Liceul Teoretic „Grigore Moisil” – Tulcea
Prof. Oana-Gabriela Agache
CLASICISMUL. 1. Ansamblu de trăsături
proprii culturii antice greco-latine, caracterizate
prin armonie, puritate şi sobrietate. 2. Curent
literar cristalizat în Franţa secolului al XVII-lea,
principiile estetice definitorii fiind exprimate în
Arta poetică a lui Boileau – manifestul
clasicismului. Reprezentanţi: Moliere, La
Fontaine, Racine, Boileau, La Bruyere.
Trăsăturile comune operelor acestora sunt:
• admiraţia pentru antichitatea greco-latină;
• rigoarea compoziţională;
• căutarea naturalului şi a verosimilului;
• gustul pentru măsură şi echilibru;
• puritatea şi claritatea stilului;
 personajele sunt construite pe baza unei
trăsături de caracter
 regula celor trei unități – de loc, de timp, de
acțiune
 accentul pus pe rațiune.
Specii cultivate: tragedia, comedia, epistola,
satira şi fabula.
Alte înţelesuri: „Un mod de a crea durabil şi
esenţial." (G. Călinescu) • Noţiunea defineşte
perfecţiunea şi echilibrul: „Idealul clasic al omului
este astfel o structură eternă, un model uman
permanent." (T Vianu) Clasicismul „se aplică
oricărei forme de artă ajunse la maturitate, adică la
suprema sa expresie de echilibru între formă şi
fond".
(E. Lovinescu)
ROMANTISMUL. Apărut în ultimii ani ai
secolului al XVIII-lea şi afirmat din plin în
prima jumătate a secolului al XlX-lea;
 respinge orice fel de norme
 susţine libertatea totală a creaţiei,
imaginaţia, negarea mimesis-ului (a imi-
taţiei) ca principiu estetic central. Propune,
de asemenea:
 cultul sentimentului şi al fanteziei
creatoare
 îşi manifestă interesul pentru culoarea
locală
 pentru lumile exotice, îndepărtate
 pentru trecutul istoric
 pentru frumuseţea naturii
 pentru creaţia populară.
Manifeste literare ale romantismului:
„Prefaţa" lui V. Hugo la drama Cromwell (în
literatura franceză) şi „Prefaţa" lui Wordsworth
şi Coleridge la volumul Balade lirice (în
literatura engleză). În literatura romană este
considerat manifestul romantismului articolul
„Introducţie” la Dacia literară a lui Mihail
Kogalniceanu.
Teme şi motive: istoria, exotismul, dragostea,
natura sălbatică şi gigantică, natura ocrotitoare,
visul, meditaţia, spaţiul cosmic.
Modalităţi literare: preferinţa pentru un ton
solemn şi un stil încărcat de tropi, predilecţia
pentru hiperbolă, simbol, antiteză, pentru
retorism, pentru sonoritatea verbală.