INSTRUCTIUNI TEHNICE PROVIZORII PRIVIND REALIZAREA

BETOANELOR DE CLASA Bc 60 - Bc 80

Indicativ: C 238-92
Cuprins
1. OBIECT
 
1.1. Prezentele instrucţiuni tehnice stabilesc condiţiile de realizare a betoanelor fluide de clasă Bc 60 - Bc
80 şi cuprind prevederile specifice referitoare la:
* materialele componente ale betoanelor (ciment, agregate, aditivi, adaosuri, apă);
* compoziţia betoanelor;
* prepararea, transportul şi punerea în operă a betoanelor;
* tratarea betoanelor după turnare şi decofrarea acestora;
* controlul calităţii materialelor şi betoanelor.
[top]
2. DOMENIUL DE APLICARE
 
2.1. Prevederile prezentelor instrucţiuni se aplică la realizarea betoanelor fluide destinate executării de
elemente sau structuri de rezistenţă din beton armat sau beton precomprimat (în varianta monolit sau
prefabricat), la care Proiectantul a prevăzut prin proiect una din clasele de beton Bc 60, Bc 70 sau Bc 80
şi la care acesta împreună cu Constructorul a hotărât, din motive tehnologice şi/sau tehnico-economice,
utilizarea acestor tipuri de betoane.
2.2. Date fiind caracteristicile superioare privind rezistenţa la compresiune şi durabilitatea acestor
betoane, se recomandă utilizarea lor cu precădere la realizarea elementelor din beton armat la care
solicitările reclamă rezistenţe mari în special de compresiune ale betonului, la elementele prefabricate sau
monolit din beton precomprimat de mare deschidere, la elemente sau structuri speciale situate în condiţii
severe de expunere (medii agresive, îngheţ-dezgheţ etc.).
2.3. Datele principale privind caracteristicile de calcul ale betoanelor de clasă Bc 60 - Bc 80 sunt
prezentate în Anexa la prezentele instrucţiuni.
[top]
3. MATERIALE UTILIZATE LA PREPARAREA BETOANELOR
 
Ciment
3.1. La prepararea betoanelor se vor utiliza cimenturile Portland fără adaos P 55, P 50 şi P 45.
Caracteristicile fizico-chimice şi mecanice ale cimenturilor vor fi conform STAS 388-80.
3.2. Alegerea tipului de ciment, în funcţie de clasa betonului se face conform tabelului 1.
TABELUL 1.

