PLAN DE AFACERE

GȚ MEDONI ION
PRIVIND INIȚIEREA AFACERI
CREȘTEREA ȘI VÎNZAREA ALUNELOR

ADMINISTRATOR MEDONI ION

ADRESA JURIDICĂ: S. GURA GALBENEI R. CIMIȘLIA
TELEFONUL: 060975647
E-MAIL: MEDONIION4@GMAIL.COM

AUTOR: MEDONI ION

VERIFICAT: N. ACRISTINI
 CUPRINS

INTRODUCERE ..........................................................................................................................3

1. PARTICULARITĂȚILE DEZVOLTĂRII PERSONALITĂȚII ADOLESCENTULUI

1.1. Adolescența – scurtă prezentare

generală .....................................................................4
1.2. Particularități ale dezvoltării personalității
adolescentului .........................................6
1.3. Necesitățile de bază ale
adolescentului ...........................................................................8

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................12

2
În următorul vreu să îmi deschid o afacere in domeniul alunelor adică o afacere în domeniul
alunelor adică o livadă de alune, afacerea va fi bazată pe creșterea și vânzarea alunelor si a
miezului de alună. Pentru început trebuie sa-mi plantez o livadă mica de aproximativ 5 hectare
când această va începe să aducă profit vai investi în plantarea alunelor. La noi in țară este o
pepinieră în raionul Hîncești satul Făinești. Această pepinieră se ocupă cu producerea puieților
de alune altoiți dar eu am si propria plantație de alune care se extinde pe un teren de 700 de
hectare de plantați de alune de soiuri diferite dar majoritatea sunt ale noastre precum ar fi soiul
este un sort foarte bun productiv dar și adaptat și rezistent la condițiile noastre climatice care
sunt foarte favorabile pentru acest soi și multe altele soiuri autohtone. Pentru a înființa o
plantație de alune trebuie sa avem cât de cât cunoștințe in acest domeniu, am avut și a doua
variantă privind soiul de puieți am vrut să fac o plantație de alune. Pentru a înființa o plantație de
alune trebuie să avem cât de cât cunoștințe in acest domeniu pentru a înțelege mai bine ce riscuri
si la ce benefici ne putem aștepta de la această plantație. În înființarea unei plantați de alune
modernă trebuie săne asumăm niște probleme și riscuri precum ar fi uscarea pământului, irigarea,
administrarea, îngrășăminte, combaterea bolilor si altele. Mulți dintre cei care plantează livezi de
alune se bazează pe una, am plantat peste ani ani vai veni si vai extinde prima roadă dar cum am
mai spus fără muncă nus rezultate de acei mulți investesc în livezi de alune care dacă ai grija de
ele sunt adevarat fabrice de făcut bani in țara noastră. Sarcina noastră este să asigurăm plantația,
condițiile de care are nevoie penttru a dezvolta bine depășind si înghețurile cu ușurință înecînd
cu primul an de plantație trebuie săi incepem formarea cararei care ar a influență foarte mare
intre readctive. Primii patru ani noi avem de a pregăti si a ingriji pentru anul 5 de la plantare, în
acest an plantațiile pa radi primul an si va radi incet incet începem să ne restituim cheltuelile
varite livez de alune, formarea cararei la copul de alune nu se face pentru frumusețe nu dar se
face pentru ușurare procesul de cavitare a alunelor dar pentru aerisire si dezvoltare mai bună a
alunelor și a romirilor care dau roadă, solul trebuie să fie prelucrat și asigurat cu îngrășăminte din
principalele factori care înfluențează la dezvoltare si productivitatea fructelor estte alegerea
corectă a solulu care trebuie sa aibă un procentaj de humeditate foarte ridicată nu mai puțin de
aproximativ 70%. Puțini dintre deținătorii de teren agricol din Republica Moldova stiu că pe
piață din țara noastră și cea de peste hotare cererea de miez de alune dar și lemnului este în
continuă creștere, înființarea unei plantați de alune modestă cu materiale săritor alcătuit dar

