3.2.

SELECTIVITATEA SISTEMULUI DE PROTECŢIE

Prin modul de realizare şi interconectare sistemele de protecţie trebuie să posede două

caracteristici de bază:
- sensibilitatea - este capacitatea de detecţie a defectelor pe baza semnalelor primite de la senzori şi
a datelor utilizate pentru recunoaşterea defectelor;
- selectivitatea - este capacitatea de a localiza şi izola partea defectă a instalaţiei.

Problema sensibilităţii se pune în special în cazul echipamentelor cu comportare complexă în

cazul apariţiei defectelor, cum este cazul generatoarelor, al transformatoarelor de mare putere, a
liniilor lungi cu grad mare de încărcare. Problema selectivităţii se pune în general în cazul reţelelor cu
topologii complexe.
Sensibilitatea şi selectivitatea sistemului de protecţie sunt hotărâte de tipul senzorilor, de
criteriile utilizate pentru recunoaşterea defectelor, de accesibilitatea informaţiilor legate de
comportarea şi caracteristicile sistemului protejat, de performantele releului şi viteza aparatului de
comutaţie utilizat.
Protecţia selectivă poate fi realizată utilizând următoarele principii:
- selectivitate prin nivele de curent;
- selectivitate prin nivele de timp;
- selectivitate prin schimb de informaţie (selectivitate logică);
- selectivitate realizată prin utilizarea sistemelor de protecţie directionale sau diferenţiale.

Selectivitate prin nivele de curent

Acest tip de selectivitate se bazează pe faptul că intr-o reţea curentul de defect este cu atât mai
slab cu cât defectul este mai depărtat de sursă. Protecţia prin nivele de curent este plasată la plecarea
fiecărui tronson de reţea. Pragul său este reglat la o valoare inferioară curentului de scurtcircuit
minimal provocat de un defect al secţiunii de reţea supravegheată şi superioară valorii maximale a
curentului provocat de un defect situat în aval de zona supravegheată. Astfel reglată, fiecare protecţie
nu funcţionează decât pentru defecte situate pe tronsonul supravegheat şi este insensibilă la defecte
apărute în afara acestuia.
Totuşi, în practică, este dificil să se stabilească valorile nivelelor de curent de scurtcircuit de-a
lungul diferitelor tronsoane de reţea. Astfel realizarea reglajelor pentru protecţiile conectate în cascadă

a
A I>
A I>
T=0,8 s

b
B I>
B T=0,5 s

Fig. 14. Selectivitate prin nivele de curent.

c
I>
C T=0,2 s

Fig. 15. Selectivitate prin nivele de timp.

este problematică, mai ales atunci cînd nivelele de curent pe tronsoane sunt apropiate (de exemplu în
cazul reţelelor de medie tensiune).
Cu toate acestea, în cazul tronsoanelor de linie separate de un transformator, acest sistem este
avantajos de utilizat, datorită simplităţii, costului redus şi rapidităţii (declansarea are loc fără
întârziere).
In exemplu din fig.14 trebuie îndeplinită condiţia:

IscA < Ir < IscB

(4.2)

unde: Ir - intensitatea curentului reglat;

Isc - valoarea curentului de scurtcircuit maxim din secundar
raportată la primarul transformatorului.

Selectivitatea prin nivele de timp

Acest procedeu constă în reglarea unor temporizări diferite pentru protecţiile prin nivele de
curent eşalonate de-a lungul reţelei. Aceste temporizări sunt cu atât mai mari, cu cât protecţia este mai
aproape de sursă. Astfel, în schema din fig.15, defectul reprezentat este sesizat de toate sistemele de

Fig. 16. Ordinea de conectare a întreruptoarelor A, B, C.

protecţie (poziţionate în punctele A, B, C). Protecţia temporizată C declanşază mai rapid ca cea
instalată în B, ea însăşi mai rapidă ca cea instalată în A. După deschiderea întreruptorului din C şi
dispariţia curentului de defect, protecţiile din A, B, care nu mai sunt solicitate, revin la poziţia lor de
aşteptare. Diferenţa timpilor de funcţionare t pentru două protecţii succesive este intervalul de
selectivitate.
Acesta trebuie să ţină cont de:
- timpul de întrerupere TI al întreruptoarelor;
- toleranţele de temporizare dt;
- timpul de revenire în repaos al protecţiilor tR.

Mărimea t trebuie deci să satisfacă relaţia:

t > TI + tR + 2dt
(4.3)

Tinând cont de performanţele actuale ale aparatajului electric şi al releelor de protecţie, se adoptă
pentru t o valoare de 0,3 s (cel puţin 0,25 s).
Acest sistem de selectivitate are două avantaje:
- îşi asigură propria securitate;
- este simplu de realizat.

