Tema 1.

Organizarea contabilităţii bancare

Contabilitatea bancară este forma evidenţei economice care pe baza principiului partidei duble şi
a egalităţii bilanţiere urmăreşte, înregistrează şi controlează patrimoniul băncii în dinamica modificării şi
transformării acestuia. Pe lângă urmărirea structurii patrimoniului băncii, contabilitatea bancară urmăreşte
şi reflectă fluxurile mijloacelor băneşti dintre agenţii economici (titulari de conturi) prin intermediul
documentelor de plată emise de acestea prin conturile lor bancare.
Reflectarea în evidenţa contabilă are loc în partidă dublă şi partidă simplă în dependenţă de natura
operaţiunilor efectuate. Contabilitatea în partidă dublă asigură:
- respectarea prevederilor politicii de contabilitate acceptate de consiliul băncii;
- înregistrarea cronologică şi sistematică în expresie bănească a tuturor operaţiunilor concomitent
în debitul unor conturi şi în creditul altor conturi în aceeaşi sumă;
- stabilirea totalului rulajelor debitoare şi creditoare, precum şi al soldului final al fiecărui cont;
- ţinerea registrelor contabile pentru reflectarea şi generalizarea informaţiei, care se deschid la
începutul perioadei de gestiune şi se închid la finele ei;
- identitatea datelor evidenţei analitice şi sintetice;
- întocmirea zilnică a balanţei de verificare;
- întocmirea bilanţului contabil şi a raportului de profit şi pierdere al băncii;
- întocmirea altor rapoarte prevăzute de actele normative.
Contabilitatea în partidă simplă se utilizează în cazul operaţiunilor economice, care nu se
finalizează imediat, urmând a se încheia la o dată ulterioară, definită sau nu (conturi condiţionale - numai
debitul sau numai creditul; conturi memorandum - intrare/ieşire).

1.2. Obiectul contabilităţii bancare

Contabilitatea este ştiinţa care se ocupă cu procesul de înregistrare, clasificare, raportare şi de
interpretare a datelor financiare ale unei societăţi. Procesul de înregistrare sau de ţinere a evidenţei
contabile implică măsurarea şi înregistrarea operaţiilor şi tranzacţiile comerciale prin diferite modalităţi:
manual, mecanic sau electronic.
Activele bancare pot fi grupate după cum este prezentat în figura 1.2.

Active

2. Active externe
1. Active interne:

a) numerar în casieriile - activele

c) sume în tranzit e) alte active (credite exprimate în
băncilor; preluate de bănci, profit
b) credite interne, care pot fi între sediile băncii; valute
repartizat, diferenţe nete convertibile;
credite neguvernamentale pe d) active nefavorabile din
termen scurt, mediu şi lung interbancare; - active externe
reevaluarea activelor şi exprimate în
şi credite guvernamentale; pasivelor externe). valute
neconvertibile.
Figura 1.2. Clasificarea activelor bancare

Pasivele bancare includ:

1. Pasive interne:
a) depozite ale clienţilor nebancari care cuprind disponibilităţi la vedere ale agenţilor economici şi
ale populaţiei,economiile populaţiei la vedere sau la termen,depozite în lei, în valuta convertibilă şi
neconvertibilă;
1
 b) sume în tranzit între sediile băncii;
c) pasive interbancare;
d) depozite publice, care cuprind disponibilităţi pentru investiţii de la bugetul de stat,
disponibilităţi ale bugetelor locale, fondul pentru sănătate, disponibilităţi ale asigurărilor sociale de stat,
disponibilităţi ale Trezoreriei statului ş.a.;
d) fonduri proprii care cuprind capitalul social, fondul de rezervă, profitul net, acţiuni, fondul de
risc, alte fonduri;
i) alte pasive.
2. Pasive externe, care cuprind în principal:
a) pasive pe termen scurt, respectiv împrumuturi de la bănci străine, depozite ale băncilor străine,
depozite ale altor nerezidenţi, angajamente şi acorduri bilaterale de plăţi ş.a.;
b) pasive pe termen mediu şi lung exprimate atât în valute convertibile, cât şi în valute
neconvertibile.
Veniturile bancare cuprind :
1. Veniturile aferente dobânzilor;
2. Veniturile neaferente dobânzilor.
Cheltuielile băncii includ:
1. Cheltuieli aferente dobânzilor;
2. Cheltuieli neaferente dobânzilor.
1.4. Organizarea compartimentului contabilitate în bancă
Contabilitatea reprezintă un sistem reglementat de colectare, înregistrare şi generalizare a
informaţiei privind activele, obligaţiunile, capitalul, veniturile şi cheltuielile băncii, mişcarea
(modificarea) acestora prin contabilizarea totală, neîntreruptă a tuturor operaţiunilor economice şi
financiare. Contabilitatea se divizează în contabilitate financiară şi de gestiune.
Contabilitatea financiară are la bază norme privind organizarea şi ţinerea evidenţei acesteia,
prevăzute în actele normative, având ca obiective principale următoarele - prelucrarea şi generalizarea
informaţiei contabile destinate atât pentru necesităţile proprii cât şi pentru relaţiile cu acţionarii, organele
fiscale şi alte persoane juridice şi fizice.
Contabilitatea de gestiune este organizată de către fiecare bancă în funcţie de specificul activităţii
şi necesităţile proprii, având ca obiective principale următoarele:
- stabilirea veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor pe fiecare subdiviziune; rezultatele activităţilor
şi serviciilor prestate de bancă;
- întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pe subdiviziuni şi activităţi;
- urmărirea şi controlul executării acestora în scopul cunoaşterii rezultatelor şi obţinerii
informaţiilor necesare pentru gestiune.
Răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii îi revine conducătorului băncii sau
persoanei împuternicite de către acesta în conformitate cu prevederile actelor normative. În acest scop,
conducătorul asigură condiţiile necesare pentru:
- întocmirea documentelor justificative privind operaţiunile patrimoniale;
- organizarea şi ţinerea corectă a contabilităţii;
- organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului;
- respectarea normelor de întocmire a rapoartelor financiare şi statistice;
- păstrarea documentelor justificative şi a registrelor contabile;
- asigurarea organizării contabilităţii de gestiune adoptată la necesităţile şi specificul băncii.
Contabil-şef este numit în funcţie fiind responsabil de asigurarea:
- controlului asupra înregistrării în conturile contabile a tuturor operaţiunilor economice şi
financiare efectuate;
- întocmirii rapoartelor financiare şi statistice în termenele stabilite;
- prezentării informaţiei operative conducerii băncii şi altor utilizatori, îndeplinind şi alte
obligaţiuni de serviciu în conformitate cu actele normative în vigoare.
Contabilul-şef poartă răspundere pentru elaborarea şi respectarea principiilor metodologice de
organizare a contabilităţii şi poate îndeplini alte funcţii încredinţate lui din acest domeniu.
Contabilul-şef este în drept:
- să stabilească responsabilităţile de serviciu pentru colaboratorii aflaţi în subordine;
2
 - să examineze şi să vizeze contractele şi acordurile încheiate de către bancă pentru recepţionarea
sau vânzarea stocurilor de mărfuri şi materiale, pentru executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor,
precum şi ordinele şi dispoziţiile aferente salarizării personalului băncii.
Numirea în funcţie, eliberarea şi transferarea persoanelor cu răspundere materială (casier, şefii
depozitelor etc.) se coordonează cu contabilul-şef.
Contabilitatea bancară este organizată atât cu ajutorul conturilor sintetice cât şi al celor analitice.
Conturile sintetice reflectă generalizat operaţiunile în valoare bănească. Conturile analitice reflectă
detailat mijloacele şi sursele în valoare bănească şi/sau cantitativă.
1.5. Organizarea zilei de lucru şi circuitul documentelor bancare
Ziua de lucru trebuie să asigure perfectarea în timp util a documentelor de plată, contabile şi de
casă, precum şi reflectarea lor în evidenţa contabilă în conturile bilanţiere şi extrabilanţiere (condiţionale
şi memorandum) cu întocmirea balanţei de verificare.
Băncile determină, de sine stătător, durata zilei operaţionale. Ziua operaţională reprezintă o parte
din ziua de lucru, în timpul căreia se efectuează operaţiunile cu clienţii, precum şi primirea documentelor
bancare pentru reflectarea acestora în evidenţa contabilă.
Programul zilei operaţionale se stabileşte în baza dispoziţiei conducătorului băncii, se
menţionează în graficul de efectuare a operaţiunilor cu clienţii şi se plasează la loc vizibil, dacă actele
normative nu prevăd altele.
Circuitul documentar reprezintă mişcarea succesivă a documentelor bancare de la momentul
întocmirii lor până la transmiterea lor în arhivă. De la organizaţia reuşită a circuitului documentar depinde
reflectarea la timp a operaţiunilor bancare în bilanţul băncii. Pentru aceasta în bancă este întocmit graficul
circuitului documentar.
În graficul circuitului documentar se prevede mişcarea documentului de la o diviziune la alta.
Acest grafic este aprobat de conducătorul băncii. Circuitul bancar intern are loc în baza unor principii
bine determinate:
La efectuarea operaţiilor de casă cu numerarul sunt respectate două condiţii:
1. La încasarea numerarului operaţia efectuată se reflectă în evidenţa contabilă numai după ce
numerarul este încasat în casierie;
2. La eliberarea numerarului operaţiunea se efectuează numai după ce a fost reflectată în
documentul evidenţei contabile.
La efectuarea decontărilor fără numerar, când clienţii sunt deserviţi de aceeaşi instituţie bancară,
documentele memoriale se reflectă în primul rând în Debitul contului plătitorului şi după aceea în
Creditul contului beneficiarului.
Contabilitatea curentă şi controlul asupra operaţiunilor bancare se realizează prin intermediul
documentelor primare de plată, contabile şi de casă.
Operaţiunile economico-financiare efectuate de bancă se reflectă în evidenţa contabilă conform
formularelor prevăzute de actele normative în vigoare, precum şi de regulamentele interne ale băncii.
Operaţiunile în valută străină se înregistrează de către bănci în evidenţa contabilă după cum
urmează:
a) operaţiunile efectuate în cadrul zilei operaţionale se înregistrează în evidenţa contabilă a zilei
gestionare;
b) operaţiunile efectuate în afara zilei operaţionale se înregistrează în evidenţa contabilă a zilei
gestionare sau următoare;
c) operaţiunile efectuate în zilele de odihnă/sărbătoare se înregistrează în evidenţa contabilă în
ziua operaţională precedentă, gestionară sau următoare.
Evidenţa contabilă a acestor operaţiuni se ţine la cursul oficial stabilit pentru ziua în care a avut
loc operaţiunea.
Organizarea activităţii operaţionale prevede stabilirea la bancă a modului de trecere a
documentelor bancare prin toate etapele de prelucrare. Pentru aceasta se întocmesc grafice de deservire a
clienţilor şi scheme de circuit ale documentelor bancare, aprobate de conducătorul băncii.
Toate documentele bancare primite în contabilitate, inclusiv şi cele de la subdiviziunile băncii, în
timpul zilei operaţionale sunt supuse prelucrării şi reflectării în conturile bancare în aceeaşi zi.
Documentele bancare primite după expirarea zilei operaţionale se reflectă în conturile bancare în
următoarea zi operaţională. Ordinea primirii documentelor bancare după expirarea zilei operaţionale se
3
determină de bancă şi se stipulează în contractele încheiate între părţi.
După reflectarea înregistrărilor contabile executate în baza documentelor bancare primele
exemplare ale acestora se broşează în dosarul documentelor zilei, celelalte sunt distribuite conform
prevederilor actelor normative.
Sistemele de prelucrare automată trebuie să permită, în orice moment, reconstituirea elementelor
şi a conţinutului conturilor, a informaţiilor supuse verificării, pornind fie de la datele de intrare, sau în
ordine inversă de la conţinutul sintetic al conturilor, sau a altor informaţii pe baza cărora să se poată
determina datele de intrare.
În sistemele informaţionale de evidenţă contabilă vor fi asigurate mecanisme adecvate de control
al accesului la informaţii, delimitare ale funcţiilor executorilor, administratorilor de sistem etc.
Mecanismele de securitate vor asigura minimizarea posibilităţii de vizualizare şi modificare a
documentelor după introducerea lor în sistem.
Ordinea de perfectare şi conţinutul fiecărei informaţii vor fi definite clar, iar pentru etapa de
introducere a datelor vor fi prevăzute mecanisme adecvate de control în vederea minimizării erorilor.
Toate documentele în sistemul informaţional de contabilitate vor fi înregistrate în ordine cronologică cu
fixarea executorului care a generat documentul şi persoanele care au autorizat aceste documente.
Fiecare informaţie înregistrată în sistemul de evidenţă contabilă va avea la bază un document
justificativ în corespundere cu prevederile actelor normative în vigoare, care pot fi prezentate la
solicitarea clienţilor băncii şi/sau organelor de resort în cazurile prevăzute de legislaţie.
Toate evenimentele petrecute în sistem vor fi înregistrate în mod corespunzător în vederea
asigurării posibilităţii unui eventual control ulterior. În vederea asigurării continuităţii funcţionării
sistemului, vor fi implementate proceduri speciale, care vor asigura integritatea şi confidenţialitatea
datelor prelucrate la toate etapele de prelucrare a lor, inclusiv stocarea, dar şi posibilităţi de restabilire
pentru cazuri excepţionale de cădere.

1.6. Documentaţia bancară şi controlul bancar intern

Documentaţia reprezintă actul scris în care se reflectă executarea operaţiunilor economice sau
modul în care vor fi reflectate acestea.
Documentele îndeplinesc funcţiile prezentate în figura 1.5.

Funcţiile
documentelor
bancare

funcţia de consemnare,
letrică şi cifrică, funcţia de acte funcţia funcţia de funcţia de
cantitativă şi valorică a justificative informativă asigurare calculaţie
operaţiunilor economice

Figura 1.5. Funcţiile documentelor bancare

În funcţie de conţinutul şi destinaţia lor, rolul documentelor se manifestă pe multiple planuri,

