Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala 
Specializare Asistenta Sociala 
Disciplina:Sociologia organizatiilor
Anul II 
  
 
 
 
              

Comunicarea si competitia intr-o

organizatie 
 
 
 
 

Coordonator                                                                             
Studenta  Asist.Univ.Drd.Oana-Lavinia Filip  Dumitru
Nicoleta Alina 
                                                                                                
 
                          
 Resita,2021 

Cuprins

1. Introducere……………………………………………………………pp.2-3
2. Comunicarea interna………………………………………………….p.3
2.1.Comunicarea formala……………………………………………..p.4
2.2.Comunicarea informala……………………………………………pp.4-5
2.3.Comunicarea interna strategica…………………………………….p.5

3. Comunicarea externa……………………………………………………p.6

3.1.Identitatea organizatiei……………………………………………..pp.6-7

3.2.Comunicarea interna operationala………………………………….p.7

3.3.Comunicarea externa strategica……………………………………p.7

3.4.Comunicarea externa de promovare……………………………….p.8

4.Relatia-comunicare interna---comunicare externa concluzii……………..pp.8-9

5.Rolul comunicarii in organizatie si dincolo de ea…………………………pp.9-12

6.Competitia intr-o rganizatie……………………………………………….pp.12-13

6.1.Echilibrul dintre competitive si colaborare…………………………p.13

6.2.Lupta pentru atingerea obiectivelor……………………………..pp.13-14

7.Concluzii………………………………………………………………….pp.14-15

8.Bibliografie………………………………………………………………...p.16
“Daca ar trebui sa numesc un singur instrument universal al conducerii, acesta ar fi
comunicarea

John W. Gardner

1. Introducere
Comunicarea intr-o organizatie presupune punerea de accord a obiectivelor
organizatiei prin realizarea unui dozaj optim intre comunicarea interna si comunicarea externa.
Comunicarea interna intr-o organizatie este liantul care leaga departamentele acesteia, si duce la
buna desfasurare a activitatii. Relatia dintre comunicarea interna si comunicarea externa din
cadrul unei organizatii, este rodul conlucrarii dintre departamentele acesteia, si rezultatul este
imaginea pe care aceasta o transmite in exterior. Pentru a exista comunicare in cadrul unei
organizatii trebuie sa se stie cine comunica, in ce atmosfera, si mai ales ce comunica. “Inainte de
a comunica, cel care doreste sa proiecteze planuri de comunicare trebuie sa obtina un tablou
coerent al organizatiei”.(Cismaru.D.M.,Bucuresti,2008,p.8).

 Pe plan extern, comunicarea se manifesta ca rezultatul comunicarii interne si are ca rol
transmiterea mesajului organizatiei catre publicul tinta al acesteia, de exemplu: o agentie de
publicitate care doreste sa transmita clientilor mesajul: “Fiind cu noi veti fi cunoscuti de toata
lumea.” In felul acesta, daca organizatia a reusit sa comunice eficient mesajul clientilor sai, vom
avea dovada ca exista o relatie foarte buna intre comunicarea interna si cea externa din cadrul
acelei organizatii. Pentru mai multe organizatii din Romania comunicarea interna este abia la
inceput. Majoritatea managerilor din esalonul superior al organizatiilor romanesti, acorda mai
multa atentie identitatii organizationale, deoarece are efecte directe in desfacerea produselor ori a
serviciilor companiei, iar publicul din interior ramane pe planul doi deoarece sunt considerati “ai
nostri, si ei inteleg ca trebuie sa acordam prioritate clientilor”. In realitate, ei sunt cei de care ar
trebui sa se aiba grija in primul rand, deoarece de ei depinde daca imaginea organizatiei
respective este transmisa corect si modelata in asa fel incat organizatia respectiva sa isi atinga
scopurile. In organizatiile romanesti, metodele de comunicare sunt de cele mai multe ori
importate din organizatii din afara tarii, fara a se realiza o adaptare la specificul organizatiei
reusind de cele mai multe ori sa aiba doar o”forma fara fond” . Deci, este de dorit ca pe viitor
modelele de comunicare interna sa se bazeze pe analize reale si pe elemente concrete din interior.

