de seră la creşterea radiaţiei solare globale, în perioada 1980-1990
(după J.T. Houghton, Summary of IPCC WG I Report, 1991).
Emisiile de dioxid de carbon (CO2) datorate arderilor combustibililor fosili sunt

considerate influenţe dominante în tendinţa pe care o înregistrează CO2 pe parcursul secolului
XXI. Se apreciază de asemenea, că aproximativ 5.7 GtC1 sunt emise sub formă de dioxid de
carbon în atmosferă anual, prin folosirea combustibililor fosili, la care se adaugă între 0.6-2.5
GtC provenite prin despăduriri. Totuşi, conţinutul total de dioxid de carbon produs de
activităţile umane corespunde la mai mult de 50% din conţinutul dioxidului de carbon
preindustrial (Chiotoroiu, Brânduşa, 1997).
După estimările făcute de IPCC, concentraţia atmosferică de CO2 a crescut cu cca.
31% faţă de 1750 şi în jur de trei sferturi din emisiile acestui gaz din ultimii 20 de ani în
atmosferă, se datorează arderii combustibililor fosili (IPCC Third Assessement, Tiempo,
38/39, June 2001).
Noile scenarii elaborate pentru perioada 1990-2100 iau în considerare şi o serie de
indicatori, precum populaţia globului, produsul intern brut şi rata de venit pe cap de locuitor
la nivel global (IPCC, 2001) (tabel 1).
Tabel 1. Scenarii IPCC de evoluţie ale principalilor indicatori de populaţie şi climatici pentru
secolul XXI
An Populaţia Produsul Rata de Concentraţ Rata globală de Rata globală
globală venit pe ie creştere a de creştere a
intern brut
(mld. loc.) cap de CO2 temperaturii nivelului mării
(1012 US$ yr- locuitor (ppm)2 (ºC) (cm)
1
)
1990 5.3 21 16.1 354 0 0
2000 6.1-6.2 25-28 12.3-14.2 367 0.2 2
2050 8.4-11.3 59-187 2.4-8.2 463-623 0.8-2.6 5-32
2100 7.0-15.1 197-550 1.4-6.3 478-1099 1.4-5.8 9-88
IPCC prin intermediul celui de-al treilea grup de lucru al său (WG III) a conceput patru
ipoteze în ceea ce priveşte emisiile antropice, pe baza cărora s-a urmărit evoluţia la nivel
global a diferiţi indicatori pentru secolul XXI, şi anume:
1. Primul scenariu - scenariul A (Business-as-Usual – activitate obişnuită), ia în
considerare situaţia în care nu există un control foarte riguros asupra emisiilor de CO2,
continuă despăduririle în zonele tropicale şi în care lipsesc măsuri de control asupra emisiilor
de CH4 şi nitroxizi rezultate din desfăşurarea activităţilor agricole. În aceste condiţii se
1 Gigatone de carbon; 1 Gt = 109 tone sau 1012 kg.

2 ppm = părţi pe milion de volum.
196
apreciază că până în 2020, concentraţia dioxidului de carbon se va dubla faţă de etapa
preindustrială, ceea ce ar duce la o încălzire de 1.3-2.6ºC.
2. Scenariul B consideră utilizarea unor combustibili cu un conţinut mai redus în carbon
(mai ales gaze naturale), cu luarea unor măsuri mai severe de control asupra emisiilor de
monoxid de carbon şi cu stoparea acţiunilor de despădurire. În aceste condiţii se preconizează
o dublare a concentraţie de dioxid de carbon până în 2040.
3. Scenariul C are în vedere unele schimbări începând din a doua jumătate a secolului
XXI, în sensul utilizării energiei nucleare, precum şi a altor forme noi de energie, reducerea
emisiilor de CFC şi limitarea emisiilor provenite din activităţile agricole, ajungându-se la o
dublare a dioxidului de carbon în anul 2050.
4. Scenariul D presupune o schimbare pentru utilizarea de noi surse de energie cu
potenţial poluant redus, care ar reduce emisiile de dioxid de carbon, iniţial fiind vorba de
emisii relativ stabilizate în ţările industrializate.
Fig. 4. Tendinţele globale ale cinci dintre principalii indicatori IPCC pentru secolul al XXI-
lea, conform scenariilor IPCC.
Concentraţia atmosferică de metan (CH4) a înregistrat o creştere până la 1060 ppb1
(151%) faţă de anul 1750 şi continuă să crească (IPCC Third Assessement, Tiempo, 38/39,
June 2001). Într-o oarecare măsură mai mult de jumătate din emisiile de metan sunt de natură
antropică (ex. utilizarea combustililor fosili, cultura orezului, creşterea vitelor etc.). Surse mai
puţin importante sunt cele legate de exploatarea gazelor naturale şi a cărbunelui, arderea
biomasei şi ocuparea terenurilor.
Concentraţia atmosferică de oxizi de azot (N2O) a cunoscut o creştere de cca. 46 ppb
(17%) faţă de anul 1750. Se apreciază că circa o treime din concentraţia actuală de N2O este
de provenienţă antropică (IPCC Third Assessement, Tiempo, 38/39, June 2001).
Ca rezultat al Convenţiei de la Viena2 şi Protocolului de la Montreal3 şi ale
amenadamentelor sale (Londra, Copenhaga), care prevedeau printre altele reducerea
considerabilă a emisiilor până la eliminarea producţiei şi consumului de compuşi
1 ppb = părţi pe bilion de volum.

