Intemeierea Romei

Legenda lui Romulus și Remus 

Romulus și Remus (n. 771 î.Hr. - 5 iulie 717 î.Hr., Romulus; n. 771 î.Hr. -
d. 21 aprilie 753 î.Hr., Remus), fondatorii tradiționali ai Romei, au apărut
în mitologia romană drept cei doi fii ai preotesei Rhea Silvia, avându-l ca tată pe
zeul războiului, Marte. Conform legendei înregistrate de către Plutarh și Livius,
Romulus a fost primul Rege al Romei.

Romulus l-ar fi ucis pe Remus

într-o dispută asupra locului
viitorului lor oraș, pe care Romulus
avea să-l numească după numele
său, Roma. După fondarea orașului,
Romulus nu doar că a creat legiunile
romane și Senatul roman, dar a și
adus cetățeni în noul său oraș
prin răpirea femeilor triburilor
Sabine vecine, acțiune din care a
rezultat amestecarea sabinelor și
romanilor într-un singur popor.
Romulus avea să devină un mare
cuceritor pentru Roma antică,
adăugând mari teritorii și popoare
sub dominația Romei. După moartea
sa, a fost zeificat ca zeul Quirinus,
personaj divin al poporului roman.
În zilele noastre, referirile asupra sa
îl reprezintă ca fiind o figură
legendară. Lupoaica hrănind copiii gemeni Romulus și Remus.

Înainte de nașterea lor, bunicul lui Romulus și Remus, Numitor și fratele său
mai mic Amulius, au primit tronul din Alba Longa la moartea tatălui lor. Numitor a
primit puterile suverane ca drept al nașterii sale, în timp ce Amulius a primit
trezoreria regală, inclusiv aurul adus de Eneas din Troia. Însă din pricina faptului
că Amulius deținea averea, având astfel mai multă putere decât fratele său, îl
detronează pe Numitor. Speriat că fiica lui Numitor, Rhea Silvia, ar naște copii
care într-o zi l-ar putea detrona ca rege, o forțează pe Rhea sa devina o vestală,
preoteasă a zeiței Vesta care era obligată să jure că va rămâne virgină.
 Însă, într-o seară, Marte, zeul războiului, vine la Rhea în templul zeiței Vesta
și aceasta îi naște mai târziu doi băieți gemeni de mărime și frumusețe remarcabile,
numiți mai apoi Romulus și Remus. Amulius devine furios și o întemnițează pe
Rhea, ordonând și moartea gemenilor prin înec. Însă servitorul căruia i-a fost
încredințat ordinul de a ucide gemenii nu a putut face asta. I-a pus pe cei doi într-
un coș și l-a eliberat pe malurile fluviului Tibru. Râul, care era în inundație, s-a
ridicat și a purtat ușor coșul în care erau gemenii în aval.

Romulus și Remus sunt salvați de către zeul râurilor, Tiberinus, care îi

plasează pe Dealul Palatin. Acolo, sunt îngrijiți de către o lupoaică și hrăniți de
o ciocănitoare sub un smochin, două animale sacre pentru Marte. Romulus și
Remus sunt apoi descoperiți de către Faustulus, un păstor al lui Amulius, care duce
copiii la casa sa. Faustulus și soția sa, Acca Larentia, cresc băieții ca și cum ar fi ai
lor.
Pe măsură ce creșteau, nașterea nobilă se arăta în mărimea și frumusețea lor
încă de copii. Când au ajuns la vârsta bărbăției erau de un curaj și o îndrăzneală
invincibile. Romulus, însă, era considerat mai înțelept și mai abil în politică dintre
cei doi, iar discuțiile sale cu vecinii despre păscut și vânătoare le-a oferit
oportunități de-a remarca dispoziția sa pentru comandă, și nu pentru supunere. În
măsura acestor calități, erau iubiți de confrații lor și de săraci, însă ei îi urau pe
ofițerii și aprozii regelui. Și-au trăit viețile și au urmat scopurile oamenilor născuți
nobili, fără a pune valoare pe lene și trândăvie, dar exersând și vânând, apărând
pământul împotriva tâlharilor și răzbunându-i pe cei care suferiseră fără să
greșească. Și astfel au devenit cunoscuți în întregul Latium.
Într-o zi, pe când gemenii aveau optsprezece ani, o ceartă a izbucnit între
păstorii lui Numitor și cei ai lui Amulius. Unii dintre cei ai primului au speriat
multe dintre vitele lui Amulius, cauzând enervarea păstorilor acestora. Romulus și
Remus au adunat păstorii la un loc, i-au găsit și ucis pe cei ai lui Numitor și au
recuperat vitele rătăcite. Spre nemulțumirea lui Numitor, Romulus și Remus au
adunat mulți oameni nevoiași și sclavi ai lui Numitor, etalându-și cutezanța și
temperamentul.
În timp ce Romulus era angrenat în unele sacrificii, pentru că era iubitor față
de sacrificii și zei, unii dintre păstorii lui Numitor îl atacă pe Remus și alți prieteni
ai acestuia. Astfel izbucnește o luptă. După ce ambele părți au înregistrat răni
grave, păstorii lui Numitor triumfă și îl iau pe Remus ca prizonier, ducându-l la
Numitor pentru pedepsire. Numitor nu îl pedepsește pe Remus, pentru că se temea
de Amulius, însă a mers la acesta și a cerut dreptate, din moment ce era fratele său
și fusese insultat de către servitorii regali. Și oamenii din Alba Longa înțelegeau
motivele lui Numitor și considerau că a fost victima unui jaf nemeritat. Astfel,
Amulius a decis să-l lase pe Remus pe mâna lui Numitor, iar acesta să-l
pedepsească cum dorește.
Când Numitor îl duce pe Remus acasă la el pentru pedeapsă, este surprins de
completa superioritate a tânărului în statura și puterea corpului său. După ce a auzit
despre faptele și virtuțile sale nobile, Numitor îl întreabă pe Remus despre nașterea
și identitatea sa. Când Remus i-a spus că a fost găsit și îngrijit de către o lupoaică
pe malurile râului Tibru și intuindu-i vârsta după înfățișarea sa, Numitor pleacă să
discute cu fiica sa, Rhea, în această privință. La întoarcerea de la sacrificii,
Faustulus îi spune lui Romulus că fratele său fusese capturat și-l trimite în ajutorul
acestuia. Romulus pleacă pentru a găsi armată ca să lupte împotriva lui Numitor la
Alba Longa. Faustulus aleargă repede spre Alba Longa, însă este oprit la porțile
orașului de către paznici. Din fericire, unul dintre aceștia era servitorul care dusese
copiii la râu. Recunoscând turma și chipul lui Faustulus, îl duce în grabă către
Amulius. Păstorul recunoaște că băieții sunt în viață, însă spune că ei trăiesc
departe de Alba Longa ca ciobani. De frică și furie, Amulius trimite de îndată un
prieten al lui Numitor să vadă dacă există vreo atestare în privința vieții gemenilor.
În momentul în care omul intră în casa lui Numitor, îi găsește pe cei doi, Numitor
și Remus îmbrățișându-se, confirmându-i astfel că Remus era nepotul lui Numitor.
Omul îi sfătuiește apoi să se grăbească, pentru că Romulus mărșăluiește către oraș
cu o armată formată din cei care îl urau și se temeau de Amulius. Armata lui
Romulus era formată din 200 de bărbați maniples. Remus incită cetățenii din
interiorul orașului să se revolte și în același timp Romulus atacă din afară.
Amulius, fără a face vreun pas pentru siguranța sa, din confuzie totală, este
capturat și ucis.