Tip ciment
Clasa betonului
P 45 P 50 P 55

Bc 60 R U U

Bc 70 U R U

Bc 80 - U R
R - ciment recomandabil
U - ciment utilizabil în lipsa celui recomandabil.
3.3. Utilizarea altor tipuri de ciment de mare rezistenţă (ex. cimenturi cu aditivi la măcinare), se poate face
numai cu avizul CEPROCIM - INCERC.
Agregate
3.4. La realizarea betoanelor de clasă Bc 60 - Bc 80, se vor utiliza următoarele sorturi de agregate:
* nisip, sorturile 0-3 şi 3-7 mm sau 0-5 mm, de râu provenit din balastiere omologate, care respectă cu
stricteţe condiţiile de impurităţi şi granulozitate prevăzute în STAS 1667-76;
* pietriş, sorturile 7-16 (7-20) mm sau 5-10, 10-20 mm provenit din sfărâmarea artificială a rocilor dure,
nealterate din carierele de piatră (granit, bazalt, dacit, andezit, granodiorit, diabaz, etc.) sau din balastiere
(silico-calcare, calcare dure, gresie, etc.).
Caracteristicile fizico-mecanice ale sorturilor de pietriş, trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în
STAS 1667-76 (în revizuire).
3.5. Proporţiile dintre diferitele sorturi de agregate se vor combina în aşa fel încât, curba de granulozitate
a agregatului total să se încadreze în limitele prevăzute la capitolul 4.
Praf de silice
3.6. Se va utiliza praf de silice de la Combinatul de fero-aliaje Tulcea, captat uscat la electrofiltre şi
depozitat în silozuri.
3.7. Conţinutul în SiO2 al prafului de silice trebuie să fie de minim 85%.
3.8. Transportul prafului de silice de la combinat la şantier se va face în recipienţi speciali prevăzuţi cu
mijloace de încărcare-descărcare pneumatică.
3.9. Depozitarea prafului de silice pe şantier se va face în silozuri special amenajate care vor fi distinct
marcate.
Aditivi
3.10. În vederea reducerii substanţiale a cantităţii de apă de amestecare pentru realizarea unor rapoarte
A/C cât mai mici şi a obţinerii lucrabilităţii L5 (tasare 15...20 cm), la prepararea betoanelor se va utiliza
unul din aditivii superplastifianţi FLUBET sau VIMC 11.
3.11. Aditivul superplastifiant FLUBET se utilizează sub formă de soluţie cu concentraţia de 30%.
Condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească aditivul şi modul de utilizare sunt reglementate prin
normativul C 140-86, anexa V.3.2 cu completările publicate în B.C. nr. 11/1987.
3.12. Aditivul superplastifiant VIMC 11 se utilizează sub formă de soluţie cu concentraţia de 20%.
Pentru condiţiile tehnice şi modul de utilizare se recomandă prevederile din “Instrucţiuni tehnice provizorii
pentru folosirea superplastifiantului VIMC 11 la prepararea betoanelor, C.D. 137-81".
3.13. Alegerea unuia din cei doi aditivi se va face în general pe criterii economice (disponibilitate de piaţă,
preţ, etc.), eficienţa lor tehnică fiind comparabilă.
3.14. Utilizarea altui tip de aditivi superplastifiant din ţară (ex. aditivul complex ADCOM în curs de
finalizare) sau din import se va face numai cu avizul INCERC.
3.15. În cazul în care, la executarea lucrărilor pe şantier este necesară prelungirea duratei de transport
sau menţinerea lucrabilităţii betonului pe o durată mai mare de timp, sau din motive tehnologice se
prevede întârzierea începutului întăririi betonului, pe lângă aditivul superplastifiant se poate utiliza şi un
aditiv întârzietor.
3.16. Utilizarea concomitentă a celor doi aditivi (superplastifianţi şi întârzietori) se va face numai pe baza
unui studiu efectuat de INCERC.
Apa
3.17. Apa utilizată la prepararea betoanelor va îndeplini condiţiile termice din STAS 790-84.
[top]
4. STABILIREA COMPOZITIEI BETOANELOR
 
4.1. Stabilirea compoziţiei betoanelor se va face pe bază de încercări preliminare efectuate de un
laborator de specialitate autorizat.
4.2. La stabilirea compoziţiei betoanelor se vor respecta toate prevederile din normativul C 140-86 anexa
V.2, dacă acestea nu contravin prevederilor specifice din prezentele instrucţiuni.
4.3. Principalele etape în stabilirea parametrilor compoziţiei betoanelor sunt următoarele:
1. Se stabileşte tipul de ciment conform art. 3.2. (tabelul 1).
2. Se stabileşte raportul A/C maxim în funcţie de clasa betonului şi tipul de ciment conform tabelului 2.
TABELUL 2
Valorile maxime ale rap. A/C

Tip ciment

Clasa betonului P 45 P 50 P 55

I II I II I II

Bc 60 0,35 0,325 0,375 0,35 0,40 0,375

Bc 70 0,30 0,275 0,325 0,30 0,35 0,325

Bc 80 - - 0,275 0,25 0,30 0,275

OBSERVAŢII:
A - reprezintă cantitatea de apă de amestec, fără aditiv;
C - reprezintă cantitatea de ciment, fără praful de silice;
I, II - reprezintă gradele de omogenitate pentru aprecierea rezistenţelor la încercările preliminare conform
C 140-86, anexa V.2.
3. Se determină dozajul de ciment - C', pornind de la o cantitate de apă de amestecare A' = 170 l/mc 10

l, cu formula . Se recomandă ca dozajul de ciment obţinut să nu depăşească 600 kg/mc.