2 22 martie 1985.
3 16 septembrie 1987.
197
clororfluorcarbonici (CFC), concentraţia acestora a înregistrat o diminuare. Rezultate în
acest sens s-au înregistrat deja în unele state precum Japonia, Germania etc.
Ozonul atmosferic (O3) deţine un rol semnificativ în procesele chimice din stratosferă
şi troposferă şi în bilanţul radiativ. Prezenţa lui este pusă în pericol de compuşi, precum CFC
şi N2O, de origine antropică, care duc la distrugerea sa şi de accea modificările viitoare ale
acestui gaz vor depinde în mare măsură de tendinţele pe care le vor înregistra concentraţiile
lor. Studiile indică faptul că în Emisfera Nordică, la latitudini medii, ozonul stratosferic a
înregistrat o scădere în ultimii 20 de ani cu cca. 3.4-5.1%, mai mult în sezonul rece şi mai
puţin în cel cald (Chiotoroiu, Brânduşa, 1997).
Ţinându-se cont de acţiunea distrugătoare asupra stratului de ozon pe care o exercită
compuşii CFC gazoşi şi de faptul că, concentraţia acestora este în scădere ca urmare a
reducerii producţiei şi utilizării lor, se estimează că aceasta va conduce la reducerea ritmului
de producere al procesului de distrugere a stratului de ozon, contribuindu-se pe această cale la
posibilitatea de refacere a acestuia.
Aerosolii sunt particule în suspensie care reflectă energia primită de la Soare înapoi în
spaţiu (efect direct) şi care intervin în formarea sistemelor noroase, prin rolul lor de nuclee de
condensare (efect indirect), influenţând în acest fel clima. Aerosolii provin atât din surse
naturale (ex. sarea marină, praful şi pulberile vulcanice etc.), cât şi antropice (arderea
biomasei şi a combustibililor fosili). Toţi aerosolii troposferici au o durată scurtă de viaţă în
atmosferă (de la câteva zile la câteva săptămâni), datorită uşurinţei cu care sunt îndepărtaţi de
către preciptaţii. Din acest motiv, la care se adaugă şi faptul că potenţialul poluant al surselor
variază de la o regiune la alta şi cantitatea de aerosoli din atmosferă variază considerabil de la
o regiune la alta. Cantitatea şi distribuţia aerosolilor atomosferici sunt la rândul lor influenţate
de climă (SAR WGI: secţiunile 2.3 şi 2.4). Din lipsa observaţiilor directe şi pe termen lung, s-
au obţinut doar o serie de concluzii indirecte bazate pe observaţii asupra vizibilităţii, care
indică o tendinţă de creştere în ultimele decenii deasupra regiunilor Americii de Nord şi
Europei (Chiotoroiu, Brânduşa, 1997).
Cu toate că tendinţa concentraţiei principalelor gaze cu efect de seră este de creştere, totuşi la
nivelul Europei, în majoritatea ţărilor CEE1 nivelul emisiilor de gaze de seră a scăzut, mai
ales în ţările Europei Centrale şi de Est. Acest declin este în principal consecinţa recesiunii
economice care a început în ultima decadă a secolului trecut şi care a afectat state precum
Bulgaria, România, Ungaria, Slovenia etc. (Rizzo, F., 2001). Astfel, emisiile în mai multe ţări
CEE se află sub nivelul înregistrat în anul 1998, dar sunt în continuă creştere (tab.2).
Tabel 2. Nivelul emisiilor de CO2 şi ratele lor de reducere pentru orizontul 2008-2012.
Stat Cantitatea3 de Cantitatea de emisii la Rata de variaţie % de reducere
(Anul de emisii de CO2 nivelul anului 1998 a cantităţii de (2008-2012)
referinţă) (mil. tone) (mil. tone) emisii (%)
Bulgaria 157, 090 83, 671 -46.7 -8
(1988)
Rep. Cehă 189, 837 147, 777 -22.2 -8
(1990)
Ungaria 101, 633 82, 725 -18.6 -6
(1985-87)
Polonia (1988) 564, 286 402, 477 -28.7 -6
România 264, 879 164, 026 -38.1 -8
(1989)
1 Comunitatea Economică Europeană.