3
verificat aduc niște venituri foarte confortabili, nucul cu producerea principală a nezului de alune
un produs care se foloseste in medicină. După toți indicii de pe piață sper că nu voi avea cu
vînzarea alunelor și vînzarea miezului. Poziția pe piață în Republica Moldova va fi în continue
creștere așa cum am mai spus în pofida prețurilor mici de pe piață a mezului de alune cu toate
acestea probleme la noi în țară continue plantarea alunelor livezîlor de alune de cel mai mare
potențial de productivitate la factor. Plantațiile se fac in fiecare an și ele se investesc foarte multe
finanțe de exemplu se folosesc surse financiare pentru procurarea puietului autohton sau ce de
pesste hotare care este cu mult mai scump decât al nostru produs în țară de exemplu ăioetul
autohton prețul lui începe de la 4 euro. Pentru proiectul cu înălțime de 20 cm și așa continuând
creșterea prețului după înălțimea puietului ajungând până la 16 euro pentru un pom de alune de
soiuri rabinul roșu și cu mea roșu. Dar prețul puițului de peste hotare începe de la 15 euro pentru
un pom, și ajunge pînă la 600 de lei se mai investește multe finanțe și în alte probleme ce țin de
dezvoltarea și întreținerea plantației de alune întro-o stare și curățenie foarte bună.
Se mai investește multe finanțe în sistemele de irigare care au un rol foarte important în perioada
de vară și în ani care seceta se face simțită la toate plantele. Se învestește în tehnică și utilagele
agricole moderne care au sarcina dea întreține solul intr-o stare de fertilitate și prelucrare de
calitate înaltă tocarea buruienelor și a plantelor dăunătoare care impiedică dezvoltarea pomilor.
Scopul meu final este să am o plantație modernă de alune, care în primi 2 ani îmi voi restitui
cheltuielile făcute până la roadă, și după această plantație îmi va aduce venituri.
Dezavantajele:
Aprecierea și stabilirea prețului se face după culoare de-

Adolescența este subiectul privilegiat și controversat al psihopedagogilor,generator de

opinii și discuții contradictorii. Unii o consideră “vîrstă ingrată”, alții, dimpotrivă, “vîrsta de
aur”; pentru unii ea este “vîrsta crizelor, anxietății, nesiguranței, insatisfacției”, în timp ce pentru

4
alții este “vîrsta marilor elanuri”; este “vîrsta contestației, marginalității și subculturii”, dar și
“vîrsta integrării sociale”; este “vîrsta dramei, cu tot ce are ea ca strălucire, dar și ca artificiu” –
decretează unii. Alții ripostează că este “vîrsta participării la progresul social”; cei mai mulți o
consideră ca fiind în totalitate o “problemî moral-psihologică”, dar sunt și unii care cred că este
aproape în exclusivitate o “problemă socială”.
Diversitatea opiniilor referitoare la adolescență de rivă din complexitatea în sine a acestei
etape din viața omului, cu o dinamică excepțională în timp, cu multideterminări și
multicondiționări, dar și din poziția oarecum incertă pe care o ocupă adolescentul în sistemul
perioadelor evolutive ale vieții. Locul lui în sistemul relațiilor sociale este mai bine conturat și
precizat decît cel al puberului. Totuși adolescentul oscilează din punct de vedere al
comportamentului între copilărie și maturitate, fiind însă întors mai mult cu fața spre adult.
La ieșirea din copilărie și începutul adolescenței, ca și în tot decursul acestei perioade,
avem în fața noastră dezvoltarea a unei personalități cu trăsături în plină formare. Adolescența
propriu-zisă se caracterizează printr-o echilibrare puternică, intimă a concepției despre lume și
viață, prin clarificarea și intensificarea elaborării idealurilor omului, printr-o mare dezvoltare a
laturii cognitive, afective și voliționale a personalității.
Adolescența este o perioadă importantă a dezvoltării umane, perioada de numeroase și
profunde schimbări biologice, fizice, psihice, morale, etc., perioadă a dezvoltării, în care dispar
trăsăturile copilăriei, cedînd locul unor particularități complexe și foarte bogate, unor manifestări
psihice individuale specifice.
Pe planul dezvoltării biologice, adolescentul tinde spre echilibru și spre adoptarea unei
conformații apropiată de cea a adultului, în schimb, pe plan psihologic, transformările sunt
extrem de rapide, spectaculoase și de maximă complexitate, cu salturi la nivelul unor modalități
de relaționare cu cei din jur, forme originale de înțelegere și adaptare. Traversarea acestei
perioade nu se face în mod lent, dimpotrivă, tensionat, adeseori cu existența unor conflicte și
trăiri dramatice, cu frămîntări interne pentru găsirea surselor de satisfacere a elanurilor, a
aspirațiilor și cu tendința de a evita teama față de piedicile ce se pot ivi în realizarea proiectelor
sale de viitor.