sintetizate în criteriile de clasificare a acestora, după cum urmează.
1. După natura operaţiilor la care se referă documentele se împart în:
a) documente privind activitatea financiar – contabilă (imobilizările corporale, activele curente,
salariile, pasivele, rapoartele financiare);
b) documente privind alte activităţii (documente privind activitatea de cercetare, activitatea de
control).
2. După caracterul şi funcţia pe care o îndeplinesc, documentele se împart în:
- documente de dispoziţie (ordin de plată, ordin de plată incaso, ordin de încasare);
- documente justificative (factura, chitanţa);
- documente mixte (cererea de plată, cerere de acreditiv).
3. După locul întocmirii şi circulaţiei, documentele pot fi:
4
 - documente interne (ordin de plată de casă);
- documente externe (ordin de plată, cerere de plată, cec de numerar).
4. În raport cu modul de întocmire, conţinut şi rolul lor în cadrul procesului informaţional –
economic distingem:
a) documente primare (cec de numerar, ordin de încasare, nota de contabilitate);
b) documente centralizatoare (balanţa de verificare).
5. După forma de prezentare, se deosebesc:
- documente tipizate - se întocmesc pe formulare tip strict determinate;
- documente netipizate - se întocmesc pe formulare specifice.
6. După regimul de tipărire şi utilizarea formularelor folosite la întocmirea documentelor se
disting:
- documente întocmite pe formulare cu regim special – au un regim deosebit de tipărire,
numerotare, gestionare, evidenţă, folosire şi păstrare;
- documente fără regim special.
7. După suportul, care depozitează informaţia, se disting:
a) documente pe suport de hârtie;
b) documente pe suporturi magnetice:(benzi, dischete).
8. După numărul operaţiilor economice pe care le cuprind, documentele se împart:
- documente singulare;
- documente cu multiple operaţii.
9. După tehnica întocmirii, se deosebesc:
a) documente care se întocmesc manual;
b) documente care se întocmesc cu mijloace tehnice (calculatoare).
Conţinutul documentelor se concretizează în anumite elemente obligatorii. Dintre aceste elemente
unele au un caracter comun, adică se refera la toate categoriile de documente, iar altele au un caracter
specific.
Caracterul operaţiilor bancare şi diferenţa lor de alte operaţii efectuate în ramurile economiei
naţionale necesită utilizarea unei documentaţii specifice. Documentaţia bancară este elaborată şi
certificată de BNM şi este obligatorie pentru toate unităţile bancare, persoanele fizice şi juridice care
efectuează diferite operaţiuni prin intermediul instituţiilor financiare.
Băncile efectuează zilnic un volum mare de operaţiuni. Aceste operaţiuni necesită o organizare
raţională a lucrului cu documentele. În acest scop documentele bancare sunt standardizate şi unificate.
Standardizarea este utilizarea documentelor unice la efectuarea operaţiunilor similare în toate băncile
comerciale. Unificarea prezintă micşorarea numărului de tipuri de documente pentru operaţiunile
bancare.
10. După caracterul operaţiunilor efectuate documentele se împart în:
- documente de casă;
- documente memoriale;
- documente de memorandum sau extrabilanţiere.
Destinaţia documentelor de casă constă în perfectarea dreptului de încasare şi eliberare a
numerarului în valută naţională sau străină. La ele se referă:
- ordinul de încasare
- borderoul însoţitor;
- ordinul de plată.
Documentele memoriale prezintă documentele utilizate pentru efectuarea operaţiunilor de
decontări prin virament. La ele se referă:
- ordinul de plată;
- ordinul incaso;
- cererea de acreditiv;
- borderou de utilizare a acreditivului.
Documentele extrabilanţiere sunt utilizate la bancă pentru reflectarea operaţiunilor la conturile
extrabilanţiere. La ele se referă: dispoziţii extrabilanţiere pe venit şi dispoziţii extrabilanţiere pe cheltuieli.
Documentul în care sunt corectate: suma, denumirea clientului, numărul contului de decontare nu
sunt primate spre execuţie. Documentele primite la bancă, atât în timpul operativ cât şi după expirarea lui,
5
sunt semnate de executorul responsabil şi de un lucrător al băncii care a verificat operaţiunea. Contabilul-
şef semnează numai documentele ce reflectă operaţiunile de casare incontestabilă de la conturile
clienţilor.
Înregistrările contabile efectuate greşit se corectează cu permisiunea contabilului-şef sau persoanei
împuternicite prin stornarea operaţiunii contabilizate greşit în baza documentelor de corectare - nota de
contabilitate întocmită în baza documentelor justificative. Înregistrarea contabilă a corectărilor se
efectuează în ziua depistării acestora. Corectarea înregistrărilor contabile greşite care necesită trecerea la
scăderi a mijloacelor din conturile clienţilor se efectuează în conformitate cu prevederile actelor
normative.
Documentele de corectare se întocmesc în patru exemplare, dintre care primul exemplar serveşte
pentru corectarea în evidenţa contabilă şi se broşează împreună cu documentele zilei, al doilea şi al treilea
exemplare reprezintă anexe la extrasele de cont, al patrulea exemplar rămâne în carnetul de ordine sau alt
dosar păstrat la contabilul-şef sau la persoana împuternicită.
Documentele justificative care au servit ca bază pentru întocmirea documentelor de corectare se
păstrează în documentele zilei împreună cu primul exemplar al documentului de corectare.
În extrasul de cont analitic în dreptul înscrierii greşite, suma căreia a fost ulterior stornată, se face
în mod obligatoriu menţiunea „Stornare”, indicând data înregistrării corectării şi a numărului
documentului de corectare, precum şi numele persoanei care a autorizat corectarea.
Documentele de plată, contabile şi de casă perfectate conform prevederilor actelor normative sunt
păstrate conform prevederilor legislaţiei. Răspunderea pentru organizarea şi respectarea ordinii de
păstrare a documentelor contabile o poartă conducătorul băncii sau a filialei acesteia.
Din momentul deschiderii dosarelor cu documentele bancare şi până la transmiterea lor în arhivă
acestea se păstrează în încăperile compartimentului de contabilitate. Dosarele cu documentele bancare se
păstrează în birourile de lucru sau în încăperile băncii amenajate special pentru arhivă, dotate cu mijloace
adecvate privind păstrarea documentelor, pentru a preveni degradarea, distrugerea sau sustragerea
documentelor.
Transmiterea dosarelor cu documentele bancare în arhiva băncii se efectuează conform graficului
stabilit, întocmit de către persoana responsabilă de arhivă. Termenele de păstrare a documentelor bancare
sunt diferite, în funcţie de natura, destinaţia şi categoria din care acestea fac parte. Documentele bancare
se păstrează în arhivă în termenele stabilite de fiecare bancă aeprat în corespundere cu recomandările
BNM.
Funcţiile şi obligaţiunile persoanei responsabile pentru ţinerea evidenţei, păstrarea, eliberarea şi
perfectarea formularelor cu regim special se confirmă printr-un ordin al conducătorului băncii.
Controlul intern reprezintă un sistem care asigură desfăşurarea unor operaţiuni eficiente, controlul
corespunzător al riscurilor, desfăşurarea prudentă a activităţii, credibilitatea informaţiilor financiare şi
nefinanciare raportate, atât intern, cât şi extern, precum şi conformitatea cu cadrul legal şi de
reglementare, cerinţele de supraveghere şi regulile şi deciziile interne ale băncii.
Totalitatea procedeelor şi metodelor utilizate de aparatul operativ şi de evidenţă pentru verificarea
operaţiunilor bancare poartă denumirea de control bancar intern. Scopul acestui control constă în
asigurarea integrităţii valorilor băncii şi efectuarea operaţiunilor în corespundere cu legislaţia în vigoare.
Controlul bancar intern se divizează în control preventiv, control curent şi ulterior.
Controlul preventiv este efectuat cu scopul prevenirii efectuării unor operaţiuni bancare în care se
încalcă legislaţia: plăţi de orice fel faţă de furnizori, plata drepturilor salariale, dobânzi şi comisioane ce
urmează să fie plătite, eliberarea în consum a materialelor etc. Controlul preventiv este executat de
contabilul şef al băncii, directori de filiale şi şefi de agenţii.
Controlul curent este efectuat în procesul circuitului documentar şi se ocupa cu verificarea
perfectării documentelor şi operaţiunilor bancare în corespundere cu legea în vigoare. La control curent se
referă şi verificarea registrelor de evidenţă sintetică şi analitică la încheierea zilei de lucru. Controlul
curent este efectuat de executorii responsabili, contabil, şef de secţie. Executorul responsabil la efectuarea
operaţiei de decontare şi casare verifica disponibilul la cont. În unele cazuri în lipsa mijloacelor la cont
documentele sunt achitate dacă clientul întocmeşte cu banca contractul de deservire overdraft. Unui
control riguros sunt supuse documentele privind operaţiunile de casă. La înregistrarea operaţiei la contul
executorului verifică semnătura executorului responsabil din banca plătitoare. Această semnătură
dovedeşte că operaţiunea dată a fost efectuată anterior. Contabilul şef verifica numai ordinul incaso. Un
6
rol important în controlul curent aparţine examinării reclamaţiilor şi plângerilor din partea clienţilor. De
asemenea sunt verificate toate extrasele bancare şi anexele lor. În baza extraselor bancare are loc un
control reciproc a datelor din contabilitatea bancară şi contabilitatea financiară a clientului. Cu toate că
controlului curent sunt supuse toate operaţiunile efectuate la bancă este necesar şi un control ulterior al
acestor operaţiuni.
Controlul ulterior este efectuat periodic - lunar sau trimestrial. Principalele obiective urmărite de
controlul ulterior sunt:
- concordanţa evidenţei contabile sintetice şi analitice la bancă;
- lucrările privind decontările reciproce;
- modul de dirijare a evidenţei tehnico-operative;
- respectarea termenilor de acordare şi rambursare a creditelor şi dobânzilor restante.
Controlul ulterior se divizează în:
- control tematic;
- control complex;
- control total.
Scopul controlului tematic constă în stabilitatea stării de activitate pentru un indicator concret
(tema concreta) pe întreaga instituţie bancară. Acest control este efectuat sau în baza documentelor
respective sau în baza observaţiilor.
Controlul complex constă în controlul activităţii unui lucrător concret sau a unei secţii concrete.
Controlul total constă în verificarea întregii activităţi a băncii.
Mai efectiv se consideră controlul complex. Rezultatele controlului ulterior sunt înregistrate în
Proces verbal.

1.7. Politica de contabilitate a băncii

Politica de contabilitate este totalitatea principiilor şi regulilor de organizare, realizare a metodelor
evidenţei contabilităţii la bancă cu scopul formării sau primirii informaţiei operative, depline, obiective,
financiare şi gestionare. Politica de contabilitate trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
- trebuie să fie deplină – reflectarea deplină în contabilitate a tuturor operaţiunilor economice;
- previzională – pregătirea pentru pierderi neprevăzute;
- prioritatea conţinutului asupra formei – reflectarea în contabilitate a fenomenelor activităţii
economice reieşind nu numai din conţinutul juridic, dar şi din conţinutul şi condiţiile economice;
- raţionalizare şi economisire – ţinerea contabilităţii raţionale şi economic reieşind din condiţiile
serviciile prestate şi mărimii băncii.
Politica de contabilitate este elaborată cu respectarea principiilor prezentate în figura 1.6.

Permanenţa regulilor Ziua reflectării Reflectarea în contabilitate

Corespunderea datelor a
contabile Reflectarea separată a
operaţiilor veniturilor şi cheltuielilor
din bilanţul iniţial cu celîn
Prudenţa
activelor şi pasivelor acea perioadă la care ele se
precedent
referă

Accesul liber la
informaţia bilanţului Neîntreruperea activităţii
contabil

Figura 1.6. Principiile de elaborare a politicii de contabilitate

Politica de contabilitate promovată de bancă cuprinde reglementarea tuturor domeniilor de evidenţă

bancare şi prevede aplicarea unitară a normelor de în toate subunităţile băncii. Ea se elaborează de către
Departamentul Contabilitate şi Finanţe, în conformitate cu SIRF, actele normative ale autorităţilor băncii şi
se aprobă prin deciziile Consiliului băncii.

7
 După aprobarea unor noi standarde, acte legislative sau normative de către organele de resort din
ţară, Departamentul Contabilitate şi Finanţe efectuează modificările respective în Politica de contabilitate a
băncii, care se aprobă în ordinea stabilită.
În procesul utilizării activităţii sale, banca utilizează standarde, regulamente, instrucţiuni, norme şi
proceduri de evidenţă şi dări de seamă financiare elaborate în baza SIRF şi planul de conturi nr. 55/11-01
al evidenţei contabile în băncile licenţiate din Republica Moldova, aprobate în conformitate cu prevederile
legislaţiei naţionale în vigoare sau/şi prin decizii conform Statutului băncii.
Operaţiunile nereglementate de SIRF se contabilizează şi se reflectă în rapoartele financiare în
conformitate cu prevederile Standardelor Internaţionale de Contabilitate.
Principalele SIRF şi IAS şi documente normative aplicate de bancă pentru întreţinerea sistemului
de evidenţă, contabilizarea operaţiunilor bancare în valută naţională şi în valută străină, precum şi de
întocmire şi prezentare a rapoartelor financiare sunt prevăzute în politica de contabilitate. Toate
operaţiunile şi tranzacţiile legale efectuate în bancă urmează a fi reflectate în conturile de evidenţă la data
la care ele au avut loc.

1.8. Planul de conturi al evidenţei contabile în bănci

Sistemul bancar din Republica Moldova s-a dezvoltat şi a progresat de-a lungul timpului. Acest
progres a determinat creşterea rolului şi a gradului de independenţă a instituţiilor financiare, orientarea lor
la experienţa acumulată în practica internaţională.
Toate aceste reforme au dus la trecerea la sistemul de evidenţă şi analiză a operaţiunilor efectuate
în baza standardelor internaţionale ale evidenţei. Rezultatul acestei reorganizării a fost elaborarea Planului
de conturi ale evidenţei contabile în bănci şi alte instituţii financiare din Republica Moldova şi descrierea
conturilor. Prevederile Planului de conturi se extind asupra băncilor licenţiate de BNM din Republica
Moldova, inclusiv asupra sucursalelor băncilor străine licenţiate de către Banca Naţională a Moldovei.
Planul de conturi aplicabil băncilor conţine conturile necesare înregistrării în contabilitate a
operaţiunilor economico-financiare, precum şi conţinutul acestora. El nu constituie temei legal pentru
efectuarea operaţiunilor economico-financiare, ci serveşte numai la înregistrarea corespunzătoare în
contabilitate a operaţiunilor efectuate.
Desfăşurarea în analitic a conturilor sintetice prevăzute în planul de conturi este de competenţa
fiecărei bănci, în funcţie de necesităţile proprii. Conturile analitice se deschid în baza conturilor sintetice
în lei moldoveneşti şi valută străină.
Pentru evidenţierea în clase a grupelor de conturi, iar în grupe a conturilor aparte este folosit
principiul ierarhic.
Ierarhia claselor, grupelor, conturilor este reflectată cu ajutorul sistemului de notaţii numerice din
patru cifre:
Prima cifră a numărului contului reprezintă apartenenţa la clasa contului respectiv.
A doua şi a treia cifră reprezintă grupa contului care include conturi cu apartenenţa economică
omogenă.
A patra cifră reprezintă obiectul concret al evidenţei.
În cadrul acestei structuri fiecare grupă poate include până la 9 conturi. Cu toate acestea, pentru a
evita divizarea conturilor având conţinut general economic, unele grupe includ un număr mai mare de
conturi. În acelaşi timp, într-o grupă se includ conturile care (după cifrele a doua şi a treia) ar fi trebuit
raportate la diferite grupe.
Soldurile conturilor din planul de conturi se utilizează pentru generalizarea informaţiei care
urmează să fie reflectată în rapoartele financiare, întocmite şi prezentate de către bancă.
Evidenţa pe conturile primelor cinci clase (conturi de bilanţ) se efectuează după metoda partidei
duble, care reprezintă modul de reflectare a operaţiunilor economice şi evenimentelor în expresie valorică
concomitent în debitul unui cont şi creditul altui cont a aceleiaşi sume.
Evidenţa pe conturile extrabilanţiere (condiţionale şi memorandum) se efectuează după metoda
partidei simple, care reprezintă modul de reflectare unilaterală a operaţiunilor economice.
Conturile condiţionale sunt destinate pentru evidenţa obligaţiunilor ce depind de anumite
circumstanţe eventuale. După destinaţia operaţiunii efectuate conturile condiţionale se divizează în conturi
debitoare şi creditoare. Evidenţa se ţine prin înscrierea operaţiunilor în debitul/creditul contului şi trecerea
la scăderi prin contabilizarea inversă.
8
 Conturile memorandum sunt destinate pentru evidenţa valorilor şi documentelor importante în
activitatea băncii sau consemnate la aceasta. Evidenţa pe conturile memorandum se ţine după schema
intrare – ieşire, sold.
Folosirea Planului de conturi se simplifică prin aplicarea principiului sincronizării ultimelor trei
cifre din numerele conturilor claselor „Venituri” – „Active” şi „Cheltuieli” – „Obligaţiuni”.
De exemplu:
- contul clasei de „Venituri” 4440 „Venituri aferente dobânzilor la creditele acordate pentru
procurarea/construcţia imobilului”
- contul clasei de „Active” 1440 „Credite acordate pentru procurarea/construcţia imobilului”.
Dezvoltarea în conturi analitice a conturilor sintetice prevăzute în planul de conturi este de
competenţa fiecărei instituţii, în funcţie de necesităţile impuse de anumite reglementări şi/sau raportări,
precum şi de necesităţile proprii.

Tema 2. Contabilitatea fondurilor proprii ale băncii

La nivel teoretic funcţiile fondurilor proprii diferă de cele expuse anterior:
- protejează deponenţii de micşorarea gradului de lichiditate şi sporirea insolvabilităţii băncii;
- absoarbe pierderile neprevăzute pentru a menţine încrederea că în condiţii de criză banca îşi va
putea continua activitatea;
- serveşte la achiziţia clădirilor şi echipamentelor pentru desfăşurarea activităţii;
- serveşte ca o limită impusă pentru extinderea nejustificată a activelor.
Capitalul social al băncii se formează în dependenţă de forma organizatorico-juridică a acesteia. În
cazul dacă banca este o societate pe acţiuni acesta se formează prin emiterea acţiunilor ordinare şi
preferenţiale. Toate acţiunile oferă drepturi şi obligaţii acţionarilor în funcţie de tipul acţiunilor deţinute.
Acţiunile ordinare plasate reprezintă valoarea aporturilor primite de la acţionari în contul achitării
acţiunilor şi este egal cu suma valorii nominale a acţiunilor plasate.
Acţiunile ordinare de tezaur sunt răscumpărate de la acţionari. Acţiunile de tezaur micşorează
numărul acţiunilor ordinare plasate şi nu dau dreptul la primirea dividendelor.
Capitalul suplimentar s-a format în rezultatul vânzării acţiunilor băncii şi prezintă diferenţa între
preţul de vânzare şi valoarea nominală a acţiunilor.
Capitalul de rezervă este format din contul defalcărilor din beneficiu după impozitare în mărimea
stabilită de Adunarea generală a acţionarilor. Capital de rezervă - mijloacele băneşti defalcate din profitul
nedistribuit al băncii care se utilizează pentru acoperirea altor pierderi (cu excepţia pierderilor cauzate de
la nerambursarea creditelor) conform prevederilor legii privind societăţile pe acţiuni.
Profitul nerepartizat se utilizează la stingerea pierderilor perioadei curente, plata dividendelor,
formarea capitalului de rezervă.
La sfârşitul anului de gestiune, repartizarea profitului se va aproba prin majoritatea voturilor
Adunării Generale a acţionarilor. Profitul poate fi distribuit în diverse scopuri, însă unul principal îl
constituie repartizarea mijloacelor băneşti în fondul de rezervă.

Tema 3. Evidenţa contabilă a depozitelor bancare

3.1. Tipuri şi particularităţi ale depozitelor bancare

În funcţie de regimul ratei dobânzii există:

a) depozite cu dobânda flotantă, când banca îşi rezervă dreptul de a modifica în mod unilateral
mărimea ratei dobânzii pe tot parcursul termenului de valabilitate al contractului de depozit, în
dependenţă de evoluţia pieţei;
b) depozite cu dobânda fixă – banca nu va modifica rata dobânzii până la expirarea termenului
indicat în contract;
c) depozite cu dobânda fixă pentru o perioadă de timp – banca va modifica rata dobânzii doar
după expirarea unui termen stabilit în contractul de depozit, în dependenţă de evoluţia pieţei.
Depozitele bancare se materializează prin sume depuse în conturi bancare de titulari sau
transferate de terţi în favoarea titularilor de cont.
Documentele necesare pentru deschiderea contului de depozit sunt:
1. În cazul deschiderii contului personal de către deponent:
9
 - actul de identitate al deponentului în original şi copia acestuia.
2. În cazul deschiderii contului de către o persoana împuternicită:
- actul de identitate al persoanei împuternicite în original şi copia acestuia;
- copia autentificată notarial a actului de identitate al deponentului;
- procura în original sau copia acesteia autentificată notarial.
3. În cazul deschiderii contului de către părinţi sau tutore (curatore) persoanelor care nu au atins
majoratul, persoanelor limitate/lipsite de capacitatea de exerciţiu:
- actul de identitate al persoanei care prezintă actele deponentului în original şi copie;
- certificatul de naştere al deponentului care nu a atins majoratul, sau
- copia autentificată notarial a actului de identitate al deponentului;
- actul autorităţii de tutelă şi curatelă – în cazul când deponentul este prezentat prin tutore
(curator);
- copia hotărârii instanţei de judecată conform căreia persoana a fost declarată limitată/lipsită de
capacitatea de exerciţiu şi necesită instituirea tutelei (curatelei) – în cazul când deponentul este prezentat
prin tutore (curator).
Modificarea şi închiderea conturilor de depozit se efectuează în baza cererii, la prezentarea
buletinului de identitate în original şi a contractului de depozit.

