42 Esenţiql în anmomie. şi lJ.ipmecanică - lll.

Osteologia

III.5. Scheletul membrului superior

Scheletul membrului superior este alcatuit din urmatoarele patru.. I
segmente:
1. Gentura staJ?ulată;
·.2•.br.aful;
3. antebr:at.ul;
. · .y. '

4.m·âna.

ill.S.l. Scheletul oenturii scapulare

C~ntura men;rb.nllui ~superior (centura scapulară) formează scheletul
umărului şi est.eJormată din rfa-vict;tlă şi SC(Lpulă.
CLAVICULA este un 'os pereche de tip lung. Se situează transversal
între stern şi cla~ictilă. Are ft:Hma 'l!Uui S culcat prezentând două epifize si o
diafiză ce se poate palpa subp1e1e.
corpUl clavi'cuJei·
~ extremitate acromială
1
extremit.a'te sternâlă tubercul conoid

Fig~ 3.22! Claiiiculă dreaptă-vedere inferioară

ClaviGul~ prezintă dou-ă feţe şi două extremităţi. Fa:ţa s~peţioară este,
netedă prezentând însă la extremităţi rugozităţi pe care se inseră în partea
laterală muşchii de1toid ŞJ trapez şi în partea rnedială muşchiul
 Esenţial În anatomie şi biomecanică - Il/. Osreoiogia 43

stemocleidomastoiclian. Faţa inferioară prezintă în porţiunea mijlocie un şanţ

patru pe care se inseră muşchiul subclavicular [Sechel, 2002, p.31].

SCAPULA (omoplatul) este un os Jat, pereche, de formă triunghiuJară,

cu baza situată superior, concavă anterior. Este situat pe faţa posteri oară a
toracelui in dreptul coastelor II-VIII.
fosa supraspinoasă ;<..'>':!: : . - - - procesul coracoid
.--- - acromion

cavitatea glenoidă

letuJ fosa subspinoasă

marginea mediată

:rsaJ
si o
\ marginea lateraJă

F ig. 3.23. Scapula-vedere posterioară

ă

Scapula prezintă două feţe, trei margini şi trei unghiuri (superior,

inferior şi lateral). La nivelul feţei dorsale se inseră spina scapulei care împarte
această faţă în fosa supraspinoasă şi fosa subspinoasă. Tot pe această faţă

găsim o proeminenţă orientată oblic înapoi şi în sus, palpabilă sub piele,

acromion.ul. Acesta prezintă o faţ.ă articulară cu ajutorul căreia se articulează cu

:ste extremitatea externă a claviculei. Unghiul lateral prezintă o cavitate articulară

te a numită cavitatea glenoidală. Aceasta se articulează cu capul humerusului.

jul
44 Esen{ial În anatomie şi biomecanică -IJJ. Osteologia

ill.5.2. Scheletul braţului

HUMERUSUL este singurul os care intră în alcătuirea scheletului

bratului. Este un os lung, pereche, ce prezintă o diafiză şi două epifiz~.
:., ş:
. - 0
n
cotul anatomic capul humerusului
d
tuberculul mare/
tuberculul mic

marginea anterioară
tuberozitatea - ---.
deltoidiană

Il
fosa radiaJă

epicondilul fosa coronoidă

lateral ~ / epicondilul medial

Fig. 3.24. Humerus;.vedere anterioară

Capul humerusului este o suprafaţli articulară sferică ce se orientează :n

medial şi în sus fUnd separată de restul epifizei prin colu1 anatomic. La nivelul
tuberculului mare se inseră muşchii supraspinos, infraspincîs şi rotund mic. La
nivelul tuberculului mic se inseră muşchiul subscapular. Trohleea humerusului
se raportează scobi turii trohleare de pe u lnă iar capitulul răspunde fosetei de pe a
capul radiusului. h
 Esenţial în anatomie şi biomecanică -Ifl. Osteologia 45

III.5.3. Scheletul antebraţului

!ui Scheletul antebraţului este format din două oase lungi, paralele: radius
~ şi cubitus (ulna). Acestea se unesc prin intermediul unor an.iculaţii mobile la
nivelul celor două extremităţi. Ca şi orientare ulna se află în continuarea
degetului mic iar radiusul în prelungirea degetului mare (police) .
..____ olecranul

incizura trohleară a ulnei

capul radiusului _ ___.
procesul coronoidian al ulnei
tuberozitatea radiusului

tuberozitatea ulnei

marginea medială a iii!ii-- - - marginea laterală a ulnei

radiusului
sp aţiul interosos

ă procesul stiloidian al procesul stiloidian al

radiusului ------_. .,____ ulnei
tL
a Fig. 3.25. Ulna şi radiusul-vedere anterioară

.1
CUBITUSUL este orientat cu partea voluminoasă în sus şi cu cavitatea
articulară anterior. Această cavitate, care serveşte articulării cu trohleea
humemsului, prezintă două proeminenţe osoase, una verticală numită olecran
46 EseJJţia( în anawmie ş~ biomecanică -III. Osteologia

şi una orizontală numită pro·ces cara.npidian. La nivelul olecranului se inseră"!r

muşchiul triceps brahial.

