UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PRIVAT
ȚIVERENCO ANDREEEA
Grupa 2017

Lucrul Individual:
,,Atributele de Identificare a Persoanei Juridice”

Autorul: Țiverenco Andreea

Profesor: Crețu Ion

CHIȘINĂU 2021
 Cuprins:

1.Aspecte generale privind atributele de identificare a persoanei

juridice......................................................................................................3
2. Atributele obligatorii de identificare a persoanei juridice.................4
2.1. Denumirea......................................................................................4
2.2. Sediul..............................................................................................6
2.3. Naționalitatea persoanei juridice..................................................7
3. Atributele facultative de identificare a persoanei juridice.................7
3.1. Emblema(simbolul)........................................................................7
3.2. Marca..............................................................................................8
3.3. Numărul de înregistrare.................................................................9
3.4. Numărul(codul) de identificare fiscală/Codul Fiscal(IDNO)..........9
3.5. Poșta electronică, căsuța poștală, telefon, fax, pagină web.......9
4. Concluzii..............................................................................................10
5. Bibliografie.........................................................................................11
 1.Aspecte generale privind atributele de identificare a persoanei juridice.

Conform articolului 171,alin.(1) din Codul Civil al Republicii Moldova Nr. 1107 din 06-06-
2002, Persoana juridică este subiectul de drept constituit în condițiile legii, având o organizare
de sine stătătoare și un patrimoniu propriu și distinct, afectat realizării unui anumit scop
conform cu legea, ordinea publică și bunele moravuri.
Totodată, persoana juridică este organizația care are un patrimoniu distinct și răspunde pentru
obligațiile sale cu acest patrimoniu,poate să dobândească și să exercite în nume propriu
drepturi patrimoniale și personale nepatrimoniale, să-și asume obligații,poate fi reclamant și
pârât în instanța de judecată.
Persoana juridică se deosebeşte de alţi participanţi la circuitul civil prin atribute proprii de
indentificare: denumire, sediu, naţionalitate fără o legătură obligatorie cu numele, domiciliul şi
cetăţenia fondatorilor persoane fizice sau cu denumirea, sediul şi naţionalitatea fondatorilor
persoane juridice. Pe lângă atributele menţionate, persoana juridică poate fi identificată şi prin
emblemă (simbol), marcă, număr de identitate (IDNO), poştă electronică, căsuţă poştală etc.
Atributele de identificare au urmatoarele caractere juridice:
 Opozabilitatea - fiind drepturi absolute, sunt opozabile tuturor;
 Inalienabilitatea - nu pot fi cesionate prin acte juridice; titularul acestor drepturi nu
poate renunța la ele;
 Imprescriptibilitatea - sunt imprescriptibile, atât sub aspect extinctiv, cât și sub aspect
achizitiv;
 Personalitatea - sunt intim legate de persoana titularului lor;
 Universalitatea - toate persoanele juridice au dreptul la atributele de identificare, cum
sunt: denumirea, sediul, firma, contul bancar, codul fiscal etc.
Clasificarea atributelor de identificare a persoanei juridice:
I.Atribute obligatorii de identificare a persoanei juridice:
 Denumirea;
 Sediul;
 Naționalitate;
II.Atribute facultative de identificare a persoanei juridice:
 Emblema(simbolul);
 Marca;
 Număr de înregistrare;
 Număr(cod) de identificare fiscală/Codul Fiscal(IDNO);
 Poșta electronică, căsuța poștală, telefon, fax, pagină web, etc.
 2. Atributele obligatorii de identificare a persoanei juridice.
2.1. Denumirea.