1. PARTICULARITĂȚILE DEZVOLTĂRII PERSONALITĂȚII ADOLESCENTULUI

1.1. Adolescența – scurtă prezentare generală

Pubertatea și adolescența se caracterizează prin trecerea spre maturizare și integrare în

societatea adultă, cu solicitările ei sociale, familiale, profesionale etc. Întreaga perioadă a

5
adolescenței este legată de schimbări de mare intensitate și cu efecte vizibile în înfățișare,
comportamente și relaționare internă cu lumea exterioră, inclusiv prin creșterea capacității de
integrare în specificul vieții sociale. Pe acest teren se constituie “sinele”, imaginea și percepția de
sine – ca o componentă a “identității” care, la rîndul său, constituie nucleul personalității.
Adolescența abundă în conflicte, fie împotriva societății, a normelor și valorilor stabilite de
adulți, fie înlăuntrul propriilor motivări și nevoi. Unii autori vorbesc despre existența conflictelor
dintre generații sau dintre diferite grupe de vîrstă.
N. Sillamy (1996) definește adolescența ca fiind o perioadă de viață care se situează între
copilărie – pe care o continuă - și vîrsta adultă. Este “perioada integrată”, marcată de
transformări corporale și psihice care încep către 12-13 ani și se termină spre 18-20 de ani.
Limitele ei sunt imprecise, deoarece apariția și durata adolescenței variază după sex, după
condițiile geografice și mediul social-economic. Pe plan psihologic, se deosebește prin
maturizarea instinctului sexual, prin intărirea preocupărilor profesionale și sociale, prin creșterea
dorinței de libertate personală și independență, de plenitudine a vieții afective. Inteligența se
diversifică, aptitudinile particulare se dezvoltă și se individualizează, crește puterea de
abstractizare a gîndirii. Adolescenții au nevoie să găsească, în afara familiei, structuri educative
care să le permită să se dezvolte.
Tipul fundamental de activitate pentru această perioadă rămîne învățarea și instruirea
teoretică și tractică, inclusiv pregătirea pentru exercitarea unei activități profesionale. Viitorul
devine o problemă care alimentează căutări de sine și generează o mai activă dezvoltare a unor
ocupații, curiozități și investigații latente privind oamenii, conduințele, competențele și
personalitatea lor.
U. Șchipu și E. Verza (1989) consideră că adolescența începe după vîrsta de 10 ani și
durează pînă la 25 de ani, primii patru ani constituid pubertatea sau preadolescența. În această
perioadă, copilul poate da dovadă de o mare atenție și curiozitate care se poate extinde prin
explorare și la ceea ce se află în afara școlii și a familiei. În acelaș timp, se poate dezvolta
“influența de modelare imitativă” între tineri, formele de interdependență dintre aceștia facilitînd
tot felul de contagiuni și imitații, adesea, aberante (elemente de modă, stil de viață, conduinte
etc.). De asemenea, adolescența se caracterizează prin axarea personalității pe achiziții de roluri
dobîndite și statuturi sociale legate de viața școlară, familială și grupul de prieteni. În acest
context, se dezvoltă interese și aspirații, idealuri și expectanțe, dar și tentative de autocunoaștere
și autodezvoltare.
Caracteristice pentru adolescent sunt tendințele tot mai largi de explorare, cunoștințele
școlare și noutățile informaționale creînd cadrul integrării sociale largi în care acționează