3 Datele se referă la concentraţia de dioxid de cabon echivalentă.
198
Dacă nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră în ţările CEE va rămâne scăzut, acesta
va constitui o premiză pentru aşa numitul “comerţ cu aer curat”, prin care ţările puternic
industrializate care înregistrează un nivel ridicat al emisiilor “importă aer curat” de la ţările
care nu produc emisii la acelaşi nivel (ţările mai puţin dezvoltate), prin finanţarea acestor
state în vederea dotării lor cu tehnologii curate, astfel încât nivelul emisiilor să se menţină
scăzut. Din nefericire guvernele ţărilor CEE sunt în pericolul de a pierde acest avantaj prin
lipsa de consideraţie asupra faptului că mediul constituie totuşi o prioritate destul de
importantă.
În etapa actuală multe ţări puternic industrializate contribuie la sporirea cantităţii de
emisii de gaze cu efect de seră. Cu toate că unele ţări au încercat să îndeplinească cerinţele
menţionate în Protocolul de la Kyoto din 1997, care are ca obiectiv reducerea până în 2012 a
emisiilor de gaze de seră cu cca. 5.2% faţă de nivelul înregistrat la nivel de 1990 (Rizzo, F.
2001), totuşi concentraţia globală a gazelor de seră este în creştere, având contribuţia unor
ţări dezvolate, precum Statele Unite (1394 mil. tone emisii totale), China (807 mil.tone),
Rusia (437 mil.tone) etc. (Lester R. Brown, 1997).
Cu toate eforturile depuse în sensul anticipării efectelor generate de schimbările
climatice (globale) viitoare, totuşi există încă lacune de ordin informativ şi metodologic care
nu contribuie la conturarea unor concluzii cu grad mare de siguranţă. Lipsa unui volum
informativ suficient pentru abordarea unei probleme atât de complexe, aşa cum este cea a
schimbărilor climatice globale, nu permite conturarea unei linii generale a tendinţelor. De ex.
intensitatea şi frecvenţa de producere a furtunilor tropicale şi extratropicale, sunt caracterizate
de variaţii interdecadale şi multidecadale, fapt ce nu evidenţiază o tendinţă specifică, ca
urmare a rezultatelor contradictorii obţinute din analizele efectuate de specialişti, care nu
conduc la conturarea unor concluzii în ceea ce priveşte activitatea furtunilor, mai ales în cazul
celor extratropicale (IPCC Third Assessement, Tiempo, 38/39, June 2001).
În opinia mai multor specialişti, printre alternative se numără utilizarea modelelor
fizico-matematice (climatice), pe baza cărora se pot face predicţii asupra tendinţei unor
parametrii climatici pentru o anumită perioadă sau evoluţiei concentraţiei atmosferice ale
gazelor de seră şi a aerosolilor, în funcţie de care se încearcă determinarea trăsăturilor
climatice viitoare. Însă modelarea climatică nu dă întotdeauna rezultate pentru că producerea
unor fenomene care se produc la scări mai mici, precum furtunile, tornadele, grindina şi
fulgerele nu pot fi estimate pe această cale. În acest sens utilizarea modelelor climatice de
către specialişti necesită precauţie în aplicabilitatea acestora, astfel încât rezultatele obţinute
să fie viabile şi să conducă la conturarea unor concluzii cât mai reale.
Schimbările climatice sunt astfel, consecinţa variabilităţii naturale a climei, cu
contribuţia majoră a omului prin activităţile pe care le desfăşoară, cu efecte cu caracter
cumulativ în timp. Pentru că este mult mai uşor să previi decât să combaţi, ţările dezvoltate,
care sunt în acelaşi timp şi cele mai mari producătoare de emisii, au nevoie de stimulente
pentru reducerea lor, cu necesitatea transferului de energie regenerabilă şi de tehnologie
nepoluantă, în vederea susţinerii perspectivelor de dezvoltare durabilă, dar şi pentru
menţinerea stării echilibru climatic la nivel global.
Estimările pentru secolul XXI nu sunt deloc liniştitoare pentru opinia publică şi nici
nu sunt menite să stopeze disputa ştiinţifică. IPCC consideră că, în condiţiile menţinerii
nivelului de emisii de gaze în atmosferă, faţă de anul de referinţă 1990, temperatura Terrei va
creşte cu 1°C până în 2025 şi cu 3°C până în anul 2100, cu diferenţieri regionale, ceea ce ar
induce o creştere a nivelului Oceanului Planetar cu 4-6 cm/decadă (Climate Change. The
IPCC Scientific Assessment, 1991).
Toate acestea sunt date care nu dovedesc schimbarea climei şi nu susţin nici
variabilitatea acesteia. Cu toate acestea, procesul de încălzire globală a climei semnalat în
199
ultimul deceniu al secolului trecut este o certitudine (tabel 3) şi nu trebuie neglijată
posibilitatea ca aceasta să continue, afectând toate componentele mediului înconjurător,
societatea şi economia, de la nivel local şi regional până la nivel global.
Tabel 3. Modificările şi tendinţele înregistrate de indicatorii calităţii aerului şi climatici în
secolul XX.
PROTOCOLUL DE LA KYOTO
Este un acord realizat sub auspiciile Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite privind
Schimbările Climatice (UNFCCC), semnată la Rio de Janeiro în 1992. Ţările care au ratificat
protocolul s-au angajat să-şi reducă emisiile de dioxid de carbon şi alte cinci gaze cu efect de
seră, aşa-numitul comerţ al gazelor dacă ţările respective menţin sau cresc emisia acestor
gaze.
Protocolul de la Kyoto cuprinde în prezent peste 160 de ţări şi aproximativ 55% din
emisiile globale de gaze cu efect de seră.
La început, protocolul stabilea următoarele principii:
• Kyoto este stabilit la nivelul guvernelor şi este guvernat de legislaţia mondială
existentă sub auspiciile Naţiunilor Unite
• Guvernele ţărilor sunt separate în două categorii generale: ţări dezvoltate, cuprinse în
Anexa 1 (care au acceptat obligaţiile de reducere a GES –gaze cu efect de seră) şi ţări
în curs de dezvoltare, cele neincluse în Anexa 1 (care nu au obligaţii de reducere a
GES)
• Orice ţară din Anexa 1 care nu respectă ţintele stabilite de protocol va fi penalizată
prin scăderea limitei iniţiale cu 30% pentru perioada următoare.
• În perioada 2008-2012, ţările din Anexa 1 trebuie să-şi reducă emisiile cu aproximativ
5% sub nivelurile din 1990 (pentru multe ţări, cum ar fi statele membre UE, acestea
vor fi cu 15% sub limitele aşteptate în 2008). Ţintele de reducere expiră în 2013.
• Kyoto include şi nişte “mecanisme flexibile” care permit economiilor din Anexa 1 să-
şi îndeplinească obiectivele prin achiziţionarea reducerilor de emisii din altă parte, fie
prin schimburi financiare (aşa numita Schemă de Comerţ al Emisiilor la nivelul UE)
sau din alte proiecte privind reducerea emisiilor în economiile neincluse în Anexa 1
prin Mecanismul de Dezvoltare Curată sau în ţările din Anexa 1 prin JI “Joint
Implementation”.
Mecanismele corelative Kyoto au fost stabilite din două motive principale:

• Costul de aliniere la protocol este prohibitiv pentru multe ţări din Anexa 1 (în special
pentru acele ţări precum Japonia şi Olanda, de exemplu, cu eficienţă ridicată, industrii
200
slab poluatoare şi care îndeplinesc în mare măsură standardele de mediu). În acest
sens Kyoto permite acestor ţări să achiziţioneze Credite de Carbon în locul reducerii
GES la nivel intern).
• Acest fapt este văzut ca un mijloc de încurajare a economiilor în curs de dezvoltare
neincluse în Anexa 1 să-şi reducă emisiile de GES, acest lucru fiind viabil economic
ca urmare a vinderii de Credite de Carbon.
Toate economiile din Anexa 1 au stabilit autorităţi naţionale pentru implementarea
protocolului. Ţări precum Japonia, Canada, Italia, Olanda, Germania, Franţa, Spania şi altele
sunt active în ceea ce priveşte promovarea fondurilor guvernamentale de carbon şi
încurajarea fondurilor multilaterale pentru carbon care intenţionează achiziţionarea de Credite
de Carbon de la ţările neincluse în Anexa 1 şi în achiziţionarea de certificate GES cât mai
ieftin posibil.
Teoretic, ţările neincluse în Anexa 1 şi-au organizat propriile autorităţi naţionale
pentru protocolul de la Kyoto. Există totuşi şi o oarecare opoziţie, ţările incluse în Anexa 1
dorind să achiziţioneze Credite de Carbon la cel mai mic preţ posibil, pe când cele neincluse
vor să mărească caloarea acesora.
Protocolul de la Kyoto prevede ca instrumente de realizare a prevederilor următoarele
mecanisme flexibile:
- Joint Implementation (JI, pentru implementarea unor proiecte comune)
- Emission Trading (ET, Piaţa de Emisii)
- Clean Development Mechanism (CDM, Mecanismul pentru o dezvoltare curată)
Ţările cuprinse în Anexa 1 la Convenţia Cadru, între care se numără şi România, pot
derula proiecte comune de tip JI, precum şi CDM. În România, Ministerul Apelor şi
Protecţiei Mediului este Punctul Focal la nivel naţional pentru Convenţia Cadru a Naţiunilor
Unite privind Schimbările Climatice. Un astfel de proiect, de tip JI, trebuie să îndeplinească o
serie de criterii: să poată obţine reduceri mai mari de GES decât cele obţinute prin alte
metode, să fie complementare acţiunilor întreprinse pe plan naţional şi să contribuie la
dezvoltarea durabilă a sectoarelor economiei naţionale.
Obiectivele protocolului
Kyoto intenţionează micşorarea emisiilor de gaze cu efect de seră. Obiectivul este
“stabilizarea concentraţiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să prevină
interferenţe antropogenice periculoase cu sistemul climatic”.
IPCC a prezis în ultimul raport o creştere globală a temperaturii pe Terra cu 1.4°C până la
5.8 °C în perioada 1990-2100. Estimările actuale indică faptul că, chiar cu o implementare
completă şi reuşită a Protocolului de la Kyoto, creşterea temperaturii va fi redusă cu numai
0.02°C - 0.28°C până în anul 2050. Cei care au propus portocolul susţin faptul că este numai
un prim pas pentru a întruni reglementările stipulate în UNFCCC (United Nations Framework
Convention on Climate Change, Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările
Climatice).
201
Situaţia acordului
Ţările participante în cadrul Protocolului de la Kyoto (www.en.wikipedia.com)
Culoarea verde indică ţările care au semnat şi ratificat acordul, galben – ţările care au
semnat şi se speră că vor ratifica tratatul. Se remarcă, cu roşu, Australia şi SUA care au
semnat, dar în prezent refuză să-l ratifice.
Tratatul a fost negociat în decembrie 1997 la Kyoto, Japonia, a fost deschis pentru
semnare în martie 1998 şi închis în martie 1999. Acordul a intrat în vigoare la 16 februarie
2005, după ratificarea de către Rusia în noiembrie 2004, întrunindu-se condiţia de ratificare
de ţările care au peste 55% din emisiile de dioxid de carbon. În octombrie 2006 era ratificat
de 166 de ţări (reprezentând 61.6% din emisiile ţărilor incluse în Anexa 1, excepţiile notabile
fiind SUA şi Australia. Altor ţări, precum India şi China, care au ratificat protocolul, nu li se
cere să-şi reducă emisiile de carbon, în ciuda populaţiei lor însemnate.
Ţările industrializate au convenit să-i reducă cu 5,2% emisiile colective comparativ cu
1990. Scopul este reducerea generală a 6 gaze cu efect de seră – dixod de carbon, metan, oxid
de azot, hexaflorură de sulf, hidro-fluoro-carburi şi penta-fluoro carburi, calculate în medie
pentru perioada 2008-2012. La nivel naţional, reducerile au fost stabilite la 8% pentru UE,
7% pentru Japonia, 0% pentru Rusia şi permit creşteri de 8% pentru Australia şi 10% pentru
Islanda.
Ţări precum China, India şi altele în curs de dezvoltare au fost exceptate de la
cerinţele Protocolului de la Kyoto, deoarece nu au fost principalii contribuabili în ceea ce
priveşte emisia gazelor cu efect de seră în perioada de industrializare, cea considerată cauza
principală a actualelor schimbări climatice. Au fost aduse unele critici în acest sens, aceste
ţări fiind considerate că în viitorul apropiat vor fi în topul emisiilor de GES.
Protocolul reafirmă totodată principiul că ţările dezvoltate trebuie să plătească şi să furnizeze
tehnologie altor ţări pentru cercetări şi proiecte legate de climă.
România a fost prima ţară, cuprinsă în Anexa I a Convenţiei, care a ratificat prin
Legea nr. 3/2001 Protocolul de la Kyoto, obligându-se astfel la o reducere de 8% în perioada
2008 - 2012, faţă de anul de bază (1989), în vederea armonizării cu măsurile Uniunii
Europene, de reducere cu acelaşi procent. Prin H.G. nr. 1275/1996 s-a înfiinţat Comisia
Naţională pentru Schimbări Climatice, organism interministerial fără structura juridică şi cu
rol consultativ, a cărui activitate este coordonată de către Ministerul Mediului şi Gospodăririi
Apelor. Scopul acestei comisii îl reprezintă promovarea măsurilor şi acţiunilor necesare
aplicării unitare pe teritoriul României a obiectivelor şi prevederilor Convenţiei şi
Protocolului.
202
Ca ţară semnatară a Convenţiei Cadru, România trebuie să transmită anual toate
