Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetări al Republicii

MoldovaUniversitatea Tehnică din Moldova

Departamentul Telecomunicatii

Raport
la lucrare de laborator nr. 6

Disciplina:Protecția muncii și mediului ambiant

Tema : Cercetarea iluminării la locul de muncă

A efectuat studentul gr. RST-181: Rotari Mihail

A verificat l.univ. : Capră Galina

Chişinău 2021
 Scopul lucrării: a familiariza studenţii cu principalele noţiuni şi principiul de
normare a iluminatului de producţie; a forma abilităţi de lucru cu aparatele de
măsurare a iluminării la locurile de muncă, măsurarea acesteia şi folosirea de
materialele normative.

1. Clasificarea şi normarea iluminatului de producţie

În dependenţă de sursa de lumină, iluminatul de producţie poate fi de trei tipuri:
• natural, creat de discul solar şi lumina difuză a bolţii cereşti;
• artificial, creat de sursele electrice de lumină;
• mixt, la care iluminatul natural insuficient este completat cu sistemul artificial de
iluminare.
Încăperile în care oamenii se află permanent trebuie să aibă, de regulă, iluminat natural
creat de:
• lumina laterală - prin ferestrele din pereţii exteriori;
• lumina de sus - prin felinarele (lucarnele) acoperişului;
• lumina combinată - prin ferestrele din pereţi şi prin felinarele din acoperiş.
Datorită variaţiilor considerabile ale luminii naturale exterioare condiţionată de
perioada anului, de timpul zilei şi de condiţiile meteorologice, a stabili mărimi absolute ale
iluminării naturale este imposibil.
În legătură cu aceasta, drept criteriu de apreciere a iluminării în interiorul încăperilor
este acceptată o mărime relativă – coeficientul iluminării naturale CIN e, determinat după
formula:
Eint
e= ×100%,
Eext
în care:
Eint – iluminarea în punctul respectiv a încăperii, lx;
Eext – iluminarea exterioară orizontală, creată de lumina difuză a bolţii cereşti, lx.

În cazul iluminatului superior sau combinat se normează valoarea medie a CIN în

punctele amplasate la intersecţia planului vertical al încăperii ce trece prin aceste puncte şi
suprafaţa convenţională de lucru. Primul şi ultimul punct se ia la distanţa de 1 m de la
suprafaţa pereţilor sau despărţiturilor.
În cazul iluminatului artificial, de regulă, este folosită varianta iluminatului combinat,
adică afară de luminatoarele instalate pentru întreaga încăpere (iluminatul general) sunt
instalate luminătoare separate pentru locurile de muncă (iluminatul local). Folosirea
iluminatului combinat este condiţionată de motive economice, deoarece crearea unui sistem
puternic de iluminat general este costisitoare. Reieşind din necesităţile respectării condiţiilor
igienice, este necesar ca iluminatul general să constituie nu mai puţin de 10 % faţă de
iluminarea combinată a locurilor de muncă.
La stabilirea normelor de iluminare se ţine cont de condiţiile lucrului vizual: cu cât
este mai mic obiectul de deosebire, cu atât mai puternică trebuie să fie iluminarea la locul
respectiv de muncă.
Productivitatea muncii, după datele observărilor, în cazul lucrului vizual încordat creşte odată cu creşterea
iluminării până la 1000 lx. Iluminarea mai mare de 1000 lx nu favorizează creşterea productivităţii muncii, însă
reduce oboseala ochilor. În cazul lipsei factorilor ce pot provoca orbirea iluminarea poate fi de ordinul a 10000
lx şi chiar mai mare.

NCM C.04.02-2017 stabileşte valorile minimale admise ale iluminării în încăperile de

producţie şi auxiliare, în clădirile locative şi sociale, în spaţii deschise şi pe teritoriile
întreprinderilor industriale.
Stabilind nivelul iluminării mai mare decât cel admisibil, se vor lua măsuri ca să nu
apară fenomenul de orbire a muncitorilor. Pentru protecţia ochilor de luminanţa orbitoare a
sursei de lumină se folosesc instalaţii speciale, numite luminătoare.
Caracteristicile protectoare ale luminătorului sunt determinate de tipul învelişului şi
unghiul de protecţie, care este format de orizontala ce trece prin filamentul lampei şi linia ce
uneşte punctul marginal al filamentului cu marginea opusă a armăturii şi se determină din
relaţia:
h =H.
tgg =
R +h R

