Serviciul DHCP

Abilitatea de a conecta rapid și ușor dispozitivele este critică într-o lume hiper-conectată și, deși

au trecut de zeci de ani de la lansare, DHCP rămâne o metodă esențială pentru asigurarea

conectării dispozitivelor la rețele și configurarea corectă a acestora.

DHCP reduce numărul erorilor care pot interveni atunci când adresele IP sunt atribuite manual și

poate gestiona adresele IP prin limitarea timpului în care un dispozitiv poate păstra o adresă IP

individuală.

Definiția DHCP-ului

DHCP reprezintă protocolul de configurare dinamică a gazdei și este un protocol de rețea utilizat

în rețelele IP în care un server DHCP atribuie automat o adresă IP și alte informații fiecărei

gazde din rețea, astfel încât să poată comunica eficient cu alte obiective.

În plus față de adresa IP, DHCP atribuie și masca de subrețea, adresa implicită a gateway-ului,

adresa serverului pentru nume de domeniu (DNS) și alți parametri de configurare pertinenți.

Cererile de comentarii (RFC) 2131 și 2132 definesc DHCP că Internet Engineering Task Force

(IETF) – standard definit în baza protocolului BOOTP.

DHCP simplifică gestionarea adreselor IP

Motivul principal pentru care este nevoie de DHCP este acela de a simplifica gestionarea

adreselor IP în rețele, deoarece două gazde nu pot avea aceeași adresă IP, iar configurarea

manuală va duce probabil la erori. Chiar și în cazul rețelelor mici, atribuirea manuală a adreselor

IP poate fi confuză, în special în cazul dispozitivelor mobile care necesită adrese IP non-

permanente. De asemenea, majoritatea utilizatorilor nu sunt suficient de profesioniști din punct

de vedere tehnic pentru a localiza informațiile despre adresa IP pe un computer și a le atribui.

Automatizarea acestui proces face viața mai ușoară pentru utilizatori și pentru administratorul de

rețea.
Componentele DHCP

Când se lucrează cu DHCP, este important să se înțeleaga toate componentele. Mai jos este o

listă a acestora și ce fac ele:

– Server DHCP: un dispozitiv de rețea care rulează serviciul DCHP care stochează adrese

IP și informațiile de configurație aferente. Acesta este, de obicei, un server sau un router,

dar ar putea fi orice poate acționa ca o gazdă, cum ar fi un dispozitiv SD-WAN.

– Client DHCP: Punctul final care primește informații despre configurare de la un server

DHCP. Acesta poate fi un computer, un dispozitiv mobil, un punct final IoT sau orice

altceva care necesită conectivitate la rețea. Majoritatea sunt configurate să primească

informații DHCP în mod implicit.

– Adrese IP: Gama de adrese disponibile pentru clienții DHCP. Adresele sunt de obicei

predate succesiv de la cel mai mic la cel mai mare.

– Subnet: rețelele IP pot fi împărțite în segmente cunoscute ca și subrețele. Subrețelele

ajută la menținerea rețelelor ușor de gestionat.

– Închiriere: durata de timp pentru care un client DHCP deține informațiile de adresă IP.

Când un această perioadă expiră, clientul trebuie să o reînnoiască.

– DHCP Relay: Un router sau o gazdă care ascultă mesajele clientului care sunt difuzate în

acea rețea și apoi le redirecționează către un server configurat. Serverul trimite apoi

răspunsuri către agentul de retransmisie care le transmite clientului. Acest lucru poate fi

folosit pentru a centraliza serverele DHCP în loc să existe un server pe fiecare subrețea.
Beneficiile serverelor DHCP

Pe lângă gestionarea simplificată, utilizarea unui server DHCP oferă și alte beneficii. Acestea

includ:

– Acuratețea configurării adreselor IP: parametrii de configurare a adresei IP trebuie să fie

exacți, iar atunci când se ocupă de intrări precum „192.168.159.3”, este ușor să apară

erori. Erorile tipografice sunt în mod obișnuit foarte dificil de depanat, iar utilizarea unui

server DHCP minimizează acest risc.

– Conflicte de adrese IP reduse: Fiecare dispozitiv conectat trebuie să aibă o adresă IP. Cu

toate acestea, fiecare adresă poate fi utilizată o singură dată, iar o adresă duplicată va

duce la un conflict în care unul sau ambele dispozitive nu pot fi conectate. Acest lucru se

poate întâmpla atunci când adresele sunt atribuite manual, în special atunci când există un

număr mare de puncte finale care se conectează periodic, cum ar fi dispozitivele mobile.

Serverul DHCP se asigură că fiecare adresă este utilizată o singură dată.

– Automatizarea administrării adreselor IP: Fără DHCP, administratorii de rețea ar trebui

să atribuie și să revoce manual adrese. Urmărirea dispozitivului care are o anumită adresa

poate fi inutil, deoarece este aproape imposibil să înțelegeți când dispozitivele au nevoie

de acces la rețea și când nu. DHCP permite ca acest aspect să fie automatizat și

centralizat, astfel încât profesioniștii din rețea să poată gestiona toate locațiile dintr-un

singur loc.

– Gestionarea eficientă a modificării: utilizarea DHCP face foarte simplă schimbarea

adreselor, a domeniilor sau a punctelor finale. De exemplu, o organizație poate dori să-și

schimbe schema de adresare IP dintr-o gamă în alta. Serverul DHCP este configurat cu

noile informații și informațiile vor fi propagate către noile obiective. În mod similar, dacă

un dispozitiv de rețea este modernizat și înlocuit, nu este necesară re-configurarea rețelei.