2.Comunicarea interna
Comunicarea interna se refera la schimbul de mesaje ce se realizeaza in interiorul
unei organizatii. Ea imbraca doua forme formala si informala.

 Comunicarea formala are loc atunci cand este transmisa pe canale prestabilite si are loc de
sus in jos, sau de jos in sus, pe cale ierarhica, ori pe orizontala. Si este informala atunci cand
circula pe canale care nu se inscriu in sfera relatiilor de subordonare.

Comunicarea interna, arunci cand poate fi realizata are trei caracteristici de baza care de
obicei sunt alternative(Dumitru.I.,Cizmaru.D.M.,Bucuresti,2007,p.117):

1. Se sprijina pe suporturi informative, canalele de comunicare fiind revistele, ziarele,

reuniunile, computerele, avizierele;

2. Afiseaza o dimensiune strategica, afirmand necesitatea de a comunica eficient, desi in

cele mai multe cazuri nu exista nici un plan strategic de comunicare;

3. Considera informatiile provenite din exterior drept una dintre resursele strategice ale
organizatiei.
 2.1Comunicarea formala
Canalele de comunicare formale sunt proiectate astfel: pe verticala pentru a permite
fluxul de informatii intre diferite niveluri si pe orizontala pentru a permite fluxul de informatii
intre diferite departamente. Directiile formale de comunicare sunt trei:

 de sus in jos,
 de jos in sus si
 pe orizontala, aceasta este situatia ideala .
De cele mai multe ori, in cazul organizatiilor care se afla in plin process de schimbare,
dispare comunicarea pe orizontala, ori este foarte lenta si ineficienta.

In cazul comunicarii pe orizontala se respecta de cele mai multe ori canalele informale,
si astfel se pierde din acuratetea informatiei. Comunicarea de sus in jos trebuie folosita cu
prudenta deoarece exista pericolul desprinderii managerilor de realitatile din organizatie datorita
lipsei de feedback(Dumitru.I.,Cizmaru.D.M.,Bucuresti,2007,p.119).

De aceea acest tip de comunicare trebuie complectat cu cel de jos in sus, pentru a
mentine legatura managerilor cu realitatea din organizatie.

Comunicarea pe orizontala se realizeaza intre managerii de pe pozitii similare din

cadrul organizatiei, fie intre alte persoane din cadrul diferitelor departamente.

2.2Comunicarea informala
Comunicarea informala se poate defini ca fiind drept schimbul de informatii care are
loc in afara canalelor de comunicare oficiale.(Dumitru.I.,Cizmaru.D.M.,Bucuresti,2007,p.120).

Acest tip de comunicare apare de obicei in mod spontan, functioneaza necontrolat si

exsista la toate nivelurile. Comunicarea de acest fel merge in paralel cu comunicarea formala,
fiind cateodata chiar mai eficienta decat aceasta atunci cand informatia ajunsa pe aceasta cale
este saraca sau incompleta. Comunicarea informala are un avantaj dublu: are o valoare utilitara
pentru organizatie, contribuind la apropierea dintre membrii organizatiei, si are si un rol
terapeutic. Contactele de tip informal, sunt cele care contribuie cel mai mult la apropierea dintre
membrii aceluias departament ori a departamentelor diferite. Acest tip de comunicare se inscrie
in sfera relatiilor interumane, si este bines a fie incurajat de catre manageri deoarece acest lucru
duce la sudarea relatiilor la locul de munca si duce la cresterea performantei.

2.3 Comunicarea interna strategica

Pentru comunicarea interna in cadrul unei organizati este foarte
importanta comunicarea interna strategica. Aceasta se poate defini: “un ansamblu de actiuni de
comunicare planificata, cu obiective prestabilite, prin care se mentin in colectivul de angajati
informarea, performanta si increderea in organizatie”(Cizmaru.D.M,Bucuresti,p.80). 

