Competențele Uniunii Europene

UE dispune numai de competențele care îi sunt atribuite prin tratate (principiul atribuirii).
Conform acestui principiu, UE poate acționa numai în limitele competențelor care îi sunt
atribuite de către țările UE în tratate pentru atingerea obiectivelor stabilite în acestea. Orice
competență care nu este atribuită UE prin tratate aparține țărilor UE. Tratatul de la Lisabona
clarifică repartizarea competențelor între UE și țările UE. Aceste competențe sunt împărțite în
trei categorii principale:
 competențe exclusive;
 competențe partajate;
 competențe de sprijinire.
În temeiul principiului atribuirii, Uniunea Europeana actioneaza numai in limitele competentelor
care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin
aceste tratate. Orice competenta care nu este atribuita Uniunii prin tratate apartine statelor
membre.
Uniunea Europeana are doar competentele conferite de tratatele UE, tratate care au fost
ratificate de toate statele membre. Consecinta acestui principiu este pe de o parte, in faptul ca
statele pot sa ceara anularea acelor acte comunitare care au fost adoptate prin depasirea de catre
state a competentelor atribuite Uniunii de catre tratate, iar pe de alta parte, in faptul ca statele nu
pot sa-si depaseasca propria competenta rezultata in urma ratificării sau aderării la aceste tratate,
eventualele actiuni ale lor in acest sens putand fi sanctionate.
Tratatul de la Lisabona clarifica repartizarea competentelor intre Uniunea Europena si
statele membre. Astfel, se introduce pentru prima data in tratatele fondatoare o clasificare precisa
prin care se diferentiaza trei competente principale:exclusive, partajate si de sprijin.

Competențe exclusive
(articolul 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – TFUE): domenii în care
numai UE poate să legifereze și să adopte acte obligatorii. Țările UE pot să facă acest lucru
numai în cazul în care sunt abilitate de UE pentru punerea în aplicare a acestor acte. Competența
UE este exclusivă în următoarele domenii:
 uniunea vamală;
 stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței interne;
 politica monetară pentru țările din zona euro;
 conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind
pescuitul;
 politica comercială comună;
 încheierea unor acorduri internaționale în anumite condiții.
Competenta Uniunii este exclusiva in urmatoarele domenii:
 Uniunea vamala(a fost creata in 1968, faciliteaza schimburile comerciale intre
intreprinderile din Uniunea Europeana, armonizeaza taxele vamale pentru marfurile provenind
din afara Uniunii Europene si contribuie la protejarea cetatenilor, a animalelor si a mediului in
Europa.In practica, uniunea vamala presupune colaborarea autoritatilor competente din cele 28
de state membre, ca si cum ar fi o singura entitate. Aceste autoritati aplica aceleasi tarife pentru
marfurile importate pe teritoriul lor din restul lumii, dar nu aplica tarife la nivel intern. In cazul
Uniunii Europene, aceasta inseamna ca nu se platesc taxe vamale atunci cand marfurile sunt
transportate dintr-o tara a Uniunii Europene in alta. Drepturile vamale pentru marfurile importate
in Uniunea Europeana reprezinta circa 14 % din bugetul total al Uniunii Europene, fiind o parte
din asa-numitele „resurse traditionale proprii”.);
 Stabilirea normelor privind concurenta necesare functionarii pietei interne(a fost creata in
1968, faciliteaza schimburile comerciale intre intreprinderile din Uniunea Europeana,
armonizeaza taxele vamale pentru marfurile provenind din afara Uniunii si contribuie la
protejarea cetatenilor, a animalelor si a mediului in Europa.In practica, uniunea vamala
presupune colaborarea autoritatilor competente din cele 28 de state membre, ca si cum ar fi o
singura entitate. Aceste autoritati aplica aceleasi tarife pentru marfurile importate pe teritoriul lor
din restul lumii, dar nu aplica tarife la nivel intern.In cazul Uniunii Europene, aceasta inseamna
ca nu se platesc taxe vamale atunci cand marfurile sunt transportate dintr-o tara a Uniunii
Europene in alta. Drepturile vamale pentru marfurile importate in Uniunea Europeana reprezinta
circa 14 % din bugetul total al UE, fiind o parte din asa-numitele „resurse traditionale proprii”.);
 Politica monetara pentru statele membre a caror moneda este euro(euro este moneda
oficială a 19 tari din Uniunea Europeana, care alcatuiesc impreuna zona euro.Unele tari din
Uniunea Europeana inca nu indeplinesc criteriile pentru a adera la zona euro, in timp ce altele
(Danemarca si Regatul Unit) au ales să nu participe.In cadrul zonei euro, euro este singura
moneda legala. In absenta unui acord specific privind mijloacele de plata, creditorii sunt obligati
să accepte plati in euro.Partile pot conveni, de asemenea, sa faca tranzactii in alte monede straine
oficiale. De asemenea, pot conveni să utilizeze „monede” private sau monede virtuale.Aceste
tranzactii private si comerciale fac totusi obiectul legislatiei fiscale, al dreptului comercial, al
legislatiei de combatere a spalarii banilor si al altor norme generale privind comertul cu marfuri.