informaţiile relevante într-un format standard. De asemenea, este obligată să creeze un
sistem naţional pentru estimarea emisiilor antropice la surse şi reducerea prin captare,
precum şi o Strategie Naţională pentru Schimbări Climatice. România are obligaţia de
a depune anual inventarul emisiilor de gaze cu efect de seră care nu sunt incluse în
Protocolul de la Montreal.
Un alt program de cercetare la nivel internaţional, care sprijină realizarea prevederilor
din Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice este WCRP, realizat în
cadrul programului numit Parteneriatul pentru Ştiinţa Sistemului Terestru (Earth Science
System Partenership, ESSP). Programul mondial de cercetări climatice (World Climate
Research Programme - WCRP), iniţiat în 1979 pentru studierea sistemului climatic fizic al
Terrei, cu scopul prognozării modificărilor climatice regionale şi globale şi al impactului
activităţilor antropice asupra climatului.
În cadrul programului sunt studiate cantitativ cele patru componente fizice ale
sistemului climatic: atmosfera globală, suprafaţa uscatului, Oceanul Planetar, Criosfera
(calotele glaciare, gheţarii şi învelişul de zăpadă). Datele obţinute din măsurători au permis o
mai bună înţelegere a unor procese esenţiale atmosferice hidrologice şi oceanografice fiind
realizate modele operaţionale care permit prognozele pe termen scurt şi mediu.
S-au făcut studii aprofundate asupra relaţiilor ocean-atmosferă în zonele tropicale ale
Oceanului Pacific fiind precizate particularităţile fenomenului ENSO (El Niño - Southern
Oscillation) şi au fost puse bazele Sistemului global de observare a Oceanului Planetar.
Proiectul experimental referitor la energia globală şi la circuitul hidrologic (Global
Energy and Water Cycle Experiment - GEWEX) oferă date esenţiale referitoare la radiaţie,
nori, aerosoli, precipitaţii şi temperaturi iar proiectul „Procese Stratosferice şi rolul lor în
climat“ (Stratospheric Processes and Their Role in Climate - SPARC) integrează studiile
asupra mecanismelor modificării temperaturii în stratosferă.
Pentru investigarea oceanelor a fost iniţiat proiectul „Experimentul asupra Circulaţiei
Apelor în Oceanul Planetar“ (World Ocean Circulation Experiment - WOCE), considerat
printre cele mai ample studii asupra relaţiilor ocean / atmosferă.
Un alt proiect cu implicaţii majore pentru modificările climei este „Climatul şi
Criosfera“ (Climate and Criosphere-CliC), care se referă la efectele schimbării climei asupra
covorului sezonier de zăpadă, asupra permafrostului, a gheţarilor continentali şi a banchizei
care la rândul lor exercită influenţe ireversibile asupra climei. Criosfera este în acelaşi timp
un indicator sensibil al tendinţelor de încălzire a climei şi prezintă interacţiuni globale cu
oceanul şi cu atmosfera (WCRP, 2001).
Posibilităţile de predicţie ale schimbărilor climei la diferite scări temporale şi spaţiale
formează obiectul de studiu al proiectului „Variabilitatea şi posibilităţile de predicţie ale
climei“ (Climate Variability and Predictability - CLIVAR). Acest proiect se concentrează
asupra colectării şi analizării datelor referitoare la paleoclima.
O atenţie deosebită se acordă elaborării unor modele globale care permit simulări ale
schimbărilor climei în relaţie cu creşterea conţinutului de dioxid de carbon în atmosferă
bazate pe prelucrarea datelor cu ajutorul unor computere performante.
Pentru o mai bună integrare a cercetărilor referitoare la Sistemul Terestru Global, în
anul 2001 a fost organizată o nouă structură denumită Parteneriatul pentru Ştiinţa Sistemului
Terestru (Earth Science System Partenership, ESSP), în cadrul căreia cele patru programe
globale (IGBP, IHDP, WCRP, Diversitas) sunt reunite pentru a desfăşura cinci proiecte
comune.
„Proiectul Global al Carbonului“ (Global Carbon Project – GCP), având ca scop
înţelegerea ciclului global al carbonului, include dimensiunile biofizice şi antropice
ale acestuia, ca şi interacţiunile dintre ele.
203
„Modificările globale ale mediului şi sistemul hranei“ (Global Environmental Change
and Food Systems - GEOCAFS), pune în evidenţă aspectele referitoare la
vulnerabilitatea activităţilor de asigurare a hranei în raport cu modificările globale ale
mediului. În cadrul acestui proiect se elaborează strategii pentru diminuarea
impactului modificărilor globale asupra sistemului de hrană.
„Proiectul privind sistemul global al apei“ (Global Water System Project – GWSP)
studiază modul în care activităţile umane modifică sistemul hidrologic global, precum
şi implicaţiile socio-economice şi de mediu rezultate din modificările antropogene ale
sistemului hidrologic global.
Proiectul „Modificările globale ale mediului şi sănătatea umană“ (Global
Environmental Change and Human Helath), în parteneriat cu Organizaţia Mondială a
Sănătăţii, evaluează impactul trecut, prezent şi viitor al modificărilor globale ale
mediului asupra sănătăţii populaţiei şi urmăreşte introducerea în agenda politică a
măsurilor de diminuare a hazardului şi de adaptare.
Proiectul „Sistemul Modificărilor Globale pentru Analiză, Cercetare şi Instruire“
(Global Change System for Analysis, Research and Training - START) grupează un
sistem de reţele regionale de cercetare cu scopul de a asigura colaborarea dintre
instituţii şi specialişti în vederea cercetării aspectelor regionale ale modificărilor
globale, evaluării impactului rezultatelor la nivel regional, asigurarării unei informări
regionale adecvate a factorilor de decizie şi guvernelor. De asemenea, se urmăreşte
mărirea capacităţilor ştiinţifice în ţările în curs de dezvoltare în domeniul
modificărilor globale ale mediului.
Aceste proiecte reflectă o etapă nouă de cercetare care pune în evidenţă progresele
realizate în acest domeniu în ultimele două decenii şi necesitatea elaborării unor sinteze
interdisciplinare cuprinzătoare.
Indicatori pentru evaluarea efectului indus de schimbarile climatice asupra