6
constituirea identității sociale reale, ceea ce contribuie la dezvoltarea sinelui social. Adolescența
este perioada reconstituirii personalității și a principalelor sale caracteristici, este perioada în care
se formează sentimentele de responsabilitate și de datorie – ca expresie a sinelui social.
Perioada adolescenței este încărcată de o intensă maturizare pe toate planurile, inclusiv pe
cel sexual, cu efecte în toate structurile personalității pe care le influențează. Imaginația,
afectivitatea, interrelațiile de toate felurile încep să cuprindă identitatea sexuală socializată și
integrarea ei în sinele corporal. De asemenea, în aceasta perioadă, are loc o organizare a
capacităților creative în foarte multe domenii.
În perioada pubertății și adolecenții, individul traversează o serie de transformări sub toate
aspectele, iar în momentul în care acesta nu reușește ca, pe baza noului echipament bio-psiho-
social pe care l-a dobîndit, să treacă dintr-o dată de la statutul de copil la cel de adult, apare
“criză”, adolescentul oscilînd permanent între copilărie și maturitate, chiar dacă se orientează
permanent spre lumea adultului.
În ceea ce privește formarea personalității, adolescentul se află pus în fața unei opoziții
permanente între, pe de o parte, comportamentele impregnate de atitudini copilărești, cerințele de
protecție, anxietatea specifică vîrstelor mici în fața situațiilor mai complexe și solicitante și, pe
de altă parte, atitudini și conduite noi formate sub impulsul cerințelor interne de autonomie sau
impuse de societate. Încep să se contureze mai clar distanțele dintre ceea ce cere societatea de la
tînăr și ceea ce poate el să ofere, precum și dintre ceea ce cere tînărul de la societate și viață și
ceea ce i se oferă.
În perioada adolescenței, maturizarea este centrată pe identificarea resurselor personale și
constituirea propriei identități și independențe, începînd cu detașarea de sub tutela parentală.
Tînărul începe să-și descopere atitudini, abilități, forțe fizice și spirituale, începe să-și
construiască lumea interioară a aspirațiilor, intereselor și idealuriloe. În aceste condiții, se
dezvoltă atitudini, concepții despre lume și viață, au loc manifestări ale creativității și, implicit,
apar structuri motivaționale puternice.
Deprinderea de statutul de copil nu este resimțită cu oarecare tensiune doar de adolescent,
ci și de părinți și educatori, obligați și ei să-și schimbe sistemul de comunicare și interrelaționare
cu adolescenții.
1.2. Particularități ale dezvoltării personalității adolescentului

La vîrsta adolescenței, planul psihic suportă transformări și prefaceri profunde care, treptat,
vor conduce la cristalizarea și maturizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale
adolescentului. Deși, traseele acestui proces sunt complicate, presărate cu numeroase bariere și