3.2. Contabilitatea operaţiunilor de deschidere a conturilor de depozit

Operaţiunile în conturile de depozit se efectuează în baza actului de identitate şi în baza ordinelor
de încasare/plată sau altor documente specifice, aprobate de către Banca Naţională a Moldovei sau în
baza documentelor interne elaborate de bancă, utilizate pentru perfectarea acestor operaţiuni. Toate
documentele bancare interne perfectate la efectuarea operaţiunilor în conturile de depozit ale persoanelor
fizice vor conţine în mod obligatoriu toate rechizitele prevăzute în document.
Se consideră ca operaţiuni în contul de depozit următoarele:
- deschiderea contului/vărsământul iniţial;
- eliberarea contractului de depozit la deschiderea contului,
- efectuarea vărsămintelor suplimentare;
- eliberarea numerarului;
- calcularea dobânzii;
- plata dobânzii;
- capitalizarea dobânzii.
- prorogarea depozitului;
- transferul mijloacelor băneşti;
- închiderea contului;
- alte operaţiuni ce ţin de conturile de depozit ale persoanelor fizice sau juridice.
Pentru evidenţa operaţiunilor în conturile de depozit sunt destinate grupele de conturi din Clasa 2
„Obligaţuni”, reflectate în figura 3.1 pag.28.

Tema 4. Contabilitatea operaţiunilor din casierie

4.1. Organizarea compartimentului casierie şi tipurile de case

Ca personal operativ în casieriile bancare pot fi angajaţi controlori-operatori şi casieri. Personalul
casieriei cu funcţie de gestionar încheie contracte privind răspunderea materială şi contracte privind
răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor materiale, precum şi orice alte documente referitoare la
aceste probleme. Necunoaşterea legilor şi a normelor de casă nu poate fi invocată în apărare de cei ce
urmează să răspundă material pentru gestionarea incorectă a banilor şi a celorlalte valori. Personalului i se
interzice:
- să încredinţeze altor persoane sarcinile primite privind operaţiunile cu valori;
- să execute direct dispoziţiile altor bănci sau ale clienţilor băncii privind eliberarea sau primirea
de numerar ori de alte valori în contul lor, primirea documentelor de vărsământ sau de plată fără
efectuarea prealabilă a controlului contabilităţii;
- în cazurile de părăsire a locului de muncă să lase banii şi celelalte valori pe mese sau să le lase
deschise, ori cu cheia în broască, casetele de fier şi dulapurile metalice în care se păstrează valorile.
10
 Fiecare casier de ghişeu are locul său de muncă într-o cabină separată. Cabinele sunt dotate cu
casete de fier sau cu dulapuri metalice cu încuietori pentru păstrarea valorilor în timpul programului de
lucru.
Controlorii-verificatori de bani vor avea casete de fier sau dulapuri metalice cu încuietori pentru
păstrarea valorilor în timpul programului de lucru; mese de verificat numerarul, compartimentate cu
geamuri transparente. La părăsirea temporară a locului de muncă verificatorul de bani va introduce
numerarul în dulapul metalic prevăzut cu încuietori, ale căror chei vor fi ţinute de persoanele care
depozitează numerar în acestea.
Pentru maşinile de numărat monede metalice se vor amenaja locuri speciale, care să permită atât
asigurarea securităţii numerarului, cât şi atenuarea zgomotului. Pentru verificarea banilor de către clienţi
se vor amenaja încăperi separate sau spaţii speciale, dotate cu mese şi geamuri transparente. Aceste
încăperi vor fi amplasate cât mai aproape de ghişeul de plăţi.
Accesul în incinta casieriei a altor persoane în afara personalului acesteia, a conducătorului,
gestionarilor de valori, organelor de control ale băncii delegate se realizează doar cu aprobarea
conducătorului băncii respective.
Pentru asigurarea securităţii valorilor care se manipulează şi se păstrează în timpul programului de
lucru de către personalul casieriei se vor instala mijloace tehnice de pază şi alarmă. Aceste mijloace vor
avea capacitatea de a fi declanşate cu uşurinţă de către şeful casieriei, casierii de ghişeu, controlorii-
verificatori, persoanele care supraveghează numărarea banilor de către clienţi şi în caz de necesitate ei vor
avea posibilitate să alarmeze uşor posturile de pază. Şeful casieriei este obligat să verifice zilnic, înainte
de începerea programului, modul de funcţionare a sistemelor de alarmă sonoră instalate în casierie.
Numerarul şi celelalte valori aflate în bancă se păstrează în mod obligatoriu în tezaur, iar în lipsa
acestuia, în seifuri de fier refractate, prevăzute cu cel puţin 2 chei.
Tezaurul este construit în conformitate cu cerinţele tehnice. El este dotat cu rafturi pentru
depozitarea numerarului şi cu instalaţie de aerisire în vederea prevenirii producerii umidităţii şi a altor
factori cu repercusiuni asupra bunei păstrări a bancnotelor şi monedelor metalice şi a altor hârtii şi obiecte
de valoare. Pentru asigurarea securităţii valorilor (inclusiv cel pentru casete), tezaurul trebuie să fie
prevăzut cu mijloace tehnice automate de alarmă.
Amplasarea, proiectarea, construcţia şi organizarea compartimentelor casieriei se stabileşte de
bancă de sine stătător cu condiţia:
a) asigurării integrităţii numerarului şi a altor valori gestionate de bancă, a încăperilor/ spaţiilor
pentru păstrarea acestora;
b) creării condiţiilor necesare pentru efectuarea operaţiunilor cu numerar.
Dotarea casieriei cu echipament special care include, dar nu se limitează la sistemul de
supraveghere video, sistemul de alarmă, sistemul control acces, antiefracţie şi de prevenire a incendiului
se efectuează de bancă, în conformitate cu cerinţele care se stabilesc de sine stătător de către aceasta.
Banca asigură că toate operaţiunile cu numerar sunt executate sub camerele de luat vederi, astfel
încât în cazul unor incidente acestea să poată fi reconstituite.
Fiecare bancă, în funcţie de volumul operaţiunilor efectuate, tipurile de clienţi, poate deschide
diverse tipuri de case în compartimentul casieriei bancare a centralei, filialei, agenţiei. Băncile care
efectuează un volum mai mic de operaţiuni pot comasa aceste activităţi. Un singur funcţionar bancar
poate efectua câteva operaţiuni a caselor comasate.

4.2. Perfectarea documentară şi contabilitatea operaţiunilor de încasare a numerarului

Încasările de numerar includ:
a) depuneri în conturile clienţilor băncii sau persoanelor fizice, deschise la bancă;
b) încasări în numerar generate de activitatea băncii;
c) încasări de numerar de la subdiviziunile aceleiaşi bănci;
d) încasări de numerar de la altă bancă;
e) retrageri de numerar de la BNM.
Casele de încasări ale băncilor primesc depunerile de numerar de la clienţii lor pentru diverse
operaţiuni în timpul programului de ghişeu sau al programului prelungit.
Operaţiunile de primire a numerarului prin casele de încasări se efectuează în baza următoarelor
documente de casă: ordin de încasare, borderou însoţitor.
11
 Depunerea cu ordin de încasare
Ordinul de încasare se întocmeşte pentru depunerile de numerar în operaţiile interne ale băncii,
cum ar fi restituiri de avansuri spre decontare neutilizate, salarii neplătite, depunerea numerarului rezultat
din vânzarea formularelor cu regim special, încasările zilei precedente în timpul programului prelungit de
lucru, încasarea numerarului de la persoanele fizice pentru alimentarea conturilor de depozit, pentru
restituirea creditelor şi în alte cazuri.
Ordinul de încasare se întocmeşte în 3 exemplare, dintre care unul pentru contabilitate, unul pentru
casierie, altul pentru client. Pentru înregistrarea numerarului primit de la BNM în evidenţele casieriei şi
ale contabilităţii şi pentru alimentarea cu numerar a casei de operaţiuni se foloseşte ordinul de încasare
întocmit în 2 exemplare, dintre care unul pentru contabilitate, altul pentru casierie. Acesta se perfectează
de contabil şi se înregistrează în jurnalul de casă. Elementele ordinului de încasare a numerarului se
completează în baza prevederilor expuse în tabelul din anexa 1.
Depunerea numerarului cu borderou însoţitor şi prin genţi sigilate este prezentată în figura 4.4.
pag.38
4.3. Contabilitatea eliberării numerarului
Prin casele de plăţi se efectuează plăţi în numerar în timpul programului de lucru. Sumele plătite
trebuie înregistrate în evidenţele casieriei şi ale contabilităţii. Operaţiunile de eliberare a numerarului prin
casele de plăţi se efectuează în baza următoarelor documente de casă: cecul de numerar; ordin de
eliberare a numerarului.
Casierul plătitor primeşte un avans în numerar din casa de operaţiuni de la casierul-şef la începutul
fiecărei zile operative sau pe parcurs în baza semnăturii depuse în registrul acestuia. Suma avansului
eliberat casierul plătitor va fi stabilită de casierul-şef, respectându-se plăţile programate pentru ziua
respectivă, astfel încât la închiderea casei să nu rămână numerar neutilizat.

4.4. Contabilitatea operaţiunilor în casa de schimb valutar

Casa de schimb valutar are dreptul să cumpere de la persoane fizice şi să vândă persoanelor fizice
cecuri de călătorie în valută străină, precum şi valuta străină în numerar aflată în circulaţie, autenticitatea
şi plătibilitatea căreia nu provoacă dubii.
Operaţiunile de cumpărare a valutei străine de la persoane fizice se efectuează la cursul de
cumpărare pentru persoane fizice în ziua efectuării operaţiunii. Operaţiunile de vânzare a valutei străine
persoanelor fizice se efectuează la cursul de vânzare pentru persoane fizice în ziua efectuării operaţiunii.
Casa de schimb valutar stabileşte de sine stătător cursul de cumpărare şi cursul de vânzare a
valutei străine pentru persoane fizice.
Casa de schimb valutar are dreptul să modifice în decursul zilei lucrătoare cursurile de cumpărare
şi vânzare stabilite cu excepţia cazului când casa de schimb valutar funcţionează 24 de ore.
Dacă casa de schimb valutar funcţionează 24 de ore, atunci:
a) cursurile de cumpărare şi vânzare pot fi stabilite de 2 ori: pentru intervalul de la orele 8
dimineaţa până la orele 20 seara şi pentru intervalul de la orele 20 seara până la orele 8 dimineaţa a zilei
următoare;
b) în caz dacă se practică lucrul în câteva schimburi, este interzisă folosirea diferitor cursuri timp
de un schimb; concomitent trebuie să fie îndeplinite cerinţele menţionate la punctul a.
Pe panourile de reclamă pe care se afişează informaţia despre cursurile de schimb valutar se indică
în mod obligatoriu denumirea casei de schimb valutar.
Informaţia privind cursurile de schimb valutar se afişează pe panoul de reclamă respectând
următoarele condiţii:
a) consecutivitatea afişării valutelor străine: prima grupă de valute străine (dolar SUA, euro), a
doua grupă de valute străine (rubla rusească, leul românesc, hrivna ucraineană), grupa a treia de valute
străine (alte valute străine);
b) afişarea cursurilor de cumpărare şi a cursurilor de vânzare în coloane separate: cursurile de
cumpărare – în coloana din partea stângă, iar cursurile de vânzare –în coloana din partea dreaptă.
La sfârşitul programului de lucru, casele de schimb valutar sunt obligate să sustragă de pe
panourile lor de reclamă informaţia afişată despre cursurile stabilite pentru ziua dată.
Cursul de cumpărare şi cursul de vânzare se stabilesc printr-o dispoziţie, care o semnează
conducătorul şi se legalizează prin ştampila casei de schimb valutar. Dispoziţiile privitor la cursuri trebuie

12
să fie înregistrate într-un registru aparte, care trebuie să fie numerotat, cusut şi adeverit prin semnătura
conducătorului, contabilului şef şi ştampila cu stemă, fiind indicat în scris numărul de pagini în registru.
Primele exemplare ale acestor dispoziţii trebuie să fie păstrate în dosarele casei de schimb valutar.
Zilnic, cu excepţia zilelor nelucrătoare, până la ora 10.00 casa de schimb valutar este obligată să
informeze BNM despre cursurile stabilite de cumpărare şi vânzare a valutei străine.
Casa de schimb valutar poate cumpăra de la banca autorizată şi poate vinde băncii autorizate
valută străină la cursul şi în ordinea prevăzută pentru persoane juridice – clienţi ai acestei bănci
autorizate. Nu se admite efectuarea acestor operaţiuni fără înregistrarea mijloacelor în conturile curente
ale caselor de schimb valutar.
Casa de schimb valutar este obligată să efectueze toate operaţiunile de schimb valutar persoanelor
fizice aplicând maşina de casă şi control în conformitate cu cerinţele actelor juridice în vigoare în
domeniul aplicării maşinilor de casă şi control.
În fiecare casă de schimb valutar trebuie să fie afişate la locuri vizibile pentru clienţii:
a) informaţia despre comisioane, mărimea plăţii suplimentare obligatorii şi despre cursurile de
cumpărare şi vânzare a valutei străine pentru persoane fizice, stabilite în casa de schimb valutar în ziua
dată;
b) lista cu numele şi prenumele funcţionarilor casei de schimb valutar, care deservesc clienţii în
ziua dată;
c) originalul licenţei;
d) avizul accesibil clientelei pentru a înainta reclamaţii, obiecţii sau propuneri cu privire la
activitatea casei de schimb valutar;
e) orarul de lucru;
f) alte documente necesare.
În casele de schimb valutar trebuie să existe extrasul deciziei cu privire la numirea casierului în
funcţie.
Casa de schimb valutar este obligată să informeze clientela sa despre regulile şi normele de
introducere a valutei în ţară şi de scoatere a valutei din ţară, stabilite în Republica Moldova.
La cumpărarea – vânzarea valutei străine nu se admit restricţii după nominalul bancnotelor, anul
de emisie a acestora, precum şi alte restricţii cu excepţia celor stabilite de BNM.

4.5. Evidenţa contabilă a altor mijloace băneşti

Contul 1004 „Numerar în alte subdiviziuni” este destinat pentru evidenţa numerarului în monedă
naţională şi în valută străină existent în casieriile altor subdiviziuni (reprezentanţe sau agenţii). În debitul
contului se înregistrează numerarul primit în casieria altei subdiviziuni (reprezentanţă sau agenţie). În
creditul contului se înregistrează eliberarea numerarului din casieria altei subdiviziuni (reprezentanţă sau
agenţie). Soldul contului este debitor şi reprezintă numerarul existent în casieria altei subdiviziuni
(reprezentanţă sau agenţie).
Cardul de plată este un suport de informaţie standardizat şi, după caz, personalizat prin
intermediul căruia deţinătorul, de regulă, cu utilizarea numărului personal de identificare al său şi/sau a
unor alte coduri care permit identificarea sa, în funcţie de tipul cardului de plată are acces la distanţă la
contul de plăţi la care este ataşat cardul de plată în vederea efectuării operaţiunilor de plată.
În funcţie de caracteristicile de identificare se pot distinge următoarele tipuri de carduri:
a) card personalizat – card de plată care este ataşat la un cont de plăţi şi pe care este
tipărită/embosată informaţia despre deţinător;
b) card preplătit – card de plată care nu este personalizat şi care poate fi procurat, fără depunerea
cererii de emitere a acestuia. Acest card se emite numai în lei moldoveneşti cu un nominal anumit şi nu
poate fi suplinit. Nominalul maxim al cardului preplătit nu poate depăşi suma de 2500 lei;
c) card personificat – card de plată care este ataşat la un cont de plăţi şi pe care nu este
tipărită/embosată informaţia despre client. Acest card se emite numai în lei moldoveneşti prin
completarea cererii de emitere a cardului, cu furnizarea datelor şi documentelor necesare pentru
identificarea deţinătorului în evidenţa internă a prestatorului de servicii de plată. Cardul personificat poate
fi emis şi după epuizarea mijloacelor băneşti utilizate aferente cardului preplătit (limita căruia a fost
stabilită la emiterea acestuia) cu furnizarea datelor şi documentelor necesare pentru identificarea
deţinătorului în evidenţa internă a băncii.

13
 În funcţie de provenienţa mijloacelor băneşti disponibile în contul deţinătorului de card
personalizat/personificat se disting următoarele tipuri de carduri de plată:
a) card de credit, prin intermediul căruia deţinătorul dispune de mijloacele băneşti oferite de
emitent sub forma unei linii de credit;
b) card de debit, prin intermediul căruia deţinătorul dispune de mijloacele băneşti depuse la
prestatorul de servicii de plată şi care poate oferi posibilitatea acordării unei facilităţi de overdraft
(descoperit de cont) în cazul insuficienţei mijloacelor băneşti în contul acestuia.
Deţinătorii de carduri bancare au posibilitatea de a-şi transforma banii de cont în numerar prin
intermediul bancomatului.
Bancomatul (distribuitorul automat de numerar) este un dispozitiv electromagnetic ce permite
utilizatorului autorizat să retragă numerar sub formă de bancnote şi monedă metalică.
Pentru alimentarea bancomatului şi scoaterea din acesta a numerarului, printr-un ordin al
conducătorului băncii se desemnează responsabili ai băncii, unul dintre care este casier sau încasator.
Cheile de la bancomat sunt deţinute de aceşti angajaţi. Alimentarea bancomatului cu numerar se
efectuează pe măsura necesităţii, în baza Cererii scrise a casierului responsabil de deservirea
bancomatului.
În baza informaţiei tipărite de bancomat, contabilul băncii emite ordinul de încasare pentru
numerarul predat în casă şi ordinul de plată pentru reflectarea pe conturile de card ale clienţilor, care se
întocmesc în 2 exemplare, unul pentru contabilitate, altul pentru casierie.