ecosistemului agricol
TOGI utilizeaza bazele de date integrate in cadrul proiectului si modelul de simulare

ROIMPEL (simularea dinamicii apei si nutrientilor in sistemul sol-planta-hidrosfera;
simularea dinamicii formarii recoltelor) pentru evaluarea unor indicatori privind efectul
schimbarilor climatice asupra randamentului culturilor agricole (exprimat prin recolta,
fenofaze) si mediului acvatic (exemplu: flux de nitrati proveniti din activitatile agricole).
Drept exemplificare in figurile urmatoare sunt prezentate comparatii intre indicatori
corespunzatori scenariului climatic de baza (1961-1990) si orizontului de timp 2041-2050
pentru care au fost considerate valorile prognozate pentru parametri climatici (temperatura
aerului, precipitatii, nebulozitate) utilizind diferite modele de circulatie globala (GCM) -
HADCM3, PCM si diferite scenarii privind emisiile (a1f1, a2, b1, b2). Sunt prezentate valori
relative ale productiilor (diferenta, raport) pentru doua tipuri de hibrizi (timpurii si semi-
timpurii din clasa FAO2 si tardivi din clasa FAO6) de porumb si pentru griul de toamna. De
asemenea sunt prezentate valorile fluxurilor de nitrati catre corpurile de apa subterana in
cazul culturii de griu de toamna.
Principala concluzie care rezulta analizind acesti indicatori este ca diferentele prognozate
utilizind diferite scenarii de emisii sunt mai mici decit cele corespunzatoare aceluiasi scenariu
de emisii utilizat cu modele GCM diferite.
204
205
206
207
208
209
210
211
212
213
214
215
216
217
218
6.b. Directiva Cadru a Apei
Prin Directiva Cadru a Apei sunt impuse numeroase conditii asupra sistemului agricol in
vederea prevenirii poluarii difuze a apelor de suprafata si de adincime.
In cadrul proiectului TOGI utilizind bazele de date si modelele de simulare dezvoltate in
cadrul proiectului sunt calculati indicatorii necesari aplicarii Directivei Nitratilor- parte
componenta a Directivei Cadru a Apei.
Metodologia de diagnoza a zonelor vulnerabile si potential vulnerabile reprezinta o procedura

pentru integrarea conform unei proceduri standard a informatiilor privind conditiile naturale,
resurselor, metodelor de management agricol si infrastructurii de la nivelul fiecarei comune
realizata in scopul evaluarii riscului de poluare cu nitrati a corpurilor de apa (de suprafata si
freatice) la nivelul unitatilor teritorial administrative de baza (comune, NUTS 5) si a stabilirii
programelor de actiune conform cerintelor Directivei Nitratilor. Principalele straturi de
informatii incluse in metodologia de diagnoza sunt:
o Conditii naturale: relief, sol (descrierea principalelor unitati genetice, functii de
pedotransfer, capacitate de productie), clima (parametri agrometeorologici standard),
utilizarea terenului, corpuri de apa de suprafata si subterane, riscuri naturale
o Resurse: Istoricul productiilor agricole realizate, Numar de animale pe specii si
proprietari,
Conditii socio-economice: distributia terenului in functie de formele de proprietate (corelat cu
fisa fermei), metode de management agricol, capacitati de stocare si epurare a apelor uzate,
existenta retelelor de furnizare a apei potabile si de canalizare.
Metodologie
1. Colectarea bazelor de date. Bazele de date necesare caracterizarii conditiilor naturale

si a celor socio-economice se recomanda a fi integrate intr-un sistem informatic geografic
integrat (SIG)
Limtele de demarcatie a comunelor

Hotarele fiecarei comune sunt preluate din hartile SIG realizate la nivelul tarii. Sunt de
asemenea incluse limitele vetrelor satelor componente
Teren
Panta terenurilor (necesara pentru evaluarea proceselor de scurgere a nitratilor in corpurile de
apa de suprafata) se determina din Modelul Digital al Terenului (pasul retelei de 100 sau 30
m) adaptata dupa modelul GTOPO50 realizat la nivelul intregului glob pe baza informatiilor
de teledectie.
Utilizare terenurilor poate fi preluata din straturile corespunzatoare realizate in sistem SIG
utilizind informatiile de teledetectie (CORINE, LCCS). Acest tip de informatii este furnizat
in retea cu pasul de 30m.
Sol
Tipurile de sol de pe teritoriul comunelor incadrate in zone vulnerabile la poluarea cu nitrati
se recomanda a fi delimitate pe baza studiilor pedologice complexe la scara 1:10.000 in
comunele situate in zona de cimpie si deal si 1:5.000 pentru comunele amplasate in zona de
munte / partial munte. Scara hartilor de sol cea mai mica admisa este 1:200.000 pentru
219
comune relativ omogene situate in zona de cimpie. Parametri minimi de sol care trebuiesc
specificati sunt: tipul de sol si textura.
Clima
Datele de aparitie in medie a primului si ultimului inghet (inclusiv cele pentru cel mai
timpuriu prim inghet, cel mai tirziu prim inghet, cel mai timpuriu ultim inghet, cel mai tirziu
ultim inghet) necesare stabilirii perioadelor de interdictie pentru aplicarea ingrasamintelor
organice pot fi preluate din Statisticile climatice oficiale (Clima Romaniei)
Corpuri de ape de suprafata

Reteaua hidrografica (riuri) si lacurile de pe teritoriul fiecarei comune poate fi preluata din
Cadastrul apelor reprezentata in SIGul realizat de MMGA pentru “Sistemul informatic suport
pentru monitorizarea solului din zonele vulnerabile si potential vulnerabile la poluarea cu
nitrati”. In SIG sunt calculate lungimile / perimetrele corpurilor de apa pe teritoriul comunei
in vederea evaluarii suprafetelor de protectie care urmeaza a fi inerbate.
Corpuri de apa subterane