Monedele care nu sunt oficiale in zona euro nu sunt insa reglementate de dreptul
monetar.Articolul 128 alineatul (1) din TFUE stabileste statutul de mijloc legal de plata al
bancnotelor euro, iar articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 974/98 face acelasi lucru pentru
monedele euro.);
 Conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune privind pescuitul(O
politica comuna in domeniul pescuitului (PCP) a fost formulata prima data in Tratatul de la
Roma. Initial, aceasta politica era legata de politica agricola comuna, insa de-a lungul timpului a
devenit din ce in ce mai independenta. De la revizuirea sa din 2002, politica comuna in domeniul
pescuitului are drept obiectiv principal sa asigure exploatarea sustenabila a resurselor piscicole si
să garanteze venituri si locuri de muncă stabile pentru pescari. Tratatul de la Lisabona a introdus
o serie de modificari ale politicii in domeniul pescuitului. In 2013, Consiliul si Parlamentul au
ajuns la un acord privind o noua PCP, vizand sustenabilitatea ecologica, economica si sociala, pe
termen lung, a activitătilor de pescuit si de acvacultura.)
 Politica comerciala comuna(Uniunea Europeana este una dintre cele mai deschise
economii din lume. In acelasi timp, ea reprezinta cea mai mare piata unica din lume. Liberul
schimb intre statele membre a fost unul dintre principiile care au stat la baza crearii Uniunii
Europene. Uniunea lupta si pentru deschiderea comertului mondial.Intre 1999 si 2010, comertul
exterior al Uniunii Europene s-a dublat, reprezentand in prezent peste 30 % din produsul intern
brut (PIB) al Uniunii Europene. Uniunea Europena raspunde de politica comerciala a
ansamblului statelor membre si negociaza acorduri in numele lor. Vorbind cu o singura voce,
Uniunea Europena are mult mai multa greutate in cadrul negocierilor comerciale internationale
decat fiecare membru in parte. Uniunea Europeana initiaza negocieri pentru incheierea unor
acorduri cu diferite tari sau grupari regionale. Aceste acorduri asigura un acces reciproc
avantajos atat pietei din Uniunea Europeana, cat si celor din tarile in cauza. Companiile europene
se pot extinde si pot importa mai usor materiile prime de care au nevoie pentru a-si fabrica
produsele.Fiecare acord este unic si poate include reduceri tarifare, norme privind aspecte
precum proprietatea intelectuala sau dezvoltarea durabila ori clauze privind drepturile omului.
Atunci cand negociază acorduri sau norme, Uniunea Europeana cere si parerea organismelor
publice, a intreprinderilor si a organismelor neguvernamentale.)
 Incheierea acordurilor internationale:
 cand această incheiere este prevazuta de un act legislativ al Uniunii Europene;
 cand aceasta incheiere este necesara pentru a permite Uniunii Europene sa isi exercite
competenta interna;
 in masura in care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica
domeniul de aplicare a acestora.

Competențele partajate
 (articolul 4 din TFUE): UE și țările UE pot legifera și adopta acte obligatorii din punct de
vedere juridic. Țările UE își exercită competența în cazurile în care UE nu și-o exercită sau a
decis să nu-și exercite competența proprie.
