În Piața Victoriei, fix lângă

Guvern, era cândva Palatul lu’

Beizadea Vițel sau “Prăjitura din
Capul Podului”, o clădire
senzațională din București în care
își aveau biroul Ionel Brătianu și
Titulescu
Antoaneta Dohotariu3 aprilie 2021

Piața Victoriei din București, locul tuturor grevelor și manifestațiilor, brandul

#rezist, arăta cu totul altfel în perioada interbelică. Toți ochii se întorceau după
Palatul Sturdza, pe atunci sediul Ministerului Afacerilor Externe, supranumit
Palatul lu' Beizadea Vițel, după numele celui care l-a construit, Grigore Sturdza.
Prințul a fost cel mai excentric personaj din istoria României, un fel de părinte al
culturismului, mare crai cu harem, părintele multor copilași bastarzi, putred de
bogat, cultivat, umblat și foarte iubitor de lux. Mai jos, povestea unei clădiri
simbol din Bucureștiul de altădată, cândva proprietatea unui visător oriental
pasionat de politică, sport și femei.

Foarte simpatic îmi este Prințul Grigore Sturdza, de l-au

poreclit bucureștenii “Beizadea Vițel”. Cuvântul „beizadea”
vine din limba turcă, beyzade, și înseamnă fiu de domn, iar
vițelul e vițel, vă spun mai încolo care-i treaba cu porecla asta
agricolă. Grigore Sturdza, fiul lui Mihail Sturdza, domn al
Moldovei, s-a născut în anul 1821 și s-a prăpădit în 1901,
după o viață desprinsă din o mie și una de nopți. A făcut
școală la Paris și la Berlin, l-a avut profesor pe Mihail
Kogălniceanu, a luptat în războiul Crimeii (1853-1856) în
calitate de general în Armata Otomană sub numele de Muhlis
Pașa, a candidat împotriva propriului tată la tronul Moldovei
în anul 1859, a avut vreo trei neveste și harem, ce mai, era un
tip de senzație.
Palatul Prajitură din Piata Victoriei se afla in fața Guvernului de azi. A fost demolat de
comunisti in 1946.
Dar, mai presus de toate, Beizadeaua și-a dorit să facă un
Palat la București care amintește de Castelul Neuschwanstein,
ăla care apare și pe sigla Walt Disney. O prăjitură din
marmură, că nu degeaba bucureștenii îi spuneau “Prăjitura
din Capul Podului”. Se afla exact în capătul Caii Victoriei,
alias Podul Mogoșoaiei, în fața clădirii guvernului de astăzi.

