MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA
FACULTATEA INFORMATICĂ, INGINERIE ȘI DESIGN
CATEDRA DESIGN

REFERAT
PARAPETE-BALUSTRADE.ELEMENTE TEORETICE
FUNDAMENTALE. PRINCIPII GENERALE. MATERIALE ȘI
ALCĂTUIRI TRADIȚIONALE ȘI CONTEMPORANE.
DISCIPLINA: FINISAJE ȘI ALCĂTUIRI DE FINISAJE.
SPECIALITATEA: DESIGN INTERIOR DI-191-11(24)

Autorul: Donțov Irina

Student grupa I-DI-191-11
Conducator: Jitari Victor

Chișinău 2021
1
 Scările sunt elemente de construcție care realizează legătura între clădire și
nivelul terenului exterior sau între nivele diferite ale spațiului interior al clădirii.
Rolul scărilor este de a permite evacuarea rapidă a persoanelor din clădire, în caz
de incendiu sau cutremur. Scările trebuie să satisfacă o serie de condiții privind:
• confortul circulației, care depinde de efortul necesar parcugerii diferenței
de nivel și de senzația desiguranță a circulației;
• rezistența și stabilitatea scării la solicitările rezultate din sarcinile de
exploatare (greutatea elementelor componente, greutatea oamenilor);
• aspectul plastic, prin folosirea scării și ca element decorativ al spațiului
interior sau exterior.
Clasificare
Scările se pot clasifica după destinație și rolul lor:
• scările monumentale – urmăresc realizarea unui efect architectonic
deosebit; în caz de incendiu sau cutremur, servesc la evacuarearapidă a oamenilor
din clădiri (maximum două nivele);
• scările principale – servesc la circulația normală în clădire;
• scările secundare – servesc la circulația de serviciu între diferite nivele sau
numai la unele dintre ele, cum ar fi scări de pod, de pivniță.
Aceste scări, în general, nu se iau în considerare în caz de evacuare la
incendiu sau la cutremur.
Casa scării
Casa scării este spațiul special amenajat pentru amplasarea scărilor interioare.
Trebuie să fie vizibil și accesibilă direct de la intrare. Acest spațiu din clădire,
folosit pentru evacuare în caz de pericol, trebuie să fie separat de restul clădirii prin
pereți, planșee și uși rezistente la foc. Acest lucru este necesar pentru a se putea
parcurge traseul complet pînă la nivelul ieșirii în exterior, fără a părăsi casa scării.
Pereții de la casa scării trebuie să aibă grosimea minimă de 25 cm – la zidăie și de
minimum 20 cm la beton, pentru protejarea acestui spatiu în caz de incendiu. Casa
scării va fi ventilată și iluminată natural. Suprafața ferestrelor este de cel puțin 1/14
din suprafața orizontală a casei scărilor, pentru fiecare etaj înparte. Cînd nu este
2
posibilă iluminarea naturală, se admite lumina artificială, cu condiția să fie
asigurată posibilitatea de funcționare, în orice moment (incendiu, cutremur) a unui
sistem automat de iluminare artificiala. Este necesara posibilitatea de comunicare
cuacoperisul cu pod sau tip terasa. Forma în plan a scării depinde de: suprafața
casei scării, de importanța scării, de cerințele arhitectonice și de raporturile dintre
dimensiunile casei scărilor. Scările drepte, șntre doua nivele consecutive, prezintă
o lungime mare dar necesită spațiu redus. în cazul cînd numărul treptelor este mai
mare de 15, se prevede un podest pentru odihnă. La construcțiile civile se folosesc,
de obicei, scări cu două aripi paralele și podest intermediar în cazul în care spațiul
disponibil din casa scării este limitat, se folosesc scări drepte cu trepte balansate.
Cînd circulația este redusă sau spațiul este foarte mic, sunt utilizate scări în
spirala.