Competențele partajate între UE și țările UE se aplică în următoarele domenii:
 piața internă;
 politica socială, dar numai pentru aspectele definite în mod specific în tratat;
 coeziunea economică, socială și teritorială (politica regională);
 agricultura și pescuitul (cu excepția conservării resurselor biologice ale mării);
 mediul;
 protecția consumatorului;
 transporturile;
 rețelele transeuropene;
 energia;
 spațiul de libertate, securitate și justiție;
 obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, cu limitare la aspectele
definite în TFUE;
 cercetare, dezvoltare tehnologică, spațiu;
 cooperare pentru dezvoltare și ajutor umanitar.
În cazul in care tratatele atribuie Uniunii Europene o competenta partajata cu statele
membre intr-un domeniu determinat, Uniunea Europeana si statele membre pot legifera si adopta
acte obligatorii din punct de vedere juridic in acest domeniu. Statele membre isi exercita
competenta in masura in care Uniunea Europeana nu si-a exercitat competenta. Statele membre
isi exercita din nou competenta in masura in care Uniunea Europeana a hotarat sa inceteze sa si-o
mai exercite. Competenta Uniunii Europene este partajata cu statele membre in cazul in care
tratatele ii atribuie o competenta care nu se refera la domeniile de competenta exclusive si in
cazul cand Uniunea Europena este competenta sa desfasoare actiuni de sprijinire, de coordonare
sau completare a actiunii statelor membre. Astfel, competentele partajate intre Uniunea Europena
si statele membre se aplica in urmatoarele domenii principale:
 piata interna(Uniunea Europeana vrea ca toti cetatenii sai sa poata sa studieze, sa traiasca,
sa faca achizitii si sa se stabileasca la pensie in orice tara din Uniunea Europeana, daca aleg acest
lucru. De asemenea, ei ar trebui sa aiba acces la produse din orice parte a Europei. Pentru
aceasta, Uniunea Europeana asigura libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si
persoanelor in cadrul pietei interne unice a Uniunii Europene. Eliminand barierele tehnice,
juridice si birocratice, Uniunea le permite oamenilor de afaceri sa isi desfasoare activitatea in
orice tara doresc. Uniunea Europena dezvolta si o uniune a pietelor de capital, pentru a facilita
accesul intreprinderilor mici la finantare si pentru a face din Europa un loc mai atractiv pentru
investitii. In plus, piata unica digitala va digitaliza libertatile pe care le aduce piata unica a
Uniunii Europene, stabilind norme valabile pe tot continentul cu privire la serviciile de
telecomunicatii, drepturile de autor, protectia datelor sau gestionarea spectrului de frecvente
radio.)
 politica sociala, pentru aspectele definite în TFUE(Progresele tehnologice, globalizarea si
evolutia demografica influenteaza modul in care traim si muncim. Uniunea Europeana propune
politici si norme care sa ajute Europa sa faca fata acestor provocari. Prin Pilonul european al
drepturilor sociale, Uniunea Europeana isi propune sa protejeze drepturile cetatenilor,
garantand:egalitatea de sanse si de acces la piata muncii,conditii de munca echitabile si protectie
si incluziune sociala.Finantarea Uniunii Europene ajuta organizatiile publice si private sa aplice
si sa amelioreze politicile sociale si de ocupare a fortei de munca si sa finanteze proiecte care sa
aduca beneficii generatiilor actuale si viitoare. Legislatia Uniunii Europene cu privire la
ocuparea fortei de munca asigura niveluri minime de protectie valabile pentru toti oamenii care
traiesc si muncesc in Uniunea Europeana. Exista norme europene concepute pentru a facilita
viata cetatenilor din Uniunea Europeana care locuiesc si lucreaza in alte state membre,
protejandu-le drepturile in materie de securitate sociala.).
 coeziunea economica, sociala si teritoriala(investitiile Uniunii Europene in regiuni, un
semn de solidaritate al Uniunii Europene investeste pe plan local prin politica sa regionala.
Aceasta vizeaza toate regiunile si orasele din Uniunea Europena si contine masuri de stimulare a
cresterii economice, a numarului de locuri de munca si a calitatii vietii prin investitii strategice.