Dacă numărul protecţiilor în cascadă este mare, din cauza faptului că la protecţia situată cel
mai în amonte temporizarea este cea mai mare, se ajunge la un timp de eliminare a defectului
prohibitiv, incompatibil cu stabilitatea termică a materialelor la curentul de scurtcircuit, şi cu cerintele

A
B
C

I
Fig 17. Caracteristici de protecţie
independente de curent.
de exploatare a reţelei. Acest principiu este utilizat în cazul reţelelor arborescente. Temporizările
reglate pentru a obţine selectivitatea în timp sunt activate atunci când curentul depăşeşte pragul
releului de protecţie.
Există trei tipuri de relee temporizate:
- Relee cu caracteristica de protecţie independentă de curent (fig.17). In acest caz
temporizarea este constantă şi independentă de curent, odată ce a fost depăşit un anumit prag:

IrA > IrB > IrC ; tA > tB > tC

(4.4)

- Relee cu caracteristică de protecţie dependentă de curent (fig.18).

In acest caz temporizarea este cu atât mai scurtă cu cât curentul este mai mare. Dacă pragul este reglat
la valoarea curentului nominal In, protecţia la suprasarcină este asigurată simultan cu protecţia la
scurtcircuit.
Dependenţa pragurilor de declanşare este dată de relaţiile:

InA < InB < InC

(4.5)
IrA = InA IrB = InB IrC = InC
(4.6)

t
tr
t

A
tm B
tM C

Ir Im IM I I
Fig.18. Caracteristici de protecţie
Fig.19. Caracteristică
dependente de curent.timp-curent compusă.
 Reglajele de temporizare sunt fixate astfel încât să se obţină un interval de selectivitate t
pentru curentul maxim văzut de protecţia din aval.
- Relee cu caracteristică de protecţie compusă (fig.19).
In acest caz, funcţie de domeniul valorilor curentului, caracteristica va avea porţiuni cu comportare
dependentă şi porţiuni cu comportare independentă faţă de curent. Astfel, protecţia va avea funţionare
selectivă diferită la suprasarcină şi la scurtcircuit.
Caracteristica independentă cu mai multe trepte face posibilă eliminarea temporizărilor lungi
pentru nivelele de curent superioare unde poate fi atinsă limita stabilităţii termice.

a
A
I>

b
B I>

c
C I>

Fig..20. Schema de selectivitate logică.

Selectivitatea logică
 A1 A2

I> I>

1
I> I>
<< <<
B1 B2

Fig. 21. Selectivitate direcţională.

Acest principiu, este utilizat atunci când se doreşte să se obţină un timp de eliminare al
defectului foarte scurt. Schimbul de informaţii logice între dispozitivele de protecţie succesive permite
eliminarea intervalelor de selectivitate. Pentru o reţea arborescentă (fig.20), protecţiile situate în
amonte de defect sunt solicitate, iar cele din aval nu. Aceasta permite să se localizeze fără ambiguitate
zona de defect şi implicit întreruptorul care trebuie comandat.
Fiecare protecţie solicitată de un defect transmite:
- un ordin de aşteptare dispozitivului de protecţie din amonte (ordin de mărire a temporizării proprii
a releului din amonte);
- un ordin de declanşare pentru întreruptorul asociat, numai dacă nu a fost primit un ordin de
aşteptare de la sistemul de protecţie situat în aval.

Pentru siguranţă, este prevazută şi o declanşare temporizată. Avantajul sistemului bazat pe

acest principiu este independenţa timpului de declanşare faţă de poziţia defectului în cascada de
selectivitate.

ECHIPAMENT

PROTEJAT

I

Fig. 22. Principiul selectivităţii diferenţiale.

Selectivitate direcţională
Intr-o reţea buclată, unde defectul este alimentat prin două extremităţi, trebuie utilizată o
protecţie sensibilă la sensul de circulaţie al curentului de defect, pentru a-l putea localiza şi elimina. In
exemplul din fig.21 întreruptoarele (B1) si (B2) sunt echipate cu protecţii instantanee direcţionale, iar
întreruptoarele (A1) si (A2) sunt echipate cu protecţii de curent maximal temporizate.
In caz de defect în punctul 1, numai protecţiile din (B1) (direcţională), (A1) si (A2) văd
defectul. Protecţia din (B2) nu îl vede datorită sensului stabilit. (B1) se deschide. Releul lui (A2) se
dezactivează, iar (A1) se deschide.
Trebuie îndeplinite condiţiile:

tA1 = tA2 ; tB1 = tB2 ; tA = tB + t

(4.7)

Selectivitate prin utilizarea protecţiei diferenţiale

Aceste tipuri de protecţii (fig.22) compară curenţii la extremităţile tronsonului de reţea
supravegheată. Orice diferenţă de amplitudine sau de fază între curenţi semnalizează prezenţa unui
defect. Protecţia nu reactionează decât la defectele interne ale zonei supravegheate şi este insensibilă
la orice defect extern. Ea este deci selectivă chiar prin modul de realizare. Echipamentul protejat poate
fi: un motor, un alternator, un transformator sau o linie.
Această protecţie are următoarele avantaje:
- detectează curenţi de defect inferiori curentului nominal;
- produce o declanşare instantanee, deoarece selectivitatea se bazează pe modul de detecţie şi nu pe
temporizare.