ELEMENTE COMPONENTE
Elementele componenete ale unei scări sunt: treapta, contratreapta, rampa,
podestul,
balustrada. Treapta reprezintă suprafața orizontală pe care se circulă. Treptele au
între ele aceeași diferență de nivel. Lungimea liberă a treptei este egală cu lățimea
scării și este în funcție de debitul curent al circulației și de dimensiunile obiectelor
ce urmează a fi transportate pe scară. Contratreapta reprezintă suprafața verticală
care leagă două trepte consecutive, formînd înălțimea treptei. Raportul dintre
înălțimea h și lățimea l a treptei dă panta scării. Între aceste elemente trebuie să
existe relatia
Blandel :
2 h + l = 62... 64 cm
iar pentru grădinițe
2h + l = 58... 60 cm
Panta scării este elemental determinant al confortului circulației.
Funcție de înălțimea contratreptei, scările pot fi : joase – cu h<16,5 cm, mijlocii –
cu h = 16,5 ... 17,5 cm și înalte– cu h = 17,6 ... 22,5 cm. Treptele joase sunt
3
recomandate pentru scări secundare, iar cele mijpcii-pentru scări principale și
secundare.

Scări. Casa scării. Forme în plan. Elemente componente

Treptele înalte sunt indicate numai pentru scări secundare, iar cele cu
h>19,5 cm sunt admise doar la scări de serviciu. Raportul optim, care necesită
efortul

4
fizic minim la urcare, este h/l=17/29. Pentru a realiza pășirea comodă, treapta se
prevede cu un profil (ciubuc), care iese în consolă 2...5 cm. Profilul constituie, în
același timp, îi un element decorativ.
Rampa este porțiunea înclinată a scării, ce poate fidreapta sau curba.
Numărul de trepte al unei rampe este de cel puțin 3 – pentru o circulație comodă și
în condiții de securitate, și de cel mult 16 trepte. Peste acest număr, se recomandă a
fi întrerupte prin podeste de odihnă. Linia pasului este proiecția în plan orizontal a
liniei de călcare normală a treptelor. Această linie este paralelă cu parapetul
rampei, la o distanță de 50...60 cm de acesta. Înălțimea liberă între două rampe
suprapuse sau o rampă și podestul superior este de cel pu]in 2,20 m – lascări
principale [i 1,90 m – la scări de serviciu, măsurat pe o rază ce pleacă de la muchia
treptei. Grinda de vang este elementul de rezistență (grindă înclinată) pe care
reazemă treptele sau planul rampei.
Podestul face trecerea de la o rampă la alta sau de la o scară la nivelul unor
suprafețe plane orizontale. Lățimea podestului este egală cu lățimea scării, pentru a
asigura circulația numărului de fluxuri.
Balustrada se prevede la partea liberă a rampei sau podestului, trebuind să
reziste la solicitările mecanice (evacuare oameni). Înălțimea de siguranță a
balustradelor e necesar să fie 0,8...0,9 m, putîndu-se reduce funcție de lățimea
balustradei. Vor fiprevăzute balustrade și în dreptul ferestrelor întretăiate de
podestele scărilor.
Mîna curentă este o piesă profilată, situată în mod obligatoriu la partea
superioară a balustradei. Ea este fixate solid de balustradă sau de pereții
scărilor, pe o singură parte a rampelor, la scările care deservesc 1...3 fluxuri,
iar la scările mai late – pe ambele părți. Forma și secțiunea mîinii curenteurmează a
fi astfel conceputa, încît să fie ușor cuprinsă cu mîna.