Datorita solidaritatii Uniunii Europene, care ia in acest fel o forma practica, oamenii din
regiunile mai putin dezvoltate pot incepe sa beneficieze de avantajele pietei europene – cea mai
mare piata din lume. Prin politica sa regionala, Uniunea Europena cauta sa aduca imbunatatiri in
cinci domenii:investitiile in oameni, prin sprijinirea accesului la piata muncii, la educatie si la
oportunitatile de incluziune sociala; sprijinirea dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii;
consolidarea cercetarii si a inovarii prin investitii si locuri de munca legate de cercetare; calitatea
mediului, prin proiecte majore de investitii; modernizarea transporturilor si a productiei de
energie, pentru a combate schimbarile climatice – cu accent pe energia din surse regenerabile si
infrastructuri inovatoare de transport);
 agricultura si pescuitul, cu exceptia conservarii resurselor biologice ale marii(industriile
si serviciile din domeniul agriculturii si al produselor alimentare ofera peste 44 milioane de
locuri de munca in Uniunea Europena, inclusiv activitati constante pentru 20 de milioane de
persoane din sectorul agricol. Datorita climei variate, solurilor fertile, competentelor tehnice ale
agricultorilor si calitatii produselor sale, Uniunea Europeana este unul dintre principalii
producatori si exportatori de produse agricole ai lumii. Conservarea resurselor pescaresti
presupune necesitatea de a asigura exploatarea sustenabila din punctul de vedere al mediului a
resurselor respective, precum si viabilitatea pe termen lung a sectorului. Pentru indeplinirea
acestui obiectiv, Uniunea Europeana a adoptat acte legislative care reglementeaza accesul la
apele Uniunii Europene, alocarea si utilizarea resurselor, capturile totale admisibile, limitarile
efortului de pescuit si alte masuri tehnice-temeiul juridic il gasim in articolele 38 - 43 din
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene);
 mediul(cetatenii Uniunii Europene beneficiaza de unele dintre cele mai inalte standarde
de mediu din lume. Uniunea Europeana si guvernele nationale au stabilit obiective clare pentru a
orienta politica europeana de mediu pana in 2020 si au definit o viziune pentru perioada 2020-
2050, punand in sprijinul lor o serie de programe de cercetare, norme si posibilitati de finantare.
Se lucreaza in prezent pe mai multe fronturi pentru a proteja speciile si zonele naturale ale
Uniunii Europene, pentru a garanta calitatea aerului, a apei potabile si a apei pentru scaldat,
pentru a gestiona corect deseurile si pentru a reduce efectele substantelor chimice nocive.)
 protectia consumatorului(Uniunea Europeana a adoptat in 2012 o strategie pentru o mai
buna protectie a consumatorilor, numita Agenda consumatorului european. Aceasta:consolideaza
siguranta consumatorilor in ceea ce priveste bunurile, serviciile si produsele alimentare, prin
intarirea cadrului de reglementare si prin eficientizarea supravegherii pietei;promoveaza buna
informare a consumatorilor, astfel incat acestia sa poata face fata complexitatii tot mai mari a
pietei. Ei trebuie sa aiba acces la instrumentele si informatiile necesare pentru a intelege aspecte
din cele mai diverse – de la costul real al unui credit de consum pana la alegerea cailor celor mai
potrivite pentru depunerea si solutionarea reclamatiilor;asigura o mai buna aplicare a legii si
accesul la cai de atac, aspecte fara de care drepturile nu pot fie exercitate;adapteaza politicile la
schimbarile din societate si la realitatea de zi cu zi – de exemplu, pentru a garanta ca normele
privind protectia consumatorilor tin pasul cu era digitala si ofera solutii la problemele cu care se
confrunta consumatorii online, ca nevoile consumatorilor vulnerabili sunt luate in considerare si
ca alegerile durabile sunt la indemana oricui.)