7
dificultăți, deși procesul ca atare poate fi mai încet sau mai rapid, cu devansări spectaculoase, dar
și cu întîrzieri descurajante, la sfîrșitul său, ne vom afla în fața unor structuri psihice bine
închegate și cu un grad mare de mobilitate.
Prefacerile psihice la care este supus adolescentul sunt generate de nevoile și trebuințele pe
care acesta le poate resimți, atît cele specifice pubertății dar, acum, convertite sub alte forme, cît
și nevoile specifice acestui nivel al dezvoltării ontogenetice.
Caracteristică pentru perioada adolescenței este evoluția accelerată a tuturor proceselor
psihice. A. Munteanu (1998) analizează dezvoltarea psihică a adolescentului, pe plan senzorial,
intelectual și reglatoriu. Astfel, în plan senzorial, cîmpul vizual se stabilizează, culorile capătă
semnificații mai precise. La fete, pare a se intensifica sensibilitatea odorifică. Auzul, kinestezia și
sensibilitatea tactică capătă o nouă structurare, odată cu lărgirea mijloacelor de explorare a
mediului, precum și cu cerințele din partea acestuia. Tactul (atingerea) capătă noi semnificații,
atunci cînd este raportat la viața emoțional-sexuală.
Din punct de vedere intelectual, asistăm la o maturitate a proceselor intelectuale, corelată
cu maturizarea bazelor neuro-fiziologice. Gîndirea se află în stadiul operațiilor formale, ceea ce,
în opinia lui J. Piaget, semnifică “punctul terminus” în evoluția ei și a intelegenței. În această
perioadă, apare un nou tip de gîndire: gîndirea logică, dialectică, în care un rol predominant îl
joacă raționamentele deductive. Altfel spus, gîndirea individului evadează din concret, senzorial,
din “aici și acum”, adolescentul fiind capabil de a rezolva cu dezinvoltură probleme complexe,
unele ipotetice și putînd planifica procesele gîndirii. Tot în plan cognitiv, adolescentul
dobîndește cîteva abilități noi: abilitatea de a face dinstincție între real și posibil, abilitatea
utilizării simbolurilor secundare (acelea care pot desemna, la rîndul lor, alte simboluri) etc. Se
constată nevoia sistematizării cunoștințelor, spiritul experimental, capacitatea tînărului de a
utiliza strategiile euristice în rezolvarea unor probleme complexe.
Memoria adolescentului se dezvoltă în mod specific. Se știe că memoria asigură
consistența și coerența vieții psihice. Există mai multe tipuri de memorie, exprimînd nivele
calitative și cantitative diferite și intervenind în anumite tipuri de activități:
voluntară/involuntară, mecanică/logică, de scurtă durată/de lungă durată, episodice/semantică. În
adolescență, însă, caracteristică este mai ales memoria de lungă durată, logică.
Limbajul capătă caracteristicile unui sistem hipercomplex de autoreglare și
autoperfecționare a vieții psihice de ansamblu, constatîndu-se că apartenența la o anumită clasă
socială își pune amprenta, în mai mare măsură, asupra limbajului, începînd cu vîrsta de 15 ani.
Adolescentul își formează, prin exersare, numeroși algoritmi verbali utili în luările de cuvînt în
fața anumitor colective, în redarea unor situații etc. De asemenea, adolescentul manifestă, față de

8
sine însuși, exigențe tot mai mari în exprimarea orală și scrisă, în discuțiile constructive și/sau
contradictorii, în situațiile de informare sau de confesiune. Adolescentul acordă o mai mare
atenție pentru sensual, semnificația și folosirea corectă a termenilor.
Motivația și afectivitatea constituie “musculatura vieții psihice”. Conform piramidei
trebuințelor, propusă de A. Maslow (1954), există șapte tipuri de trebuințe organizate ierarhic,
după cum urmează: trebuințe fiziologice, trebuințe de securitate, de dragoste și afiliere, trebuințe
de stimă și statut, trebuințe de cunoaștere, trebuințe estetice și trebuințe care vizează
autorealizarea propriului potențial. În adolescență, întregul set este prezent, dar primează
trebuințele sinelui (de cunoaștere și estetice).
La adolescenți, motivația școlară capătă o funcție reglatoare a comportamentului. Astfel,
interesul pentru activitatea școlară este fluctuant; nu de puține ori, apar perioade cînd
adolescentului școala i se poate părea devitalizantă și, în compensație, se activează deschiderea
sa culturală. Curiozitatea continuă să evolueze, apare și nevoia de a filosofa, ceea ce va contribui
la schițarea unei prime concepții despre lume și viața individului.
În adolescență, viața afectivă se nuanțează, emotivitatea devine mai echilibrată, iar pe
fondul deschiderii față de bine și frumos, apar sentimentele superioare (intelectuale, estetice,
creatoare, morale).
În relațiile cu părinții, stările afective acționează mai acut, trecînd de la o tensiune mai
mare în pubertate la o temperare treptată în adolescență, cînd are loc o redeschidere spre spațiul
familiei, prin scăderea tensiunii de opoziție și culpabilitate. Deschiderea spre familie se
accentuează în perioada adolescenței prelungite, fiind, însă, secondată de o disponibilitate
afectivă foarte mare.
În relațiile cu sexul opus, se manifestă sentimente și emoții noi, inedite, ca simpatia și
sentimentele de dragoste. În adolescență, dragostea se conturează ca o trăire complexă de
atașament, emoționalitate exaltată pentru persoana iubită, cu eforturi ca acest sentiment să nu
pară neînsemnat sau să transforme toate împrejurările dificile în drumuri ce trebuie învinse
pentru a fi la înălțimea dragostei mobilizîndu-se resurse extrem de mari ale psihicului.