Denumirea este un element obligatoriu de identificare a persoanei juridice. Conform

articolului 182 alin.(1) din Codul Civil al Republicii Moldova Nr. 1107 din 06-06-2002, persoana
juridică participă la raporturile juridice numai sub denumire proprie, stabilită prin actele de
constituire şi înregistrată în modul corespunzător.
Astfel,se afirmă că cel mai important mijloc de individualizare a persoanei juridice în activitatea
economică este denumirea. Dacă persoana fizică este identificată în societate prin nume şi
prenume, persoana juridică se individualizează faţă de alţi participanţi la circuitul civil, inclusiv
de alte persoane juridice, prin denumirea sa.
Denumirea este acel atribut de identificare a persoanei juridice care se compune dintr-un
cuvânt sau mai multe cuvinte stabilite în actul de constituire sau statut şi acceptate de organele
de stat competente, în vederea distingerii acestor subiecte de drept de alte participante la
raporturile juridice civile.
Persoana juridică poate avea o singură denumire. Pornind de la dispoziţiile legale, persoana
juridică are o singură denumire stabilită de actele constitutive şi înscrisă în Registrul de stat.
Denumirea trebuie să fie unică, adică să fie irepetabilă, asigurându-se astfel inconfundabilitatea
cu denumirile unor alte persoane juridice. Denumirea trebuie să fie scrisă în limba română.
Se interzice utilizarea în denumirea persoanei juridice a sintagmelor ce contravin prevederilor
legale sau normelor morale, precum şi a numelor proprii, dacă acestea nu coincid cu numele
membrilor la constituirea organizaţiei şi dacă nu există în acest sens acordul persoanei
respective sau al moştenitorilor ei cu privire la folosirea numelui. Persoana juridică nu poate
folosi în denumirea sa cuvinte sau abrevieri care ar induce în eroare cu privire la forma sa.
Persoana juridică a cărei denumire este înregistrată are dreptul să o utilizeze. Cel care foloseşte
denumirea unei alte persoane juridice este obligat, la cererea ei, să înceteze utilizarea denumirii
şi să îi repare prejudiciul. Persoana juridică este obligată să publice un aviz în „Monitorul Oficial
al Republicii Moldova” despre modificarea denumirii, sub sancţiunea plăţii de despăgubiri.
Denumirea își susține existența în următoarele principii:
 principiul exclusivității;
 principiul veridicității;
 principiul stabilității;
Principiul exclusivității – acest principiu presupune că persoana juridică trebuie să se
deosebească de toţi ceilalţi participanţi la circuitul civil; acest principiu asigură individualizarea
persoanei juridice şi, implicit, nu admite confuzia dintre subiectele circuitului civil; denumirea
trebuie să fie proprie, adică inconfundabilă.
Principiul veridicității – acest principiu presupune că denumirea trebuie să reflecte just forma
juridică de organizare a persoanei juridice, să conţină dispoziţii care să corespundă realităţii,
fără a induce în eroare participanţii la circuitul civil, în special consumatorul.
Principiul stabilității – acest principiu constă în obligaţia persoanei juridice de a utiliza
denumirea sa în raporturile cu terţii în forma în care este indicată în actele de constituire şi în
Registrul de stat; interesul practic al păstrării denumirii în forma neschimbată priveşte nu numai
titularul ei, dar şi alţi participanţi la circuitul civil, consumatorul şi chiar statul; interesul