Tema 5. Evidenţa contabilă a operaţiunilor de decontări

5.1. Contabilitatea decontărilor în baza ordinului de plată
Una din funcţiile principale a băncilor comerciale constă în efectuarea decontărilor la cererea
clienţilor, în conformitate cu care băncile efectuează operaţiuni de decontare şi transferarea mijloacelor
băneşti, figurând în calitate de intermediar în organizarea mişcării mijloacelor băneşti. Viramentul este un
procedeu special de plată prin care se înfăptuieşte transferul resurselor monetare de la o persoană la alta
prin debitarea contului debitorului şi creditarea, în aceeaşi valoare, a contului beneficiarului. În acest caz,
se utilizează moneda scripturală.
Din punct de vedere macroeconomic, viramentul are următoarele caracteristici:
A. Decurge din specificul circulaţiei monetare ca procedeu de transfer al monedei scripturale.
Din acest motiv, reglementarea viramentului ca procedeu influenţează viteza de circulaţie a monedei şi,
totodată, volumul masei monetare în circulaţie;
B. Viramentul este un transfer de creanţe, deoarece se efectuează prin intermediul conturilor
bancare, iar contul e valoarea creanţei pe care o deţine titularul contului asupra băncii. Prin virament
plătitorul îşi micşorează dreptul de cerere la bancă prin micşorarea volumului creanţelor, transferându-le
respectiv beneficiarului.
Cea mai mare parte a operaţiunilor bancare se desfăşoară cu clientela. Potrivit legislaţiei în vigoare
persoanele fizice şi juridice pot să-şi deschidă unul sau mai multe conturi curente, la bănci diferite. În
aceste conturi se înregistrează depuneri (încasări în numerar), retrageri (plăţi în numerar), precum şi
plăţile fără de numerar dispuse de titularii conturilor.
figura 5.1.
Contul curent bancar este contul deschis de bancă pentru titularul de cont, care serveşte la
înregistrarea în ordine cronologică a operaţiunilor în numerar şi/sau fără numerar efectuate în/din acest
cont în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Contul Loro este contul bancar deschis de către o altă bancă la banca dată.
Cont provizoriu este contul bancar deschis pentru persoanele fizice şi juridice pe o perioadă de
timp limitată, destinat acumulării de mijloace băneşti suficiente pentru formarea capitalului social.
Contul Nostro este contul bancar deschis de bancă în altă bancă.
Sistemul de codificare a conturilor este conceput astfel încât conţine o cantitate de informaţii
referitoare atât la client, cât şi la bancă. Numărul de cont este construit pe două niveluri:
- nivel sintetic;
- nivel analitic.
Nivel sintetic al contului este format din patru caractere şi reprezintă clasa, grupa, subgrupa şi tipul
contului. Nivelul sintetic al conturilor utilizat de bănci trebuie să fie aprobat de BNM.

14
 Nivel analitic al unui cont include un număr de caractere ce poate varia de la câteva caractere la
douăsprezece. Aceste poziţii sunt folosite la identificarea mai multor tipuri de date pentru a facilita
operaţiunile în cont sau ca informaţii de gestionare solicitate de bancă. Caracterele la nivelul analitic
redau următoarele: cifra-cheie a băncii, codul băncii, al filialei, numărul clientului, tipul clientului,
indicatorul de valută, alte informaţii.
Conturile curente pot avea şi solduri debitoare:
- în condiţii accidentale, neautorizate (overdraft);
- în situaţia evidenţierii în acest cont a sumelor utilizate provenite din credite acordate în baza
unui contract prin care instituţia de credit se angajează ca pe o anumită durată de timp să împrumute
clientelei fonduri utilizabile în mod fracţionat, în funcţie de nevoile acesteia;
- în situaţia evidenţierii în acest cont a creditelor acordate clientelei, în limita unui nivel global de
credit, care acoperă ansamblul nevoilor de exploatare ale acesteia şi este stabilit potrivit bugetului
previzional de trezorerie;
- în situaţia evidenţierii în acest cont a facilităţilor de trezorerie acordate titularilor cardurilor,
conform contractelor, prin admiterea acoperirii ulterioare a sumelor plătite.
Relaţiile interbancare sunt relaţii dezvoltate între bănci diferite, privite ca persoane juridice
independente. În acest caz avem următoarele tipuri de relaţii:
a) relaţii dintre bănci şi banca centrală, derulate prin intermediul conturilor curente deschise de
bănci la banca centrala;
b) relaţii interne sau relaţii desfăşurate între băncile aparţinând aceluiaşi sistem bancar,
c) derulate prin intermediul sistemului de compensare interbancară sau utilizând relaţiile de
corespondent create;
d) relaţii externe dintre bănci ce aparţin unor sisteme bancare diferite. Acestea sunt în general
relaţii de corespondent sau de parteneriat cu bănci străine.
Relaţiile pe piaţa interbancară pot crea creanţe şi datorii, respectiv creditori şi debitori.
Plăţile interbancare în Republica Moldova presupun plăţi realizate între două bănci participante:
- plăţile dintre băncile licenţiate şi Banca Centrală prin intermediul conturilor curente ale clienţilor
şi contul corespondent al băncii în BNM;
- plăţile interne între diferite bănci licenţiate prin intermediul relaţiei de corespondenţă şi a
conturilor „Nostro” şi „Loro”;
- plăţile externe dintre bănci din diferite state prin relaţii de corespondenţă sau de parteneriat cu
bănci străine.
Pentru toate persoanele juridice şi fizice care utilizează transferuri de credit la bancă sunt
obligatorii următoarele noţiuni:
1. Prestator de servicii de plată – banca licenţiată şi prestatorul de servicii de plată nebancar,
care au dreptul de a presta servicii de plată în conformitate cu articolele 4 şi 7 din Legea nr. 114 din 18
mai 2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică;
2. Prestator de servicii de plată nebancar – societatea de plată, furnizorul de servicii poştale în
calitate de prestator de servicii de plată, societatea emitentă de monedă electronică în calitate de prestator
de servicii de plată;
3. Beneficiar al plăţii - persoana care este destinatarul fondurilor ce au făcut obiectul unei
operaţiuni de plată de transfer de credit;
4. Prestatorul plătitor - prestatorul de servicii de plată care în baza ordinului de plată efectuează
transferul de credit;
5. Prestatorul beneficiar - prestatorul de servicii de plată care finalizează transferul de credit
efectuând operaţiunile relevante;
6. Codul BBAN (Basic Bank Account Number) – şir de caractere care identifică în mod unic la
nivel naţional contul unui client deschis la o bancă;
7. Codul IBAN (International Bank Account Number) - şir de caractere care identifică în mod
unic la nivel internaţional contul unui client deschis la o bancă;
8. Emitent - persoana care emite un ordin de plată;
9. Ordinul de plată - dispoziţie a plătitorului adresată prestatorului de servicii de plată pentru
executarea transferului de credit;

15
 10. Plătitor - persoana care este titularul unui cont de plăţi şi care autorizează un ordin de plată
(iniţiază sau permite executarea unui ordin de plată) din acel cont de plăţi.
Transferul de credit
Ordinul de plată se emite:
a) într-un singur exemplar în cazul emiterii de către banca plătitoare la efectuarea transferului de
credit în nume şi pe cont propriu;
b) în 2 exemplare în cazul emiterii de către titularul de cont bancar, precum şi de către banca
plătitoare la efectuarea transferului în numele titularului de cont bancar;
c) în 3 exemplare în cazul emiterii de către titularul de cont bancar la efectuarea transferului de
credit în adresa Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei”, la care se anexează la necesitate şi 3 exemplare
ale listei destinatarilor mijloacelor băneşti.
Ordinul de plată se prezintă spre executare la banca plătitoare de către emitent sau de către
persoana împuternicită a acestuia în ziua în care a fost emis, iar în cazul emiterii ordinului de plată de
către unitatea Trezoreriei de Stat, acesta se prezintă spre executare la banca plătitoare cu data emiterii în
decursul anului bugetar curent.
În cazul când banca este bancă plătitoare se acceptă spre executare ordinul de plată dacă sunt
respectate următoarele condiţii:
- plătitorul are deschis cont bancar la banca plătitoare în conformitate cu prevederile actelor
normative în vigoare;
- mijloacele băneşti din contul plătitorului sunt suficiente pentru efectuarea transferului;
- asupra mijloacelor băneşti din contul plătitorului nu sunt aplicate restricţii privind utilizarea
acestora din partea organelor abilitate prin lege;
- la ordinul de plată este anexat documentul justificativ, în cazul în care acest fapt este prevăzut de
actele normative în vigoare.
Ordinul de plată neacceptat spre executare se restituie de către Bancă emitentului cu indicarea
motivului refuzului.
Elementele obligatorii ale ordinului de plată utilizat la efectuarea transferului de credit în
monedă naţională sunt:
1. Denumirea documentului de plată;
2. Tipul documentului de plată nr. 1;
3. Numărul ordinului de plată, maximum 10 simboluri;
4. Data emiterii ordinului de plată (ziua şi anul în cifre, luna în litere);
5. Suma în cifre, maximum 15 simboluri, urmată de suma exprimată în litere, maximum 150
simboluri;
6. Denumirea/numele şi prenumele plătitorului/beneficiarului conform documentului care
certifică înregistrarea/identitatea acestuia, cu indicarea apartenenţei plătitorului/beneficiarului la categoria
de rezident/nerezident conform legislaţiei valutare, maximum 105 simboluri;
7. Numărul contului de plăţi al plătitorului/beneficiarului, maximum 21 simboluri;
8. Numărul contului trezorerial al plătitorului/beneficiarului, se completează numai la efectuarea
transferului bugetar, maximum 29 simboluri;
9. Codul fiscal al plătitorului, respectiv codul fiscal al beneficiarului, maximum 13 simboluri,
după caz, urmat prin bară de codul subdiviziunii plătitorului/beneficiarului, pentru care se achită obligaţia
faţă de bugetul unităţii administrativ-teritoriale, atribuit de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat,
maximum 4 simboluri, în total maximum 18 simboluri. În cazul în care plătitorul/beneficiarul este o
persoană nerezidentă care nu deţine cod fiscal, rubrica dată nu se completează;
10. Denumirea prestatorului (filialei prestatorului) plătitor/prestatorului (filialei prestatorului)
beneficiar, maximum 105 simboluri;
11. Codul băncii (filialei băncii) plătitoare, respectiv cu codul băncii (filialei băncii) beneficiare,
maximum 11 simboluri. În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată se deserveşte la un prestator de
servicii de plată nebancar, se indică codul băncii prin intermediul căreia se efectuează decontarea finală.
Acest cod poate fi indicat nemijlocit de către prestatorul de servicii de plată nebancar, cu excepţia cazului
în care plătitorul şi beneficiarul se deservesc la acelaşi prestator de servicii de plată;
12. Destinaţia plăţii – se indică scopul plăţii/transferului şi se face referinţă la documentele
relevante în baza cărora se efectuează plata/transferul, maximum 210 simboluri;
16
 13. Tipul transferului, cu indicarea transferului de tip normal/urgent;
14. Menţiunile emitentului - se aplică semnătura/ile persoanelor cu drept de semnătură şi, după
caz (în cazul în care emitentul dispune de ştampilă), ştampila emitentului; în cazul ordinului de plată
întocmit şi transmis în mod electronic, se efectuează autentificarea electronică a documentului de plată în
conformitate cu condiţiile contractuale şi legislaţia în vigoare;
15. Data executării – se completează de către prestatorul de servicii de plată, în cazul efectuării
unui transfer de credit normal sau urgent. În cazul transferului de credit executat la o dată viitoare a plăţii,
data de executare a acestuia urmează a fi indicată de către prestatorul de servicii de plată în imediata
vecinătate a rubricii respective;
16. Menţiunile prestatorului plătitor - se aplică, pe toate exemplarele părţilor implicate, semnătura
şi ştampila prestatorului de servicii de plată privind acceptarea sau refuzul ordinului de plată, se indică
codul tranzacţiei (maximum 3 simboluri) în conformitate cu Regulamentul cu privire la sistemul
automatizat de plăţi interbancare şi data primirii ordinului de plată; în cazul ordinului de plată transmis în
mod electronic se va indica data/timpul executării tranzacţiei electronice şi tipul sistemului de deservire
bancară la distanţă sau alte sisteme electronice, în conformitate cu actele normative ale Băncii Naţionale a
Moldovei.
Efectuarea decontărilor între filialele băncii este urmată de deschiderea conturilor Nostro a
filialelor în oficiul central al băncii. În acest caz mijloacele băneşti ale filialei sunt păstrate în oficiul
central al băncii, în evidenţa lui se reflectă pe conturile Loro ale filialelor.

5.4. Expedierea şi recepţionarea documentelor electronice prin sistemul informaţional automatizat

creare de circulaţie a documentelor electronice
între Serviciul Fiscal de Stat şi bancă
Instituţia financiară și prestatorii de servicii de plată întocmesc și expediază, prin intermediul
sistemului informațional automatizat de creare și circulație a documentelor electronice (SIA CCDE) pe
adresa Serviciului Fiscal de Stat, următoarele documente:
- certificatul privind deschiderea conturilor bancare/de plăți;
- certificatul privind modificarea sau închiderea contului;
- cotorul dispoziției de suspendare;
- comunicatul privind înscrierea mijloacelor bănești la cont, în cazul suspendării operațiunilor la
conturile bancare/de plăți;
- informația privind executarea deplină sau parțială a ordinului incaso;
- comunicatul informativ privind disponibilul în conturile bancare/de plăți;
- informaţia privind rulajul mijloacelor bănești, soldul pe conturile bancare/de plăți, tranzacţiile şi
operaţiunile efectuate.
În figura 5.5 este prezentată ordinea executării ordinului incaso în cazul sistemului informaţional
automatizat de creare și circulație a documentelor electronice (SIA CCDE).

Tema 6. Contabilitatea creditelor bancare

6.1. Definirea şi clasificarea creditelor bancare

Deci, conform criteriilor indicate în figura 6.1, creditele bancare se clasifică astfel:
1) după grupele de debitori:
- credite acordate guvernului;
- organelor publice locale;
- credite acordate altor bănci;
- credite acordate altor companii financiare;
- credite de afaceri (companiilor, firmelor, persoanelor juridice);
- credite personale (persoanelor fizice);
2) după scopurile de acordare:
- conform direcţiei de utilizare: bugetare, industriale, agricole, comerciale, instituţionale, de
consum ş.a.;

17
 - conform sferei de funcţionare: credite pentru finanţarea capitalului fix, credite pentru
finanţarea capitalului circulant;
3) după mărime:
 mari (reglementate de acte normative);
 mijlocii;
 mici;
4) după termenul de achitare:
- până la 1 an;
- între 1 şi 5 ani;
- mai mult de 5 ani;
5) după asigurare:
 credite negarantate sau neacoperite,
 credite garantate sau acoperite: cu gaj, ipotecă, garanţii, asigurate etc.;
6) după modul de rambursare:
a) achitate la scadenţă;
b) credite achitate în rate;
7) după modul de acordare:
- credite acordate o singură dată;
- liniile creditare;
- credite compensatorii;
8) după tipul dobânzii:
 cu dobândă fixă;
 cu dobândă variabilă;
9) în funcţie de momentul achitării dobânzii:
 cu dobânda plătită la sfârşitul perioadei de creditare;
 cu dobânda plătită periodic de creditare;
 cu dobânda plătită la începutul perioadei de creditare;
10) conform valutei creditului:
 în valută;
 în monedă naţională;
11) după calitate:
- credite performante;
- credite neperformante;
Tipurile de credite acordate de bănci sunt în continuă diversificare în concordanţă cu cerinţele şi
necesităţile clienţilor. Actualmente, băncile pun la dispoziţia clienţilor lor un spectru larg de produse
credite în funcţie de direcţiile politicii de creditare şi limitele de creditare impuse de legislaţie.
Formele de credit corespund structurii relaţiilor de credit, reflectând particularităţile creditorului şi
debitorului, precum şi întrebuinţarea valorii împrumutate. Totodată, e necesar să se aibă în vedere faptul
că oricum s-ar schimba relaţiile dintre creditor şi debitor şi caracterul folosirii valorii împrumutate,
noţiunea de credit ca un tot unitar se păstrează. Tipul creditului este determinat de totalitatea aspectelor,
care sunt caracteristice unei sau altei tranzacţii de credit în funcţie de relaţiile economice şi
organizatorice. Aspectele economice ale tranzacţiei de credit sunt identice însuşirilor creditului
(rambursabilitatea, scadenţa). Aspectele organizatorice în fiecare caz concret se pot deosebi, respectiv:
ordinea de eliberare şi rambursare a creditului poate fi diferită.
În funcţie de nivelul realizării obligaţiunilor de către debitor la capitolul rambursării creditelor
(activelor), acestea se clasifică:
a) credit (activ) expirat – activul, a cărui plată în vederea rambursării/stingerii na fost achitată mai
mult de 30 zile de la data scadenţei plăţilor prevăzute de contract. În cazul în care un activ devine expirat
şi soldul acestuia se consideră expirat;
b) activ renegociat – activul nerambursat/nestins (activ iniţial), la care ulterior, în baza unui acord,
au fost modificate termenele de efectuare a plăţilor expirate. Pentru calificarea activului ca renegociat, în
cadrul renegocierii oricărui activ, pot fi stabilite condiţii preferenţiale prin reducerea ratei dobânzii şi/sau
sumei activului iniţial (sumei specificate în contract), ţinând cont de înrăutăţirea situaţiei financiare a