1.4. Necesitățile de bază ale adolescentului

Nevoile adolescentului sunt generate de trebuințele pe care le resimte din noua perspectiva
în care se afla. Acestea capată o serie de forme precum: nevoia de creație cu valoare socială,
nevoia de a împartăși sentimentele, nevoia de prietenii elective.

9
      Un loc important în viața adolescentului îl capată relațiile cu cei de sex opus, de cele mai
multe ori relații platonice, romantice cu o importanță încarcatură de reverie și fantezie. Au loc
acum furtuni afective, ruperi spectaculoase și dramatice de prietenii. Apare prima iubire care are
implicații profunde asupra vieții afective a adolescentului și a viitorului adult.
      În plan afectiv, adolescentul va dovedi reciprocitate deoarece sensibilitatea afectivă se
îmbogatește foarte mult, se erotizează, apar sentimente superioare precum prietenia și dragostea.
      Începe acum nevoia de manifestare ca personalitate de sine stătătoare, de a ieși din umbra, de
a produce ceva nou, original și excentric. Nevoia de a se rupe de tipare, face din adolescent un
luptator. El va cauta cu orice prilej să-și întreacă prietenii în orice face, ceea ce duce nu de puține
ori la comportamente antisociale, deviante, chiar dacă adolescentul nu le gasește întotdeauna
placute. Important este la această vîrstă să fii altfel și să fii apreciat, chiar dacă nu-ți face nici o
plăcere ceea ce faci. De multe ori se întîmplă ca adolescentul să rămînă robul unor astfel de
comportamente.
      Noile cerințe implică și nevoia dezvoltării psihicului și mai ales a unor instrumente ale
acestuia. Se remarcă acum consolidarea structurilor gîndirii logico - formale, a capacității de
interpretare și evaluare, de planificare, de anticipare, de predicție, spiritul critic și autocritic.
Apare gustul pentru raționament și atitudinea critică pentru valori. Se dezvoltă în aceeași măsură
și imaginația, dar și limbajul. La aceasta vîrstă se dezvoltă debitul verbal, fluența dar și
flexibilitatea verbală. Se elaboreaza algoritmi și stereotipi verbali, dar tot acum patrund în limbaj
și cuvinte parazite, excesele de exclamații, superlativele, cuvintele vulgare, neglijența în stilul
comunicării fie ca insuficiență cognitivă, fie din teribilism.
      Aceste forme ale maturizării, intelectuale și afective, îl vor ajuta pe adolescent să se poată
raporta atît la sine cît și la alții. Apare acum conflictul între generații, din punctul de vedere al
valorilor morale și al comportamentelor. Tot acum adolescentul își descoperă identitatea
vocațională ca urmare a procesului de autocunoaștere.
Necesitățile cele mai importante ale adolescentului sunt:
1. dezvoltarea conștiinței de sine;
2. afirmarea propriei personalități;
3. integrarea treptată în valorile vieții.