RADIUSUL prezintă inferior porţiunea volumi noasă. Corpul ar~ formă

prismatică triunghiul;rră descriind trei laturi şi trei feţe.

Tuberozitate.a radiusului este o proeminenţă aflată sub col. pe. care se
inseră muşchiul b iceps brahia:l. Ca:p1tl r.adiusului are forma unui segment de
cil indru.şi se articu!eă.iă. cu S'c6hitlira radială de pe ul nă.
Epifiza distală are.: forma uq~i .•piramide având patru feţe şi o bază ce se.
articulează cu s~afojdul şi semilunarul. (vezi ca_ţJ. I1I.5.4.1)

ID.5.4. Scheletul mâinii

Scheletul mâinii este alcătuit din 27 de oase ce se împart in trei grupe:

- carp;
- metacarp;
-oasele degetelor (falan'ge).
CARPUL este foqnat -din opt oase aşezate pe două rânduri. Rând1,1l
proximal este alcătuit dinspre police către degetul mic din: scafoM; sem.ilunar,
piramidal şi pisifornt. R'ârtdul distal enumeră . (respectând aceeaşi orientare}1
următoarele oase: trapez, trapezdid, capitaţ (osul m.are) şi osul cu cârlig. J

Carpul prezintă o faţă ·dorsală ce serveşt~ drept sup01t pentru muşchliH

e-xtensori ai m~nii şj clţgete]qr ~i o faţă palmar_ă ce formează şanţul carpian iÎ
care este s.trăbătut de.tendoanele muşchilor flexori ai mâinii şi degetelor.
METACARPuL f<irriieaiă scheletul mâinii fiind alcătuit din 5 oase
lungi, perechi, numite oase nietacarp'iene. Acestea sunt în număr de cinci şi se·

j
 Esenţial în anatomie şi biomecanică- III. Osteologia 47

!fă numerotează dinspre lateral spre media] de la I la V. Aceste oase se pot palpa

cu uşurinţă pe faţa dorsală a palmei.

nă

se
} CARP

METACARP
se

FAL~GE

Fig. 3.26. Metacarpiene şi carpiene-anterior

-
J
OASELE DEGETELOR sunt în număr ·d e cinci şi se numerotează
) Jatero-medial de la I la V. Fiecare are. un nume, acestea fiind în ordine: police,
indice, mediu, inelar şi degetul mic. Oasele care formează degetele se numesc

1 falaoge. Acestea au caracteristicile unui os lung şi sunt 14 la număr. Fiecare

1 deget are câte trei falange cu excepţia policelui care are două.
48 Esenţial fn anatomie şi biomecanică - 1II. Osleologia

ill.6. Scheletul membrului inferior

c
Scheletul membrului inferior este alcătuit din următoarele patn
~~
segmente:
1. centura pel viană;

er
p
2. coapsa;
3. gamba;
' fc
4. piciorul.

o
ID.6.1. Scheletul centurii pelvine (bazinului)

Centura pel vi oă este al cătuită din cele dou ă oase coxale. CoxaluJ este
un os voluminos, neregulat, torsionat ca o elice, format din trei piese: ilion

fosa ilia că
suprafa ţa sacro -pelvină
s
p
+- spina iliacă postero-
spina iliacă 1!
inferioară
antero-superioară

gaura obturatoare ti

a:

Fig. 3.27. Coxal-vedere anterioară p

 Esenţial în anatomie şi biomecanică - III. Osteologia 49

Ilionul formează porţiunea superioară a osult~i şi este alcătuit dintr-un

corp care participă la formarea acetabulului (cavitate articulară în care se
tru
inseră capul osului femur) şi aripa osului iliac.
Ischionul formează porţiunea posterioară Şl inferioară a osului şi

participă la rândullui la formarea acetabulului.

Pubele formează porţiunea antero-inferioară a osului participând la
formarea acetabulului.
Coxalul prezintă două feţe, patru margini şi patru unghiuri. Se
orientează cu marginea care prezintă o incizură adâncă posterior, cu cavitatea
acetabulară lateral şi scobitura cavităţii acetabulare, inferior.
te.
n, Ill.6.2. Scheletul coapsei

Scheletul coapsei este alcătuit din două oase: femurul şi pare/a.

FEMURUL este un os lung, pereche (cel mai lung O!) al scbeletului
omenesc). Prezintă un corp şi două epifize. Corpul are trei feţe şi trei margini.
Se orientează cu extremitatea cotită superior şi cu marginea cea mai aspră

posterior. Faţa anterioară este netedă pe ea ins.erându-se muşchiul vast

intermediar.
Epifiza superioară prezintă cap, col (anatomic şi chirurgical) şi două

tuberozităţi numite marele şi micul trobanter. Capul femural reprezintă două

treimi dintr-o sferă. Acesta pătrunde în cavitatea acetabulară formând

articulaţia şoldului.

