Atitudine și motivație

Lipsa motivației și, de aici, o atitudine nefavorabilă față de învățare sunt alte
probleme întâlnite în activitatea școlară. Atitudinea este reprezentată de
,,predispozițiile învățate de a reacționa cu consecvență față de un obiect sau o
clasă de obiecte într-un mod favorabil sau nefavorabil. Atitudinile sunt învățate,
nu instinctive. Sunt de durată și sunt susținute de motivație”. (Allport,1935)
Motivația este cea care determină atitudinea. Atitudinea elevilor față de școală
este un răspuns învățat, ca urmare a motivației pe care elevii o au față de
învățarea școlară. De la Piaget la Gardner, teoreticienii mecanismelor învățării
au subliniat faptul că motivația este fundamentul pe care se construiește succesul
educațional. Implicit, se poate afirma că lipsa motivației pentru învățare poate să
conducă nu numai la performanțe școlare scăzute, ci și la experiențe care pot sta
la baza unor abateri sau devianțe comportamentale. Elevii au nevoie de
stimulare pentru a depune efortul necesar învățării. Feedbackul constant și
individualizat, observarea și aprecierea efortului sunt elemente esențiale ale
construcției/ reconstrucției motivației și atitudinilor. Motivația este un ansamblu
de experiențe subiective, de origine intrinsecă sau extrinsecă, prin care putem
explica debutul, direcția, intensitatea și persistența unui comportament îndreptat
spre un scop.5 Studiul Motivația elevilor și învățarea, din anul 2015, realizat de
Laboratorul de Teoria Educației din cadrul Institutului de Științe ale Educației,
din care a fost citată definiția anterioară, invită la reflecție asupra modului în
care e necesar să fie înțeleasă motivația elevilor. 5 Institutul de Științe ale
Educației Motivația elevilor și învățarea (2015) http://www.ise.ro/wp-
content/uploads/2015/08/Brosura-Motivatia-pentruinvatare.pdf, accesat în
18.03.2019 16 În activitatea școlară, dar și în grupul social, elevii sunt motivați
de dorința de a se arăta competenți și sunt preocupați ca ceilalți să nu-i considere
incompetenți, chiar cu riscul de a sacrifica unele oportunități de a învăța, ivite în
cursul procesului educațional. Conform lui Martin Covington (1984) „eșecul
școlar nu este neapărat un indicator al lipsei de motivație: pasivitatea este un
comportament motivat, ca și angajarea în învățare (elevul își protejează valoarea
de sine)” și apar strategiile de autoprotejare. Elevii recurg la tehnici de amânare
sau de evitare a rezolvării sarcinilor și au o participare minimală la actul
învățării. Pentru a corecta astfel de situații, Covington recomandă aplicarea
frecventă a strategiilor care implică învățarea prin cooperare. O importantă sursă
de motivație este aplicabilitatea lecțiilor. Elevii au nevoie de un management al
cunoștințelor, prin care să pună în aplicare noi cunoștințe, să valorifice
cunoștințele în contexte diferite și provocatoare, să valorifice învățarea
personală prin evidențierea avantajelor pentru viața cotidiană. Stilul de predare
al profesorilor, modul de abordare a activităților școlare, climatul psiho-afectiv
din clasă, atractivitatea orelor sunt surse de motivație. Corelațiile între
comportamente manifestate de elevii nemotivați, factorii care pot genera
motivația scăzută și modalități de intervenție pot fi sistematizate astfel:
Comportamente manifestate de elevii nemotivați Factorișcolari/ Factori
personali Modalități de intervenție -refuz de a comunica, de a colabora;
-inhibiție; sentimentul inutilității; sentimentul neputinței; stima de sine scăzută;
Organizați, atât la oră, cât și în activitățile remediale, activități de învățare în
grup mic (a se vedea subcapitolul Învățarea interactivă). Ajutați elevii să capete
încredere în ei, să se evalueze obiectiv și să depășească stările de inhibiție
generate de nereușită. Lucrați împreună cu cei care au nevoie de remediere, la
realizarea sarcinilor independente, în timp ce ceilalți lucrează singuri. Ajutați-i,
lucrați cu fiecare, de exemplu când utilizați metodele: Mozaic, SINELG,
Știu/Vreau să știu/Am învățat. Nu-i numiți să răspundă la întrebări pe cei care
nu-și doresc. Organizați interevaluarea prin prezentarea răspunsurilor/
produselor/rezultatelor realizate în munca individuală. -atitudinea ironică a
colegilor și a profesorilor; -lipsa de recunoaștere a valorii din partea colegilor și
a profesorilor; Faceți din activitatea de remediere, un scop comun, al clasei.