 transporturile(politica Uniunii Europene in domeniul transporturilor urmareste asigurarea
circulatiei line, eficiente, sigure si libere a persoanelor si a bunurilor pe intreg teritoriul Uniunii
Europene, cu ajutorul unor retele integrate care includ toate modalitatile de transport (rutier,
feroviar, pe apa si aerian). De asemenea, politica Uniunii Europene abordeaza aspecte foarte
variate, cum ar fi schimbarile climatice, drepturile pasagerilor, combustibilii curati si reducerea
birocratiei vamale in porturi.Cuprins in Titlul VI (articolele 90-100) din Tratatul privind
functionarea Uniunii Europene, transportul reprezinta una dintre cele mai strategice politici
comune ale Uniunii Europene. Politica viitoare se va baza in mare parte pe o carte alba din 2011,
care cuprinde 40 de initiative menite sa genereze crestere economica si locuri de munca, sa
diminueze dependenta de petrolul importat si sa reduca emisiile de carbon din sector cu 60 %
pana in 2050.);
 retelele transeuropene(Uniunea Europeana isi propune sa faciliteze fluxul de bunuri si de
persoane intre tarile Uniunii Europene prin realizarea unor legaturi intre retelele nationale de
drumuri. Exista posibilitatea ca ulterior sa-si asume responsabilitatea pentru auditurile privitoare
la siguranta noii retele.In Uniunea Europeana, majoritatea retelelor rutiere au fost elaborate dintr-
o perspectivă nationala. Obiectivul reţelelor transeuropene este de a dezvolta o retea de transport
care sa faciliteze circulatia bunurilor si persoanelor intre tarile din Uniunea Europeana. Pana in
2020, reteaua ar urma să acopere 90 000 de km de autostrada si sosele de inaltă calitate.Uniunea
Europena va fi implicata in controlul sigurantei pe soselele din cadrul TEN prin efectuarea de
auditari in momentul elaborarii poiectului si prin derularea de inspectii periodice.);
 energia(semnele tot mai pronuntate ale schimbarilor climatice si dependenta din ce in ce
mai mare de energie au subliniat hotararea Uniunii Europene de a deveni o economie cu consum
scazut de energie - energie care sa fie stabila, sigura, competitiva, produsa local si sustenabila.Pe
langa asigurarea unei functionari eficiente a pietei energiei in Uniunea Europeana, politica
energetica promoveaza interconectarea retelelor energetice si eficienta energetica. Sursele de
energie avute in vedere variaza de la combustibilii fosili si energia nucleara pana la sursele
regenerabile (energia solara, eoliana, biomasa, energia geotermala, hidroelectrica si
maremotrica).Articolul 194 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene introduce o baza
juridica specifica pentru domeniul energiei, pornind de la competentele partajate intre Uniunea
Europeana si statele sale membre.);
 spatiul de libertate, securitate si justitie (spatiul de libertate, securitate si justitie al Uniunii
Europene a fost creat pentru a asigura libera circulatie a persoanelor si pentru a oferi un inalt
nivel de protectie cetatenilor. Acesta reuneste diverse domenii de politici, de la gestionarea
frontierelor externe ale Uniunii Europene la cooperarea judiciara in materie civila si penala si
cooperarea politieneasca. Include, de asemenea, politicile in domeniul azilului si imigratiei si
lupta impotriva infractionalitatii (terorism, crima organizata, criminalitate informatica,
exploatarea sexuală a copiilor, traficul de persoane, droguri ilegale, etc.).Crearea Spatiului de
libertate, securitate si justitie se bazeaza pe programele de la Tampere (1999-2004), Haga (2004-
2009) si Stockholm (2010-2014). Acesta derivă din Titlul V al Tratatului privind functionarea
Uniunii Europene, care reglementeaza spatiul de libertate, securitate şi justiţie.Cetatenii UE se
bucura de numeroase libertati si masuri de protectie a drepturilor lor – drepturi personale, civile,
politice, economice si sociale, dreptul la protectia datelor cu caracter personal, la anti-
discriminare si la calatorii fara frontiere in majoritatea tarilor din Uniunea Europeana.Toti
cetatenii Uniunii Europene au aceleasi drepturi fundamentale, bazate pe valorile egalitatii,
nediscriminarii, incluziunii, demnitatii umane, libertatii si democratiei. Aceste valori sunt
consolidate si protejate de statul de drept, consfintit prin tratatele UE si Carta drepturilor
.Cetatenii Uniunii Europene au dreptul să locuiasca, sa lucreze, sa studieze si sa se casatoreasca
