Efectele radiatiilor asupra organismelor vii

„Viata pe Pamant s-a dezvoltat in prezenta radiatiilor de fundal. Nu este nimic nou, inventat de om.”

Eric J.  Hall

RADIAŢIA reprezintă energia emisă de o sursă şi transmisă prin spaţiu sub formă de unde sau
particule. În viața de zi cu zi întâlnim diferite tipuri de radiații atât neionizante - cum ar fi
lumina, undele radio, microunde - cât si ionizante - razele X, gamma, etc. Radiaţiile sunt peste
tot, nu există niciun loc unde să ne ascundem şi să ne protejăm complet. Radiaţia provine şi de
la radonul produs de dezintegrarea radioactivă a uraniului din sol, cât şi de la Soare, pentru a nu
mai vorbi de nenumăratele dispozitive electronice din jurul nostru care emit radiaţii. În articolul
de faţă vom prezenta în detaliu modul în care radiaţiile vă afectează, tipurile de radiaţii şi
modul în care acestea sunt ori nu nocive pentru sănătate. Radiaţia poate afecta întreg
organismul sau doar ovulele sau spermatozoizii. Efectele sunt mai pronunţate în celulele care se
reproduc rapid, cum ar fi peretele stomacului, foliculii de păr, măduva osoasă şi
embrionii. Acesta este motivul pentru care pacienţii care fac radioterapie simt greaţă, îşi pierd
părul şi au dureri osoase; femeile însărcinate trebuie să ia măsuri suplimentare de precauţie
când trebuie să facă radioterapie.Diverse tipuri de radiaţie au putere de penetrare diferită prin
materiale. O barieră foarte subţire, cum ar fi o simplă foaie de hârtie ori stratul exterior al pielii,
de regulă opresc particulele alfa. Din acest motiv, particulele alfa nu sunt periculoase când sunt
emanate din afara corpului, dar sunt periculoase când sunt inhalate ori ingerate. Particulele
beta vor trece prin mână ori un strat subţire de hârtie ori lemn, dar vor fi oprite de o foaie de
metal. Radiaţia gama este extrem de penetrantă, putând trece prin majoritatea materialelor.
De exemplu, pot trece prin ciment mai gros de un metru.
Anumite elemente chimice, cu număr atomic mare (număr mare de protoni), precum plumbul,
pot atenua radiaţia gama şi sunt folosite în scop de protecţie.
Abilitatea variatelor tipuri de radiaţie de a provoca ionizarea variază; particulele alfa au o
putere de ionizare dublă faţă de neutroni, de 10 ori mai mare decât particulele beta şi de 20 de
ori mai mare decât razele gama şi X.
Sunt mai multe dispozitive care detectează şi măsoară radiaţia, precum detectorul Geiger,
detectorul cu scintilaţie ori dozimetrul de radiaţii.
Cel mai cunoscut instrument, detectorul Geiger, detectează radiaţia ca urmare a ionizării
gazului din tubul Geiger-Müller.  Rata de ionizare este proporţională cu cantitatea de radiaţie.
Detectorul cu scintilație conţine un material care emite lumină atunci când este excitat de
radiaţie ionizantă şi un senzor care transformă lumina în semnal electric.
Dozimetrul de radiaţii măsoară radiaţia ionizantă şi este adesea folosit pentru a determina
expunerea personală la radiaţii.