titularului sau al purtătorului denumirii constă în faptul că lui îi aparţine dreptul exclusiv de a o
utiliza în circuitul civil,acest drept permite titularului care a devenit popular pe piaţă să
dobândească beneficii importante.
Structura denumirii:
 Corpul;
 Accesoriul;
Din punct de vedere structural, denumirea este alcătuită din două părţi: corpul şi accesoriul.
Corpul este format din elemente obligatorii, pe când accesoriul poate avea şi elemente
obligatorii, şi elemente selectate arbitrar de fondatori . Corpul este compus din formula care
indică forma de organizare a persoanei juridice. Relativ la forma de societate, legiuitorul
dispune că denumirea persoanei juridice trebuie să includă în limba română forma juridică de
organizare. În dezvoltarea acestei dispoziţii, alte dispoziţii stabilesc expres că denumirea
deplină trebuie să includă, după caz, cuvintele:
 „societate în nume colectiv”;
 „societate în comandită”;
 „societate cu răspundere limitată”;
 „societate pe acţiuni”;
 „cooperativă de producţie”;
 „cooperativă de întreprinzător”;
 „întreprindere de stat”;
 „asociaţie”;
 „fundaţie”;
 „instituţie”;
iar denumirea lor prescurtată să conţină abrevierea respectivă.
Legea nu stabileşte plasarea formulei care indică forma de organizare a persoanei juridice, de
aceea fondatorii sau membrii sunt cei care determină locul corpului în denumire.
Corpul permite gruparea persoanelor juridice după forma lor, fapt important, deoarece dau
participanţilor la circuitul civil posibilitatea de a obţine o informaţie despre subiectul cu care
contractează.
Accesoriul reprezintă textul denumirii şi este diferit la toate persoanele juridice. Este
elementul identificator care deosebeşte o persoană juridică de o alta cu aceeaşi formă.
Accesoriul depinde în mare măsură de forma persoanei juridice, de genul de activitate
desfăşurat de ea și de mulți alţi factori indicaţi în lege sau identificaţi de fondatori. În structura
accesoriului pot figura numai elemente obligatorii, dacă acestea singularizează denumirea, ori
pot fi şi elemente obligatorii, şi elemente selectate arbitrar de fondatori, ori numai elemente
selectate arbitrar.
La partea obligatorie a denumirii (corp sau corp + accesoriu obligatoriu) se adaugă accesoriul
selectat arbitrar de fondator. Accesoriul arbitrar poate consta din litere, cifre, cuvinte. Având
libertatea de a alege accesoriul, fondatorul trebuie să ţină cont de anumite limite prevăzute de
dispoziţiile legale. Iar aceeste limite sunt următoarele:
 să nu conțină cuvinte ori sintagme care contravin prevederilor legale;
 să nu conțină cuvinte ori sintagme care contravin normelor morale;
 să nu conțină cuvinte sau abrevieri care ar induce in eroare cu privire la forma sa;
 să nu conțină nume proprii dacă acestea nu coincid cu numele fondatorilor sau
asociaţilor şi dacă în acest sens nu există acordul persoanei sau al moştenitorilor ei cu
privire la folosirea numelui.
Persoana juridică dobândește și dreptul asupra denumirii de firmă. Persoana juridică a
cărei denumire este înregistrată are dreptul să o utilizeze. Dreptul persoanei juridice asupra
denumirii apare de la data înscrierii persoanei în Registrul de stat sub denumirea respectivă.
Persoana juridică dobândeşte dreptul exclusiv de utilizare a denumirii sale, drept absolut,
opozabil tuturor participanţilor la circuitul civil. Dreptul titularului asupra denumirii este
confirmat prin certificatul de înregistrare şi prin extrasul din Registrul deStat.