4. Se stabilesc cantităţile de praf de silice (PS) şi aditivi (AS), pe baza următoarelor proporţii:
- praf de silice - 8% în greutate faţă de cantitatea de ciment;
- aditiv superplastifiant (FLUBET sau VIMC - soluţii cu concentraţia de 30% respectiv 20%) = 5...7% în
greutate faţă de cantitatea de ciment.
5. Se determină cantitatea de agregate în stare uscată cu formula:

în care:
- densitatea cimentului egală cu 3,0 kg/dmc;

- densitatea aparentă a agregatelor, kg/mc;

- densitatea prafului de silice = 2 kg/dmc;
- densitatea aditivului superplastifiant;
P - volumul de aer oclus apreciat la cca. 30 dmc/mc.
6. Se stabilesc proporţiile dintre diferitele sorturi de agregate astfel încât granulozitatea agregatului total
să se încadreze în limitele prevăzute în tabelul 3.
TABELUL 3.

Sorturi Limite % treceri în masă prin sita sau ciurul

 0,2 1 3 5 7 10 16 20

0-3
max 10 25 45   65   100  
3-7
min 1 15 35 55 90
7-16

0-3(0-5)
max 10 20 40 (50) 60 (70) 90 100
3-7(5-10)
min 2 10 30 (40) 50 (60) 80 90
7-20(10-20)

0-5 max 12 30 40 55   100    

5-10 min 3 20 30 45 90
 
7. Se stabileşte compoziţia de bază şi se verifică rezistenţele mecanice conform algoritmului din
normativul C 140- anexa V.2.
8. Se adoptă compoziţia preliminară pentru care, cu dozajul minim de ciment, rezistenţa betonului la
vârsta de 28 zile este cel puţin egală cu valoarea indicată în tabelul 4.
TABELUL 4
VALOAREA REZISTENŢELOR MINIME NECESARE PENTRU ÎNCERCĂRI
PRELIMINARE

Rezistenţa la compresiune la 28 zile N/mmp

Clasa betonului
Grad omogenitate I Grad omogenitate II

Bc 60 68 73

Bc 70 77,5 83

Bc 80 88,5 94
[top]
5. PREPARAREA, TRANSPORTUL SI PUNEREA ÎN OPERA A BETOANELOR
 
5.1. Dozajul materialelor componente se va face gravimetric, respectându-se abaterile prevăzute în
normativul C 140-86. Abaterea la dozarea prafului de silice va fi de 3%, iar la aditivii superplastifianţi de
5%.
5.2. Ordinea recomandabilă de introducere a materialelor în betonieră va fi următoarea: agregatele, apa,
cimentul, praful de silice. După ce se malaxează cca. 1,5 minute se introduce aditivul şi se continuă
malaxarea încă cel puţin 1,5 minute.
5.3. Durata maximă de transport a betonului este cea prevăzută în normativul C 140-86. În cazul în care
se constată o reducere accentuată a lucrabilităţii betonului se pot lua următoarele măsuri:
- utilizarea unei doze suplimentare de aditivi superplastifiant de cca. 5 l/mc pentru reducerea betonului la
lucrabilitatea iniţială;
- utilizarea, dacă este cazul a unui aditiv întârzietor;
- reducerea duratei de transport prin măsuri organizatorice.
5.4. La punerea în operă a betoanelor trebuiesc luate în considerare o serie de avantaje şi dezavantaje
ale acestora cum ar fi:
- posibilitatea măririi duratei de vibrare în cazul unor elemente puternic armate sau cu secţiuni reduse,
fără risc de sedimentare (segregare a betonului);
- posibilitatea turnării de la o înălţime liberă mai mare decât cea prevăzută în norme ca urmare a
lucrabilităţii mari şi coeziunii foarte bune a betonului;
- necazuri privind pompabilitatea betonului (mai ales pe timp călduros şi în varianta transportului prin
conducte la înălţimi sau distanţe mari), ca urmare a pierderii rapide a lucrabilităţii;
- apariţia unor posibile accidente la reluarea betonărilor după întrerupere sau la execuţia prin glisare,
datorită tendinţei de întârziere a întăririi betonului în prima fază, urmată apoi de o accelerare accentuată
(ajungând la 24 de ore la rezistenţe de 30-50% din valoarea existenţei la 28 de zile);
- posibile probleme privind finisarea betonului după un anumit timp de la turnare.
[top]
6. TRATAREA BETONULUI SI DECOFRAREA
 