in alte tari ale Uniunii Europene. Uniunea ia masuri pentru ca datele cu caracter personal ale
europenilor sa fie in siguranta si pentru ca acestia sa aiba toate mijloacele de a actiona si de a-si
apara drepturile.);
 obiectivele comune de securitate in materie de sanatate publica, pentru aspectele definite
în TFUE(o stare buna de sanatate este o preocupare importanta a cetatenilor europeni. Uniunea
Europeana urmareste un nivel mai ridicat de protectie a sanatatii prin politicile si activitatile
sale, in conformitate cu articolul 168 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
Actiunile Uniunii Europene in domeniul sanatatii vizeaza sa imbunatateasca sanatatea publica, sa
prevină bolile si amenintarile la adresa sanatatii (inclusiv cele legate de stilul de viata), precum si
să promoveze cercetarea.Uniunea Europeana nu defineste politici in domeniul sanatatii si nici nu
organizeaza si nu furnizeaza servicii de sanatate si ingrijire medicala. In schimb, actiunile sale
vin in completarea politicilor nationale si sprijina cooperarea dintre statele membre in domeniul
sanatatii publice);
 cercetarea, dezvoltarea tehnologica si spatiul(politica europeana in domeniul cercetarii si
dezvoltarii tehnologice (CDT) ocupa un loc important in legislatia Uniunii Europene inca de la
semnarea primelor tratate comunitare si a fost extinsa la inceputul anilor 1980, odata cu
instituirea unui program-cadru european pentru activitati de cercetare. Incepand din 2014,
finantarea Uniunii Europene pentru cercetare a fost in mare parte grupata in cadrul programului
Orizont 2020, cel de-al optulea Program-cadru pentru cercetare si inovare al Uniunii Europene
pentru perioada 2014-2020, care are scopul de a asigura competitivitatea globala a Europei.
Odata cu instituirea Actului unic european, obiectivul politicii Uniunii in domeniul cercetarii si
dezvoltarii tehnologice a fost consolidarea bazei stiintifice si tehnologice a industriei europene si
incurajarea dezvoltarii competitivitatii sale pe plan international. In plus, articolul 179 din TFUE
precizeaza ca „Uniunea are ca obiectiv consolidarea bazelor sale stiintifice si tehnologice, prin
crearea unui spatiu european de cercetare in care cercetatorii, cunostintele stiintifice si
tehnologiile sa circule liber”);
 cooperarea pentru dezvoltare si ajutorul umanitar(Uniunea Europeana este un actor-cheie
in materie de ajutor pentru dezvoltare la nivel mondial, aceasta fiind una dintre cele patru directii
principale ale politicilor sale externe. Fundamentele cooperarii pentru dezvoltare sunt stabilite in
Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (Titlul III). Principalul obiectiv al acestei politici
este de a reduce si, pe termen lung, de a eradica saracia, vizand tarile care au cea mai mare
nevoie de ajutor si concentrandu-se asupra unor aspecte precum protectia sociala, sanatatea,
educatia, crearea de locuri de munca, dezvoltarea afacerilor si caracterul durabil al agriculturii si
al energiei. Politica Uniunii Europene in materie de dezvoltare a evoluat treptat: initial s-a referit
doar la tarile si teritoriile de peste mari asociate Uniunii Europene, dar apoi a fost extinsa la toate
tarile in curs de dezvoltare. Impreuna, institutiile si tarile Uniunii Europene sunt principalul
donator mondial de asistenta si cooperare pentru dezvoltare. Uniunea Europeana propune
legislatie si politici de promovare a bunei guvernante si a dezvoltarii umane si economice, cum
ar fi cele pentru eliminarea foametei si conservarea resurselor naturale).

Competențe de sprijinire
 (articolul 6 din TFUE): UE nu poate să intervină decât pentru a sprijini, coordona sau
completa acțiunea țărilor UE. Actele UE obligatorii din punct de vedere juridic trebuie să nu
necesite armonizarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale țărilor UE.
Competențele de sprijinire sunt legate de următoarele domenii politice:
 protecția și îmbunătățirea sănătății umane;
 industria;
 cultura;
 turismul;
 educația, formarea profesională, tineretul și sportul;
 protecția civilă;
 cooperarea administrativă;
Uniunea Europeana nu poate sa intervina decat pentru a sprijini, coordona sau completa
actiunea tarilor Uniunii Europene. Actele Uniunii Europene obligatorii din punct de vedere
juridic trebuie sa nu necesite armonizarea actelor cu putere de lege si a normelor administrative
ale tarilor Uniunii Europene.
