UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ
DREPT

DISCIPLINA:
PUBLICITATE IMOBILIARĂ

TEMA DE CERCETARE:
ACȚIUNEA ÎN PRESTAȚIE TABULARĂ

PROFESOR COORDONATOR,
CONF. UNIV. DR. MARILENA MARIN

STUDENT,
MARCU SERGIU-ANTONIO

CONSTANȚA
2021
CUPRINS
 INTRODUCERE

Regulamentele cărților funduare din anii 1855 și 1870 prevedeau, în art. 81 lit. c) teza I,
ca o condiție specială la intabularea în baza unui înscris sub semnătură privată, consimțământul
sau permiterea intabulării (clausula intabulandi), întrucât operațiunea de intabulare în cartea
funciară a unui imobil era privită ca o imixtiune în sfera dreptului absolut al proprietarului ori al
titularului unui alt drept real.
Consimțământul la intabulare putea fi cuprins în actul sub semnătură privată, dar putea fi
dat și printr-un act distinct ori chiar în cererea adresată instanței de carte funciară. Aceste
înscrisuri trebuiau să îndeplinească toate condițiile pentru intabulare și să fie anexate înscrisului
original în baza căruia se cerea intabularea, așa cum prevedea art. 81 lit. c) teza a II-a din
aceleași Regulamente.
Pentru a se naște un drept tabular se cerea un raport de drept în care un subiect era obligat
să facă schimbarea în cartea funciară, adică înscrierea dreptului real pe numele dobânditorului,
întrucât numai în acest fel dreptul real putea fi dobândit. Această obligație de înscriere a
dreptului real în cartea funciară se numește prestațiune tabulară.
Prestațiile tabulare au fost clasificate în doctrină în funcție de două criterii: după cum
presupuneau o acțiune sau o abstențiune din partea celui care s-a obligat să constituie, să
transfere sau chiar să stingă un drept, erau prestații pozitive (predarea înscrisului pentru înscriere,
radierea sarcinilor la care s-a obligat în cuprinsul actului, obținerea înscrisurilor necesare pentru
a se intabula în cartea funciară, pentru ca și dobânditorul să se poată intabula, la rândul său) și
prestații negative (de pildă, obligația de a nu încheia un alt act juridic prin care ar modifica
situația de carte funciară); după cum prin prestația tabulară se constituia, se transfera sau înceta
un drept tabular, acestea erau prestații constitutive, prestații transmisive și prestații extinctive de
drept.
Acțiunea în prestație tabulară era, sub incidența celor două Regulamente funduare, o
acțiune personală, ce nu se putea nota în cartea funciară, prin care cel îndreptățit la intabulare
solicita instanței să oblige pârâtul să tolereze intabularea sa în cartea funciară.