In alta ordine de idei angajatii companiei reprezinta un public cheie, un bun propriu
foarte valoros, de care depinde in cea mai mare masura succesul organizatiei. Un alt motiv
pentru care ar trebui acordata mai multa atentie comunicarii interne, este aceea ca angajatii sunt
cea mai eficienta forma de promovare a organizatiei. Ei pot lauda oricand tot ceea ce are pozitiv
organizatia, fie ca vorbesc cu clientii in timpul serviciului, fie ca vorbesc cu prietenii in timpul
liber. Dupa V. Stancu cuvintele cheie care definesc comunicarea strategica sunt urmatoarele:

1. Sunt activitati deliberate, intentionate, menite sa castige incredere si sa obtina un

feedback din partea celor vizati;

2. Sunt activitati planificate, se desfasoara sistematic, pe baza cercetarii si analizei;

3. Se bazeaza pe realizarile propriuzise ale unui individ sau organizatii;

4. Ratiunea oricarei activitati de relatii publice este interesul public si nu doar obtinerea
beneficiilor pentru o organizatie.
 3. Comunicarea externa
Comunicarea externa, se desfasoara unilateral, dinspre organizatie catre mediul
extern al acesteia. In aceasta situatie nu mai sunt membrii organizatiei cei care intretin legatura
cu exteriorul, ci organizatia ca institutie(Dumitru,I,.Cizmaru,D,M,.Bucuresti,2007,p.123).

 Cei mai multi oameni cred ca acest tip de comunicare se face doar la nivel
managerial, managerul fiind considerat legatura dintre organizatie si mediul extern. Managerul
este intradevar cel care reprezinta organizatia, dar nu este singurul purtator de imagine. In egala
masura si angajatii organizatiei sunt reprezentantii ei si contribuie la imaginea transmisa in
exterior. Legaturile managerului cu exteriorul sunt oficiale, el reprezinta organizatia si
comportamentul lui este predicribil, el nu face altceva decat sa joace un rol. De aceea legaturile
sale externe sunt proiectate in asa fel incat sa intareasca imaginea sa publica deoarece ea
reprezinta mesajul transmis in exterior despre organizatia pe care o conduce.

Annie Bartoli considera ca exista trei tipuri de comunicare externa:

1. Operationala realizata intre membrii organizatiei cu interlocutori din exteriorul

organizatiei;

2. Strategica care consta in construirea sau extinderea unei retele de comunicare;

3. De promovare publicitatea si relatiile publice. Comunicarea externa se refera la

strategia de gestionare a comunicarii, pe care orice organizatie o aplica cu scopul de a comunica
mesaje publicului larg.

3.1 Identitatea organizatiei

 Un bun manager reuseste ca creeze o identitate a organizatiei, care este suma
tuturor acelor indicii vizuale prin care publicul recunoaste compania si o diferentiaza de celelalte.
(L’Etang,J,.Pieczka,M,.London,1996,p.71).

 Identitatea organizatiei este cartea de visita in fata publicului. Ea arata cum este
structurata organizatia, care sunt valorile si caracterul acesteia. Identitatea este elementul
fundamental al strategiei organizatiei, si da posibilitatea publicului tinta al organizatiei sa isi
intareasca parerile despre produsele sau servicile acesteia. Cel mai usor mod de a creea o
identitate organizatiei, este creearea unui logo, ceva care sa o diferentieze de celelalte organizatii,
sa fie usor identificabil si in acelas timp sa fie reprezentativ pentru cultura organizatiei.

3.2 Comunicarea externa operationala

Se refera la faptul ca mare parte din salariati intretin relatii profesionale cu persoane din
mediul extern al organizatiei. Fiecare dintre ei fiind obligati sa comunice in calitate de
reprezentanti ai organizatiei, cu partenerii externi ai acesteia: clienti, furnizori, contractanti,
autoritati publice, eventuali concurenti. Astfel apare o anumita imagine, si anumite mesaje sunt
transmise din partea organizatiei, astfel fiecare persoana cu care intra in contact un membru al
organizatiei isi face o imagine proprie despre acea organizatie.