Competentele de sprijinire sunt legate de urmatoarele domenii politice:
 protectia si imbunatatirea sanatatii umane(politica Uniunii Europene in domeniul
sanatatii se concentreaza pe protejarea si imbunatatirea sanatatii populatiei, pe accesul tuturor
europenilor la asistenta medicala moderna si eficienta si pe coordonarea reactiei la amenintarile
grave la adresa sanatatii care implica mai multe tari din Uniunea Europeana. De asemenea,
pentru Uniunea Europeana sunt importante masurile de prevenire a bolilor si reactia adecvata la
aparitia bolilor. Masurile de prevenire includ, printre altele, vaccinarea, combaterea rezistentei la
antimicrobiene, actiunile impotriva cancerului si etichetarea alimentara responsabila. Exista doua
agentii create special pentru a sprijini guvernele nationale in chestiuni legate de sanatate. Centrul
European de Prevenire si Control al Bolilor evalueaza si monitorizeaza amenintarile emergente
la adresa sanatatii, pentru a coordona reactiile. Agentia Europeana pentru Medicamente
gestioneaza evaluarea stiintifica a calitatii, sigurantei si eficientei tuturor medicamentelor din
Uniunea Europeana.);
 industria(companiile reprezinta cheia catre crearea de locuri de munca si cresterea
economica in perioada de revenire dupa criza economica din 2008, iar Uniunea Europeana
vizeaza crearea unui mediu care incurajeaza initiativa, antreprenoriatul si cooperarea pentru
maximizarea potentialului acestora.Ca parte a strategiei Europa 2020, Uniunea Europeana isi
reconcepe politica pentru a asigura o baza industriala puternica, diversificata, cu un consum
eficient al resurselor si competitiva, astfel incat sa facă fata provocarilor de pe piata globala.In
baza articolului 173 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, Uniunea Europeana si-a
stabilit obiectivul de a crea cele mai bune conditii cu putinta pentru competitivitate.);
 cultura(Articolul 167 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene defineste rolul
Uniunii Europene in domeniul culturii: aceasta sustine, coordoneaza sau suplimenteaza actiunile
statelor membre si incearca sa aduca in prim-plan patrimoniul cultural comun al
Europei.Uniunea Europeana sustine actiuni care au drept scop conservarea patrimoniului cultural
si promovarea cooperarii si a schimburilor transnationale dintre institutiile culturale din statele
membre. In perioada 2014-2020 se va derula un nou program de finantare „Europa creativa”.
Printre alte initiative se numara Zilele europene ale patrimoniului (initiative locale care permit
accesul in locuri ce nu sunt deschise publicului in mod normal) si Capitalele europene ale
culturii, ambele lansate in 1985.Uniunea Europeana colaboreaza si cu alte organizatii
internationale pentru abordarea unor aspecte precum traficul ilicit de bunuri culturale.);
 turismul(In Uniunea Europeana, sectorul turismului, in acceptia sa clasica (de furnizor
traditional de servicii de calatorie si turistice) cuprinde 2,3 milioane de intreprinderi, in special
intreprinderi mici si mijlocii (IMM-uri), care ofera locuri de munca unui numar de aproximativ
12,3 milioane de persoane. In 2014, una din zece intreprinderi din sectorul intreprinderilor
nefinanciare europene isi desfasura activitatea in industria turismului. In 2018, sectorul
calatoriilor si al turismului a contribuit in mod direct cu 3,9 % la PIB-ul UE, iar 5,1 % din
populatia activa lucra in acest sector (adica aproximativ 11,9 milioane de persoane). Avand in
vedere legaturile stranse ale turismului cu alte sectoare economice, contributia sectorului
turismului este chiar mai mare.);
 educatia, formarea profesionala, tineretul si sportul(educatia, formarea si politica privind
tineretul si sportul joaca un rol esential intr-o economie bazata pe cunoastere. Acesti factori
sustin cresterea economica si ocuparea fortei de munca prin incurajarea emergentei unei
populatii adaptabile si cu inalta calificare, consolidand totodata coeziunea sociala si cetatenia
