Fizica 

(din cuvântul grec antic: φυσική (ἐπιστήμη) phusikḗ (epistḗmē) care înseamnă

cunoașterea naturii, din φύσις phúsis ce înseamnă natură)[1][2][3] este știința care studiază
proprietățile și structura materiei,[4] formele de mișcare ale acesteia, precum și transformările lor
reciproce. Fizica este una dintre cele mai fundamentale discipline științifice, iar scopul său
principal este de a înțelege cum se comportă universul.[5][6][7]
Oricum se pune problema, fizica este una dintre cele mai vechi discipline academice; prin
intermediul unei subramuri ale sale, astronomia, ar putea fi cea mai veche.[8] Uneori sinonimă cu
filozofia, chimia și chiar unele ramuri ale matematicii și biologiei,de-a lungul ultimelor două milenii,
fizica a devenit știință modernă începând cu secolul al XVII-lea, iar toate aceste discipline sunt
considerate acum distincte, deși frontierele rămân greu de definit.[9]
Fizica este poate cea mai importantă știință a naturii deoarece cu ajutorul ei pot fi explicate în
principiu orice alte fenomene întâlnite în alte științe ale naturii cum ar fi chimia sau biologia.
Limitările sunt legate de incapacitatea noastră de a obține suficient de multe date experimentale,
în cazul biologiei, ori de incapacitatea (până acum) sistemelor de calcul de a analiza
dinamica moleculelor foarte complexe, în cazul chimiei. Descoperirile în fizică ajung de cele mai
multe ori să fie folosite în sectorul tehnologic, și uneori influențează matematica sau filozofia. De
exemplu, înțelegerea mai profundă a electromagnetismului a avut drept rezultat răspândirea
aparatelor pe bază de curent electric - televizoare, computere, electrocasnice etc.; descoperirile
din termodinamică au dus la dezvoltarea transportului motorizat; iar descoperirile
din mecanică au dus la dezvoltarea calculului infinitezimal, chimiei cuantice și folosirii unor
instrumente precum microscopul electronic în microbiologie.