Epifiza inferioară este mai lată transversal şi este formată din două

proeminenţe articulare numite condili. Condilul mediâl este mai îngust şi

50 Esenţial în anatqmie şi' biotnecanică - !Il. Osteologia

descinde mai jos decât condilul lateral, din această cauză coapsa formând cu
gamba un unghi obtuz deschis lateral. Îhtfe cei doi cbndili se ană· o suprafaţă
ru_ticu1ară numită troh1ee.

foseta capului femural

." ' - - Cap fen\ural

\ ~. c<>lul anatomic
· trohanterul mic

trohleea

condil medial

Fig. 3.28. ;Femur-ve'dete .anterioar~

Cele trei feţe ale fem~rului sunt acoperite de muşchiul cv adriceps.
Marginea posterioară este rugoasă ·şi poartă numele de linia aspră. Aceasta
serveşte la inserţia unor muşchi cum ,ar fi bi<>epsul femural, adductorul mare,
adductorul scurt, vastu1lateral, vastul med,jal.
PATELA este un os seurt, turt_ir şi pereche situat în tendonul
muşchiului cvadriceps femural. Prezintă o bază, Un vârf, două feţe şi două

margini.
 Esenţial în anatomie şi biomecanică -lll. Osteologia 51

III.6.3. Scheletul gleznei

Scheletul gambei este format din două oase, tibia şi peroneul (jibula).
Acestea sunt unite la nivţlul epifizelor iar la nivelul diafizelor sunt separate
printr-un spaţiu interosos. Medial se află tibia, singurul os al gambei articulat
cu femurul, iar lateral se găseşte fibula.
TIBIA este un os lung şi pereche care prezintă un corp şi două epifize.
Se orientează cu epifiza mai mică inferior, medial prelungirea acesteia şi
anterior marginea cea mai ascutită a osului. ~

condilullateral al tibiei / +-- condilul media! al tibiei

capul fibulei
tuberozitatea tibiei

marginea anterioară a tibiei

spaţiu interosos

maleola laterală ~

Fig. 3.29. Tibie şi peroneu-vedere anterioară

52 Esenţial în anatomie şi biomecanică- III. Osteologia

Tibia prezintă două curburi, una convexă medial, superioară şi una

concavă medial, inferioară. Corpul are fonna unei prisme triunghiulare având
trei feţe şi trei margini. Marginea anterioară se poate palpa pe toată întinderea
ei sub piele. Superior se termină printr-o bifurcaţie numită tuberozitatea tibiei
feţele tibiei sunt locuri de inserţie pentru muşchii gambei. Epifiza proximală
este formată din doi condili, medial şi lateral, fiecare prezentând o faţă

articulară concavă pentru condilii femurali. La nivelul epifizei inferioare se

întâlneşte maleola medială (vizibilă şi palpabilă sub piele), formaţiune osoasă

cu ajutorul căreia se realizează articularea cu talusul.

PERONEUL (FIBULA)
Fibula este un os lung, pereche, ce prezintă un corp şi două epifize.
Acesta pare torsionat pe axul său. Epifiza superioară prezintă o feţişoară

articulară pentru articularea cu tibja. Epifiza inferioară este constituită dintr-o

proeminenţă numită maleola mediall'i, palpabilă sub piele. Aceasta prezintă o
feţişoară articulară pentru tibie şi talus. · Corpul fibulei are trei feţe (laterală,

medială, posterioară).

111.6.4. Scheletul piciorului

Oasele piciorului (26) sunt împărţite în trei grupe:

1. tars;

"
2. metatars;
3. oasele degetelor.
TARSUL reprezintă un complex de şapte oase împărţite în două

rânduri, anterior şi posteri0r.

 Esenţial în anatomie şi bio.meca~zioă -1/J. Osteologiq 53

a TARS riavicular
i
METATARS
l talus
FALANGE

calcarieu

F ig. 3.30. Scheletul piciorului-vedere laterală

Rândul posterior este form at din:

- t:alus (superior):
- calcaneu (inferior).
Rân.dul amerior este format din:
- navicular;
- cuboid;
- trei cuneiforme.
Talusul se situează între oasele gambei şi oasele calcaneu şi navicular.
Este un os cuboidal, fiind format din cap, col şi corp.
Calcaneul se situează sub talus şi este cel mai voluminos os al tarsului.
Prezintă şase feţe şi este alungit antero-posterior. Faţa posterioară prezintă

tuberozitatea calcaneană unde se inseră tendonul Achille.

Navicularul este un os scurt situat în partea medială a piciorului. Se
situează între capul talusului, cuboid şi cuneiforme.