6.1. Durata de tratare a betoanelor se recomandă să fie cel puţin dublată faţă de cea a betoanelor
obişnuite prevăzute în normativul C 140-86.
6.2. La decofrarea elementelor, se vor respecta cel puţin prevederile prevăzute în normativul C 140-86,
corespunzătoare cimentului P 40. Se pot lua în considerare şi termene mai mici de decofrare în funcţie de
evoluţia reală a rezistenţelor betoanelor în cauză.
[top]
7. CONTROLUL CALITATII
 
7.1. La controlul calităţii materialelor componente şi a betonului în stare proaspătă şi întărită, se vor
respecta prevederile din normativul C 140-86, privind tipul determinărilor, frecvenţa de prelevare a
probelor, modul de prelucrare şi interpretarea rezultatelor, etc.
7.2. Condiţii speciale privind calitatea materialelor componente şi a betonului precum şi modalităţi de
control şi interpretare pot fi stabilite prin caiete de sarcini anexă la proiectul lucrărilor la care se utilizează
betoane de clasă Bc 60 - Bc 80.
7.3. În vederea interpretării rezultatelor privind rezistenţa betonului la compresiune la vârsta de 28 de zile
atât pentru aprecierea activităţii staţiei de betoane (corectarea compoziţiei betonului) cât şi pentru

aprecierea îndeplinirii condiţiei de clasă (recepţia structurii), valorile şi se vor lua din tabelul 5.
TABELUL 5.

 
Clasa betonului

Bc 60 Bc 70 Bc 80

(N/mmp)
54,5 62 72

  (N/mmp)
67 78 89

 
ANEXĂ
 INSTRUCŢIUNI TEHNICE PROVIZORII PRIVIND REALIZAREA BETOANELOR
FLUIDE DE CLASA Bc 60 - Bc 80
CARACTERISTICI DE CALCUL ALE BETOANELOR DE
CLASA Bc 60 - Bc 80
1. Rezistenţe caracteristie şi de calcul:
Rezistenţele caracteristice şi de calcul la compresiune şi întindere ale betoanelor de clasa Bc 60 - Bc 80
se determină conform STAS 10107/0-90.
Valorile rezistenţelor caracteristice şi ale rezistenţelor de calcul de bază sunt prezentate în tabelul A.1.
TABELUL A.1.

Clasa betonului
Tipul rezistenţei Simbol
Bc 60 Bc 70 Bc 80

Rezistenţe caracteristice ale betonului, N/mmp

Compresiune
Rck 45 51 56,8

Întindere
Rtk 2,78 3,02 3,25

Rezistenţe de calcul ale betonului, valori de bază N/mm

Compresiune
31,5 36 40

Întindere
1,85 1,92 2,05

2. Rezistenţa la transfer şi clasa convenţională la transfer

2.1. Pentru elementele din beton precomprimat, rezistenţa medie la compresiune pe cuburi a betonului
necesară în faza de transfer a forţei de precomprimare Rbo, se prescrie în proiect în funcţie de starea de
eforturi la transfer şi de caracteristicile armăturii pretensionate, în corelare cu condiţiile tehnologice de
execuţie a elementelor, dar nu va avea valoarea mai mică decât cea dată în tabelul A.2.
TABELUL A.2.

Clasa de beton a
Bc 60 Bc 70 Bc 80
elementului

   
Rbo min N/mmp 49
2.2. Rezistenţele de calcul ale betonului la transfer, necesare pentru verificarea la starea limită de

rezistenţă la transfer, se stabilesc considerând o clasă de beton convenţională , care se determină din
tabelul A.3.
TABELUL A.3.

(N/mmp) 49 52 55 59 62

40 42 45 49 52

3. Alte caracteristici de calcul

3.1. Modulul de elasticitate
Valorile modulului de elasticitate a betonului solicitat la compresiune E b, pentru încărcări de scurtă durată
se prezintă în tabelul A.4
TABELUL A.4.

Clasa de beton a
Bc 60 Bc 70 Bc 80
elementului

Eb N/mmp 40000 41000 42500

3.2. Diagrama (efort unitar - deformaţie specifică)

Deformaţia specifică ultimă are în funcţie de clasa betonului, valorile prevăzute în tabelul A.5.
TABELUL A.5.

Clasa de beton a
Bc 60 Bc 70 Bc 80
elementului

N/mmp 3 2,8 2,6

[top]