2.2. Sediul.

Necesităţile practice dar şi securitatea raporturilor juridice impun existenţa unui loc în
care persoana juridică să fie considerată întotdeauna prezentă, o aşezare care să permită
contractarea ei în circuitul civil. Atributul de identificare prin care se arată locul ori stabilimentul
în spaţiu al societăţii îl reprezintă sediul.
Sediul arată locul unde persoana juridică este amplasată. Sediul este unic, el se indică atât
în actul de constituire, cât şi în Registrul de stat al persoanelor juridice. Legea nu instituie
oarecare criterii obligatorii pentru alegerea sediului, motiv din care, în practică, fondatorii
optează în mod diferit: unii aleg locul desfăşurării activităţii persoanei juridice, alţii aleg locul
aflării organelor de conducere a persoanei juridice sau chiar domiciliul unuia dintre fondatori.
Sediul este un atribut menit să situeze societatea în spaţiu, în raporturile juridice la care
participă. Necesităţile practice, dar şi securitatea raporturilor juridice, impun existenţa unui loc
în care persoana juridică să fie considerată în¬totdeauna prezentă, o aşezare care să permită
contractarea ei în circuitul civil. Astfel,conform articolului 183 alin.(1) C.C., persoana juridică are
un sediu, indicat în actele de constituire.
Sediul,ca atribut de indentificare a persoanei juridice trebuie să arate locul ori stabilimentul
în spaţiu al societăţii comerciale. Astfel,sediul trebuie să fie indicat cu maximă precizie astfel
încât, din înscrierea făcută în actul de constituire şi în registrul de stat, să poată fi determinat
uşor, în care scop se indică localitatea în care se află persoana juridică, strada şi numărul
clădirii. în unele cazuri, pentru ca localizarea să fie determinată cu o precizie mai mare, trebuie
indicate şi alte date, cum ar fi: raionul, sectorul, numărul biroului sau al apartamentului.
Prin sediu se determină următoarele:
 naţionalitatea persoanei juridice;
 locul de executare a obligaţiilor pecuniare;
  instanţa competentă în judecarea litigiilor în care persoana juridică are calitatea de
pârât;
 organul fiscal şi statistic al statului căruia persoana juridică prezintă rapoartele
financiare şi fiscale şi plăteşte obligaţiile.
Cee ace ține de adresa poştală a persoanei juridice aceasta este adresa sediului. Persoana
juridică poate avea şi alte adrese pentru corespondenţă, precum şi sedii secundare. Legea
obligă persoana juridică să indice în actul de constituire sediul filialelor, inclusiv al celor din
străinătate. Astfel,conform articolului 183 alin.(3) C.C. ,adresa poştală a persoanei juridice este
cea de la sediu. Persoana juridică poate avea şi alte adrese pentru corespondenţă.
Stabilitatea sediului.
Sediul persoanei juridice,pentru a fi stabilit,trebuie să fie indicat în actul de constituire şi
să se înscrie în registrul de stat. Schimbarea sediului se efectuează la decizia organului suprem
al persoanei juridice privind modificarea actului de constituire. Această schimbare are valoare
juridică şi este opozabilă terţilor de la data înregistrării ei. Astfel,conform articolului 183,alin(5)
C.C. , persoana juridică este obligată să publice un aviz în „Monitorul Oficial al Republicii
Moldova” despre modificarea sediului sub sancţiunea plăţii de despăgubiri.

2.3. Naționalitatea persoanei juridice.

Naționalitatea persoanei juridice presupune idea cărui stat aparţine persoana juridică.
Indiferent de gradul în care este pusă în evidenţă în sfera raporturilor juridice interne sau
internaţionale la care participă, fiecare persoană juridică îşi are o naţionalitate. Aceasta se
determină după sediul persoanei juridice. De exemplu, dacă sediul unei persoane juridice este
în municipiul Chişinău, înseamnă că ea deţine naţionalitate moldovenească.
Naţionalitatea persoanei juridice ne ajută să aflăm care este sistemul de drept aplicabil
raporturilor ce ţin de existenţa sa juridică (constituire, funcţionare, modificare, încetarea
existenţei etc.). În acest context, Codul Civil stabileşte că în baza legii naţionale a persoanei
juridice se determină: statutul juridic al acesteia, forma juridică de organizare, temeiurile de
creare şi încetare a activităţii, condiţiile de reorganizare, capacitatea civilă, raporturile din
interiorul ei, răspunderea, modul de dobândire a drepturilor civile şi asumare a obligaţiilor
civile.

3. Atributele facultative de identificare a persoanei juridice.

3.1. Emblema(simbolul).

La fel ca și denumirea, emblema este un atribut de identificare care deosebeşte o

persoană juridică de alta. Emblema se aplică pe panouri de reclamă, pe facturi, scrisori, note de
comandă, tarife, prospecte, afişe, publicaţii, se foloseşte şi în orice alt mod.
Datorită emblemei, un comerciant poate fi deosebit de un alt comerciant de acelaşi fel.
Mai simplu vorbind, emblema reprezintă „imaginea” persoanei juridice. Prin emblemă lumea
recunoaşte o persoană juridică sau alta şi le poate deosebi uşor. Orice firmă bine cunoscută îşi
are emblema sa. Emblema este utilizată, de regulă, de persoanele juridice cu scop lucrativ
(întreprinderi). Emblema se înscrie în Registrul de stat în care este consemnată persoana
juridică şi se protejează cu aceleaşi mijloace cu care se protejează denumirea persoanei
juridice.