3.3 Comunicarea externa strategica

Imbraca doua forme de baza: dezvoltarea de relatii cu mediul extern si previzionarea
evolutiei si schimbarilor care se pot produce in exteriorul organizatiei si care pot afecta
activitatea acesteia. Organizatia incearca sa supravietuiasca in mediul extern, care automat este
un mediu concurential, prin construirea de relatii profitabile cu personajele cheie ale mediului.
Nu toate relatiile stabilite la inceput sunt neaparat necesare, dar sunt utile deoarece pe parcurs se
pot dovedi utile in cazul unei crize sau a altui eveniment neasteptat. Previzionarea mediului
extern se realizeaza prin intermediul anumitor membrii ai organizatiei care absorb toate
informatiile considerate strategice.

3.4 Comunicarea externa de promovare

Este un caz aparte, ea se desfasoara unilateral, dinspre organizatie catre mediul
exterior al acesteia. In acest caz nu mai intretin legatura cu mediul extern membrii organizatiei,
ci o intretine organizatia ca institutie. Ea da informatii despre produsele ori serviviile pe care le
ofera, incearca sa amelioreze imaginea de ansamblu ori vrea sa se faca cunoscuta si sa-si
promoveze valorile. Formele principale prin care se concretizeaza acest tip de comunicare sunt:
publicitatea, prin diferite forme mas media ori propriile material publicitare; promovarea
vanzarilor; sponsorizari; mecenat; organizarea de standuri la targuri de specialitate; organizare de
zile ale portilor deschise; actiuni de consiliere si ajutorare a altor institutii similare dar
neconcurentiale prin detasare temporara de personal. Un aspect pe care multi manageri il trec cu
vederea este acela ca fiecare angajat isi poate asuma fara probleme rolul de communicator
extern, mesajul sau fiind centrat pe seriozitatea, eficienta si calitatea de care da dovada
organizatia.

4. Relatia comunicare interna - comunicare externa

concluzii
Dupa cum se observa in capitolele anterioare, comunicarea joaca un rol foarte
important in viata unei organizatii. Relatia comunicare interna – comunicare externa trebuie sa
fie ca un mecanism bine calibrat daca se doreste ca acea organizatie sa aiba performanta. In ceea
ce priveste comunicarea interna din organizatii, canalele de transmitere a informatiei fie ca sunt
formale, fie ca sunt informale, nu trebuie sa fie opturate de nimic pentru ca mesajul care trebuie
transmis in exterior sa fie corect receptionat de catre clientii organizatiei. In cazul in care
organizatia respectiva este in process de reorganizare, ca exemplu din cauza unei fuzionari cu o
alta organizatie, se realizeaza o rezistenta din partea vechilor angajati ai organizatiei si astfel apar
opturarile pe canalele de comunicare. Lipsa comunicarii formale, sau chiar in cazul in care exista
prezentarea situatiilor ambiguu ori incomplet duce la slabirea organizatiei, si mai ales duce la
haos. Atunci cand nimeni nu stie ce are de facut, managerul este rupt de realitatea din interiorul
firmei, se formeaza grupuri formate din vechii angajati, care coalizeaza impotriva noilor angajati,
duce la un mediu de lucru nesanatos. Astfel comunicarea in interiorul organizatiei va fi afectata,
iar odata cu aceasta va fi afectata si comunicarea cu exteriorul. Clientii nu vor mai fi multumiti
de produsele ori serviciile organizatiei, mesajul transmis in exterior va fi unul de slabiciune si
neseriozitate care va duce la prabusirea organizatiei. Pe de alta parte, chiar in cazul unei
fuzionari daca noua conducere va putea implementa valorile organizatiei mama, va arata vechilor
angajati ca noul nu reprezinta altceva decat o imbunatatire a vechilor valori ale organizatiei, va
creea mandale, scurte istorii, vor realiza diverse simboluri care sa arate oamenilor ca au
supravietuit schimbarii, si ca de fapt noul este lucrul de care aveau nevoie pentru a da un nou
suflu vechii organizatii, oamenii vor comunica foarte bine si pe canalele formale si pe canalele
informale din interiorul organizatiei. Se vor creea legaturi informale intre vechii membri si noii
membrii, informatia va curge intre departamente, se va acorda feedback, iar conducerea va putea
sa stie realitatea din interiorul organizatiei datorita aceluias feedback care ii va fi acordat de
vechii membrii ai organizatiei. In acest fel comunicarea interna din cadrul organizatiei va fi
perfecta, si datorita acestui lucru mesajul transmis in afara organizatiei va fi cel correct. Astfel
produsele ori serviciile organizatiei respective vor fi apreciate iar calitatea acestora va fi de
necontestat. In concluzie, daca exista o buna comunicare interna intre departamentele
organizatiei si intre conducere si angajati, cu siguranta comunicarea mesajului dorit de
organizatie in exterior va fi cel dorit, iar acea organizatie va prospera. De aceea, relatia dintre
comunicarea interna si comunicarea externa din cadrul unei organizatii trebuie sa fie bine pusa la
punct daca se doreste obtinerea de performante in domeniul de activitate al organizatiei.