18
contrapărţii;
c) activ prelungit (prorogat) – activ al cărui termen de rambursare/stingere a plăţii, stabilite
conform contractului, este prelungit în baza unui acord. Pentru calificarea activului ca prelungit, acordul
trebuie sa fie semnat înainte de calificarea activului ca expirat conform termenului de plata prevăzut în
contractul iniţial.
6.2. Evidenţa creditului şi a contractului de credit şi gaj
Creditarea persoanelor fizice şi juridice se efectuează de către toate filialele băncii. La eliberarea
creditelor se folosesc de înlesniri persoanele fizice, care sunt depunători ai băncii şi persoanele juridice
care beneficiază de operaţii de încasări şi plăţi în filialele băncii. Creditele nu se eliberează dacă
persoanele fizice sau juridice intenţionează să le folosească în scopuri ce contravin legislaţiei în vigoare a
Republicii Moldova.
Creditul bancar cuprinde o sferă largă de raporturi de credit, pe termen scurt, mediu sau lung,
privind operaţii bazate pe înscrisuri sau fără, garantate sau negarantate, pe obiect de credit sau global.
Raporturile de credit ale întreprinderilor cu băncile sunt de regulă reciproce. Pe de o parte, întreprinderile
formează depozite pe care băncile le utilizează ca resurse. Pe de altă parte, băncile acordă credite
întreprinderilor pentru nevoile lor de producţie curentă sau cu recuperare ulterioară, pentru investiţii.
Raporturile de credit se desfăşoară în mod necesar pe două planuri :
1. Procesul de mobilizare a capitalurilor disponibile (creditorul este deţinătorul de disponibilităţi
iar depozitar este banca);
2. Procesul de distribuire a capitalurilor disponibile (utilizatorii în calitate de debitori recurg la
bănci).
Creditele în cont curent (overdraft) permit luarea împrumutului prin intermediul unei proceduri
simplificate, în anumite cazuri, fără a merge la bancă. Overdraftul poate fi oferit întreprinderilor pentru
acoperirea necesităţilor curente de mijloace băneşti, precum şi persoanelor fizice, prin intermediul
cardului bancar. Aceasta este posibil atunci când salariul este plătit pe un cont de card deschis la una din
bănci, cu care angajatorul persoanei are un proiect salarial. În acest caz, dacă pe card nu mai sunt bani,
deţinătorul poate cheltui o sumă de bani de mărimea unui sau mai multor salarii. Salariul va fi folosit ca
garanţie.
Evidenţa creditelor la bancă, se ţine pe diferite conturi, în dependenţă de tipul creditului. P.69
6.3. Contabilitatea achitării comisioanelor pentru acordarea creditelor.
Comisionul poate avea trei ipostaze, în funcţie de fundamentul său economic:
a) comisionul iniţial de angajament, perceput de bancă pentru punerea la dispoziţia clientului a
fondurilor, calculat procentual la valoarea creditului;
b) comisionul de neutilizare, totală sau parţială, a creditului acordat. Banca îşi rezervă prin
contract dreptul de a fi remunerată chiar dacă clientul nu a utilizat creditul, total sau parţial, întrucât,
punând la dispoziţia acestuia suma respectivă, banca a fost în imposibilitate de a o fructifica într-un alt
mod. Comisionul de neutilizare a creditului se exprimă fie într-un procent anual raportat la suma
neutilizată (soldul creditului) şi la perioada de neutilizare, fie într-o sumă forfetară;
c) comisionul de urmărire (gestionare) a respectării condiţiilor contractuale, perceput pentru
operaţiunile băncii în legătură cu utilizarea creditului, care cunoaşte, la rândul său, mai multe ipostaze:
comisionul de mişcare (calculat pe baza valorii totale a remiterilor) şi comisionul pentru cea mai ridicată
descoperire lunară sau trimestrială (în cazul contractului de deschidere de credit în cont curent);
comisionul pentru încasarea titlurilor de credit scontate; comisionul pentru serviciile de casierie pe care le
implică utilizarea creditului etc.
Evidenţa comisioanelor la conturile de credit este efectuată în baza conturilor din clasa IV, pag. 70

6.4. Evidenţa sumelor dobânzilor la creditele acordate

Rata dobânzii este cel mai important cost. În sens restrâns, dobânda reprezintă excedentul ce
revine proprietarului capitalului dat cu împrumut, din remuneraţia proprietarului capitalului împrumutat
ca răsplată pentru cedarea dreptului de folosinţă a numerarului pe un timp determinat. Dobânda este
aşadar venitul adus creditorului, încasat de la debitor şi plătit de acesta din urmă pentru utilizarea unei
sume de bani pe o perioadă determinată.
Dobânda poate fi prevăzută în contract în una dintre următoarele variante:

19
 6.5. Contabilitatea rambursării creditului
Debitorul poate rambursa creditul (complet sau parţial) în conformitate cu prevederile pag. 74

6.6. Evidenţa reducerilor pentru pierderi la credite şi a trecerii la scăderi

a creditului compromis
Conform Regulamentului pag. 74

Tema 8. Contabilitatea imobilizărilor corporale şi necorporale ale băncii

8.1. Definirea şi evaluarea imobilizărilor corporale ale băncii

Imobilizările corporale reprezintă active care sunt deţinute de o instituţie pentru a fi utilizate în
prestarea de servicii, închiriate terţilor sau pentru a fi utilizate în scopuri administrative, fiind utilizate pe
parcursul unei perioade mai mare de un an. La imobilizările corporale ale băncii se referă terenurile,
clădirile, edificiile, mobila, utilajele, mijloacele de transport şi alte imobilizări corporale în proces de
construcţie, destinate pentru dare în arendă, primite în leasingul financiar şi mijloacele destinate
îmbunătăţirii mijloacelor arendate.
pag. 86

8.2. Reflectarea imobilizărilor corporale în planul de conturi

pag. 87
Contul 1601 „Terenuri de pământ” este destinat pentru evidenţa terenurilor de pământ aflate în
patrimoniul băncii. În debitul contului se înregistrează procurarea terenurilor de pământ la valoarea de
cumpărare sau valoarea reevaluată a acestora. În creditul contului se înregistrează ieşirea terenurilor la
valoarea de bilanţ. Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea terenurilor de pământ.
Contul 1602 „Imobilizări corporale în curs de execuţie” este destinat pentru evidenţa cheltuielilor
efectuate de bancă, ca beneficiar al imobilizărilor corporale, pentru crearea imobilizărilor corporale în
decursul unui proces îndelungat: procurarea, montarea şi instalarea utilajului care necesită montaj, a
utilajului şi a altor obiecte care nu necesită montaj până la momentul punerii în funcţiune, construcţia
noilor obiecte, reconstrucţia şi extinderea băncii, modernizarea imobilizărilor corporale aflate în
funcţiune. În debitul contului se înregistrează suma cheltuielilor lucrărilor de construcţie şi montaj
aferente creării imobilizărilor corporale, inclusiv valoarea utilajului care necesită montaj, a utilajului şi a
altor obiecte ce nu necesită montaj până la punerea acestora în funcţiune. În creditul contului se
înregistrează valoarea de intrare a imobilizărilor corporale puse în funcţiune, investiţiile capitale
ulterioare aferente majorării valorii activelor respective precum şi trecerea la scăderi a valorii de bilanţ a
imobilizărilor corporale în curs de execuţie (transmiterea cu titlu gratuit, vânzarea, calamităţi naturale).
Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuţie.
Conturile 1603 „Clădiri şi edificii” – 1605 „Mijloace de transport”, 1609 „Alte imobilizări
corporale” sunt destinate pentru evidenţa existenţei, procurării şi altor intrări, comercializării, lichidării şi
altor ieşiri ale clădirilor, edificiilor, mobilei, utilajului, mijloacelor de transport şi altor active pe termen
lung la valoarea de intrare aflate în patrimoniul băncii. În debitul conturilor se înregistrează valoarea de
intrare a imobilizărilor corporale date în exploatare, achiziţionate sau construite, majorarea valorii în urma
capitalizării investiţiilor ulterioare şi majorarea valorii în urma reevaluării. În creditul conturilor se
înregistrează valoarea imobilizărilor corporale ieşite (scoase din uz, vândute etc.), casarea amortizării
acumulate pe parcursul perioadei funcţionării efective a imobilizărilor corporale, valoarea imobilizărilor
corporale utilizabile şi micşorarea valorii în rezultatul deprecierii. Soldul contului este debitor şi
reprezintă valoarea imobilizărilor corporale aflate în patrimoniul băncii.
Contul 1606 „Îmbunătăţirea mijloacelor arendate” este destinat pentru evidenţa reparaţiei şi altor
îmbunătăţiri ale activelor (supuse amortizării) care nu aparţin băncii, luate în leasingul financiar sau în
arendă operaţională pe un termen stabilit. În debitul contului se înregistrează valoarea îmbunătăţirii
mijloacelor luate în leasingul financiar sau arenda operaţională. Suma dată se amortizează pe perioada
stabilită în contract. În creditul contului se înregistrează trecerea la cheltuieli a valorii îmbunătăţirii
mijloacelor luate în leasingul financiar sau arendă operaţională. Soldul contului este debitor şi reprezintă
valoarea tuturor îmbunătăţirilor efectuate de bancă a activelor luate în leasingul financiar sau arendă
operaţională.

20
 Contul 1608 „Imobilizări corporale, primite în leasingul financiar” este destinat pentru evidenţa
imobilizărilor corporale primite în leasingul financiar. În debitul contului se înregistrează valoarea
contractuală a imobilizărilor corporale primite în leasing financiar.
În creditul contului se înregistrează:
- trecerea imobilizărilor corporale în proprietatea arendaşului după expirarea termenului de
leasing;
- casarea amortizării în cazul restituirii imobilizării corporale arendatorului după expirarea
termenului de leasing;
- casarea valorii imobilizărilor corporale ieşite în urma deteriorării, furtului, calamităţilor naturale
etc.
Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea imobilizărilor corporale luate în leasingul
financiar.
Contul 1611 „Contra-cont Reduceri pentru pierderi din deprecierea imobilizărilor corporale” este
destinat pentru evidenţa reducerilor pentru pierderi din deprecierea (pierderea de valoare) imobilizărilor
corporale. În creditul contului se înregistrează formarea/majorarea reducerilor pentru pierderi din
deprecierea imobilizărilor corporale, cu excepţia situaţiei în care activul este contabilizat la valoarea
reevaluată.
În debitul contului se înregistrează:
- diminuarea reducerilor pentru pierderi din deprecierea imobilizărilor corporale;
- anularea reducerilor pentru pierderi din deprecierea imobilizărilor corporale, în cazul scoaterii
activelor din uz (scoaterea din exploatare, vânzare, deteriorare).
Soldul contului este creditor şi reprezintă mărimea reducerilor pentru pierderi din deprecierea
(pierderilor de valoare) imobilizărilor corporale la data de raportare.

8.3. Contabilitatea intrărilor de imobilizări corporale şi a plusurilor

constatate în urma inventarierii
La intrare, imobilizările corporale pag. 88

8.6. Contabilitatea imobilizărilor necorporale ale băncii

Imobilizările necorporale reprezintă active identificabile, nemonetare, fără suport material,
deţinute pentru furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru scopuri
administrative. Caracteristicile necesare pentru încadrarea în definiţia activelor necorporale sunt:
- să fie identificabil;
- controlat de bancă;
- să genereze beneficii economice viitoare.
Dacă una dintre caracteristici nu este îndeplinită, cheltuiala cu ocazia achiziţionării este
recunoscută ca şi cost în exerciţiul curent.
Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuieli la înfiinţarea sau modificarea activităţii instituţiei
de credit. Acestea constau în taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emiterea
şi vânzarea de acţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţii, cheltuieli de publicitate. Alte cheltuieli legate de
înfiinţarea şi modificarea activităţii băncii.
Imobilizările necorporale de natura concesiunilor şi alte drepturi similare, cuprind valoarea
bunurilor preluate cu acest titlu în patrimoniu, de către instituţia de credit, potrivit contractelor încheiate.
Imobilizările necorporale de natura brevetelor, licenţelor şi alte drepturi, de proprietate intelectuală
similare, achiziţionate sau dobândite pe alte căi se înregistrează la valoarea de achiziţie sau costul de
producţie, după caz.
În categoria acestor imobilizări necorporale se înregistrează şi programele informatice create de
instituţia de credit sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile de utilizare proprii, evaluate la costul de
producţie ,respectiv la valoarea de achiziţie.
Imobilizările necorporale sunt recunoscute iniţial la cost. Costul imobilizărilor necorporale include
preţul de cumpărare, taxele vamale, impozite din vânzare nereturnabile, precum şi toate cheltuielile direct
atribuite pregătirii activului pentru folosire.
Imobilizările necorporale de natura brevetelor, licenţelor şi alte drepturi, de proprietate
intelectuală similare se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor, de instituţia de credit care le
21
deţine. Programele informatice se amortizează în funcţie de durata probabilă de utilizare, care nu poate
depăşi cinci ani. De regulă, fondul comercial nu este supus amortizării, cu excepţia cazurilor când se
constată o depreciere ireversibilă. Cheltuielile de constituire se amortizează într-o perioadă de cel mult
cinci ani.
La imobilizările necorporale transmise în exploatare lunar se calculează amortizarea. Suma
amortizării se calculează reieşind din valoarea imobilizărilor necorporale şi duratei probabile de
funcţionare, reflectată în actul de dare în exploatare a imobilizărilor necorporale.
Pentru evidenţa sumei amortizării se utilizează conturile: pag. 94
Imobilizările necorporale se casează din bilanţ la ieşirea acestora sau în cazul în care banca nu mai
planifică să obţină în viitor avantaj economic (profit) din utilizarea sau vânzarea lor. În situaţiile
financiare imobilizările necorporale se reflectă la valoarea de bilanţ, egală cu valoarea de intrare
diminuată cu suma amortizării acumulate.

8.7. Contabilitatea stocurilor de mărfuri şi materiale

pag. 95
Tema 9. Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bancare în ghid

