MASAJUL CA METODĂ DE REFACERE PSIHO-MOTORIE

Printre mijloacele naturale, cele mai utilizate și eficiente in pregatirea, dar și în refacerea
sportivilor după antrenamente sau jocuri, este masajul, care permite prelucrarea metodică a
parților moi ale corpului, prin acțiuni manuale sau instrumentale.
Dupa terminarea efortului fizic sportivii au ca principal obiectiv refacerea organismelor
obosite fizic și psihic prin toate mijloacele posibile. Acestea pot fi: balneofizioterapeutice,
farmacologice, neuropsihice, psihoterapeutice si se adreseaza sferelor neuromusculare si
cardiorespiratorii. Manevrele de masaj se aplică numai după ce parametrii fiziologici revin la
valorile cât mai apropiate de cele din repaos.
Se recomandă manevre blânde, decongestive, ale grupelor musculare mai solicitate,
începand cu neteziri lungi, lente și superficiale, ușoare fricțiuni și presiuni vibrate. La
membrele inferioare se mai aplică rulatul și cernutul după care manevrele cresc ca
profunzime, ritm și intensitate. În cazul unor traumatisme sau contuzii asupra acestora se
actionează cu o forma specială de masaj.
După concurs, în perioada de refacere, scopul masajului este de a înlatura oboseala și a
refacere rapid și eficient organismul, în vederea pregătirii pentru concursurile ce urmează.
Manevrele fundamentale de masaj sunt în număr de cinci şi de regulă nu pot lipsi din
aplicaţiile mai importante ale masajului.
1. Netezirea (efleurajul)
Este tipul de masaj care vizează în special tegumentele, având efecte importante asupra
circulației sângelui în capilare, în venele superficiale și asupra circulației limfatice.
2. Fricţiunea
Procedeu des folosit după netezire, acesta vizează în general țesutul subcutanat, reprezentat
de hipoderm. Efectele benefice sunt multiple în scop terapeutic cat și profilactic
3. Frământatul (petrisajul)
Este masajul cel mai eficient pentru țesuturile profunde, în special al mușchilor. Importanța
acestui procedeu se resimte în special dupa diferite traumatisme sau alte afecțiuni musculare.
4. Tampotamentul (baterea)
Este cea mai stimulentă manevră de masaj aplicată țesuturilor moi ale corpului. La sportivi
acest procedeu este nelipsit, pentru efectele sale stimulete, de crestere a tonusului muscular.
5. Vibraţiile
Constau în imprimarea unor miscări oscilatorii în țesuturi, cât mai multe pe unitate de
timp.Vibrațiile au efect calmant, îmbunătățesc capacitatea de efort, reduc durerile musculare,
combat oboseala musculară.
Manevrele ajutătoare(secundare) se folosesc pentru completarea efectelor obţinute prin
manevrele fundamentale de masaj.

Ele sunt:
1. Cernutul
Este un procedeu folosit frecvent la sportivi, care se aplică pe segmentele membrelor
superioare și inferioare, iar după aplicarea manevrelor puternice ( frământat ,tamponament),
alternând astfel solicitarea cu relaxarea musculaturii. Alături de netezire și fricțiune, combinat
cu acestea cernutul face parte din masajul liniștitor,relaxant.
2. Rulatul
Se execută în principal pe membre. Efectul acestui procedeu se bazează pe o bună relaxare
musculară și nervoasă.
 3. Presiunile
Completeaza efectele procedeelor de fricțiune și frământat. Această metodă de terapie in
activitatea sportivă se poate folosi în cazul afecțiunilor perimusculare și periarticulare.
4. Tracţiunile și tensiunile
Procedee tehnice ce se aplică în special asupra articulațiilor și țesuturilor periarticulare, în
cadrul ședințelor de mesaj segmentar. Sunt folosite pentru redobândirea mobilității articulare
afectate în urma imobilizării consecutive unor traumatisme sau altor afecțiuni cu impotență
funcțională sau imobilizare prelungită.
5. Scuturările
Sunt manevre înrudite cu tensiunile și tracțiunile, constau în miscări oscilatorii executate
ritmic adresate membrelor superioare și inferioare sau segmentelor acestora. Efectele acestor
manevre sunt diferite în funție de ritmul de aplicare și pot avea efecte de stimulare locale sau
generale sau efecte de relaxare.

Rezumat

Ca urmare a aplicării anumitor manevre de masaj pentru recuperare psiho-motorie, se

activează circulația din mușchi, se stimulează elasticitatea și forța de contracție a firbrelor
musculare, respectiv, cresterea eficienței la nivel muscular.

Bibliografie
1. Drăgan I și colab. Medicina sportivă aplicată, București, 1994
2. Sportul de mare performață și refacerea, MTS – INCS, Bucuresti, 2003
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Masaj
4. Cordun M. – Masajul (tehnici și aplicații în sport), ED. Ministerului Tineretului și
Sportului, București,1992