5 . Rolul comunicarii in organizatie si dincolo de ea

 Importanta comunicarii pentru organizatii a fost recunoscuta numai dupa ce a fost
acceptata ideea ca oamenii sunt cel mai important capital al unei organizatii si asupra acestuia
trebuie sa se indrepte in primul rand atentia managerilor pentru a creste eficienta organizatiei.
Comunicarea a fost adusa la valoarea ei si de o dezvoltare fara precedent a mijloacelor de
comunicatie si a tehnologiilor informationale care fac ca informatiile sa circule in jurul lumii cu
viteze uimitoare.,,Multe din neajunsurile manifestate in cercetarile si practicile comunicarii se
datoreaza nereusitei in stabilirea diferentelor conceptuale intre informatie si
comunicare”(Chirica,S,.Cluj Napoca,1996,p.295)
Evolutia si progresul omenirii nu ar fi fost posibile fara comunicarea gandurilor. Ceea ce
avem noi cel mai pretios de la Dumnezeu in afara vietii este cuvantul. Prin cuvant l-am cunoscut
pe Isus si toata slava lui.
In organizatiile cu management clasic nu s-a dat importanta comunicarii pentru ca nu s-a
dat importanta oamenilor. Masinile erau importante, atat de importante incat si omul era
considerat o masina.
O data cu punerea accentului pe oameni lucrurile s-au schimbat privind importanta
acordata muncii si vietii salariatilor. S-a constat ca tratand oamenii altfel decat ca pe masini,
acestia produc mai mult si mai bine.
Acest lucru a dus la marea schimbare de paradigma, care a insemnat o schimbare de
viziune privind salariatii si rolul lor in organizatie.
In zilele noastre rolul comunicarii in toate domeniile vietii este incontestabil si in timp
acest lucru se va evidentia din ce in ce mai mult, inspre folosul generatiilor viitoare, care isi pot
scrie altfel istoria, eliminand o mare parte din conflictele care au macinat generatiile trecutului
din cauza lipsei de comunicare si de intelegere reciproca.
Organizatiile din secolul XXI vor avea mari probleme de supravietuire daca nu vor sti sa
comunice eficient in interes bilateral si/sau multilateral.

Corporatiile se confrunta cel mai mult cu barierele in comunicare generate de diferentele

de cultura, traditie, obiceiuri, mentalitate, religie, de moduri de viata, de sisteme de referinta
diferite (“matricile stilistice” de care vorbea Lucian Blaga) etc, specifice oamenilor din zonele in
care corporatia si-a extins activitatea.
Aceste diferente creeaza corporatiilor greutati privind intelegerea lor cu clientii de origini
diferite si cu salariatii locali angajati in sucursalele lor din toata lumea. Pentru ca aceste bariere
sa fie diminuate sau chiar eliminate corporatiile initiaza programe largi de relatii publice prin
care urmaresc o mai buna cunoastere a specificului oamenilor cu care sunt in relatie pentru a le
intelege comportamentul si pentru a sti cum sa comunice cu acestia pentru a se intelege si a
colabora reciproc. In procesul globalizarii comunicarea are un cuvant greu de spus.