Tema 10. Modul de prezentare a situaţiilor financiare

10.1. Principiile de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare
Standardul IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare” admite existenţa celor două tipuri generale
de raportări, dar face totodată precizarea că cerinţele sale se aplică doar acelor raportări externe, care sunt
întocmite şi prezentate în conformitate cu standardele internaţionale de raportare financiară. Astfel de
raportări sunt denumite, în standardele internaţionale, situaţii financiare. Informaţiile necesare
managerilor pot fi disponibile prin intermediul procesului contabil, procesul care identifică, măsoară şi
comunică informaţiile economice cu scopul de a permite utilizatorilor să ia decizii şi să facă concluzii
corecte.
Aceste rapoarte pot fi părţi din rapoartele financiare, sunt întocmite nu în conformitate cu SIRF, ci
în funcţie de necesarul de informaţie disponibilă pentru a lua o decizie. Sistemul contabil al unei bănci
poate genera o multitudine de rapoarte manageriale, unele din ele fiind standardizate (tip – rulajuri de
conturi, solduri, etc.) altele fiind individuale, compuse doar pentru un proces decizional separat.
Principiile care urmează a fi respectate la perfectarea situaţiilor financiare sunt reflectate în figura
10.1. pag. 112
Fiecare din principiile enumerate are anumite trăsături caracteristice, prezentate în continuare:
1) prezentarea fidelă şi conformitatea cu Standardele Internaţionale de Contabilitate - situaţiile
financiare trebuie să prezinte fidel poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de numerar ale
unei bănci. Aplicarea corespunzătoare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate, cu informaţii
suplimentare prezentate atunci când este necesar, are ca rezultat, în aproape toate cazurile, situaţii
financiare care realizează o prezentare fidelă. O prezentare fidelă solicită:
a) alegerea şi aplicarea politicilor contabile;
b) prezentarea informaţiilor, inclusiv a politicilor contabile într-o manieră care oferă informaţii
relevante, credibile, comparabile şi inteligibile;
c) furnizarea de informaţii suplimentare atunci când cerinţele din Standardele Internaţionale de
Contabilitate sunt insuficiente pentru a permite utilizatorilor să înţeleagă impactul tranzacţiilor şi
evenimentelor particulare asupra poziţiei financiare şi rezultatelor financiare ale băncii;
2) politicile contabile sunt principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice adoptate
de o întreprindere la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. Conducerea trebuie să aleagă şi să
aplice politicile contabile ale unei bănci, astfel încât situaţiile financiare să fie conforme cu toate cerinţele
fiecărui Standard Internaţional de Contabilitate aplicabil şi ale fiecărei interpretări a Comitetului
Permanent pentru Interpretări. Atunci când nu există cerinţe specifice, conducerea trebuie să adopte
politici care să asigure furnizarea de informaţii de către situaţiile financiare, informaţii care să fie:
a) relevante pentru nevoile utilizatorilor de luare a deciziilor;
b) credibile în sensul că:
- reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a întreprinderii;
- reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor, şi nu doar forma juridică;
22
 - sunt neutre, adică nepărtinitoare;
- sunt prudente;
- sunt complete sub toate aspectele semnificative;
3) pragul de semnificaţie şi agregare prevede că fiecare element semnificativ trebuie prezentat
separat în situaţiile financiare. Valorile nesemnificative trebuie agregate cu valorile de natură sau funcţie
similară şi nu trebuie prezentate separat. Situaţiile financiare rezultă din prelucrarea unui volum mare de
tranzacţii care sunt structurate prin agregare pe grupe în funcţie de natura sau funcţia lor. Etapa finală a
procesului de agregare şi clasificare este prezentarea de date condensate şi clasificate care formează
elemente – rânduri, fie în situaţiile financiare propriu-zise, fie în note. Dacă un element – rând nu este în
mod individual semnificativ, atunci el este agregat cu alte elemente fie în situaţiile financiare propriu-
zise, fie în note. Un element care nu este suficient de semnificativ pentru a fi prezentat separat în situaţiile
financiare propriu-zise poate fi, totuşi, suficient de semnificativ încât să poată fi prezentat separat în note.
În acest context, informaţia este semnificativă dacă neprezentarea sa ar putea influenţa deciziile
economice ale utilizatorilor luate pe baza situaţiilor financiare. Pragul de semnificaţie depinde de
mărimea şi natura elementului judecat în circumstanţele particulare ale omisiunii sale. Când se apreciază
dacă un element sau un cumul de elemente este semnificativ, sunt evaluate împreună natura şi mărimea
elementului respectiv, în funcţie de circumstanţe, fie natura, fie mărimea elementului ar putea fi factorul
determinant. De exemplu, activele individuale de aceeaşi natură şi funcţie sunt agregate chiar dacă
valorile individuale sunt mari. Totuşi, elementele mari care diferă ca natură sau funcţie sunt prezentate
separat. Pragul de semnificaţie implică faptul că nu trebuie respectate cerinţele specifice de prezentare ale
Standardelor Internaţionale de Contabilitate dacă informaţiile rezultate nu sunt semnificative;
4) continuitatea activităţii - prevede întocmirea situaţiilor financiare pornind de la ipoteza că
entitatea îşi va continua în mod normal funcţionarea cel puţin pe o perioadă de 12 luni din data raportării
fără intenţia sau necesitatea de a-şi lichida sau reduce în mod semnificativ activitatea. În cazul în care
situaţiile financiare nu se întocmesc conform principiului continuităţii activităţii trebuie prezentată baza
de întocmire a situaţiilor financiare şi motivul pentru care entitatea nu poate să-şi continue activitatea;
5) contabilitatea de angajamente - impune recunoaşterea elementelor situaţiilor financiare, cu
excepţia elementelor situaţiei fluxurilor de numerar, pe măsura apariţiei acestora, indiferent de momentul
încasării/plăţii de numerar sau compensării în altă formă;
6) separarea patrimoniului şi datoriilor - prevede prezentarea în situaţiile financiare doar a
informaţiilor despre patrimoniul şi datoriile entităţii, care trebuie contabilizate separat de patrimoniul şi
datoriile proprietarilor şi ale altor entităţi;
7) necompensarea - constă în prezentarea distinctă în situaţiile financiare a activelor şi datoriilor,
veniturilor şi cheltuielilor. Compensarea reciprocă a activelor şi datoriilor sau a veniturilor şi cheltuielilor
nu se admite, cu excepţia cazurilor în care compensarea este permisă de Standardele Naţionale de
Contabilitate;
8) consecvenţa prezentării - prevede menţinerea modului de prezentare şi de clasificare a
elementelor în situaţiile financiare de la o perioadă de gestiune la alta, cu excepţia cazurilor când:
a) în urma unei modificări semnificative în natura activităţii entităţii sau în urma unei analize a
indicatorilor situaţiilor financiare, este mai relevantă o altă prezentare sau clasificare a elementelor
situaţiilor financiare ţinând cont de metodele şi procedeele politicilor contabile elaborate conform SNC
„Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare”;
b) în SNC a fost modificat modul de prezentare a elementelor situaţiilor financiare.
Băncile supuse supravegherii de către BNM sunt obligate să întocmească şi să prezinte rapoarte
financiare în conformitate cu „Instrucţiunea privind situaţiile financiare FINREP la nivel individual,
aplicabile băncilor”, „Instrucţiunea privind modul de întocmire şi prezentare de către bănci a rapoartelor
în scopuri prudenţiale”, „Instrucţiunea privind modul de prezentare de către bănci a rapoartelor în formă
electronică la BNM”. Rapoartele se prezintă în mod consolidat, conţinând informaţie financiară autentică
referitor la toate filialele băncii. Ele se prezintă pe suport hârtie şi magnetic. Toate rechizitele rapoartelor
trebuie să fie completate, dacă banca nu are nimic de reflectat referitor la anumite activităţi din raport,
categoria respectivă trebuie să conţină un zero. Nu se admit modificări şi completări în rapoarte.
Rapoartele tipărite trebuie să fie scrise clar şi citeţ.
Rapoartele care nu corespund cerinţelor prezentei Instrucţiuni se restituie băncii pentru perfectarea
în modul stabilit. În caz de depistare în rapoarte a unor divergenţe, greşeli şi/sau erori semnificative,
23
BNM cere prezentarea repetată a rapoartelor cu introducerea modificărilor şi corectărilor
corespunzătoare.
Fiecare raport se semnează de către doua persoane oficiale autorizate de către consiliul băncii,
precum şi de executorul responsabil (de exemplu de director şi contabil-şef), apoi se legalizează cu
ştampilă. Conducătorul băncii şi contabilul-şef sunt principalele persoane care răspund despre prezentarea
la timp şi calitatea informaţiei prezentate în situaţiile financiare.
În rapoarte sumele se prezintă în părţi întregi, adică nu trebuie să figureze bănuţi. Mijloacele în
valută străină se recalculează în lei moldoveneşti la cursul oficial al BNM la data gestionară. În rapoartele
pe suport hârtie sumele cu semnul minus se reflectă în paranteze.
Înainte de prezentare la BNM, sumele din rapoarte se confruntă cu sumele din rapoartele
precedente. Dacă au loc modificări sau divergenţe esenţiale de la o perioadă la alta, la raport se anexează
o notă explicativă. Informaţia din aceste rapoarte trebuie să reflecte starea financiara a băncii la sfârşitul
zilei operaţionale a perioadei gestionare (luna, trimestru, an etc.). Rapoartele, se prezintă cel târziu la data
de cincisprezece a lunii următoare perioadei gestionare. Băncile trebuie să ţină cont de rezultatele
controalelor, efectuate de către inspectorii BNM. Până la întocmirea rapoartelor anuale în filiale e necesar
de a efectua următoarele lucrări:
a) de efectuat inventarierea tuturor mijloacelor băneşti, valorilor, mijloacelor fixe şi a
materialelor. Conform rezultatelor inventarierii se întocmesc acte, care servesc drept bază pentru
reflectarea rezultatelor în contabilitatea băncii;
b) asigurarea primirii pe toate conturile clienţilor a confruntărilor în scris;
c) asigurarea primirii pe toate conturile „Nostro” a soldurilor confirmate;
d) compararea cu departamentul decontărilor bancare a oficiului central pe conturile decontărilor
în filiale şi oficiu central;
e) verificarea tuturor acumulărilor pe active şi pasive.
Efectuarea acestor lucrări este necesară pentru reflectarea informaţiei obiective şi corecte ce
caracterizează activitatea financiară a băncii. Filialele băncii ţin contabilitatea la fel ca şi oficiul central,
cuprinzând toate poziţiile de evidenţă contabilă a filialei şi reprezentanţei.
Bilanţul soldurilor finale, bilanţul pe conturile claselor a 6 şi 7, alte conturi extrabilanţiere sunt
prezentate pe suport magnetic, nu mai târziu de ora 10 a primei zile lucrătoare a lunii următoare – lunar,
ora 10 a zilei următoare – zilnic.

10.2. Obiectivul situaţiilor financiare şi clasificarea acestora

Utilizatorii rapoartelor financiare au nevoie de informaţie veridică şi comparabilă, care îi pag. 113

10.3. Definirea şi implementarea standardelor internaţionale de raportare financiară în sectorul

bancar
Sistemul bancar din Republica Moldova s-a subscris la activităţile de consolidării stabilităţii
financiare prin introducerea din 01 ianuarie 2012 a sistemului de raportare financiară SIRF. În Europa,
SIRF au fost adoptate la 01 ianuarie 2005, când toate companiile cotate la bursă din Uniunea Europeană
au trebuit să întocmească situaţii financiare consolidate în conformitate cu SIRF. Deşi băncile autohtone
nu sunt listate la bursele internaţionale, motivul pentru care se pune un accent atât de mult pe conversia
sistemului de raportare la SIRF, este comparabilitatea şi transparenţa situaţiilor financiare întocmite de
bănci.
SIRF sunt definite pag. 114
Principalele deosebiri între SIRF şi SNC, din punctul de vedere al sistemului bancar, se regăsesc
în modul de raportare pe şase poziţii financiare:
1. Ajustări pentru deprecierea activelor financiare;
2. Recunoaşterea şi evaluarea instrumentelor financiare;
3. Tratamentul contabil de titluri de valoare de investiţii;
4. Recunoaşterea veniturilor;
5. Impozitul amânat;
6. Consolidarea entităţilor cu scop special.

24
 1. Ajustări pentru deprecierea activelor financiare (SIC 39) - ajustări pentru deprecierea
instrumentelor financiare sunt un domeniu în care cerinţele de contabilitate, supraveghere şi administrare
interrelaţionează. Aceasta este zona cu cel mai mare impact de contabilitate, dar, care furnizează cele mai
valoroase informaţii financiare.
Dificultăţile de aplicare se regăsesc în lipsa unor cerinţe şi normative naţionale de evaluare a
acestor deprecieri, care necesită a fi aplicate activelor financiare conform SIRF. Exemplu: identificarea
dacă pierderea a avut loc, probabilitatea de pierdere şi de modul de aplicare a provizioanelor. Mai mult ca
atât, există divergenţe dintre matricea de calcul a provizioanelor în conformitate cu raportarea prudenţială
şi ce de calcul a deprecierilor, băncile fiind obligate să le aplice pe ambele şi să raporteze datele către
BNM;
2. Recunoaşterea iniţială la valoarea justă şi evaluarea ulterioară a instrumentelor financiare
(SIC 39) - SIRF prevede ca toate instrumentele financiare să fie recunoscute iniţial la valoarea justă, care,
în mare parte, dar nu întotdeauna este reprezentată de tranzacţia preţ/cost. După recunoaşterea iniţială,
acestea sunt evaluate la valoarea justă (active disponibile pentru vânzare şi activele la valoarea justă prin
contul de profit şi pierdere), amortizat (portofolii şi activele deţinute până la scadenţă de credit şi creanţe).
Problema este că în Republica Moldova nu există un segment de piaţă lichid pentru toate activele
financiare şi deci nu se poate stabili valoarea justă a lor, în plus în timp această valoare se modifică şi
necesită ajustare. Din aceste considerente valoarea activelor financiare, exprimată în bilanţul contabil
bancar este echivalentă cu valoarea lui contabilă;
3. Tratament contabil pentru active disponibile pentru vânzare (SIC 39) - cadrul contabil actual
nu specifică monitorizarea permanentă a modificării valorii pentru titlurile de investiţii şi, prin urmare,
nici nu specifică înregistrarea în contul de profit şi pierderi modificarea acestei valori. Însă cea mai mare
problemă este dezvoltarea de metodologii pentru identificarea momentului în care valoarea înregistrată se
modifică „semnificativ”, cum este menţionat în SIRF pentru efectuarea înregistrării în contul de profit şi
pierdere;
4. Recunoaşterea veniturilor (SIC 18, SIC 39) - principiile de recunoaştere a veniturilor
menţionate în SIC 18 „Venituri”, permite doar amortizarea bazată pe metoda ratei dobânzii efective. În
cele mai multe cazuri, în cadrul rapoartelor financiare în baza SIRF băncile moldoveneşti calculează
veniturile ajustate la metoda dobânzii efective cu o aproximare şi nu în baza unui calcul automat pentru
fiecare tranzacţie. Acest lucru se datorează faptului că sistemele informatice ale băncilor din Republica
Moldova nu oferă această funcţie şi majoritatea băncilor au în vedere înlocuirea, actualizarea sau
achiziţionarea de aplicaţii externe;
5. Impozitul amânat (SIC 12) - la aplicarea SIRF ar trebui să se stabilească dacă există diferenţe
temporare dintre baza fiscală şi baza contabilă a fiecărui activ sau pasiv. Aceste diferenţe ar putea genera
o creanţă sau o datorie privind impozitul amânat în scopuri care ar trebui să fie comparate cu rezultatul de
anul precedent, la momentul adoptării SIRF. De exemplu, în cazul în care valoarea contabilă a unui activ
este mai mare decât baza sa fiscală, se obţine o diferenţă temporară impozabilă, deoarece beneficiile
economice din recuperarea activului sunt mai mari decât valoarea care va fi dedusă în scopuri fiscale;
6. Investiţiile în entităţi contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă (SIC 27, SIC 12) -
structurile care rezultă din relaţiile dintre bănci şi entităţi pot fi foarte complexe şi pot necesita, revizuirea
fiecărei tranzacţii pentru a vedea dacă este necesară contabilizarea ei. În practică, este frecvent necesară o
analiză individuală pentru a stabili dacă o entitate poate fi considerată o entitate cu scop special sau nu.
SIC 12 specifică, că „entitatea cu scop special de consolidare”, este acea entitate care: îşi desfăşoară
activitatea în scopul îndeplinirii necesităţilor caracteristice ale băncii, sau în care banca are puterea de a
decide modul în care entitatea poate să se obţină majoritatea beneficiilor rezultate din activitatea, banca
are dreptul la cea mai mare parte din beneficiile obţinute de către entitate sau de banca deţine cea mai
mare parte de interesele reziduale ale entităţii. Cea mai mare problemă în acest caz este faptul că nu există
cadru juridic, care ar specifica relaţia dintre o bancă şi entitate specială, precum nu există şi definirea
clară a entităţii speciale. În acest caz băncile moldoveneşti vor ignora sau vor specula la necesitate cu
această informaţie.
7. Prezentarea situaţiilor financiare (SIC 1) - SIRF nu prezintă cadrul legal cu privire la formatul
de profit şi pierdere, bilanţ sau alte componente ale situaţiilor financiare, SIRF stipulează doar cerinţe de
publicare, suplimentare faţă de cele legale.

25
 Sectorul bancar este primul sector din Republica Moldova care s-a aliniat în totalitate la principiile
contabile şi de raportare financiară acceptate la nivel internaţional. Însă diferenţele dintre standardele
contabile naţionale şi SIRF rămân în continuare importante şi creează volatilitate în interpretarea
rezultatelor băncilor.