DIMENSIONAREA FUNCȚIONALĂ
În cadrul dimensionării funcionale, se vor determina prin calcul: lățimea și
înălțimea treptelor, lățimea rampei și a podestelor. Dimensiunile treptei, lățimea și
5
înălțimea se stabilesc în funcție de necesitățile funcționale ale clădirii și de
destinația scării. Înălțimea unei trepte (h) rezultă din condiția n.h = H (23.3) în
care: n - numărul de trepte, astfel âncît să fie un număr întreg; H - înălțimea dintre
etaje. Cunoscînd h, se poate determina lățimea treptei b, din relatia lui Blandel
b+2h=62... 64 cm. Lățimea rampei sau lungimea treptei se determină din
considerente funcționale și de evacuare rapidă a clădirii, în caz de pericol. La
clădirile de locuit, cu populație redusă, lățimea rampei rezultă din condiții
funcționale și din posibilitatea de a se putea transporta pe scară diferiteobiecte. La
clădirile publice (cu aglomeraremare de oameni), lățimea scării rezultă dintr-o
dimensionare, pentru evacuare în caz de pericol. Se consideră că evacuarea
persoanelor se face sub formă de fluxuri– șiruri de persoane așezate una în spatele
celeilalte – care circulă pe scări spre exteriorul clădirii. Lățimea rampei se
determină după nivelul cu cel mai mare număr de fluxuri, fără a se cumula
fluxurile care vin de la niveluri diferite. Excepție fac sălile de teatru sau
cinematograf. Numărul de fluxuri, prin care se evacuează persoanele se determină
cu relația F= N/C (23.5) în care: F – numărul de fluxuri rezultat, N – numărul de
persoane care trebuie evacuat; C – capacitatea de evacuare a unui flux, pe toată
durata operației de evacuare. Rezultatele se rotunjesc la numărul întreg imediat
superior. Numărul de persoane N se determină din proiectul clădirii sau se
stabilește în funcție de destinația acesteia. La clădirile de locuit, se consideră o
persoan\ la 10 m2 suprafață utilă; la hoteluri, aria ce revine unei personae este 8
m2, la care se mai adugă un spor de 12 % pentru persoanele de serviciu și
eventualele persoane străine care sar afla ân clădire. Capacitatea de evacuare a unui
flux (C) este indicată, în funcție de destinația clădirilor. La clădirile de locuit,
capacitatea de evacuare a unui flux este C =90. Pe baza numărului de fluxuri, se
determină lățimea scării, care este cel puțin: 0,80 pentru un flux; de 1,10 pentru 2
fluxuri; de 1,60 pentru 3 fluxuri; de 2,10 pentru 4 fluxuri; de 2,50 pentru 5 fluxuri.
Lățimile uzuale de scari sunt cele care corespund la 2...3 fluxuri. Lățimea maximă
a scarii nu se limiteaă, dar rampele cu lățime peste 2,40 m vor fi împărțite pe toată
lungimea lor cu balustrade intermediare.
6
Scările se vor menține cu lățime constantă, pe porțiunile unde circulația este
aceeași.

7
8
La clădirile de locuit, ânălțimea șilățimea treptelor, lățimea rampei și a podestelor
se mențin constante pe toate nivelele scării. Podestele vor fi dimensionate funcție
de numărul de fluxuri care este identic cu cel de pe rampa scării, prin care se face
evacuarea persoanelor. Prin dimensiunile funcționale ale scării înțelegem
dimensiunile de gabarit în stadiul scarii finisate.