3.2. Marca.

Conform articolului 2 din Legea Nr. 38 din 29-02-2008 privind protecţia mărcilor,marca
reprezintă orice semn susceptibil de reprezentare grafică, care serveşte la deosebirea
produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice
sau juridice.
Marca este un sistem care face ca produsele şi serviciile unor persoane juridice să se
deosebească de produsele şi serviciile ale altor persoane juridice. Mărcile pot să constituie
semne distinctive, precum: cuvinte, inclusive nume de persoane, litere, cifre, desene,
combinaţii de culori, elemente figurative, forme tridimensionale, precum şi orice combinaţie a
acestor semne. În situaţia în care mai multe firme produc acelaşi fel de mărfuri, le distingem
uşor după marcă. Cum ar fi,de exemplu, două televizoare pot fi uşor deosebite între ele luând în
consideraţie marca pe care o deţin.
Mărcile se înregistrează în Registrul naţional al mărcilor care este ţinut de Agenţia de Stat
pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI). Nu se acceptă a fi înregistrate mărcile înşelătoare.
Mărcile înșelătoare sunt mărcile care pot induce în eroare consumatorii cu privire la natura,
calitatea sau originea geografică a produsului. De exemplu, cererea de a înregistra o marcă
pentru comercializarea laptelui pe care să fie înfăţişată o maimuță va fi respinsă, deoarece
induce în eroare consumatorii care, eventual, vor asocia marca respectivă cu careva produse
destinate pentru maimuțe. Articolul 7 și 8 din Legea Nr. 38 din 29-02-2008 privind protecţia
mărcilor, stipulează motivele de refuz la înregistrarea mărcilor.
Tipurile de mărci.
Mărcile pot fi:
 individuală: aparţine unei singure persoane fizice sau juridice;
 colectivă: este utilizată de către o asociaţie de fabricanţi, producători, prestatori de
servicii, comercianţi ori de alte organizaţii similare pentru a desemna produsele sau
serviciile lor;
 de certificare (de conformitate): se emite pe baza regulilor unui sistem de certificare,
indicând cu un grad suficient de încredere că produsul sau serviciul în cauză este
conform standardelor;
 notorie: este marca bine cunoscută în Republica Moldova la data depunerii cererii de
înregistrare de marcă sau la data priorităţii revendicate în cerere, în cadrul segmentului
de public vizat pentru produsele sau serviciile cărora li se aplică marca, fără a fi necesară
înregistrarea sau utilizarea mărcii notorii în Republica Moldova pentru a fi opusă;
Din punctul de vedere al obiectului, distingem:
 mărci de produse;
 mărci de servicii;
După numărul de semne folosite, distingem:
 mărci simple (alcătuite dintr-un singur semn);
 mărci combinate (compoziţii de diferite semne).
Pe lângă toate acestea, legea prevede și răspundere pentru încălcarea drepturilor
asupra mărcii. Pentru utilizarea ilicită a mărcilor, este stabilită răspunderea juridică sub formă
de amendă, de reparaţie a pagubelor cauzate titularului mărcii, inclusiv a câştigului ratat. Astfel,
conform prevederilor art.97 din Codul Contravenţional, utilizarea ilegală a unei mărci protejate
se sancţionează cu amendă. Marca se consideră a fi utilizată în mod ilegal ori de câte ori
lipseşte acordul titularului acesteia. Situaţie de utilizare ilegală a mărcii există şi în cazul
preluării unor semne de la o marcă deja înregistrată, fapt ce generează riscul de confuzie în
percepţia consumatorului. Pe lângă articolul 97 din Codul Contravențional,prevederile articolele
(97-1),(97-2),98 și 99-103 la fel se consideră a fi contravenție.