\Printul Grigore Sturdza era pasionat de culturism, carti, arhitectură, femei si bani.
Prințul era obsedat să facă mușchi și pentru că n-a putut
să fie “Bou” i s-a spus “Vițel”
De ce vițel, ne spune Constantin Bacalbașa în “Bucureștii de
altădată”, 1871-1884, vol II: “Prințul Grigore Sturdza era
cunoscut, în chip popular, sub numele de Beizadea Vițel.
Porecla îi venea dela faptul că beizadeaua, fiind de o forță
musculară foarte mare, făcea multe exerciții fizice, între altele
obișnuise să ridice dela pământ, în fiecare zi, un vițel de lapte
până ce a ajuns la o oarecare vârstă. Legenda spune că
prințul era atât de puternic încât ridica chiar și un bou.
Beizadea Grigore era fiul lui Mihai Sturdza, fost domn al
Moldovei. Când a fost ales Vodă Cuza domn avea
contracandidați pe Mihail Sturdza și pe fiul sau, Grigore. Din
rivalitatea acestora a izbutit Cuza”.
Dar câte nu făcea și dregea beizadeaua în București. Era
pasionat de înot, făcea exerciții gimnastice zilnice, era
meloman, filosof și poet, opera lui de căpetenie din domenilul
astronomiei fiind cartea “Legile fundamentale ale
Universului”.
Printul Grigore Sturdza era stiut de popor drept ” Beizadea Vitel”.
“A avut ca un Pașă turcesc toate femeile care i-au ieșit în
cale”
Constantin Gane în “Trecute vieți de doamne și
domnițe”: “Beizadeaua vițel, înalt și voinic cum era, se
apucase în tinerețe să se antreneze, pentru a putea duce în
cârcă un bou, precum Hercule. Pentru aceasta, a luat un vițel
nou-fătat, purtându-l în fiecare dimineață câte un ceas-două
pe umeri. Vițelul crescând, beizadea Grigore l-a tot dus în
spinare până s-a făcut aproape juncan, după care a
renunțat, pentru că altfel i-ar fi zis beizadea Bou. Era de o
inteligență remarcabilă, avea multă cultură, multă
originalitate, multă neatârnare de caracter. A fost un om
interesant. A pornit la porunca lui Vodă să înnăbușe revoluția
de la 1848 în fruntea întregii artilerii, a făcut, împotriva
voinței lui Vodă, războiul Crimeii ca general turc, în 1856,
sub numele de Muclis Pașa, a candidat la tronul Moldovei, în
1858, a fost deputat și senator în România constituțională, a
scris o carte de matematică transcendentă <<Legile
Fundamentale ale Universului>>. A avut ca un pașă turcesc
toate femeile care i-au ieșit în cale, făcându-le copii
nelegitimi, a iubit banii și a clădit în București Prăjitura de
marmură de la Capul Podului, cunoscută sub numele de
Palatul Sturdza”. Eu il ințeleg cu vițelul că pe vremea aia
chiar nu exista sală in care să tragi de fiare.
Din anul 1904 si pina in 1945 in Palatul Sturdza a functionat Ministerul de Externe al
României.
„Cea mai amestecată și mai bizară construcție din
București”
Sportivul s-a apucat de Palat în anul 1897, după ce a dus în
țară un arhitect german, pe Iulius Reineqke ca să-i înalțe
Prăjitura. A cumpărat teren la intersecția Șoselei Jianu (B-dul
Aviatorilor de azi) cu B-dul Colțea și a ridicat “cea mai
amestecată și mai bizară construcție din București, pe ale
cărei fațade își dau întâlnire, infrățindu-se, elemente de epoci
și stiluri diferite taiate în materiale de tot soiul și de toate
culorile”, spune arhitectul Grigore Ionescu în “Istoria
Arhitecturii Românești”. Ceva grandios, în stil eclectic
somptuos, cu multe stucaturi și ornamente și patru turnulețe
pe colțuri.
Will.i.am Launches High-Tech Face Mask
Rondul Rezist din Piata Victoriei pe vremea cind era pătrat.
Turnulețele adăposteau closetele, iar înăuntru erau numai
oglinzi venețiene și candelabre de Murano
Emanoil Hagi-Mosco în “ București, amintirile unui
oraș“: “Conceput ca un volum aproape pătrat, cu două
turnulețe de colț pe fațada principală, cu alte două turnuri
circulare pe fațada posterioară (ce adăposteau closetele),
palatul avea o dispunere simetrică la interior, amplasarea
încăperilor fiind organizată în stânga și dreapta celor două
saloane centrale concepute atât la parter, cât și la etaj,
Spațiul parterului a fost gândit ca spațiu de primire,
organizare de recepții, fiind compus din saloane, salonase,
camere pentru musafiri, sufragerie, odaie turcească, toalete,
antreu. Într-un document de la dosarul de solicitare a
autorizației, avocatul Filitis, la cererea Prințului, revine cu
dispoziția de avea pilaștri de marmură la fațade”.
În Palatul Sportivului au avut biroul Nicolae Titulescu și
Mihai Antonescu, ultimul executat alături de Mareșal
Interiorul Palatului era de o opulență care-ți tăia respirația.
Saloane bogat decorate cu candelabre din cristal de Murano,
aplice, oglinzi venețiene, panouri cu stucaturi heraldice,
mobilier scump realizat la comandă în Europa, până și
cărămizile au fost date spre personalizare, fiecare având
imprimată monograma Prințului. Numai că Beizadeaua s-a
prăpădit înainte să aibă parte de bijuteria lui arhitectonică, în
anul 1901, așa se face că familia a vândut Statului clădirea, iar
Prăjitura va deveni sediul Ministerului de Externe din anul
1904 și până în 1945.

Piata Victoriei, Palatul Prajitura in 1925, foto A. Gh. Ebner.

Acolo au avut biroul Ion I. C Brătianu, adică Ionel, Alexandru
Djuvara, Titu Maiorescu, Alexandru Averescu, Take Ionescu,
adică Tăchiță Gură de aur, Nicolae Titulescu, Grigore
Gafencu, Mihai Antonescu sau Gheorghe Tătărăscu. Locul era
foarte potrivit pentru reuniunile diplomaților, pentru recepții și
sindrofii. Câte nu au văzut și n-au auzit pereții cu cărămizi
care purtau blazonul Sportivului. În interbelic, palatul a fost
consolidat de arhitectul Cristofi Cerchez, apoi bombardat în
1944 de aliați și demolat în anul 1946 de comuniști. N-au mai
dorit să-l păstreze sau să-l refacă, prea era simbolul
dușmanilor clasei muncitoare, au apreciat insă mult clădirea in
stil totalitar in care astăzi funcționeaza Guvernul.

1944, in acelasi cadru cladirea Guvernului de astazi si Palatul Sturdza.

Clădirea care adăpostește astăzi Guvernul a fost
proiectată în stil neo-clasic fascist
În anul 1937, în spatele Prăjiturii a început construcția noii
clădiri care avea să devină Ministerul Afacerilor Externe, o
construcție în formă de E, cu patru etaje și terase pe toată
lungimea lor, proiectată de arhitectul Duiliu Marcu în stil neo-
clasic fascist, astăzi sediul Guvernului României. Tovarășa
Cerberă Ana Pauker a avut biroul de ministru de externe în
actualul Guvern, iar Beizadeaua cu Palatul ei cu tot a fost
uitată, cum se întâmplă cu toate pe lumea asta. Rămân
fotografiile document istoric și povestea Prăjiturii, povestea
celor o mie și una de nopți care uite ca trăieste veșnic.

https://b365.ro/in-piata-victoriei-fix-langa-guvern-era-candva-palatul-lu-beizadea-vitel-sau-
prajitura-din-capul-podului-o-cladire-senzationala-din-bucuresti-in-care-isi-aveau-biroul-ionel-brat-
411629/