Dreptul de autor şi drepturile conexe

1. Noţiunea şi particularităţile dreptului de autor

Dreptul de autor în sens obiectiv sau ca instituţie juridică este un sistem de norme juridice
stabilite prin lege care protejează operele creaţiei intelectuale din domeniul literaturii, artei şi
ştiinţei exprimate într-o formă obiectivă ce permite a le reproduce, atît publicate cît şi
nepublicate, indiferent de forma, destinaţia şi valoarea fiecărei opere, precum şi de procedeul de
reproducere a ei.

Dreptul de autor se extinde asupra:

a) operelor indiferent de locul primei lor publicări al căror titular este o persoană fizică sau
juridică din RM;

b) operelor publicate pentru prima dată în RM, indiferent de domiciliul sau sediul titularului
dreptului de autor asupra respectivelor opere;

c)  altor opere în conformitate cu tratatele internaţionale la care RM este parte

se consideră că pentru a beneficia de protecţie în contextul dreptului de autor, o operă trebuie

să respecte 3 condiţii esenţiale:

a) opera trebuie să fie originală (adică rezultatul unei activităţi creatoare a omului);

b) să îmbrace o formă concretă de exprimare (verbală, de imagine şi etc);

c) să fie susceptibilă de a fi adusă la cunoştinţa publicului.

Cadrul normativ în vigoare atribuie la categoria drepturilor de autor:

1. opere literare (povestiri, eseuri, poezii, romane);

2.  programele pentru calculator care se protejează ca şi operele literare.
3.  operele ştiinţifice;
4.  operele dramatice şi dramatico-muzicale, scenariile, proiectele de scenarii, libretele,
sinopsisul filmului.
5.  operele muzicale cu sau fără text;
6.  operele coregrafice şi pantomimele;
7.  operele audiovizuale;
8. opere de pictură, sculptură, grafică şi alte opere de artă plastică;
9.  operele de arhitectură, urbanistică şi de artă horticolă;
10. operele de artă aplicată;
11.  operele fotografice şi operele obţinute printr-un procedeu analog fotografiei;
12. bazele de date;
13. hărţile, planşele, schiţele şi lucrările tridimensionale din domeniul geografiei, topografiei,
arhitecturii şi din alte domenii ale ştiinţei;
14. alte opere.
Fără a prejudicia drepturile autorului operei originale, de asemenea se protejează prin dreptul
de autor şi operele derivate şi intergrante la baza cărora stau una ori mai multe opere şi/sau
oricare alte materiale preexistente şi anume:

1) traducerile, adaptările, adnotările, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale

operelor literare, artistice sau ştiinţifice cu condiţia că constituie rezultate ale creaţiei
intelectuale;

2) culegerile de opere literare, artisitice ori ştiinţifice (enciclopediile sau antalogiile, compilaţiile
altor materiale sau date) cu condiţia că din considerentul de selectare şi sistematizare a
conţinutului lor, constiuie rezultate ale creaţiei intelectuale.

Prin dreptul de autor deasemenea se protejează o parte componentă, ori un alt element al operei
(inclusiv titlul sau personajele operei) care reprezintă în sine o creaţie intelectuală.

Nu se extinde protecţia dreptului de autor asupra:

1. documentelor oficiale cu caracter normativ, administrativ sau politic (legi, hotărîri

judecătoreşti, alte documente, precum şi asupra traducerilor oficiale ale acestora);
2. simbolurilor de stat şi a semnelor oficiale ale statului (drapele, steme, decoraţii, semne
băneşti etc.);
3. expresiilor folclorice;
4. noutăţilor zilei şi a diverselor fapte ce reprezintă o simplă informaţie;

În calitate de autor poate fi persoana fizică sau juridică:

a) persoana fizică indiferent de cetăţenie sau dacă opera a fost editată pentru prima dată pe
teritoriul RM;

b) persoana juridică din RM sau străinătate va fi subiect, dacă vor fi luate în consideraţie

Convenţiile şi Tratatele internaţionale la care RM este parte (dacă a fost creat la comanda
persoanei juridice, ea devine titular al dreptului de autor).
 Conţinutul dreptului de autor

Conţinutul dreptului de autor implică atît existenţa a unor drepturi morale, cât şi existenţa unui
ansamblu de drepturi patrimoniale. Potrivit art. 10 alin. (1) al legii privind drepturile de autor şi
drepturile conexe, autorul unei opere beneficiază de următoarele drepturi morale:

a) dreptul la paternitate (dreptul la calitatea de autor) – dreptul de a se considera autor şi de a

cere o atare recunoaştere, inclusiv prin indicarea numelui său pe fiecare exemplar de operă
publicată sau la interpretarea în public a operei, dacă aşa ceva este posibil;

b) dreptul la nume – este dreptul autorului de a decide cum va figura numele său în timpul
valorificării operei (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);

c) dreptul la respectarea integrităţii operei (dreptul la respectul operei sau dreptul la

inviolabilitatea operei) presupune dreptul la protecţia operei sale contra oricărei denaturări,
schimonosiri sau oricărei altei atingeri aduse operei, care prejudiciază onoarea sau reputaţia
autorului. Conţinutul acestui drept constă în interdicţia de a include careva modificări, atît în
conţinutul operei, cât şi în titlul ei.

