MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA ”ŞTEFAN CEL MARE”

DIRECȚIA DEZVOLTARE PROFESIONALĂ

Tema: Discriminarea prin asociere.

A elaborat: A verificat:

audientul plutonului 102 comisar

Cerguța Elena Sevcenco Igor

Chişinău, 2021
 Introducere

Noțiunea de egalitate este esențială pentru protecția tuturor drepturilor

omului. Eșecul de a acorda „egalitatea” drepturilor, fără motiv suficient, este un
eșec de a garanta drepturile omului.

Preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului a marcat

importanța egalității menționînd că: «recunoașterea demnității inerente și a
drepturilor egale și inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane constituie
fundamentul libertății, dreptății și păcii în lume». Egalitatea nu este doar o idee
teoretică, deoarece negarea drepturilor egale față de persoane, în practică, are
efecte negative serioase asupra bunăstării oamenilor.

Discriminarea afectează fiecare aspect al vieții oamenilor, iar în cazul

în care nu este prevenită sau dacă nu sunt luate măsuri necesare pentru combaterea
discriminării, faptul va aduce la excluderea, marginalizarea și dezumanizarea
persoanelor afectate. Protecția juridică a dreptului la egalitate se regăsește atât în
instrumentele internaționale cât şi în legislația națională. Deși domeniul de aplicare
și conținutul protecției juridice variază între jurisdicții, principiul care stă la baza
egalității rămâne constant.

Jurisprudența a jucat un rol vital în consolidarea și extinderea

protecției dreptului la egalitate în jurisdicțiile naționale și internaționale. Tot mai
mult, eforturile de combatere a discriminării au subliniat, dificultățile de a dovedi
forme mai subtile de discriminare, cum ar fi o discriminare indirectă. Litigiile
strategice au contribuit la modelarea unor noi reguli de demonstrare a probei și de
a crea noi instrumente de probe pentru a dovedi discriminarea, cum ar fi utilizarea
statisticilor, testelor.

Republica Moldova este la început de cale în ceea ce ține de prevenirea

și combaterea discriminării. Totuși necesitatea acestor acțiuni, care ar aduce un
aport mai mare la garantarea și protecția Drepturilor Omului impune societății o
agendă de modificare accelerată. Această agendă trebuie să fie însoțită și de un
efort conjugat a diferitor autorități publice pentru a întreprinde acțiuni mai vizibile
și cu impact sporit în ceea ce ține de combaterea acestui fenomen. Iar sistemului
judecătoresc din Republica Moldova îi revine unul din cele mai vizibile roluri din
acest punct de vedere.
 Discriminarea prin asociere.

Principalul act normativ care reglementează drepturile și libertățile

cetățenilor este Constituțuia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994. Astfel,
în art. 1 alin. (3) din Constituţie, Republica Moldova este un stat de drept,
democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare
a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi
sînt garantate. Un aspect al protecţiei drepturilor omului vizează şi asigurarea
egalităţii de şanse şi de tratament tuturor persoanelor indiferent de criteriu, prin
aceasta, garantîndu-se respectarea principiului non-discrimiării.

Art. 16 alin(2) aduce și o clarificare în ceea ce privește garantarea dreptului

la egalitate și anume că ”toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi
a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,
religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.” Potrivit
articolului 19 din Constituţie, cetăţenii străini şi apatrizii au aceleaşi drepturi şi
îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţiile stabilite de lege.

Potrivit Legii Nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalităţii :

Discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricţie ori preferinţă în

drepturi şi libertăţi a persoanei sau a unui grup de persoane, precum şi
susţinerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile reale, stipulate
de prezenta lege sau pe criterii presupuse;

Discriminare prin asociere reprezintă orice faptă de discriminare săvîrşită

împotriva unei persoane care, deşi nu face parte dintr-o categorie de persoane
identificată potrivit criteriilor stipulate de prezenta lege, este asociată cu una sau
mai multe persoane aparţinînd unei astfel de categorii de persoane.1

Prevăzută expres de normele legii 121 cu privire la asigurarea egalității, unde

sunt prevăzute conceptele generale cu privire la discriminare , conchidem că

1
Legea Nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalităţii
 Curtea Europeană de Justiție a decis că persoanele pot fi supuse discriminării
chiar dacă acestea nu pretind a fi membri ale unei categorii protejate, ci dacă ele
sunt supuse unui tratament inegal pe motiv de asociere a lor cu o categorie
protejată (discriminarea prin asociere).
Astfel, de exemplu, un părinte care îngrijește o persoană cu dizabilități poate
fi victimă a unei discriminări în cazul în care, de exemplu, un angajator nu ia
măsuri rezonabile pentru a acomoda nevoile sale parentale specifice.

Exemplu:

Reclamanta a fost angajată la o companie și a fost concediată după ce a

născut un copil cu disabilități de care trebuia să aibă grijă suplimentară,
faptul care a implicat întarzierile la serviciu și motiv pentru care

fost concediată. Cazul S. Coleman c. Attridge Law și Steve Law C-303/0

ECJ (discriminare prin asociere).