10.4. Întocmirea situaţiei poziţiei financiare a băncii

Bilanţul (situaţia poziţiei financiare) reprezintă situaţia financiara a băncii la sfârşitul pag. 115
La întocmirea bilanţului băncile se vor călăuzi de Planul de conturi al evidenţei contabile în
băncile licenţiate din Republica Moldova, cu modificările şi completările ulterioare şi de SIRF.
Raportul F 01.00 reprezintă situaţia financiară a băncii la sfârşitul ultimei zile a perioadei de
referinţă. Raportul este format din 3 tabele: F01.01 reflectă informaţiile privind activele băncii, F 01.02
reflectă datoriile băncii, iar F 01.03 reflectă capitalul propriu al băncii.
Instrumentele financiare sunt prezentate pe categorii de active şi datorii financiare. În sensul
prezentului raport se definesc următoarele noţiuni:
1) „Deţinut în vederea tranzacţionării” este un activ financiar sau o datorie financiară care
întruneşte una din următoarele condiţii:
a) este dobândit sau este suportată în principal în scopul vânzării sau răscumpărării în viitorul
apropiat;
b) la recunoaşterea iniţială face parte dintr-un portofoliu de instrumente financiare identificate
gestionate împreună şi pentru care există dovezi ale unui tipar real recent de urmărire a profitului pe
termen scurt;
c) este un instrument derivat (cu excepţia unui instrument derivat care este un contract de garanţie
financiară sau un instrument desemnat şi eficace de acoperire împotriva riscurilor);
2) „Active financiare nedestinate tranzacţionării, evaluate obligatoriu la valoarea justă prin
profit sau pierdere” sunt activele financiare care trebuie evaluate la valoarea justă prin profit sau
pierdere, cu excepţia cazului în care este evaluat la costul amortizat în conformitate cu punctul 4.1.2. sau
la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global în conformitate cu punctul 4.1.2A din SIRF 9;
3) „Active financiare desemnate la valoarea justă prin profit sau pierdere” sunt activele financiare
care la recunoaşterea iniţială sunt desemnate ca fiind la valoarea justă prin profit sau pierdere;
4) „Datorii financiare desemnate la valoarea justă prin profit sau pierdere” sunt datoriile financiare
care întrunesc una dintre următoarele condiţii:
a) corespunde definiţiei instrumentelor deţinute în vederea tranzacţionării;
b) la recunoaşterea iniţială este desemnată de către bancă drept evaluată la valoarea justă prin
profit sau pierdere în conformitate cu punctul 4.2.2 sau 4.3.5 din SIRF 9;
c) este desemnată la recunoaşterea iniţială sau ulterior la valoarea justă prin profit sau pierdere, în
conformitate cu punctul 6.7.1 din SIRF 9;
5. La completarea raportului F 01.00 se vor lua în calcul următoarele precizări:
1) „Numerar în casă” include deţinerile de bancnote şi monede naţionale şi străine aflate în
circulaţie şi folosite în mod obişnuit pentru a face plăţi;
2) „Solduri de numerar la bănci centrale” includ soldurile de încasat la vedere la banca centrală;
3) „Alte depozite la vedere” includ soldurile de încasat la vedere la bănci;
4) „Active financiare deţinute în vederea tranzacţionării” includ instrumentele derivate, valorile
mobiliare cumpărate în vederea tranzacţionării (acţiuni, valori mobiliare de stat şi valori mobiliare emise
de Banca Naţională a Moldovei), credite şi avansuri procurate de la alte bănci în scopul revânzării;
5) „Active financiare nedestinate tranzacţionării, evaluate obligatoriu la valoarea justă prin profit
sau pierdere” includ active financiare nedestinate tranzacţionării, precum instrumente de capitaluri proprii
pentru care banca nu a făcut alegerea irevocabilă, la recunoaşterea iniţială, de a le evalua la valoarea justă
prin alte elemente ale rezultatului global şi titlurile de datorie/creditele şi avansurile care, la recunoaşterea
iniţială, nu au fost evaluate ca fiind la valoarea justă prin profit sau pierdere şi pentru care fluxurile de
numerar nu sunt reprezentate exclusiv de plăţi ale principalului şi ale dobânzii aferente valorii
principalului datorat;
6) „Active financiare desemnate la valoarea justă prin profit sau pierdere” includ valori mobiliare
(acţiuni sau hârtii de valoare emise de stat) şi portofoliul de credite desemnate la recunoaşterea iniţială la
valoarea justă prin profit sau pierdere;
26
 7) „Active financiare evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global” includ
activele financiare clasificate ca fiind evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global
la recunoaşterea iniţială, precum şi cele luate în posesie de către bancă în schimbul unor datorii (acţiuni
sau cote de participare, valori mobiliare de stat şi valori mobiliare emise de BNM); credite şi avansuri
procurate de la alte entităţi cu scopul vânzării ulterioare;
8) „Active financiare la costul amortizat” includ titlurile de datorie, precum şi creditele şi
avansurile, deţinute cu scopul păstrării până la scadenţă a acestor active, şi pentru care fluxurile de
numerar aferente reprezintă plăţi ale principalului şi ale dobânzilor aferente;
9) „Rezerva minimă obligatorie aferentă mijloacelor atrase în valută liber convertibilă” include
disponibilităţi băneşti ale băncilor în USD şi în EUR, păstrate în conturi la BNM, aferente mijloacelor
atrase în valută liber convertibilă.
10) „Instrumente derivate – contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor” includ instrumente
financiare derivate(cu sold pozitiv pentru partea de active şi cu sold negativ pentru partea de pasive a
băncii), deţinute în vederea aplicării contabilităţii de acoperire în conformitate cu SIRF;
11) „Modificările de valoare justă aferente elementelor acoperite în cadrul unei operaţiuni de
acoperire a unui portofoliu împotriva riscului de rată a dobânzii” prezintă câştigurile (în cazul în care
instrumentul acoperit este un activ), respectiv, pierderile (în cazul în care instrumentul acoperit este o
datorie) aferente acoperirii riscului de rată a dobânzii;
12) „Investiţii în filiale, asocieri în participaţie şi entităţi asociate” includ investiţiile băncii în
întreprinderile fiice, asocieri în participaţie şi entităţi asociate;
13) „Imobilizări corporale” includ mijloacele fixe şi investiţiile în active imobiliare, cu deducerea
sumei deprecierii acestora şi a sumei amortizării lor;
14) „Imobilizări necorporale” includ fondul comercial (goodwill (preţul de achiziţie al entităţii
procurate – valoarea activelor nete ale entităţii procurate) şi active nemateriale, cu deducerea sumei
deprecierii şi a sumei amortizării acestora;
15) „Creanţe privind impozitele” includ creanţele privind impozitul de profit curent şi cel amânat;
16) „Alte active” includ toate celelalte active care nu au putut fi clasificate în categoriile
menţionate mai sus. De asemenea aici se includ activele luate în posesie, care nu se contabilizează
conform SIRF 5;
17) „Active imobilizate şi grupuri destinate cedării, clasificate drept deţinute în vederea vânzării”
includ activele imobilizate destinate vânzării inclusiv cele luate în posesie şi care se contabilizează
conform SIRF 5;
18) „Datorii financiare deţinute în vederea tranzacţionării” includ instrumentele derivate care nu
sunt desemnate ca şi instrumente de acoperire şi poziţiile scurte (vânzarea de active financiare pe care
entitatea le-a împrumutat);
19) „Datorii financiare desemnate la valoarea justă prin profit sau pierdere” includ instrumentele
desemnate la recunoaşterea iniţială la valoarea justă prin profit sau pierdere;
20) „Datorii financiare evaluate la costul amortizat” includ depozitele clienţilor, obligaţiunile
emise de către bancă, alte împrumuturi, datorii subordonate, împrumuturi overnight, valori mobiliare
vândute cu răscumpărarea ulterioară (REPO);
21) „Provizioane” includ provizioanele pentru restructurarea afacerii, datoriile aferente pensiilor şi
beneficiilor angajaţilor, provizioanele aferente cheltuielilor cu daunele care pot rezulta din procese
intentate băncii, angajamentele de finanţare, alte provizioane;
22) Provizioanele pentru „Pensii şi alte obligaţii privind beneficiile determinate post-angajare”
includ valoarea datoriilor nete privind beneficiile determinate ale angajaţilor;
23) Provizioanele pentru „Alte beneficii pe termen lung ale angajaţilor” includ valoarea deficitelor
din planurile de beneficii ale angajaţilor pe termen lung enumerate în SIC 19.153. Cheltuielile cumulate
din beneficiile pe termen scurt ale angajaţilor [SIC 19.11(a)], planurile de contribuţii determinate conform
prevederilor [SIC 19.51(a)] şi beneficiile pentru încetarea contractului de muncă conform prevederilor
[SIC 19.169(a)] se includ la „Alte datorii” ;
24) Provizioanele pentru „Angajamente şi garanţii date” includ provizioanele aferente tuturor
angajamentelor şi garanţiilor, modalitatea de provizionare a acestora se efectuează conform prevederilor
SIC 37 sau acestea sunt tratate ca şi contracte de asigurare conform prevederilor SIRF 4, deşi deprecierea
angajamentelor şi garanţiilor este determinată în conformitate cu SIRF 9. Datoriile cumulate din
27
angajamente şi garanţii financiare evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere nu se raportează ca
provizioane, deşi sunt generate de riscul de credit, ci ca „alte datorii financiare” (în cazul în care
angajamentele de creditare, garanţiile financiare şi alte angajamente date sunt evaluate la valoarea justă
prin profit sau pierdere, orice modificare a valorii juste, inclusiv modificările generate de riscul de credit,
se raportează ca „alte datorii financiare” şi nu ca provizioane pentru „Angajamente şi garanţii date”);
25) „Datorii privind impozitele” includ datoriile băncilor privind impozitul atât pe venitul curent
cât şi pe cel amânat. La întocmirea acestei poziţii se va ţine cont de prevederile SIC 1.54 (lit. n-o);
26) „Capital social rambursabil la cerere”include părţile sociale ale organizaţiilor cooperatiste care
nu îndeplinesc criteriile IFRIC 2 pentru a fi clasificate drept capitaluri proprii. Nu este aplicabil cadrului
curent existent;
27) „Alte datorii” includ toate datoriile care nu sunt datorii financiare şi care nu pot fi clasificate în
alte categorii;
28) „Datorii incluse în grupuri destinate cedării, clasificate drept deţinute în vederea vânzării”
includ datoriile băncilor privind activele imobilizate destinate vânzării care se contabilizează conform
SIRF 5;
29) „Capital social” cuprinde capitalul vărsat şi nevărsat şi include acţiunile ordinare şi cele
preferenţiale emise. Această poziţie este detaliată în „Capital vărsat” şi „Capital subscris nevărsat” pentru
a asigura delimitarea celor două momente necesare în formarea capitalului social – subscriere, prin care
acţionarii sau asociaţii se angajează contractual cu partea de contribuţie adusă, şi vărsare, prin care aceştia
pun la dispoziţia societăţii partea de capital subscrisă;
30) „Componenta de capitaluri proprii a instrumentelor financiare compuse” include componenta
de capitaluri proprii a instrumentelor financiare compuse (instrumente financiare care comportă atât o
componentă de datorie cât şi una de capitaluri proprii) emise de bancă, atunci când sunt separate în
conformitate cu SIRF (inclusiv instrumentele financiare compuse cu instrumente derivate încorporate
multiple ale căror valori sunt interdependente) ;
31) „Alte instrumente de capitaluri proprii emise” includ toate datoriile contractuale, inclusiv ce le
ce provin dintr-un instrument derivat, care vor avea sau pot avea ca rezultat livrarea viitoare a
instrumentelor de capitaluri proprii ale emitentului, împreună cu componenta de capitaluri proprii a
instrumentelor financiare compuse (instrumente nederivate) emise de entitate; exemplele de instrumente
de capitaluri proprii includ acţiunile ordinare care nu pot fi lichidate înainte de scadenţă şi opţiunile call
emise care permit deţinătorului să subscrie sau să cumpere un număr fix de acţiuni ordinare care nu pot fi
lichidate înainte de scadenţă în entitatea emitentă, în schimbul unei sume fixe în numerar sau a unui alt
activ financiar;
32) „Alte instrumente de capital” cuprind toate instrumentele de capital care nu sunt instrumente
financiare, inclusiv, printre altele, tranzacţiile cu plata pe bază de acţiuni cu decontare în acţiuni [SIRF
2.10];
33) „Modificările valorii juste a instrumentelor de capitaluri proprii evaluate la valoarea justă prin
alte elemente ale rezultatului global” includ câştigurile şi pierderile cumulate datorate modificărilor de
valoare justă ale investiţiilor în instrumente de capital pentru care banca a făcut alegerea irevocabilă de a
prezenta modificările de valoare justă în alte elemente ale rezultatului global;
34) „Partea ineficace din acoperirile valorii juste împotriva riscurilor pentru instrumentele de
capitaluri proprii evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global” include partea
ineficace cumulată care rezultă din operaţiuni de acoperire a valorii juste în care elementul acoperit este
un instrument de capital evaluat la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global. Partea
ineficace din acoperire raportată la această poziţie este reprezentată de diferenţa dintre variaţia cumulată a
valorii juste a instrumentului de capital raportată în cadrul poziţiei „Modificările valorii juste a
instrumentelor de capitaluri proprii evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global
[elementul acoperit împotriva riscurilor]” şi variaţia cumulată a valorii juste a instrumentului financiar
derivat de acoperire raportată în cadrul poziţiei „Modificările valorii juste a instrumentelor de capitaluri
proprii evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global [instrumentul de acoperire
împotriva riscurilor]” [SIRF 9.6.5.3 şi SIRF 9.6.5.8];
35) „Modificările valorii juste a datoriilor financiare desemnate la valoarea justă prin profit sau
pierdere care se pot atribui modificărilor riscului de credit al datoriilor” includ câştigurile şi pierderile
cumulate recunoscute în alte elemente ale rezultatului global, aferente riscului de credit propriu, pentru
28
datoriile desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere, indiferent dacă această
desemnare are loc la recunoaşterea iniţială sau ulterior;
36) „Acoperirea unei investiţii nete într-o operaţiune din străinătate [partea eficace]” include
rezerva de conversie valutară aferentă părţii eficace atât a operaţiunilor de acoperire a investiţiilor nete în
operaţiuni din străinătate derulate pe bază continuă, cât şi a operaţiunilor de acoperire a investiţiilor nete
în operaţiuni din străinătate care nu se mai aplică, atâta timp cât operaţiunile din străinătate rămân
recunoscute în bilanţ;
37) „Instrumente derivate de acoperire împotriva riscurilor. Rezerva aferentă acoperirii fluxurilor
de trezorerie [partea eficace]” includ rezerva din acoperirea fluxurilor de trezorerie aferentă părţii eficace
a variaţiei de valoare justă a instrumentelor financiare derivate de acoperire, atât în cazul operaţiunilor de
acoperire a fluxurilor de trezorerie derulate pe bază continuă cât şi în cazul operaţiunilor de acoperire a
fluxurilor de trezorerie care nu se mai aplică;
38) „Modificările valorii juste a instrumentelor de datorie evaluate la valoarea justă prin alte
elemente ale rezultatului global” includ câştigurile sau pierderile cumulate aferente instrumentelor de
datorie evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global, nete de ajustarea pentru
pierderi care este evaluată la data de referinţă în conformitate cu prevederile SIRF 9.5.5;
39) „Instrumente de acoperire împotriva riscurilor [elemente nedesemnate]” includ modificările
cumulate de valoare justă aferente tuturor elementelor de mai jos:
a) valoarea - timp a unei opţiuni, în cazul în care modificările valorii-timp şi valorii intrinseci ale
respectivei opţiuni sunt separate şi doar modificarea valorii intrinseci este desemnată ca instrument de
acoperire [SIRF 9.6.5.15];
b) elementul forward al unui contract forward, în cazul în care elementul forward şi elementul spot
(la vedere) al respectivului contract forward sunt separate şi doar modificarea elementului spot al
contractului forward este desemnată ca instrument de acoperire;
c) spread-ul valutar aferent unui instrument financiar, în cazul în care acest spread este exclus de
la desemnarea instrumentului financiar respectiv ca instrument de acoperire [SIRF 9.6.5.15, SIRF
9.6.5.16];
40) „Rezerve din reevaluare” includ valoarea rezervelor care rezultă din prima adoptare a IAS care
nu au fost transferate la alte tipuri de rezerve;
41) „Alte rezerve”includ rezultatul reportat (rezerve legale, rezerve statutare etc.) împreună cu alte
rezerve, câştiguri şi pierderi actuariale, recunoscute direct în capitalul propriu şi pierderile cumulate,
profit (pierderi) aferent exerciţiului din perioada de referinţă, de asemenea şi rezervele de acoperire a
riscurilor conform normelor prudenţiale ale BNM;
42) „(-)Acţiuni de trezorerie” includ instrumentele de capitaluri proprii, în sensul SIC 32. 33-34,
care au fost răscumpărate de către entitatea emitentă.
Periodicitatea prezentării raportului – lunar.

10.5. Perfectarea contului de profit sau pierderi

FIN 2 este situaţia financiară pag. 116
La completarea acestui raport, se vor lua în considerare următoarele precizări:
1. „Veniturile şi cheltuielile din operaţiuni continue” sunt raportările în contul de profit sau
pierdere separat de activităţile întrerupte. Elementele de venituri sau cheltuieli din operaţiunile continue
sunt prezentate după natură. Principalele poziţii sunt împărţite în componente, cu referire la categoriile de
instrumente financiare din bilanţ;
2. Veniturile din dobânzi şi cheltuielile cu dobânzile din instrumente financiare evaluate la
valoarea justă prin profit sau pierdere şi din instrumente financiare derivate de acoperire a unor astfel de
instrumente financiare, clasificate în categoria „contabilitatea de acoperire”, se raportează ca parte a
câştigurilor sau pierderilor din respectivele categorii de instrumente;
3. „Veniturile din dobânzi” - contabilitatea de acoperire nu se aplică în prezent în Republica
Moldova;
4. „Câştigurile sau pierderile aferente activelor şi datoriilor financiare” sunt prezentate în
secţiunea principală a contului de profit sau pierdere, pe bază netă;
5. „Veniturile sau cheltuielile din activităţi întrerupte” sunt prezentate la valoare netă;
6. „Veniturile din dobânzi şi cheltuielile cu dobânzile aferente instrumentelor financiare deţinute
29
în vederea tranzacţionării şi instrumentelor financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin
profit sau pierdere” vor fi raportate drept câştiguri sau pierderi nete aferente acestor categorii de
instrumente (care include dobânda acumulată);
7. „Veniturile din dobânzi” includ veniturile din dobânzi şi comisioanele de natura dobânzii
aferente creditelor acordate clienţilor, depozitelor interbancare plasate la alte bănci, la Banca Naţională a
Moldovei, creditelor overnight, veniturile din dobânzi obţinute din valorile mobiliare la cost amortizat sau
acele desemnate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global;
8. „Venituri din dobânzi – alte active” includ sumele reprezentând venituri din dobânzi ce nu au
fost prezentate în alte poziţii, cum ar fi veniturile din dobânzi aferente activelor imobilizate şi grupurilor
destinate cedării, clasificate drept deţinute în vederea vânzării, câştigul aşteptat aferent activelor utilizate
în cadrul planurilor de beneficii determinate postangajare etc.;
9. Dobânda aferentă datoriilor financiare cu o rată negativă a dobânzii efective se raportează în
cadrul poziţiei „Venituri din dobânzi aferente datoriilor”. Aceste datorii şi dobânda aferentă dau naştere
unui randament pozitiv pentru bancă;
10. „Cheltuieli cu dobânzile - alte datorii” includ sumele reprezentând cheltuieli cu dobânzile ce
nu au fost prezentate în alte poziţii, cum ar fi cheltuieli cu dobânzile aferente datoriilor incluse în grupuri
destinate cedării, clasificate drept deţinute în vederea vânzării, creşteri ale valorii contabile a unui
provizion care reflectă trecerea timpului, cheltuielile cu dobânda aferente planurilor de beneficii
determinate postangajare etc.;
11. Dobânda aferentă activelor financiare cu o rată negativă a dobânzii efective se raportează în
cadrul poziţiei „Cheltuieli cu dobânzile aferente activelor”. Aceste active şi dobânda aferentă dau naştere
unui randament negativ pentru bancă;
12. Veniturile din dividende aferente instrumentelor de capital desemnate la valoarea justă prin
alte elemente ale rezultatului global cuprind dividendele aferente instrumentelor derecunoscute în cursul
perioadei şi dividendele aferente instrumentelor deţinute la sfârşitul perioadei de raportare.
13. Veniturile din dividende aferente instrumentelor de capital, inclusiv dividende aferente
investiţiilor în filiale, asocieri în participaţie şi entităţi asociate, evaluate la valoarea justă prin profit sau
pierdere se raportează ca parte a câştigurilor sau pierderilor din respectivele clase de instrumente;
14. Veniturile din dividende aferente investiţiilor în filiale, asocieri în participaţie şi entităţi
asociate cuprind veniturile din dividende aferente titlurilor de participare deţinute în filiale, asocieri în
participaţie şi entităţi asociate, contabilizate la cost sau evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale
rezultatului global;
15. „Venituri din onorarii şi comisioane” includ veniturile de natura comisioanelor;
16. „Cheltuieli cu onorarii şi comisioane” includ alte cheltuieli de natura comisioanelor;
17. „Câştiguri sau (-) pierderi din derecunoaşterea activelor şi datoriilor financiare care nu sunt
evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere, net” includ, pentru fiecare element, câştigul sau
pierderea netă realizată rezultată din tranzacţia derecunoscută. Valoarea netă reprezintă diferenţa dintre
câştigurile realizate şi pierderile realizate. În această poziţie nu se includ câştigurile aferente
instrumentelor de capital pe care banca alege să le evalueze la valoarea justă prin alte elemente ale
rezultatului global;
18. „Câştiguri sau (-) pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare deţinute în vederea
tranzacţionării, net” includ rezultatul marcării la piaţă a activelor şi datoriilor financiare, clasificate ca
făcând parte din portofoliul de tranzacţionare. Diferenţele de valoare justă vor afecta contul de profit sau
pierdere pe întreaga perioadă de deţinere a acestora;
19. În situaţia în care o modificare a modelului de afaceri conduce la reclasificarea unui activ
financiar în cadrul unui portofoliu contabil diferit, câştigurile sau pierderile din reclasificare se raportează
în cadrul poziţiilor relevante ale portofoliului contabil în care activul financiar este reclasificat, în
conformitate cu următoarele prevederi:
a) în cazul în care un activ financiar este reclasificat din categoria de evaluare la cost amortizat în
portofoliul contabil al activelor financiare evaluate la valoare justă prin profit sau pierdere [SIRF 9.5.6.2],
câştigurile sau pierderile datorate reclasificării se raportează în cadrul poziţiei „Câştiguri sau (-) pierderi
aferente activelor şi datoriilor financiare deţinute în vederea tranzacţionării, net” sau “Câştiguri sau (-)
pierderi aferente activelor financiare nedestinate tranzacţionării, evaluate obligatoriu la valoarea justă prin
profit sau pierdere, net”, după caz;
30
 b) în cazul în care un activ financiar este reclasificat din categoria de evaluare la valoarea justă
prin alte elemente ale rezultatului global în categoria de evaluare la valoare justă prin profit sau pierdere
[SIRF 9.5.6.7], câştigurile sau pierderile cumulate recunoscute anterior în alte elemente ale rezultatului
global şi reclasificate în profit sau pierdere se raportează în cadrul poziţiei „Câştiguri sau (-) pierderi
aferente activelor şi datoriilor financiare deţinute în vederea tranzacţionării, net” sau „Câştiguri sau (-)
pierderi aferente activelor financiare nedestinate tranzacţionării, evaluate obligatoriu la valoarea justă prin
profit sau pierdere, net”, după caz;
20. „Câştiguri sau ( -) pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare desemnate la valoarea
justă prin profit sau pierdere, net” includ marcarea la piaţă a activelor şi datoriilor financiare, clasificate
ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere, net;
21. „Câştiguri sau (-) pierderi din contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor, net” cuprinde
câştigurile şi pierderile aferente instrumentelor de acoperire şi elementelor acoperite, inclusiv cele
aferente elementelor acoperite evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global, altele
decât instrumentele de capital, în cadrul unei operaţiuni de acoperire a valorii juste în conformitate cu
prevederile SIRF 9.6.5.8. Poziţia include, de asemenea, partea ineficace a variaţiei valorii juste a
instrumentelor de acoperire în cadrul unei operaţiuni de acoperire a fluxurilor de trezorerie.
Reclasificările rezervei din acoperirea fluxurilor de trezorerie sau a rezervei din acoperirea investiţiei nete
într-o operaţiune din străinătate sunt recunoscute în cadrul aceloraşi poziţii ale contului de profit sau
pierdere care sunt influenţate de fluxurile de trezorerie aferente elementelor acoperite. Poziţia „Câştiguri
sau (-) pierderi din contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor, net” include, de asemenea, câştigurile
şi pierderile din operaţiuni de acoperire a investiţiilor nete în operaţiuni din străinătate. Această poziţie
include şi câştigurile din operaţiuni de acoperire a poziţiilor nete;
22. „Diferenţe de curs de schimb [câştig sau (–) pierdere], net” includ câştigul/pierderea netă din
operaţiuni cu valută;
23. „Câştiguri sau pierderi din derecunoaşterea activelor nefinanciare, net” includ
câştiguri/pierderea netă la alte active decât cele descrise în categoriile de mai sus;
24. „Alte venituri din exploatare”/„Alte cheltuieli de exploatare” includ alte venituri/cheltuieli
neaferente dobânzilor;
25. „Cheltuieli administrative” va includ cheltuielile privind remunerarea muncii, defalcări privind
fondul de pensii, asigurarea socială, prime şi alte cheltuieli administrative;
26. „Amortizare” includ costul aferent amortizării detaliat pentru imobilizări corporale (mijloace
fixe), investiţii imobiliare, alte imobilizări necorporale;
27. „Câştiguri sau pierderi (-) din modificare, net” includ valorile care rezultă din ajustarea
valorilor contabile brute ale activelor financiare pentru reflectarea fluxurilor de trezorerie contractuale
renegociate sau modificate [SIRF 9.5.4.3 şi Anexa A la SIRF 9]. Câştigurile sau pierderile din modificare
nu includ impactul modificărilor sumei reprezentând pierderile de credit aşteptate, care se raportează în
cadrul poziţiei „Deprecierea sau (-) reluarea pierderilor cauzate de deprecierea activelor financiare care nu
sunt evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere”;
28. „Provizioane sau (-) reluări de provizioane” includ cheltuielile de constituire a provizioanelor
sau venitul rezultat din reversarea acestora, contabilizate conform SIC 37;
29. „Provizioane sau (-) reluări din provizioane. Angajamente şi garanţii date” include cheltuielile
nete cu provizioanele aferente tuturor angajamentelor şi a garanţiilor ce intră în aria de aplicare a SIRF 9,
SIC 37 sau SIRF 4. Orice modificare de valoare justă a angajamentelor şi a garanţiilor financiare evaluate
la valoarea justă se raportează în cadrul poziţiei „Câştiguri sau (-) pierderi aferente activelor şi datoriilor
financiare desemnate la valoarea justă prin profit sau pierdere, net”. Provizioanele includ, prin urmare,
valoarea deprecierii aferente angajamentelor şi garanţiilor pentru care deprecierea este determinată în
conformitate cu SIRF 9 sau a căror provizionare urmează prevederile SIC 37 sau care sunt tratate drept
contracte de asigurare în conformitate cu SIRF 4.
„Deprecierea sau (-) reluarea pierderilor cauzate de deprecierea activelor financiare care nu sunt
evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere” include toate câştigurile sau pierderile din depreciere
aferente instrumentelor de datorie care rezultă din aplicarea regulilor de depreciere prevăzute de SIRF
9.5.5, indiferent dacă pierderile de credit aşteptate în conformitate cu prevederile SIRF 9.5.5 sunt estimate
pe următoarele 12 luni sau pe durata de viaţă,inclusiv câştigurile sau pierderile din depreciere aferente
creanţelor comerciale, activelor aferente unui contract şi creanţelor din operaţiuni de leasing [SIRF
31
9.5.5.15]. Poziţia include, de asemenea, sumele aferente operaţiunilor de write-off, care exced valoarea
ajustării pentru pierderi la data operaţiunii de write-off şi care sunt, prin urmare, recunoscute ca pierdere
în mod direct în contul de profit sau pierdere, precum şi recuperările din sumele care au făcut anterior
obiectul operaţiunilor de write-off, înregistrate în mod direct în contul de profit sau pierdere.
„Profitul sau pierderea din active imobilizate şi grupuri destinate cedării, clasificate drept deţinute
în vederea vânzării, care nu pot fi considerate activităţi întrerupte” includ câştiguri/pierderea din
operaţiuni cu active imobilizate şi grupuri destinate cedării conform SIRF 5.
„Cheltuieli sau (-) venituri cu impozitul aferent profitului sau pierderii din activităţi continue”
reprezintă impozitul pe venit datorat de bancă.
Periodicitatea prezentării raportului – lunar1.