Delimitarea corpurilor de apa subterane, a virstei si tipului lor se face prin utilizarea hartilor
hidrogeologice (in format electronic) realizate la scara 1:200.000.
Pentru fiecare corp de apa subteran este necesara evaluarea fluxului maxim de nitrati care
poate fi spalat sub adincimea frontului radicular (evaluare corespunzatoare intregii suprafete
de teren agricol amplasata deasupra corpului de apa subteran) care sa nu conduca la
acumulari de nitrati in corpul de apa subteran (care in timp ar conduce la depasirea pragurilor
de concentratii impuse de Directiva Nitratilor). In functie de aceasta valoare de prag a
fluxului si de procesele de transformare a azotului in sol, inclusiv de transferul sau in biomasa
culturilor vegetale, se evalueaza incarcatura maxima de animale (UVM / ha / an) admisa.
Acest procedeu de calcul cuprinde doua etape:
- ETAPA 1: Evaluarea fluxului maxim de nitrati admis pentru a patrunde in acviferele libere
• Pentru a nu avea o acumulare a nitratilor in acviferele libere trebuie ca fluxul de

intrare a nitratilor in acvifer sa fie mai mic sau cel mult egal cu fluxul de iesire al nitratilor
din acvifer
• Fluxul maxim de iesire al nitratilor din acvifer (kgNO3 an-1 ha-1) se obtine prin
raportarea cantitatii totale de nitrati care este eliminata din acvifer prin reteaua corpurilor
de apa de suprafata care il intersecteaza (kgNO3 an-1), la suprafata terenului agricol
corespunzatoare perimetrului acviferului (ha)
• Cantitatea maxima a nitratilor eliminata din acvifer se evalueaza prin inmultirea

cantitatii de apa care dreneaza anual din acvifer spre corpurile de apa de suprafata (m3
an-1), cu valoara limita (50 ppm) a concentratiei de nitrati permisa in corpurile de apa
conform Directivei Nitratilor.
• Cantitatea de apa care dreneaza anual din acvifer in corpurile de apa de suprafata
este evaluata inmultind valorile debitului minim anual (asigurare 80%) al riului cu care se
intersecteaza acviferul (m3 s-1) cu intervalul de timp (1 an = 31536000 s)
220
- ETAPA 2: Calculul numarului maxim de animale (UVM) pentru ca fluxul drenat de nitrati
sa fie cel mult egal cu fluxul permis de dinamica acviferului (calculat la etapa 1):
• Rularea modelului de simulare a dinamicii apei si nitratilor in sol realizat in cadrul

contractului pentru evaluarea fluxului mediu de nitrati spalati sub adincimea frontului
radicular considerind:
• toate unitatile omogene sol-teren
• seria de ani 1960-2000
• culturi de toamna si primavara
• cantitati diferite de gunoi de grajd (0, 2, 4 UVM/ha/an)
• calculul pentru fiecare unitate omogena sol-teren, pe baza outputului modelului de
simulare, a regresiilor patratice intre fluxul de nitrati spalati (kg NO3 an-1) si
cantitatea de gunoi de grajd aplicata (exprimata prin numarul de UVM ha-1)
• calculul pe baza acestor regresii a numarului maxim de animale (UVM ha-1) pentru
atingerea fluxului de nitrati maxim permis de dinamica acviferului (estimat la pasul 1)
• pentru unitatile sol-teren care nu dreneaza intr-un acvifer liber se considera ca
numarul maxim de animale este cel furnizat de Codul de Bune Practici Agricole
In functie de valorile obtinute privind limitele UVM/ha/an corespunzatoare fiecarei unitati

cartografice (rezultata prin intersectia stratului de sol cu cel al utilizarii terenului) se
evalueaza valoarea medie a limitei de incarcare cu animale a unitatii de suprafata agricola la
nivelul comunei.
Infrastructura de aprovizionare cu apa

Lungimea retelei de apa si de canalizare corespunzatoare fiecarei comune este preluata din
Statisticile realizate de fiecare comuna pentru chestionarele care sunt transmise catre
Institutul National de Statistica si din lista de Programe SAPARD aprobate si/sau realizate in
acest domeniu
Productii vegetale realizate

Productiile agricole totale realizate si suprafata afectata fiecarei culturi sunt preluate prin
ancheta locala din inregistarile efectuate in Registrul Agricol al fiecarei comune si/sau din
raportarile efectuate prin formularele R-AGR-1 catre Institutul National de Statistica.
Numarul de animale
Se recomanda colectarea numarului de animale pe specii si a terenului agricol aflat in
proprietate pentru fiecare gospodarie din informatiile cuprinse in Registrul Agricol.
Aceasta operatie deosebit de laborioasa poate fi inlocuita prin colectarea acestor informatii
doar pentru asociatiile/societatile comerciale de pe teritoriul comunelor care au animale
(formularele tip 3 si tip 4 din Registrele Agricole) si a caror valoare UVM / (ha agricol aflat
in proprietate) depaseste valorile limita la nivelul comunei.
2. Integrarea informatiilor intr-un sistem standard de raportare compatibil cu cerintele

UE in domeniu
Informatiile culese prin procedurile punctului 1 sunt integrate intr-o macheta de tip worksheet
pentru analiza unitara a zonelor vulnerabile. In continuare sunt prezentate paginile acestei
machete.
221
222
223
224
225
226
227
228
229
230
3. Elaborarea programelor de actiune
Pe baza informatiilor colectate si sintetizate in cadrul actiunilor de pa punctul 1 si 2 se
elaboreaza Programe de actiune specifice conditiilor fiecarei comune.
Programele de actiune trebuie sa se refere la:
- perioadele de interdictie a aplicarii ingrasamintelor organice din cauza inghetului
- perioada de timp pentru care trebuiesc asigurate capacitatile de stocare
- analiza tipului de gospodarii si acomplexelor care trebuie monitorizate si in care se va
aplica Planul de Management a Nutrientilor
- evaluarea numarului de animale pentru care se permite pasunatul in pasunile
comunale
- specificarea suprafetei terenurilor in care sunt cele mai bune conditii pentru
amplasarea platformelor de depozitare a gunoiului
- evaluarea suprafetei care trebuie sa fie inerbata pentru a asigura protectia malurilor
corpurilor de apa de suprafata.
231

Etapa 3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Etapa 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Obiectiv 1.