d) dreptul la divulgarea operei sau dreptul de a da publicităţii opera sa, sau de a interzice
publicarea ei sub orice formă – este recunoscut de legislaţiile statelor lumii, fiind considerat un
drept discreţionar al autorului, prin care însuşi autorul decide în ce mod poate da publicităţii
opera sau şi sub ce formă.

e) dreptul la retractarea operei – este dreptul autorul de a retrage opera sa din circuitul
comercial, despăgubindu-l pe titularul dreptului de valorificare, dacă acesta este prejudiciat prin
retractare.

Pe lîngă drepturile morale, autorul unei opere, literare, artistice sau ştiinţifice beneficiază şi de
anumite drepturi patrimoniale. Potrivit al art. 10 al legii cu privire la dreptul de autor şi drepturile
conexe “autorului sau altui titular al dreptului de autor îi aparţine dreptul exclusiv, la
valorificarea operei, în orice formă şi prin orice procedeu”.
Drepturile conexe

Drepturile conexe au evoluat  în jurul operelor protejate prin dreptul de autor, nu aduc atingere
drepturilor autorilor şi conferă protecţie pentru:

a) artiştii interpreţi sau executanţi pentru propriile interpretări sau execuţii;

b) producătorii de înregistrări sonore şi producătorii de înregistrări audio-vizuale pentru propriile

înregistrări;

c)  organismele de radio difuziune şi de televiziune pentru propriile emisiuni şi servicii de

programe;

Subiecţi ai drepturilor conexe sunt interpreţii, producătorii de fonograme, producătorii de

videograme, şi organizaţiile de difuziune prin eter sau prin cablu.

Drepturile conexe se exercită fără a prejudicia dreptul de autor. Pentru apariţia şi exercitarea
drepturilor conexe nu este necesară respectarea vreunei formalităţi. În absenţa unei probe
contrare, persoana fizică sau juridică al cărei nume sau denumire apare în mod obişnuit pe o
imprimare a interpretării, pe o fonogramă, videogramă sau pe o imprimare a unei emisiuni se
consideră interpret, producător de fonogramă sau videogramă, respectiv, organizaţie de difuziune
prin eter sau prin cablu.

Drepturile interpretului se protejează în conformitate cu prezenta lege dacă:

a) interpretul este cetăţean al Republicii Moldova;
b) interpretarea a avut loc pe teritoriul Republicii Moldova;

c)  interpretarea a fost imprimată pe o fonogramă sau videogramă;

d) interpretarea nu este imprimată pe o fonogramă sau videogramă, dar este inclusă într-o
emisiune a organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu.

Termenele de protecţie a drepturilor conexe.  Drepturile interpretului la paternitate, la nume şi

la respectarea integrităţii interpretării se protejează pe un termen nelimitat. Drepturile
interpretului se protejează timp de 50 de ani de la data interpretării. Însă: a) dacă, în această
perioadă, imprimarea interpretării, alta decît fonograma, a fost legal publicată sau comunicată
public, drepturile interpretului se protejează timp de cel puţin 50 de ani de la data efectuării celei
mai vechi dintre aceste acţiuni;
b) dacă, în această perioadă, imprimarea interpretării pe o fonogramă a fost legal publicată sau
comunicată public, drepturile interpretului se protejează timp de cel puţin 70 de ani de la data
efectuării celei mai vechi dintre aceste acţiuni.

Drepturile producătorului de fonograme se protejează timp de 50 de ani de la data imprimării

fonogramei. Însă: a) dacă, în această perioadă, fonograma a fost legal publicată sau comunicată
public, drepturile menţionate se protejează cel puţin 70 de ani de la data primei publicări legale;
b) dacă, în această perioadă, fonograma nu a fost legal publicată, dar a fost comunicată public,
drepturile menţionate se protejează timp de 70 de ani de la data primei comunicări publice
legale. În cazul în care, după 50 de ani de la data publicării sau comunicării publice legale a
fonogramei, producătorul acesteia nu oferă spre vînzare copii ale  acestei fonograme în cantitate
suficientă sau nu le pune la dispoziţia publicului, interpretul poate rezilia contractul prin care a
transmis drepturile sale producătorului de fonograme asupra imprimării interpretării sale.