Daca oamenii de afaceri si oamenii politici din tari diferite, care isi propun sa se asocieze
pentru un interes comun, nu vor sti sa comunice eficient intre ei, atunci regionalizarea sau
globalizarea ca deziderat economic, politic si social va fi un esec.
Privind la un nivel mai restrans, nici organizatiile care functioneaza in interiorul granitelor
statului de origine nu vor putea supravietui daca nu vor da importanta cuvenita comunicarii
dintre ele si clientii lor, comunicarii cu salariatii, cu autoritatile locale / nationale, cu mass media
si cu publicul larg.
Daca managerii din unele societati vor intelege in continuare prin comunicare doar - a
vorbi , si nu – cum sa vorbesti, nu se vor bucura la infinit de avantajele de care dispun inca si vor
fi obligati sa acorde in viitor mai multa atentie interactiunilor dintre organizatie si cei din jurul ei.
Managerii previzibili isi gasesc timp sa rezolve atat problemele prezentului cat si sa planifice
actiuni de perspectiva. Pentru a forma un mediu intern stabil, managerii comunica cu salariatii si
recepteaza feed-back-ul de la acestia pentru a rezolva la timp unele probleme, care ignorate ar
putea conduce la o criza.
Stabilitatea mediului intern dintr-o organizatie depinde de modul in care managerii
comunica cu salariatii si iau in considerare nevoile lor de munca si de viata.
Daca managerii sunt indiferenti la problemele salariatilor sau nesinceri sau refuza
dialogul, atunci nici salariatii nu vor avea motiv sa fie devotati organizatiei si sa-i stea alaturi
pentru a depasi momentele critice prin care trece organizatia.
Pentru a-si atrage simpatia si sustinerea publicului din mediul extern organizatiei, managerii
trebuie sa gaseasca sau sa creeze prilejuri prin care sa comunice cu acesta, sa afle problemele cu
care se confrunta comunitatea pentru a putea ajuta in rezolvarea lor.
Managerii viitorului vor fi obligati sa investeasca in tehnologii care sa nu aduca si mai mult
prejudicii mediului natural si sa se implice in masuri reparatorii pentru ameliorarea mediului
inconjurator degradat de inaintasii lor, care au ales cea mai simpla cale – pe de o parte au produs,
iar pe de alta au distrus.
Protejarea mediului ambiant si lupta cu saracia in care traiesc cei mai multi oameni din
lume va trebui sa-i motiveze pe intreprinzatorii viitorului in a produce bunuri de consum, si nu
lacomia de a strange averi imense cu pretul sacrificarii planetei si a vietii insesi.
Poate ca tot globalizarea va aduce cu sine si salvarea planetei ca un revers al medaliei
intereselor economice, care cuprind global lumea. Aceasta pentru ca oamenii din toata lumea vor
intra in contact unii cu altii si vor putea mai usor impiedica distrugerea planetei care afecteaza
intreaga omenire.Ce n-au putut sa faca oamenii de-a lungul secolelor, adica sa se inteleaga intre
ei, va trebui sa faca in viitor pentru a salva planeta si viata si pentru aceasta comunicarea intre
oameni indiferent de nationalitate este vitala.
Esential este ca,in cadrul organizatiei,sa se realizeze o comunicare eficienta,care,,apare
atuci cand oamenii potriviti primesc la timp informatia
potrivita”(Candea,R,.Bucuresti,1996,pp.182-183).

6.Competitia intr-o organizatie

Nu este un secret pentru nimeni ca traim intr-o lume in care ideea de competitivitate
joaca un rol crucial. Astfel, fie ca vorbim despre domeniul sportiv, despre locul de munca sau
despre mediul scolar, peste tot este nevoie sa facem fata unor cerinte si sa depunem efort pentru a
ramane in joc si pentru a ne putea bucura de rezultate. Pana la un anumit punct, incurajarea
competitiei este buna, deoarece ii determina pe indivizi sa ofere ceea ce au mai bun si sa lupte
pentru a castiga. Totusi, la fel ca in aproape orice situatie, excesele nu sunt bune, asa ca nici
competitia impinsa la extrem nu face exceptie de la regula.