SCĂRI EXTERIOARE LA CLĂDIRI

Scările exterioare de la intrare sau de la subsol, vor rezema fie pe console
legate de zidăria peretelui, fie pe fundații independente de restul construcției.
Aceste fundații vor avea aceleași condiții de fundare ca și fundațiile de mică
adîncime care nu transmit sarcini mari îi anume: să fie încastrate în terenul bun de
fundare și să depășească adîncimea de îngheț.
Treptele și podestul acestor scări, rezemate la ambele capete, trebuie să aibă
o pantă redusă, spre partea inferioara a scării, pentru a permite scurgerea apei.
Execuția acestor scări trebuie să fie făcută din materiale negelive: piatră sau beton.
Scările de piatra se realizeaza din rocile cele mai folosite, calcarele și gresiile.
Treptele masive de piatră se taie cu sau fără profi. Suprafețele treptei îi
contratreptei pot fi buciardate sau frecate. Intradosul acestor trepte se lasă, în
general, brut (neprelucrat); dacă este vizibil, se prelucrează. Treptele din piatră se
sprijină unele pe altele, pe o fîșie de 3...8 cm. Scări de beton. Dala pe care se
așează treptele din beton poate rezema pe o umplutură de pămînt, ca și cofraj. Între
stratul de pământ și dala de beton se interpune un strat de nisip compactat. Nivelul
podestului exterior se
Recomandă a fi mai jos decât al pardoselii vestibulului de intrare. Între scara
exterioară și construcție se prevede un rost de tasare sau armătura plăcii parterului
se continuă cu aceea ascării.

SCĂRI INTERIOARE
După materialele frecvent folosite la execuție, scările interioare pot fi: scări
de lemn, scări metalice, scări din beton armat monolit sau prefabricate. Scările de
9
lemn au un domeniu restrîns de folosire – exclusiv la locuințe individuale, cu
parter și etaj datorită unei comportări deficitare la incendiu. Lemnul de stejar se
folosește mai des la scări, datorită rezistenșei la uzură și a aspectului estetic obținut
prin lustruire. Scările de lemn se utilizează într-o casă a scării proprie, dar îi în
holul sau camera de zi a clădirii, realizând în acest fel un element de decorație
interioară.
Elementele principale de rezistență ale scării, cele două vanguri de lemn ecarisat,
sunt solidarizate întreele de treptele executate din dulapi, de esență tare (grosime
4...5 cm). Treptele se îmbină cu grindă de vang, prin intermediul unor șipci prinse
de vang, care urmăresc forma treptelor. Contratreapta din scîndură se prinde de
treaptă, la partea ei superioară sau inferioară. La scările mai late, solidarizarea,
între grinzile de vang, se face prin buloane metalice cu tije filetate. Grinzile de
vang se ancorează la extremitățile de fundații, de grinzile planșeului sau ale
podestului. Podestele sunt porțiuni de planșeu care primesc ăn plus acțiunea
grinzilor de vang ce reazemă între ele. Intradosul scărilor de lemn poate fi cu
treptele vizibile finisate ori acoperite cu scănduri lămbuite sau tencuite.

ELEMENTE GENERALE DE CALCUL

Pentru a efectua calculul scărilor, acestea se descompun în elemente simple,
izolate: treapta, rampa, grinda de vang, grinda de podest, dala podestului.
Încărcarea utilă din aglomerația de oameni ce poate proveni în caz de
pericol, are valoarea cuprinsă între 3500...5000 N/m2; la aceste încărcări se adaugă
încărcarea permanent provenită din greutatea proprie, pardoseală și tencuiala
intradosului.
Aceste încărcări sunt uniform repartizate pe suprafața: cea permanentă - pe o
suprafață înclinată, iar cea utilă- pe o suprafață orizontală. Placa rampei, care se
consider simplu rezemată sau încastrată pe grinda podestului, se va calcula în
funcție de raportul laturilor plăcii, după una sau două direcții. Se recomandă a se
lua în considerație și conlucrareatreptelor, care va determina un consum mai redus
de armătură. Placa și grinzile de podest se calculează ca mici planșee, cărora li se

10
asigură continuitatea cu treptele. Grinda de podest este încărcată din rampe sub
formă de sarcini concentrate, prin intermediul grinzii de vang, și de sarcina
aferentă din placa de podest, sub forma unei sarcini uniform distribuite. Grinzile de
vang, care preiau încărcările de la trepte și rampă, se calculează cu grinzi simplu
rezemate pe grinzile de podest sau continue din desfășurarea pe toate nivelele, dacă
decalarea între vanguri și rigiditatea la torsiune a grinzilor de podest pot fi
neglijate.

11