3.3. Numărul de înregistrare.

La înregistrarea persoanei juridice,acesteia i se atribuie un număr de înregistrare.
Alături de alte atribute acesta identifică societatea în circuitul civil, iar datele despre aceasta se
includ în registrul de stat al întreprinderilor. Acest număr rebuie să fie înscris în orice act emis
de persoana juridică.

3.4. Numărul(codul) de identificare fiscală/Codul Fiscal(IDNO).

Orice întreprinzător, în calitatea sa de contribuabil, are obligaţia de a fi înregistrat la
unul din oficiile teritoriale ale Serviciului Fiscal de Stat, alocândui-se un număr de identificare
fiscală. Conform prevederilor legale, codul fiscal este numărul personal de identificare al
contribuabilului (IDNO). Până la data înregistrării persoanei juridice acesta poartă denumirea de
număr de identificare de stat, iar din ziua eliberării deciziei de înregistrare se consideră cod
fiscal. Codul de identificare fiscală se atribuie o singură dată, iar persoana căreia nu i s-a atribuit
acest cod, nu poate fi înregistrată ca plătitor de impozite şi taxe.

3.5. Poșta electronică, căsuța poștală, telefon, fax, pagină web.

Poșta electronică, căsuța poștală, telefon, fax, pagină web. Toate acestea reprezintă
niște mijloace de contact prin care orice persoana fizică poate lua legătura cu persoana juridică
respectivă. Prin intermediul acestor mijloace se pot identifica anumite date publice a persoanei
juridice, prin care pot aduce la cunostință oamenilor despre existența și activitatea persoanei
juridice.
 4. Concluzii.

În urma cercetărilor realizate asupra subiectului ,,Atributele de identificare a persoanei

juridice” ,am constat careva concluzii. În primul rând am constat elementele de identificare
obligatorii ale persoanei juridice: denumirea, sediul, naționalitatea și cele facultative:
emblema(simbolul), marca, număr de înregistrare, număr(cod) de identificare fiscală/codul
fiscal(IDNO), poșta electronică, căsuța poștală, telefon, fax, pagină web, etc. Toate aceste
atribute au un statut important în identificarea persoanei juridice,întrucât aduc la identificarea
cu ușurință a persoanei juridice,ajută la aducerea la cunoștință despre existența si activitatea
acesteia și despre persoana juridică în general. Important la fel este,că prin intermediul
atrbiutelor de identificare, persoana juridică se deosebeşte de alţi participanţi la circuitul civil
mult mai ușor.
Identificarea persoanei juridice este o necesitate permanentă, din momentul înființării și
până la încetarea ei. Importanța identificării își evidențiază valențele în privința capacității
juridice a persoanei, în privința competenței jurisdicționale, a soluționării operative a tuturor
aspectelor legate de încheiere și executare a actelor juridice.
 5. Bibliografie.

Acte legislative și normative ale Republicii Moldova:

1. ,,Codul Civil al Republicii Moldova”, Cod Numărul 1107 din 06-06-2002;
2. ,,Codul Contravențional al Republicii Moldova”, Cod Numărul 218
3. din 24-10-2008;
4. ,,Codul Fiscal al Republicii Moldova”, Cod Numărul 1163
5. din 24-04-1997;
6. ,,Legea Numărul 38 din 29-02-2008 privind Protecția Mărcilor”;
7. ,,Legea Numărul 845 din 03-01-1992 cu privire la Antreprenoriat şi
Întreprinderi”.

Materiale didactice:
1. ,,Drept civil. Partea generală. Persoana fizică. Persoana juridică”, autori:
Baieș Sergiu, Nicolae Roșca. Ediția a V-a. Chișinău 2014;
2. ,,Introducere în dreptul civil”, autori: Ionel Reghini, Șerban Diaconescu, Paul
Vasilescu. Editura Hamangiu, 2013
3. ,,Drept civil. Partea Generală. Persoanele”, autori: Carmen Tamara
Ungureanu. Bucureşti, Editura Hamangiu, 2012.

Pagini Web:
1. https://www.stiucum.com/drept/drept-civil/Identificarea-reorganizarea-
si73592.php
2. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-civil-
introducere/persoana-juridica/