Luminătoarele pentru iluminarea locală trebuie să aibă reflector intransparent şi

unghiul de protecţie nu mai mic de 30º. La amplasarea luminatoarelor mai jos de nivelul
ochiului muncitorului se admite ca valoarea unghiului de protecţie să se afle în intervalele
de la 10 până la 30º. În cazul iluminării cu lampe luminiscente dotate cu difuzoare de
lumină, unghiul de protecţie se acceptă în limitele 10 ... 30º.

2. Mărimile fototehnice de bază şi unităţile lor de măsură

Fluxul de lumină (F) este puterea iradierii luminoase apreciate după senzaţia de
lumină de către ochiul în stare normală a omului. Drept unitate de măsură a fluxului de
lumină este acceptat lumenul (lm).
Intensitatea luminii I este raportul dintre fluxul de lumină F şi unghiul solid ca, în
limitele căruia fluxul de lumină se repartizează uniform

I=F/w.

Drept unitate a intensităţii luminii este acceptată lumânarea internaţională - kandela

(kd), determinată de sursa de lumină etalon.
Iluminarea E - raportul dintre fluxul de lumină F şi aria suprafeţei iluminate S.
Luminanţa (B) caracterizează iradierea suprafeţei ce luminează sau refractează într-o
anumită direcţie. Această valoare fotometrică este nemijlocit recepţionată de ochi. Numeric
ea este egală cu puterea luminii unei unităţi de suprafaţă:

B=I/S .
 Drept unitate de luminanță este acceptată luminanța unei astfel de surse, care iradiază de
pe Im2 de suprafață luminoasă lumină cu puterea de o kandelă (l kd).
Coeficientul de reflectare (p) caracterizează capacitatea suprafeței de a reflecta fluxul
de lumină ce cade asupra ei. Se determină ca raportul fluxului de lumină reflectat către
fluxul de lumină ce cade pe suprafața dată
r=Fref / Fcad,

unde Fref - fluxul de lumină reflectat de suprafaţă;

Fcad - fluxul de lumină ce cade pe suprafaţă;

E=F/S.

Unitatea de măsură a iluminării este luxul (lx), 1 lx=1 lm /l m2

3. Aparatele pentru măsurarea iluminării

Pentru măsurarea iluminării suprafeţelor locurilor de muncă se folosesc luxmetrele
fotoelectrice de tipul Ю-16, Ю-17, Ю-116.
Luxmetrul Ю-116 constă din aparatul de măsurare, alcătuit dintr-un miliampermetru,
scara căruia e gradată în luxi, fotoelementul din seleniu de tipul Ф-102 şi filtrele absorbante
pentru el. Pe panoul aparatului de măsurare sunt amplasate butoanele de comutare şi
tăbliţele cu schema ce leagă acţiunea butoanelor şi a filtrelor absorbante folosite cu
diapazonul de măsurare.

Pentru micşorarea greşelii aparatului pe fotoelement se îmbracă un capac, alcătuit

dintr-o emisferă din masă plastică cu proprietăţi de difuzie a luminii şi dintr-un cerc
intransparent. Capacul este marcat cu litera K şi poate fi folosit împreună cu filtrele
absorbante care au marcajul M(10), P(100) şi T(1000), care împreună cu capacul K slăbesc
lumina ce pătrunde spre fotoelement respectiv de 10, 100 şi 1000 ori.
În timpul măsurării, fotoelementul trebuie să fie plasat orizontal. Acul aparatului
trebuie să se găsească în poziţia “Zero”. Diapazoanele de măsurare a luxmetrului Ю-116 şi
coeficientul nominal de slăbire în dependenţă de combinaţia „capacul + filtrul absorbant”
sunt prezentate în tabelul 8.1.
Tabelul 8.1
Diapazoanele de măsurare, lx Combinaţia „capacul+filtrul” Coeficientul de slăbire
5-30 1
Cu fotoelementul descoperit
1-100 1
5-300 K, M 10
120-1000 K, M 10
500-3000 K, P 100
1700-10000 K, P 100
5000-30000 K, T 1000
17000-100000 K, T 1000

Principiul determinării iluminării măsurate constă în următoarele: în dreptul fiecărui

buton se determină cu ajutorul filtrelor (sau fără ele) valoarea maximală a diapazoanelor de
 măsurare.