1.      Dezvoltarea constiinței de sine

Conștiința de sine este un proces complex care include, pe de-o parte, raportarea
subiectului la sine însuși, la propriile trăiri, iar pe de altă parte, confruntarea acestora,

10
compararea lor cu lumea în mijlocul căreia trăiesc. Cel mai înalt nivel al conștiinței de sine este
atins de elev atunci cînd el se poate privi ca subiect al activității sociale, ca membru al
colectivului. Un factor de seamă al conștiinței de sine îl constituie activitatea școlară și natura
relațiilor cu adulții, aprecierile acestora față de calitățile și munca adolescentului.

În dezvoltarea conștiintei de sine, imaginea corporală contribuie la organizarea

identificării caracteristicilor organice, pe care adolescentul încearcă să le perceapă în profunzime
și cu un fel de admirație. W. James surprinde dialectica dezvoltării conștiinței de sine și a
distanței care se creează între ,,eu" și ,,sine ". Eul este cel ce cunoaște și este conștient, sinele
reprezintă latura cunoscută. Sinele poate fi material (atunci cînd se referă la tot ce posedă
adolescentul ) și social (cînd se referă la rolul, statutul, identitatea adolescentului). El este astfel
expresia activității psihice în care se remarcă mai ales sfera emoțiilor și dorințelor. Atât în cazul
sinelui cît și al eului, percepția adolescentului poate îmbraca o forma negativă sau pozitivă. Cînd
intervin eșecuri școlare, cînd estimarea de sine este scazută, tînărul are tendință de a se
subestima, nu are încredere în forțele proprii și nu manifestă inițiativa și perseverentă în
activitate (motivație și voință deficitară).

În dezvoltarea conștiinței de sine, imaginea corporală contribuie la organizarea

identificării caracteristicilor organice, pe care adolescentul încearcă să le perceapă în profunzime
și cu un fel de admirație. W. James surprinde dialectica dezvoltării conștiinței de sine și a
distanței care se creează între ,,eu" și ,,sine ". Eul este cel ce cunoaște și este conștient, sinele
reprezintă latura cunoscută. Sinele poate fi material (atunci cînd se referă la tot ce posedă
adolescentul ) și social (cînd se refera la rolul, statutul, identitatea adolescentului). El este astfel
expresia activității psihice în care se remarcă mai ales sfera emoțiilor și dorințelor. Atît în cazul
sinelui cît și al eului, percepția adolescentului poate îmbraca o formă negativă sau pozitivă. Cînd
intervin eșecuri școlare, cînd estimarea de sine este scăzută, tânarul are tendința de a se
subestima, nu are încredere în forțele proprii și nu manifestă inițiativa și perseverența în
activitate (motivație și voințî deficitară).

Succesele, o familie suportivă, valorizarea propriului potențial duc la încredere în sine, la

dorința de a se afirma și realiza. În obținerea acestei imagini pozitive, adolescentul se raportează
la cei din jur și la atitudinea acestora față de el. Apariția conflictelor și a frustrarilor în această
perioadă este frecventă. Apar astfel tensiuni în procesul cautării de sine și raportarea la modul de
a fi și a se comporta a acelor din jurul lui sau în îndeplinirea rolului, statutului, a relației dintre
vocație și exercitarea anumitor meserii.

11
 Aceste tensiuni pot fi minimalizate dacă familia poseda metodele educaționale optime și
adecvate adolescentului. Adevărul cel mai important în relația dintre părinte și copil rămîne
deschiderea comunicării dintre cei doi.

2.      Afirmarea propriei personalități

Descrierea, oricît de schematică, a ,,portretului" adolescenței nu poate ignora problema

originalității ca atribut predilect al indivizilor care o traversează. Dorința de originalitate
reprezintă, din punct de vedere psihologic, o caracteristică esențială a adolescenței, numită
tendința afirmării de sine, tendința de afirmare a propriei personalități.