Asadar, cand este bine sa incurajam competitivitatea la locul de munca, astfel incat ea sa
fie un beneficiu pentru intreaga organizatie? Atunci cand se produce o deviere de la scopul final
al competitiei, iar atentia cade pe mijloace si nu pe scopul final, astfel incat cei implicati ajung sa
se gandeasca mai putin la lucrul pentru care lupta si mai mult la cei cu care lupta, e bine sa
intelegem ca lucrurile nu au luat turnura dorita. Scopul competitivitatii la locul de munca trebuie
sa fie acela de a-i mentine activi si motivati pe angajati, astfel incat atat ei sa aiba de castigat, la
nivel individual, cat si organizatia din care fac parte.

6.1 Echilibrul dintre competitie si colaborare

O competitie sanatoasa este aceea care reuseste sa scoata la suprafata abilitatile

personalului, care ii inspira pe angajati si care cultiva in ei dorinta de a creste, de a invata, de a
trece la un nivel superior si de a obtine lucruri in beneficiul colectiv si individual. Acei angajati
care se straduiesc sa avanseze si fac pasi importanti in cariera lor, cresterea lor fiind in acord cu
tintele de performanta ale organizatiei din care fac parte, sunt cei care vor aduce si valoare
companiei in care lucreaza. Totusi, nu oricine se simte confortabil intr-un astfel de mediu, astfel
ca vor exista mereu si angajati care vor percepe competitia ca pe o intrecere generatoare de stres.

Atunci cand nu exista un echilibru intre competitie si colaborare, lucrurile pot aluneca pe
o panta periculoasa, distructiva. Uneori, membrii aceleiasi echipe pot ajunge sa se ia la intrecere,
facand orice pentru a obtine rezultate mai bune decat colegii, intr-un timp mult mai scurt, si
punand accentul mai mult pe cantitate decat pe calitate. Astfel de situatii pot duce la conflicte in
cadrul organizatiei sau in cadrul acelorasi echipe, iar rezultatul ar fi un mediu de lucru ostil, un
loc in care angajatii nu ar mai veni cu tragere de inima si din care multi isi vor dori sa evadeze,
pentru a scapa de factorul de presiune.
 6.2 Lupta pentru atingerea obiectivelor

Pentru a evita situatiile in care colegii ajung sa se urasca si chiar sa apeleze la metode
nepotrivite pentru a-si pune piedici reciproc, liderii organizatiei trebuie sa promoveze in randul
angajatilor viziunea companiei ca ansamblu si rolul fiecarei echipe. Cand angajatii vor intelege
ca nu lupta intre ei, ci pentru ei, pentru scopul echipei si organizatiei ca un intreg si ca nu exista
perdanti in acest proces, atunci putem vorbim de o competitivitate sanatoasa. Liderii trebuie sa
seteze obiective echipelor, iar fiecare reusita trebuie sarbatorita si recompensata, pentru a
sublinia importanta contributiei aduse intregii organizatii.

La randul lor, obiectivele individuale sunt importante, insa de reusita fiecarui angajat
depinde reusita tuturor, insa compararea rezultatelor angajatilor cu cele ale colegilor nu este o
practica benefica, deoarece in loc sa ii incurajeze, le-ar provoca acestora mai multa frustrare.
Ceea ce trebuie insa incurajat este imbunatatirea constanta a rezultatelor, astfel ca orice mica
reusita trebuie apreciata, cu scopul de a atinge acel nivel de performanta pe care organizatia si l-a
setat. Competitivitatea atrage succesul, insa doar atunci cand colaborarea este promovata ca fiind
mijlocul prin care acesta poate fi castigat in mod colectiv.