activa in cadrul Uniunii Europene . Prin intermediul programelor destinate educatiei, formarii,
tineretului si sportului, Uniunea Europeana dezvolta si consolideaza o dimensiune europeana,
promovand mobilitatea si incurajand cooperarea internationala. Uniunea Europeana sprijina si
completeaza actiunile statelor membre, in conformitate cu articolele 165 si 166 din Tratatul
privind functionarea Uniunii Europene.);
 protectia civila(Uniunea Europeana este cel mai mare donator de ajutor umanitar la nivel
mondial. Ajutorul, care consta in finantare, furnizarea de bunuri sau servicii sau asistenta
tehnica, este menit sa sprijine beneficiarii sa se pregateasca si sa reactioneze rapid la crizele care
afecteaza grav populatiile din afara Uniunii Europene.Actiunile Uniunii Europene se bazeaza pe
principiile umanitare fundamentale de umanitate, neutralitate, impartialitate si independenta,
cuprinzand trei elemente: ajutorul de urgenta, ajutorul alimentar si ajutorul destinat refugiatilor si
persoanelor stramutate. Oficiul pentru ajutor umanitar al Comunitatii Europene (ECHO)
coordoneaza aceste actiuni si coopereaza cu partenerii de la fata locului, in special Organizatia
Natiunilor Unite si organizatiile neguvernamentale.);
 cooperarea administrativa(sistemul de informare al pietei interne (IMI) este un instrument
on-line securizat si multilingv care faciliteaza schimbul de informatii intre autoritatile publice
implicate in aplicarea in practica a legislatiei Uniunii Europene. IMI ajuta autoritatile sa-si
respecte obligatiile de cooperare administrativa transfrontaliera in multiple domenii legate de
piata unica. In prezent, IMI acopera 56 de proceduri de cooperare administrativa in 14 domenii
diferite. IMI poate fi adaptat cu un efort minim de dezvoltare, astfel incat sa acopere si alte
domenii.Sistemul a reusit sa modernizeze cooperarea administrativa transfrontaliera si sa
faciliteze functionarea pietei unice in viata de zi cu zi. Desi utilizatorii finali ai IMI sunt
autoritatile publice nationale, beneficiarii cooperarii imbunatatite sunt intreprinderile si
cetatenii.)

Cazuri in care UE joacă un rol special:

Uniunea primeste „competente speciale” care ii permit sa joace un rol special si sa
depaseasca atributiile conferite de tratate in cazul:
 coordonarii politicilor economice si de ocupare a fortei de munca
 definirii si punerii in aplicare a politicii externe si de securitate comune
 utilizarii „clauzei de flexibilitate”, care se aplica in conditii foarte stricte si ii permite UE
sa actioneze in afara domeniilor sale obisnuite de competenta.

Competențe speciale
UE poate să ia măsuri pentru a asigura coordonarea politicilor economice, sociale și de
ocupare a forței de muncă ale țărilor UE la nivelul UE.
Politica externă și de securitate comună a UE se caracterizează prin particularități
instituționale specifice, precum participarea limitată a Comisiei Europene și a Parlamentului
European la procedura de decizie și la excluderea oricărei activități legislative. Politica
respectivă este definită și pusă în aplicare de către Consiliul European (alcătuit din șefii de stat
sau de guvern ai țărilor UE) și de către Consiliu (alcătuit din reprezentanți la nivel ministerial ai
fiecărei țări a UE). Președintele Consiliului European și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru
afaceri externe și politica de securitate reprezintă UE în aspecte legate de politica externă și de
securitate comună.

Exercitarea competenței
Exercitarea competențelor UE se află sub incidența a două principii fundamentale
specificate în articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană:
 proporționalitatea: conținutul și domeniul de aplicare al acțiunii UE nu poate depăși ceea
ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor tratatelor;
 subsidiaritatea: în domeniile care nu sunt de competența sa exclusivă, UE poate acționa
numai dacă – și în măsura în care – obiectivul acțiunii preconizate nu poate fi realizat în mod
satisfăcător de țările UE, dar ar putea fi realizat mai bine la nivelul UE.