Antrenați cât mai frecvent tutori din rândul colegilor, în activitățile de
remediere. Propuneți-le elevilor să-și aleagă ei tutorele din rândul colegilor.
Observați-i, pentru a le ști nevoile, tratați-i diferențiat și ajutați-i să se cunoască.
17 -absența sau neutilizarea evaluării inițiale, înaintea începerii unei unități de
învățare; -acumularea lacunelor de-a lungul anilor de școală; -activitate
dominant frontală, în care se implică cei cu potențial ridicat de învățare;
-predarea centrată pe teorie, aplicații puține, relevanță redusă a conținuturilor;
-evaluarea bazată pe aprecieri generale, fără feedback imediat; Acordați atenție
identificării lacunelor (evaluarea inițială) care pot îngreuna învățarea noii teme.
Realizați o activitate de remediere, înainte de a începe o nouă unitate de
învățare, cu scopul de a vă asigura că fiecare are achizițiile conceptuale și
procedurale necesare noii învățări. Realizați activități de remediere ori de câte
ori observați că elevii au lacune, care ar putea să îngreuneze învățarea. Implicați-
i în propriile proiecte de remediere. Ajutați-i să-și stabilească, în mod realist,
standardele de reușită. Obișnuiți-i să-și observe progresul. Prezentați planul
lecției sub formă de întrebări și enunțați obiectivele. Aceasta îi ajută pe elevi să-
și focalizeze atenția asupra aspectelor importante și să caute răspunsurile la
întrebări. Realizați evaluarea continuă (folosind strategii de evaluare dialogată),
având în mod deosebit în atenție elevii cu risc de rămânere în urmă. Utilizați
frecvent interevaluarea și autoevaluarea. Apreciați evoluția elevilor în termeni
pozitivi. Folosiți feedbackul imediat, prin raportare la obiectivele enunțate la
începutul activității. Asigurați caracterul practic-aplicativ al activității de
învățare. Reduceți ponderea activității frontale. Mutați accentul pe activitatea
individuală, în perechi, sau în grup. Ajutați elevii să trăiască bucuria succesului,
învățându-i să împartă orice sarcină de învățare complexă în subsarcini cu grad
mai scăzut de complexitate. Organizați cunoștințele sub formă de scheme, care
permit evidențierea legăturilor dintre concepte și care facilitează înțelegerea și
învățarea. Constituiți grupe de elevi, proveniți din aceeași clasă sau din clase
diferite, cu caracter dinamic, pentru desfășurarea activităților de remediere (pot
intra sau pot ieși elevi, din grupul de remediere, în funcție de nevoile lor).
-indiferența față de activitățile din timpul orelor -lipsa de implicare în sarcinile
școlare -timp insuficient alocat operării cu conceptele cheie; -timp insuficient
alocat formării competențelor; Alocați timpul necesar pentru însușirea
cunoștințelor esențiale și formarea competențelor tuturor elevilor, pe parcursul
orei. Oferiți elevilor suficient timp pentru realizarea sarcinilor, pentru a pune
întrebări și pentru a reflecta asupra celor învățate. Dați timp (un minut, două
minute etc.) ca, prin activitate în grup, în pereche sau individual, să găsească
soluții unei probleme. Evitați adresarea unor întrebări la care așteptați răspuns
imediat, deoarece se vor antrena doar cei cu ritm susținut de activitate. 18
-predare monotonă; Începeți predarea printr-o activitate cu rol de stimulare.
Folosiți o anecdotă, o curiozitate, o istorioară legată de conținuturile ce urmează
a fi predate, o provocare, o dilemă (a se vedea Capitolul IV, Exemple de bune
practici, disciplinele Fizică, Filozofie, Matematică). Faceți din învățarea în grup
o obișnuință. Oferiți-le elevilor posibilitatea să învețe, acționând, nu ascultând.
-perceperea învățării ca fiind inutilă; Ajutați elevii să identifice, în învățarea ce
va urma, scopul, beneficiile pentru viața cotidiană, pentru pregătirea
profesională. Acestea vor susține efortul necesar. Explicați elevilor utilitatea
practică a ceea ce învață. -sarcini dificile în raport cu potențialul Utilizați
analogiile, astfel determinându-i pe elevi să stabilească legături între un
domeniu pe care îl cunosc cu altul nou. Astfel, înțelegerea va fi mai ușoară.