7. CONCLUZII
Ce poate fi mai fascinant decât o comunicare reală şi eficientă ? Dar, oare chiar ştim cu
adevărat, întotdeauna, să comunicăm ? Ne cunoaştem oare, foarte bine, interlocutorii ? Cine sunt
aceştia ? Cum sunt aceştia ? Ce ştiu să facă ? Ce sisteme de valori au ? Doresc, într-adevăr, să
comunice cu noi sau urmăresc alte scopuri ?... Dacă da, care sunt acestea ? Ce motivaţii au ? Iată
numai câteva dintre posibilele întrebări pe care ni le punem în cadrul procesului de comunicare
sau de stabilire a unor contacte interumane în organizaţii. Pentru a reuşi să găsim răspunsul
corect la aceste întrebări şi să adoptăm o atitudine corespunzătoare, cea mai bună cale o
reprezintă studiul sistematic şi experienţa practică a fiecăruia. Omul ca fiinţă supremă a
universului nostru, are un avantaj suplimentar faţă de toate celelalte fiinţe: posibilitatea de a
comunica prin limbaj articulat.
 Comunicarea reprezintă elementul indispensabil pentru funcţionarea optimă a oricărei
colectivităţi umane, indiferent de natura şi mărimea ei. Schimbul continuu de mesaje generează
unitatea de vederi şi de acţiune, prin armonizarea cunoştinţelor privind scopurile, căile şi
mijloacele de ale atinge. Se poate spune că nu există viaţă socială fără comunicare, dar între
persoanele care comunică, există întotdeauna diferenţe de poziţie ierarhică sau statut social,
poziţie economică, vârstă, prestigiu etc., ceea ce conduce la dificultatea de a elabora modalităţi
standard de comunicare.

În principal comunicarea se bazează pe mijloace verbale şi neverbale, dar uneori gesturile

contrazic mesajul verbal. Orice specialist, indiferent de domeniul formării sale, trebuie să ştie să
comunice eficient. Pentru că, de fapt, totul este şi înseamnă comunicare. Iar acest lucru trebuie
învăţat şi exersat cu ambiţie, răbdare şi perseverenţă, până la cele mai mici detalii. Pentru a avea
succes într-o organizatie, comunicarea nonverbală poate fi un instrument eficient care, mânuit cu
abilitate, vă poate fi de un real folos în influenţarea persoanelor din jurul dumneavoastră. Acest
lucru vă permite să transmiteţi mesaje importante chiar în timp ce partenerii vă vorbescPutem, în
schimb să ne folosim de comunicarea nonverbală, să manifestăm o nemulţumire politicoasă prin
clătinarea capului, fără a întrerupe vorbitorul, în timp ce un zâmbet sau un semn aprobator îl pot
încuraja să continue.

În concluzie putem afirma că armonia şi prosperitatea fiinţei umane nu se pot dobândi

numai utilizând unealta limbajului verbal, oricât de mult ar contribui acesta la gloria şi
demnitatea speciei noastre, semnalele nonverbale având, cel puţin, tot aceeaşi însemnătate, aşa
cum bine remarcă filozofia orientală: „Dacă ai să înţelegi sensul cuvintelor, aceasta este
comunicare, iar dacă ai să înţelegi şi sensul tăcerilor, aceasta este o comuniune”.

Existenta unei comunicari de success conduce la obtinerea unor rezultate mai bune intr-o
perioada mai scurta.In plus,se evita dublarea volumului de munca,iar informatiile transmise sunt
mult mai credibile si exacte.
 Bibliografie :
Literatura de specialitate

 Cismaru Diana Maria, Comunicarea interna in organizatii, Editura Tritonic,

Bucuresti, 2008;
 Dumitru Iacob si Cizmaru Diana Maria, Introducere in teoria organizatiilor – zece
teme de managementul organizatiilor, Facultatea de comunicare si Relatii Publice,
Bucuresti, 2007
 L’Etang Jacquie & Pieczka Magda, Critical perspectivs in public relations,
International Thomson Press, London,1996;
 Chirica,Sofia,Psihologie organizationala.Metode de diagnoza si interventie,Cluj-
Napoca,Casa de Editura si Consultanta,,Studiul Organizarii”,1996

Posta electronica

 https://www.academia.edu
 https://www.rasfoiesc.com/business/marketing/comunicare/COMUNICARE-IN-
ORGANIZATII51.php
