Simplă stare de spirit

Probabil ceea ce ne descrie cel mai bine. Nimeni nu poate

explica sentimentul de iubire, pur și simplu s-a întâmplat. Un
club a reușit să ne unească să cântăm pentru aceleași culori
toata viața. Pentru că a fi stelist e o simplă stare de spirit, un
mod de viață, un sentiment ce nu poate fi înțeles de oricine. Am
ales drumul greu (pentru că nu, nu am plecat de lângă echipă
la greu, din contră, ar fi fost mai ușor să mergem la meciuri de
Europa League pe Arena Națională), am ales să susținem un
club curat indiferent de liga în care se află și să aducem Steaua
București acolo unde îi este locul, căci în câțiva ani Steaua va
reveni în prima ligă și va juca în Ghencea, iar în acel moment
noi vom putea să ne mândrim că am ajutat la revenirea în
prima ligă a celei mai importante echipe din România (sau unii
poate nu?).

Să ne amintim de unde am început. După o perioadă în care

nici nu am avut echipă de fotbal și eram nevoiți să susținem
clubul la alte sporturi, o perioadă plină de proteste cu mesajul
Fcsb ≠ Steaua, mesaj afișat în toate colțurile lumii, am primit
cea mai bună veste: vom avea din nou echipă de fotbal!
Și totul a început (sau mai bine zis reînceput) cu un sezon de
liga a 4-a în care principalul adversar a fost Rapid. Chiar dacă
nu am promovat, eu cel puțin, am căpătat amintiri pe care nu le
voi uita niciodată, meciurile cu Rapid fiind și primele derby-uri
trăite de mine pe stadion. A fost un sezon în care am arătat ce
înseamnă Steaua: în jur de 35.000 de oameni la un meci de
liga a 4-a, un sezon în care ne strângeam mii de oameni pe
Rocar, necontând adversarul. Fie că era vorba de ultimul loc
sau de o echipă complet necunoscută, nu conta. Noi eram
prezenți acolo să cântăm pentru culori, să ne bucurăm la
fiecare gol, să suferim pentru echipă, pentru că și asta face
parte din viața de suporter.
Drumul nostru a continuat cu încă un sezon în liga a 4-a, sezon
în care nu părea să mai avem vreun adversar, ceea ce, din
păcate, chiar în ultimul meci s-a dovedit a fi fals, fiind una dintre
cele mai mari dezamăgiri ale tuturor steliștilor. Eu unul am fost
trist toata săptămâna aceea, însă nu am renunțat în nicio clipă
să susțin Steaua și aș alege oricând incă un sezon de liga a 4-
a alături de Steaua București decât niște meciuri de Europa
League alături de o echipă cu un nume format din consoane,
echipă ce nu are pic de identitate. Aș alege oricând să cânt
alături de o mie-două mii de steliști adevărați decât să cânt
alături de 50.000 de oameni ce nu au înțeles nimic din fotbal și
susțin echipa doar la bine. Pentru că asta este ceva ce mulți
suporteri din România nu înțeleg. Echipa trebuie susținută
indiferent de situație, iar asta ne face pe noi, steliștii, mai
speciali. E nevoie de un singur meci alături de acești suporteri
și vei înțelege de ce sunt “vremuri grele… clipe frumoase”.
Iar după încă un sezon ratat a urmat unul mult mai bun, în care
am obținut și mult așteptata promovare. Sezon în care am trezit
la viață și cartierul Colentina și comuna Berceni, iar la finalul
sezonului și comuna Modelu, prima mea deplasare din afara
Bucureștiului.
Să sperăm că la finalul lunii mai, ne vom putea bucura de încă
o promovare, iar la vară să ne pregătim de un ultim sezon în
ligile inferioare, în care să umplem stadionul Steaua, să
umplem sectorul de oaspeți în deplasări. Le vom arăta tuturor
ce înseamna Steaua București, ce înseamnă să fii stelist.

Dar până atunci să vedem unde suntem acum. Suntem în liga

a 3-a și se anunță un sezon extrem de dificil, iar în Națiunea
Stelistă suntem în jur de 600 de ostași (un număr mic, mare, nu
știu, dar mereu e loc de mai bine, mai ales la un club precum
Steaua). În prezent meciurile se joacă fără spectatori, pierzând
astfel un avantaj imens, presa continuă cu minciunile, iar mare
parte din oameni tot nu au ințeles că Fcsb nu a fost, nu este și
nu va fi Steaua București și nici nu va juca pe stadionul Steaua.
Că nu vor sau că nu pot, nu știu. Dar având în vedere că eu la
15 ani ai mei (și susțin echipa din primul sezon de la
reactivarea secției de fotbal) am reușit să înțeleg și să îi fac pe
mai mulți de vârsta mea să înțeleagă asta, atunci nu cred că ar
trebui să fie chiar așa de greu.
Poate situația din prezent nu pare așa de bună, însă asta
trebuie să ne facă să fim uniți, căci în acești ani am învățat că
doar uniți putem învinge. Iar în cazul în care nu vom promova
să știm că măcar noi am făcut tot ce ținea de noi ca Steaua să
promoveze.
Iar dacă vom promova, victoria va fi și mai frumoasă știind că
am contribuit și noi și am învins clubul ce a încercat să ne fure
identitatea și din cauza căruia jucăm în ligile inferioare.
Deci, tu ai făcut tot ce ținea de tine? Dacă răspunsul este nu,
atunci nu ai dreptul să te plângi în cazul în care mai rămânem
încă un an în liga a 3-a. Căci așa cum spuneam la început, nu
toată lumea se va putea mândri că a ajutat la revenirea Stelei
în prima ligă.

Andrei – Unul dintre cei mulți