Articolul 4. Formele grave ale discriminării

Formele grave ale discriminării sînt:

a)promovarea sau practicarea discriminării de către autorităţile publice;

b)susţinerea discriminării prin intermediul mijloacelor de informare în masă;

c)amplasarea mesajelor şi simbolurilor discriminatorii în locurile publice;

d)discriminarea persoanelor pe baza a două sau mai multe criterii;

e)discriminarea săvîrşită de două sau mai multe persoane;

f)discriminarea săvîrşită de două sau mai multe ori;

g)discriminarea săvîrşită asupra unui grup de persoane;

h)segregarea rasială.2

2
https://rm.coe.int/evaluarea-legii-121-privind-asigurarea-egalitatii-ro/168072f22d
 Articolul 5. Modalităţile de eliminare a discriminării

Discriminarea poate fi eliminată prin următoarele modalităţi:

prevenirea oricăror fapte discriminatorii prin instituirea unor măsuri

speciale, inclusiv a unor măsuri pozitive de protecţie a persoanelor aflate în
condiţii dezavantajoase faţă de alte persoane. Măsurile pozitive se vor aplica
pînă la instituirea egalităţii şi includerea socială a persoanelor sau grupurilor
de persoane aflate într-o poziţie dezavantajată faţă de alte persoane;

medierea prin soluţionarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma

săvîrşirii faptelor discriminatorii;

sancţionarea comportamentului discriminatoriu;

repararea prejudiciului material şi moral cauzat ca urmare a actului de

discriminare.

Articolul 6.  Interzicerea discriminării

Orice formă de discriminare este interzisă. Promovarea unei politici sau

efectuarea unor acţiuni sau inacţiuni care încalcă egalitatea în drepturi a
persoanelor trebuie să fie înlăturată de autorităţile publice competente şi
sancţionată conform legislaţiei.

Interzicerea discriminării din articolul 1 alineatul (1) din Convenţia nr. 111
se aplică doar la angajarea în cîmpul muncii sau exercitarea profesiei. În
conformitate cu articolul 1 (3) termenii „ocuparea forţei de muncă” şi
„exercitarea profesiei” includ accesul la formarea profesională, accesul la
locul de muncă şi la anumite profesii, precum şi termenii şi condiţiile de
muncă”. 3

3
Manual_Anti-Discriminare_pentru_Judecatori.pdf
 Convenţia nr. 111 interzice astfel discriminarea numai în ceea ce priveşte
drepturile legate de angajare specificate, aceasta nu este o interdicţie „de
sine stătătoare”, a discriminării ca în articolul 20 2 din ICCPR. 4 Interzicerea
discriminării este, de asemenea, limitată la un set de criterii specificate (prin
urmare, nu este „deschisă”), dar permite extinderea acestor motive prin
acordurile între stat şi instituţiile angajatorilor şi muncitorilor.

4
Popa Vasile, Popeti Comeliu, Adamescu Ion. Drepturile omului (concept, legislaţie, practica statelor). Editura
Presă Universitară Româna, Timişoara, 1994
 Concluzie

Reieșind din Legea Nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalităţii,
discriminare prin asociere – orice faptă de discriminare săvîrşită împotriva unei
persoane care, deşi nu face parte dintr-o categorie de persoane identificată potrivit
criteriilor stipulate de prezenta lege, este asociată cu una sau mai multe persoane
aparţinînd unei astfel de categorii de persoane.

La fel este necesar de a se menționa că în cadrul relaţiilor de muncă

funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.
Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, discriminare prin
asociere, hărțuire sau faptă de victimizare, bazată pe criteriul de rasă, cetățenie,
etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare
sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opțiune
politică, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală,
apartenență la o categorie defavorizată, este interzisă.

Introducerea unor legi anti-discriminare în Moldova este foarte pozitivă, în

special, deoarece ele au fost însoțite de sisteme care prevăd remedii reale pentru
victimele discriminării. De asemenea, este salutabil faptul că oamenii au
posibilitatea de a alege calea de atac, fie să depună o plângere la Consiliul
Egalității, fie să folosească instanțele de judecată. Consiliul Egalității depune
eforturi importante pentru a promova egalitatea și a combate discriminarea și a
preluat inițiativa de a se preocupa progresist de cele mai controversate probleme
din Moldova. Consiliul Egalității are nevoie de sprijin suplimentar, pentru a
înlăturarea obstacolele care îi împiedică să-și exercite sarcinele.
 Bibliografie:

1. Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova, Manualul funcţionarului

public, Chişinău, 2011
2. Popa Vasile, Popeti Comeliu, Adamescu Ion. Drepturile omului (concept,
legislaţie, practica statelor). Editura Presă Universitară Româna,
Timişoara, 1994
3. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.94 //Monitorul Oficial
1, 12.08.1994
4. Legea Nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalităţii .
5. Manual_Anti-Discriminare_pentru_Judecatori.pdf
6. https://rm.coe.int/evaluarea-legii-121-privind-asigurarea-egalitatii-
ro/168072f22d