La apăsarea butonului din dreapta, în dreptul căruia sunt indicate valorile maximale ale
diapazoanelor de măsurare multiple cifrei 10, pentru luarea indicaţiilor va fi folosită scara
cu lungimea 0...100, iar la apăsarea butonului din stânga – scara 0. Indicaţiile aparatului
în diviziuni pe scara respectivă trebuie înmulţite cu coeficientul de recalculare a scării în
dependenţă de combinaţia filtrelor folosite (tab. 8.1).

4. Efectuarea măsurării sistemului de iluminat lateral și combinat

Eext=2900 Lx
Eint
Caracterstica Mărimea Categoria lucrului CZ eN= en x· mN Concluzii
lucrului vizual obiectului de vizual măsurat
deosebire, nm
6.90% Sistemul de
iliminat
Lucrări de 6.21% lateral este
precizie medie 0.5-1 IV 5.17% 1.5x0.8=1.2% suficient
pentru
3.8% indeplinirea
3.1% lucrărilor de
prcizie
Table 1 Sistemul de iluminat lateral
eN=en·mN=1,5·0,8=1,2
Eext=2900 lux
𝐸%&'" 200
𝑒" = · 100% = · 100% = 6,9%
𝐸()' 2900
𝐸%&'2 180
𝑒2 = · 100% = · 100% = 6,21%
𝐸()' 2900
𝐸%&'4 150
𝑒4 = · 100% = · 100% = 5,17%
𝐸()' 2900
𝐸%&'7 110
𝑒7 = · 100% = · 100% = 3,79%
𝐸()' 2900
𝐸%&'9 90
𝑒9 = · 100% = · 100% = 3,1%
𝐸()' 2900

Locul de Tipul Categoria și Contrastul Caracteristica Nivelui Nivelui Concluzii

măsurare a iluminatului subcategoria obiectuluicu fondului real al normat al
condițiilor fondul iluminării, iluminării,
lucrului vizual lx lx
Sistemul de
iluminat
combinat
satisface
cerințelor
Sala de Combinat IV d Mare Luminos 220 200
normative
laborator pemtru
îndeplinirea
acestor
lucrări
respective
Table 2 Sistemul de iluminat combina
Concluzii: În rezultatul evaluării condițiilor de iluminat la locurile de muncă ca
nefavorabile, se recomandă următoarele măsuri de asanare: a) respectarea nivelurilor
iluminatului reglementate de documentele normative în vigoare; b) schimbarea în
termen util a lămpilor uzate; c) respectarea raportului corect al iluminatului local pe
planul de lucru și cel din în ambianţa luminoasa generală (între 100 și 300 lx); d)
excluderea suprasolicitării acomodării din cauza nivelului iluminatului în zona
învecinată sarcinii vizuale; e) respectarea nivelului de iluminare medie pentru scări şi
coridoare alăturate încăperilor de lucru (minimum 20 lx); f) ecranarea lămpilor sau
montarea lor în afara unghiului de vedere de 45 grade, măsurat faţă de orizontala
privirii, în încăperile în care se efectuează lucrări din categoriile I-V (activități de
precizie); g) utilizarea materialelor de finisare pentru pereți, lambriuri, pardoseală și
plafoane cu coeficienţii de reflexie prevăzuți de documentul normativ în vigoare
(tab.6) în scopul evitării fenomenului de orbire; h) asigurarea echilibrului de luminanţe
în ansamblul câmpului vizual; i) utilizarea de preferinţă a obiectelor mici sumbre pe un
fond clar; 18 k) evitarea unui raport de luminanţe mai mare de 1:3 între câmpuri vizual
directe şi zonele imediat învecinate; l) amplasarea corectă pe planul de muncă a
diferitor sarcini vizuale, în așa fel încât acomodarea să se facă ușor, pentru a asigura o
imagine clară a obiectelor privite; m) efectuarea examenelor medicale la angajare și
periodice a lucrătorilor cu suprasolicitări a analizatorului vizual