Dorind să atragă atenția asupra sa, adolescentul se considera punctul central în jurul caruia
trebuie să se petreacă toate evenimentele. Forțele proprii sunt considerate superioare față de ale
celorlalți oameni, opinie care decurge dintr-o insuficientă cunoaștere de sine. Acesta dorește ca
toate acțiunile sale să fie cunoscute și apreciate de adult.

Un mijloc curent de afirmare îl constituie aspectul exterior, adolescenții cautînd să se

evidențieze prin fizicul bine conformat, îmbracamintea care diferențiază, care scoate în relief
propria persoana. Vizibilă este și o altă expresie a tentației originalității în adolescență -
limbajul ,,colorat", presarat cu expresii ,,căutate", cu neologisme și arhaisme. Adolescentul își
alege cu grija cuvintele, utilizează din abundență citate și expresii celebre, maxime și cugetări
savante despre care insinuează că i-ar aparține. În privinta limbajului, adolescenței îi este proprie
și tendința de ermetizare a acestuia, de folosire a unei vorbiri ,,cifrate", și anume, a unei vorbiri
populate de expresii argotice. De obicei, circulația acestui fel de limbaj are loc în cadre restrînse,
în grupuri spontan constituite și combaterea acestui fenomen necesită eforturi educative
prelungite.

Dominantă pentru tentația originalitații la această vîrstă este prezența spiritului de

contradicție. În special discuțiile dintre adulți, la care i-au parte și adolescenții, ajung repede să
fie monopolizate de întrebările iscoditoare ale acestora din urmă, de afirmarea spiritului lor de
contradicție. Nu de puține ori, adolescentul se contrapune în discuție chiar cînd e conștient de
faptul că nu are dreptate. El e mobilizat atunci de aceeași statornică tentație de a atrage atenția
asupra sa, de a se afirma, de a fi luat în seamă.

Adolescenții manifestă tendința de a se afirma nu numai individual ci și în grup: vor să

activeze, să se distreze împreună. Ei sunt atrași și de viața politică; în politică adolescentul vede
o înalta activitate socială.

12
 3. Integrarea socială

Esența integrării sociale constă în atașamentul din ce în ce mai conștient si mai activ la
grupul căruia îi aparține (clasă, școală, marele organism social). Cu cît înaintează în vîrstă, cu
atît el este mai obiectiv în judecățile sale, aprecierile efectuîndu-se în funcție de criteriile sociale
pe care și le-a însușit. Dorința de a cunoaște valorile sociale și culturale se manifestă riguros și
tenace. Integrarea adolescenților în aceste valori ale colectivității contribuie la formarea
concepției despre lume și viață. Datorită experienței de viață limitată și a lipsei unor criterii de
autoapreciere corectă, adolescenții au nevoie de consiliere și îndrumare discretă, fiind sprijiniți
să-și formeze idealul de viață, să-și perfectioneze judecațiile morale și să-și ridice nivelul
conștiinței și al conduiței morale.

De regulă, adolescenții se confruntă cu următoarele probleme:

● Teama de a-și asuma responsabilitatea: o relație de prietenie presupune o

responsabilitate față de celalalt partener care, printre altele, trebuie ajutat atunci cînd are nevoie.

● Teama de a nu fi manipulat: astfel de persoane sunt deosebit de atente să observe

comportamente de manipulare chiar acolo unde nu este cazul.

● Teama de a nu-l deranja pe celalalt: datorită acesteia relația între cei doi se depreciază
întrucît se instalează un zid care nu le mai permite să-și împartășească sentimentele.

Foarte mulți oameni își petrec viața încercînd să-și atingă scopurile, iar adolescența este
doar primul pas spre împlinirea lor.

Relațiile între parinți și copii presupun un mecanism deosebit, filtrat social; ele au la bază
statuarea comunicării în care se realizează un model, un patern de conduită. În cadrul acestor
relații, parinții încearcă să socializeze copiii, contribuie la modificarea și perfecționarea stilului
de interrelaționare din copilărie; ambele părți ale ecuației au nevoie de deprinderi, abilități
sociale pentru facilitarea intercomunicării.

13