Dezvoltarea unui sistem de indicatori pentru monitorizarea si evaluarea

1e. Manual de Proceduri si Protocoale

Obiectiv 2. Testarea indicatorilor si procedurilor propuse pe un set comprehensiv de zone

UP ua Tip de Staţiune Tip de Pădure Descriere sol

* Prelevarea, condiţionarea şi procesarea probelor de sol şi biomasă se face potrivit metodologiei

1. Caracterizarea biometrică şi bioacumulativă a plantaţilori din perdelele forestiere

La speciile forestiere utilizate pentru realizarea perdelelor forestiere de protecţie a câmpului

Comportarea silvoproductivă a speciilor în perdele forestiere diferă de aceea din

volum arboret (mc/ha)

2. Acumularea de carbon în componentele ecosistemice

Acumularea de carbon în biomasă

• Acumularea de carbon în biomasa tulpinii la arborii din perdelele de protecţie

Figura 2. Acumularea de C în biomasa tulpinii la diferite specii forestiere din perdele

• Acumularea de carbon în biomasa rădăcinii la arborii din perdelele de protecţie

La sfârşitul ciclului de producţie acumularea absolută de biomasă/carbon în rădăcină este

Toate speciile au o acumulare însemnată de carbon în rădăcină, între 20 – 25 % comparativ

• Acumularea de carbon în biomasa foliară la arborii din perdelele de protecţie

Tabel 6.Acumularea de carbon în biomasa foliară (tC/ha)

• Acumularea de carbon în biomasa totală la arborii din perdelele de protecţie

La sfârşitul ciclului de producţie acumularea maximă este la salcâm, urmat de plop

Acumularea de carbon în sol şi necromasă

Acumularea maximă de litieră se realizează în perdele de salcâm, faţă de care comparativ

Stoc de carbon (tC/ha) 2

Figura 7. Acumularea de C în litieră la diferite specii forestiere din perdele

Acumularea de carbon în sol

Tabel 8. Acumularea de carbon (tC/ha) în solul din terenul învecinat perdelelor,

Acumularea TOTALĂ de carbon în PERDELE FORESTIERE

Tabel 10. Acumularea totală de carbon (tC/ha)

Figura 8. Acumularea totală de C la diferite specii forestiere din perdele

ACUMULAREA TOTALĂ DE CARBON ÎN PERDELE FORESTIERE LA ORIZONTUL

Tabel 11. Acumularea totală de carbon pe durata a 100 de ani (tC/ha)

Specia / tip de Acumulare totală

Separarea acumulării pe componente de biomasă este realizată pentru a pune în evidenţa

Acumularea de carbon în biomasă nu constituie un criteriu de selectare a speciilor, criteriul

În condiţiile estimării şi raportării emisiilor de gaze cu efect de seră şi necesitatea controlului

Indici ecometrici climatici. Studiu de caz la nivel regional: Câmpia Olteniei.

TMayr = Σ (tV +tVI +tVII +tVIII )/4

Ea exprimă optimul regimului termic pentru vegetaţie în perioada cu activitate

Tab. 1. Indici ecometrici climatici

Indici Indicele Indicele Iar Iar Tetraterma P

Fig. 3. Câmpia Olteniei.Variaţia excedentului şi deficitului de umiditate în perioada 1961-

Fig. 4. Câmpia Olteniei. Dinamica anuală a valorilor indicelui de ariditate De Martonne şi

Fig. 5. Câmpia Olteniei. Dinamica valorilor indicelui de ariditate De Martonne în sezonul

Fig. 8. Câmpia Olteniei. Dinamica anuală a valorilor indicelui de ariditate Thornthwaite

Tab. 2. Valorile decenale şi multianuale ale indicelui erozivităţii climatice

Fig. 11. Dinamica anuală a indicelui erozivităţii climatice în Câmpia Olteniei

B. Indici de evaluare a impactului antropic asupra mediului.

Densitatea populaţiei reprezintă numărul de locuitori aflaţi în relaţie cu teritoriul pe

Densitatea brută a populaţiei în Aria Metropolitană a Municipiului Bucureşti este

Fig. 1. Densitatea populaţiei în Aria Meteropolitană a Municipiului Bucureşti (loc/km2).

Fig. 2 Densitatea fiziologică în Aria Metropolitană a Municipiului Bucureşti (loc/100 ha).

Densitatea agricolă reprezentată ca raport dintre numărul de locuitori care lucrează

Indicele presiunii umane. Presiunea demografică reprezintă „presiunea exercitată

Indicele de naturalitate reprezintă raportul dintre suprafaţa acoperită de pădure şi

Fig. 6. Presiunea umană prin utilizare neagricolă în Aria Metropolitană a

Se remarcă o concentrare a peisajelor cu echilibru ecologic foarte slab afectat şi

Fig. 8 Indicele de naturalitate în Aria Metropolitană a Municipiului Bucureşti după 1989.

4b. Legarea sistemului de indicatori cu cerintele de monitorizare pentru coduri: Codul

CODUL PENTRU BUNE CONDITII AGRICOLE SI DE MEDIU (GAEC)

Termenul “conformitate incrucisata” (“cross-compliance”) semnifică desemnarea

Reglementarea 1782/2003 a condus la o modificare foarte importantă pentru CAP:

• Directiva 79/409/EEC despre protejarea păsărilor sălbatice;