10.6. Conţinutul şi prezentarea altor situaţii financiare

În funcţie de activităţile desfăşurate şi operaţiunile efectuate, banca dezvăluie informaţia privind
activitatea financiară în conformitate cu cerinţele prevăzute la Regulamentul BNM cu privire la
dezvăluirea de către băncile licenţiate din Republica Moldova a informaţiei despre activitatea lor
financiară subpunctele 1 – 6:
1. Cerinţe privind dezvăluirea activităţii de creditare. În perioada lunii următoare trimestrului
gestionar, banca întocmeşte şi face disponibilă în fiecare oficiu bancar şi pe pagina-web oficială
informaţia referitor la creditele acordate de către bancă pe parcursul trimestrului gestionar.
Informaţia se publică utilizând modelul din anexa 2 la Regulamentul BNM cu privire la
dezvăluirea de către băncile licenţiate din Republica Moldova a informaţiei despre activitatea lor
financiară.
Dezvăluirile vor furniza, pentru fiecare tip de credit acordat pe parcursul trimestrului, informaţie,
care va include, dar nu se va limita la:
a) tipul de credite acordate;
b) numărul de credite acordate;
c) suma creditelor acordate;
d) rata medie a dobânzii.
Tipul creditelor va fi determinat conform următorului criteriu: ramura de activitate a debitorului
conform categoriilor specificate în Planul de conturi al evidenţei contabile în băncile licenţiate din
Republica Moldova. Creditele care nu vor fi reflectate conform destinaţiilor date se vor reflecta într-un
rând separat – alte credite;
2. Cerinţe privind dezvăluirea informaţiei aferente condiţiilor de eliberare a creditelor. Banca va
face disponibilă în fiecare oficiu bancar şi pe pagina-web oficială informaţie cu privire la condiţiile de
eliberare a creditelor. Dezvăluirea va cuprinde dar nu se va limita la următoarea informaţie aferentă
condiţiilor de acordare a creditelor preconizate a fi eliberate:
a) Suma creditului (minimă/maximă);
b) Termenul creditului (minim/maxim);
c) Rata dobânzii achitată de client (minimă/maximă), precum şi metoda de calculare a valorii
absolute a ratei dobânzii;
d) Alte plăţi care vor fi achitate de client şi care nu sunt incluse în rata dobânzii cum ar fi
comisioane, taxe, penalităţi etc. (minime/maxime);
e) Modul (anuităţi, rate, integral) şi frecvenţa plăţilor;
f) Documentele necesare pentru obţinerea creditului;
g) Formele de asigurare ale creditului acceptate de bancă;
h) Efectele rambursării anticipate, precum şi penalităţile aferente contractului de credit;
i) Condiţiile în care rata dobânzii se poate modifica până la rambursarea integrală;
j) Menţionarea faptului că la creditele acordate în valută străină sau în lei moldoveneşti ataşate la
cursul valutei străine plăţile se vor modifica în funcţie de evoluţia cursului leului moldovenesc faţă de
valutele străine, în cazul în care plăţile vor fi efectuate în lei moldoveneşti. Concomitent banca va
dezvălui informaţia privind modalitatea de aplicare a cursului de schimb la derularea acestor tranzacţii.
1
Instrucţiunea privind modul de întocmire şi prezentare de către bănci a rapoartelor FINREP la nivel individual aprobată prin
Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.42 din 2 martie 2018. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova. 2018, nr. 95-104 din 23 martie 2018
32
 În cazul în care termenul de rambursare a creditului nu este stipulat concret, metoda de calculare a
valorii absolute a dobânzii trebuie să fie prezentată prin intermediul a cel puţin două exemple
reprezentative.
Informaţia destinată publicării privind condiţiile de acordare a creditelor va fi dezvăluită conform
anexei 3 la Regulamentul BNM cu privire la dezvăluirea de către băncile licenţiate din Republica
Moldova a informaţiei despre activitatea lor financiară.
Pentru dezvăluirea informaţiei privind rata dobânzii şi alte plăţi, care vor fi achitate conform
subpunctelor c) şi d) din prezentul punct, banca urmează să asigure existenţa pe pagina-web oficială a
unui instrument destinat rezolvării ecuaţiilor în vederea determinării costului total al creditului. La
utilizarea acestui instrument, pentru produsele creditoare la care sunt prestabilite grafice concrete de
achitare, banca va asigura calculul pe perioade (lunar/trimestrial) în funcţie de frecvenţa plăţilor, a
achitărilor aferente creditului care urmează a fi efectuate de client (achitarea creditului, ratei dobânzii,
comisioanelor, taxelor etc.), soldul creditului. Costul total al creditului se determină reieşind din condiţiile
existente înaintea încheierii contractului de credit (suma creditului, termenele de rambursare, rata
dobânzii, comisioanele etc.).
Costul total al creditului reprezintă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi alte
plăţi, pe care persoana trebuie să le suporte în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de
către bancă (cu excepţia taxelor notariale şi altor plăţi legate de garantarea creditului prin ipoteca sau
printr-un drept legat de un bun imobil), precum şi costurile pentru serviciile accesorii privind contractul
de credit, cum ar fi primele de asigurare etc., în cazul în care obţinerea creditului este condiţionată de
încheierea unui contract de servicii. În cazul în care costul pentru serviciul accesoriu privind contractul de
credit nu poate fi determinat în prealabil, în special o asigurare, obligaţia de a încheia un asemenea
contract trebuie să fie menţionată în mod clar, concis şi vizibil;
3. Cerinţe privind dezvăluirea activităţii de acceptare a depozitelor. În perioada lunii următoare
trimestrului gestionar banca întocmeşte şi face disponibilă în fiecare oficiu bancar şi pe pagina-web
oficială informaţia referitor la depozitele acceptate de către bancă pe parcursul trimestrului gestionar.
Informaţia se publică utilizând modelul din anexa 4 la Regulamentul BNM cu privire la dezvăluirea de
către băncile licenţiate din Republica Moldova a informaţiei despre activitatea lor financiară.
Dezvăluirile vor furniza, pentru fiecare tip de depozit acceptat pe parcursul trimestrului,
informaţie, care va include, dar nu se va limita la:
a) tipul de depozite atrase;
b) numărul de depozite atrase;
c) suma depozitelor atrase;
d) rata medie a dobânzii.
Tipul depozitelor atrase va fi determinat conform următoarelor criterii. Primul criteriu este
termenul de acceptare a depozitului (la termen, la vedere) de către bancă. Aceste depozite vor fi reflectate
cu şi fără dobândă. Al doilea criteriu pentru determinarea tipului de depozite este apartenenţa (depozite
ale persoanelor fizice, depozite ale persoanelor juridice).
4. Cerinţe privind dezvăluirea informaţiei aferente condiţiilor de acceptare a depozitelor. Banca
va face disponibilă în fiecare oficiu bancar şi pe pagina-web oficială informaţia cu privire la condiţiile de
acceptare a depozitelor. Dezvăluirea va cuprinde, dar nu se va limita la următoarea informaţie aferentă
condiţiilor de acceptare a depozitelor:
1) suma depozitului (minimă/maximă);
2) termenul de acceptare a depozitului (la termen sau la vedere);
3) moneda de acceptare a depozitului (lei moldoveneşti/valută străină);
4) rata dobânzii (flotantă/fixă), metoda de calcul a acesteia, precum şi dreptul şi condiţiile de
modificare a ratei dobânzii;
5) modalitatea (cu sau fără capitalizare) şi termenul/periodicitatea de achitare a dobânzii;
6) condiţiile de reziliere a contractului de depozit înainte de termen;
7) dreptul şi modalitatea de suplimentare sau retragere parţială a mijloacelor băneşti din contul de
depozit;
8) comisioane, taxe aferente deschiderii şi deservirii contului de depozit;
9) documentele necesare pentru deschiderea contului de depozit.

33
 Banca va dezvălui metoda de calcul a valorii dobânzii care trebuie să fie prezentată prin
intermediul exemplelor reprezentative. Metoda de calcul a ratei dobânzii va fi specificată şi în contractul
de depozit.
Pentru dezvăluirea informaţiei privind rata dobânzii şi alte plăţi, care vor fi achitate de bancă,
banca urmează să asigure existenţa pe pagina-web oficială a unui instrument destinat rezolvării ecuaţiilor
în vederea determinării sumelor totale ce urmează a fi plătite conform contractului respectiv de depozit.
La utilizarea acestui instrument, banca va asigura calculul pe perioade (lunar/trimestrial), în funcţie de
periodicitatea plăţilor aferente depozitului care urmează a fi efectuate de bancă. Costul depozitului se
determină reieşind din condiţiile existente înaintea încheierii contractului de depozit (suma depozitului,
termenul depozitului, rata dobânzii etc.);
5. Cerinţe privind dezvăluirea informaţiei privind termenul de scadenţă a activelor şi
obligaţiunilor financiare sensibile la rata dobânzii. În perioada lunii următoare trimestrului gestionar
banca întocmeşte şi face disponibilă în fiecare oficiu bancar şi pe pagina-web oficială informaţia privind
analiza diferenţei scadenţelor. Informaţia se publică utilizând modelul FIN 27 - Expunerea la riscul ratei
dobânzii din Instrucţiunea privind situaţiile financiare FINREP la nivel individual, aplicabile băncilor;
6. Cerinţe privind dezvăluirea informaţiei aferente cardurilor bancare. Banca va face disponibilă
în fiecare oficiu bancar şi pe pagina-web oficială informaţia cu privire la condiţiile de emitere şi deservire
a cardurilor bancare. Dezvăluirea va cuprinde cel puţin următoarea informaţie:
a) documentele necesare pentru emiterea cardului, termenul de eliberare şi perioada de valabilitate
a acestuia;
b) comisioanele şi condiţiile de emitere a cardului (depunerea minimă iniţială, soldul minim în
cont, restricţiile aferente utilizării cardului, taxa de emitere, deservirea anuală, precum şi alte taxe
percepute în cazul prelungirii termenului de valabilitate, modificarea numelui/prenumelui,
pierderea/furtul/deteriorarea cardului, modificarea PIN-ului şi altele);
c) comisioanele aferente efectuării operaţiunilor şi serviciilor prestate (alimentarea contului,
retragerea numerarului, achitarea bunurilor/serviciilor precum şi efectuarea transferurilor de către client,
vizualizarea soldului, eliberarea mini extrasului/extrasului de cont, investigarea litigiilor privind
operaţiunile efectuate etc.);
d) dacă este cazul, dobânda, formula de calcul şi periodicitatea acordării acesteia de către bancă,
pentru mijloacele deţinute în cont;
e) cursul valutar aplicat la efectuarea operaţiunilor cu carduri, stabilit de bancă sau după caz,
metoda de determinare a acestuia (de exemplu, cursul valutar stabilit de sistemele de plăţi internaţionale)
- în cazul în care moneda operaţiunii diferă de moneda contului de card.
În cazul cardului de credit, suplimentar la informaţia menţionată mai sus, banca va dezvălui şi
următoarele:
a) suma minimă/maximă a creditului/overdraftului sancţionat;
b) termenul minim/maxim de rambursare a creditulu;
c) formele de asigurare a creditului;
d) rata dobânzii achitată de client, metoda de calcul, modul de rambursare şi periodicitatea
plăţilor;
e) alte plăţi ce nu sunt incluse în rata dobânzii (care sunt şi suma acestora);
f) mărimea penalităţilor pentru overdraft nesancţionat/depăşirea termenului de rambursare a
creditului;
g) rata dobânzii achitată de client pentru creditul restant, metoda de calcul şi modul de rambursare
a sumelor restante;
h) documentele necesare pentru obţinerea creditului;
i) cerinţele minime faţă de client pentru eliberarea creditului.
De asemenea, banca va face disponibilă în fiecare oficiu bancar şi pe pagina-web oficială
informaţia cu privire la comisioanele stabilite pentru comercianţi la prestarea serviciilor de acceptare a
cardurilor bancare.

10.7. Întocmirea, transmiterea şi acceptarea rapoartelor electronice

Raport electronic – informaţie în formă electronică pag. 116

34