Rolul primordial al sistemului de învățământ este cel de informare, de livrare de cunoștințe pentru

beneficiarii săi (elevi). Tendința, de altfel naturală, este de a fi dezvoltată și latura formativă a
beneficiarilor, întrucât aceștia sunt entități vii, cu emoții și sentimente. Se urmărește ca elevii să nu
mai fie doar bine informați, ci și formați pentru a se adapta vieții sociale. Dimensiunea cognitivă a
persoanei trebuie să se armonizeze cu cea afectivă, comportamentală și atitudinală.

Consilierea psihopedagogică promovează sănătatea şi starea de bine, în sensul de funcţionare optimă

din punct de vedere somatic, fiziologic, mintal, emoţional, spiritual şi social. De asemenea, vizează
dezvoltarea personală: cunoaştere de sine, imagine de sine, capacitate de decizie responsabilă,
relaţionare interpersonală armonioasă, controlul stresului, tehnici de învăţare eficiente, atitudini
creative, opţiuni vocaţionale realiste. În plus, are și un rol important de prevenţie: a comportamentelor
de risc, a neîncrederii în sine, a conflictelor interpersonale, a dificultăţilor de învăţare, a disfuncţiilor
psihosomatice, a situaţiilor de criză.

Avantajul consilerii psihopedagogice este că prin activitățile desfășurate se poate oferi consolare,
sfătuire, ajutorare, empatie, o ascultare activă, se poate pătrunde în probleme existențiale, se pot găsi
remedii de combatere a factorilor stresori pentru elevi.

Intervenţiile psihopedagogice au atât efecte pozitive imediate asupra dezvoltării elevilor, cât şi efecte
pe termen lung, prin consolidarea rezistenţei la eşec, la stres şi la situaţii problematice. În acelaşi timp,
însă, este nevoie de o cunoaştere clară a factorilor de risc care ameninţă traseul educaţional al elevilor,
care poate fi obţinută prin construirea unei relaţii autentice cu aceştia, cu familiile lor şi cu actorii
comunitari reprezentativi, aspect pe care școala românească trebuie să-l aprofundeze.