Utilizați resurse multimedia: softuri educaționale, aplicații, experimente virtuale
pentru a facilita învățarea. Să nu uităm că... Responsabilitatea eșecului unui elev
poate fi atribuită atât atitudinii profesorului, neputinței/nepriceperii elevului de a
cere ajutor, dar și grupului social în care acesta evoluează. Motivația și
atitudinea elevului se schimbă dacă profesorii îl învață să-și analizeze rezultatele
prin raportare la așteptările fixate și îi oferă, constant și sistematic, un feedback
pozitiv asupra reușitelor sale. I.4. Predare-învățare eficientă. Predare-învățare
ineficientă Disfuncții în procesualitatea gândirii, analfabetismul funcțional, lipsa
interesului și motivația scăzută nu există doar pentru că elevul…, ci și pentru că
profesorul, ca organizator al activității de învățare, nu realizează la clasă, de
fiecare dată, contexte educaționale propice. E necesară abordarea problemei
remedierii și din perspectiva eficienței actului de predareînvățare. Predarea este
eficientă dacă generează învățare, la nivelul fiecărui elev. În cartea Învățarea
vizibilă, John Hattie (2014) punctează câteva responsabilități pe care profesorii
ar fi necesar să și le asume, pentru a da eficiență actului de predare: - să fie
îndrumători, influenți, grijulii, implicați activ și cu pasiune în procesul de
predare; - să fie conștienți de impactul pe care predarea îl are asupra fiecărui
elev și de progresul fiecărui elev; - să fie și să-i facă conștienți pe elevi de
obiectivele de învățare și de criteriile de performanță specifice activităților lor; -
să treacă de la predarea pe un singur traseu educațional la cea bazată pe multiple
trasee, în funcție de nevoile diferite ale elevilor; - să ajute elevii să-și
construiască și reconstruiască cunoașterea și convingerile; - să transforme școlile
în medii educaționale, în care greșelile sunt oportunități de învățare (Hattie,
2014, pp. 48-49).19 Procesul de predare-învățare primește un specific aparte,
dacă sunt luate în considerare caracteristicile Generației Z, așa cum este
denumită generația de copii născuți între 1995 și 2015, care are nevoie să
exploreze, are nevoie de oportunități de învățare, are nevoie să-și construiască
propria cunoaștere, prin acțiune, în ritm propriu, folosind multimedia, ca suport
ce provoacă și stimulează (a se vedea subcapitolul Diferențierea învățării, cu
scopul remedierii din Capitolul III). Pentru o predare eficientă este necesar să se
aibă în vedere atitudinea profesorului față de actul predării. Profesorul nu predă
doar disciplina, ci inspiră și atitudinea față de disciplina predată. Este o relație
clară între entuziasmul predării și entuziasmul învățării, spune Mircea Miclea,
profesor de psihologie cognitivistă6. Cum pot fi depășite situațiile educaționale
descrise în subcapitolele anterioare: disfuncții ale procesualității gândirii,
analfabetismul funcțional, dezinteresul și motivația scăzută, predarea
ineficientă? Ce pot face profesorii, la nivelul clasei/al grupului de lucru sau chiar
la nivel individual, pentru a remedia starea descrisă? Sunt întrebări cărora vom
încerca să le găsim răspunsuri, prin exemplele și reflecții
“Forţa vindecătoare se manifestă, chiar acum, în
locul unde se află ................ Starea fizică cu care
ea/el se confruntă nu este decît o reflexie a
gîndurilor sale, ce sunt asemenea unor umbre
proiectate pe un ecran. Pentru ca imaginile de pe
ecran să se modifice, trebuie să proiectez alt film.
Mentalul meu este acum ca un aparat de proiecţie,
care generează imaginea................, perfect
sănătoas/ă şi plin/ă de armonie. Forţa benefică
nesfîrşită, care a creat-o odată pe ........, o/îl
cuprinde acum şi scaldă fiecare atom al fiinţei ei
într-un ocean de pace şi de fericire. Medicii sunt
ghidaţi de către această forţă divină , oricine îl/o
atinge este îndrumat să facă ceea ce trebuie şi chiar
..................... este dirijat/ă pentru a face tot ceea ce
poate ajuta la vindecarea lui/ei. În mod sigur,
această boală nu există în planul Realităţii Ultime,
căci altfel nu s-ar fi putut vindeca. În acest moment
mă raportez la Puterea Infinită a dragostei şi a
vieţii şi doresc ca armonia, pacea şi sănătatea să se
manifeste plenar în fiinţa ...............................
meu/mele.”
Această rugăciune, spusă de cîteva ori pe zi, a determinat în cîteva zile
însănătoşirea bolnavei, spre mirarea medicului care o trata.