Energia verde

Energia eoliană
Energia eoliană este energia vântului, o formă de energie regenerabilă. La început energia
vântului era transformată în energie mecanică. Ea a fost folosită de la începuturile umanității ca
mijloc de propulsie pe apă pentru diverse ambarcațiuni iar ceva mai târziu ca energie
pentru morile de vânt. Morile de vânt au fost folosite începând cu secolul al VII-lea
î.Hr. de perși pentru măcinarea grăunțelor. Morile de vânt europene, construite începând
cu secolul al XII-lea în Anglia și Franța, au fost folosite atât pentru măcinarea de boabe cât și
pentru tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor
de in pentru ulei și măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat. Ele au evoluat ca putere de la
25-30 KW la început până la 1500 KW (anul 1988), devenind în același timp și loc de depozitare
a materialelor prelucrate. Morile de vânt americane pentru ferme erau ideale pentru pomparea de
apă de la mare adâncime. Turbinele eoliene moderne transformă energia vântului în energie
electrică producând între 50-60 KW (diametre de elice începând cu 1m)-2-3MW putere
(diametre de 60-100m), cele mai multe generând între 500-1500 KW. Puterea vântului este
folosită și în activități recreative precum windsurfingul. La sfârșitul anului 2010, capacitatea
mondială a generatoarelor eoliene era de 194 400 MW. Toate turbinele de pe glob pot genera
430 Terawațioră/an, echivalentul a 2,5% din consumul mondial de energie. Industria vântului
implică o circulație a mărfurilor de 40 miliarde euro și lucrează în ea 670 000 persoane în
întreaga lume. Energia eoliană este generată prin transferul energiei vântului unei turbine
eoliene. Vânturile se formează datorită încălzirii neuniforme a suprafeței Pământului de către
energia radiată de Soare care ajunge la suprafața planetei noastre. Această încălzire variabilă a
straturilor de aer produce zone de aer de densități diferite, fapt care creează diferite mișcări ale
aerului. Energia cinetică a vântului poate fi folosită la antrenarea elicelor turbinelor, care sunt
capabile de a genera electricitate. Unele turbine eoliene sunt capabile de a produce până la
5 MW de energie electrică, deși acestea necesită o viteză constantă a vântului de aproximativ
5,5 m/s, sau 20 kilometri pe oră. În puține zone ale Pământului există vânturi având viteze
constante de această valoare, deși vânturi mai puternice se pot găsi la altitudine mai mare și în
zonele oceanice.

Energia solara
Energia solară este energia emisă de Soare, fiind o sursă de energie regenerabilă.
Energia solară poate fi folosită să:

 genereze electricitate prin celule solare (fotovoltaice)
 genereze electricitate prin centrale termice solare (heliocentrale)
 încălzească clădiri, direct
 încălzească clădiri, prin pompe de căldură
 încălzească clădiri și să producă apă caldă de consum prin panouri solare termice
Instalațiile solare sunt de două tipuri: termice și fotovoltaice.
Conceptul de "energie solară" se referă la energia care este direct produsă prin transferul
energiei luminoase radiată de Soare. Aceasta poate fi folosită ca să genereze energie electrică sau
să încălzească aerul din interiorul unor clădiri. Deși energia solară este reînnoibilă și ușor de
produs, problema principală este că soarele nu oferă energie constantă în nici un loc de
pe Pământ. În plus, datorită rotației Pământului în jurul axei sale, și deci a alternanței zi-noapte,
lumina solară nu poate fi folosită la generarea electricității decât pentru un timp limitat în fiecare
zi. O altă limitare a folosirii acestui tip de energie o reprezintă existența zilelor noroase, când
potențialul de captare al energiei solare scade sensibil datorită ecranării Soarelui, limitând
aplicațiile acestei forme de energie reînnoibilă.
Nu există nici un dezavantaj deoarece instalațiile solare aduc beneficii din toate punctele de
vedere.
Panourile solare produc energie electrică 9h/zi (calculul se face pe minim; iarna ziua are 9 ore)
Ziua timp de 9 ore aceste panouri solare produc energie electrică și în același timp
înmagazinează energie în baterii pentru a fi folosită noaptea.
Instalațiile solare sunt de 2 tipuri: termice și fotovoltaice. Cele fotovoltaice produc energie
electrică gratis. Cele termice ajută la economisirea gazului în proporție de 75% pe an. O casă
care are la dispoziție ambele instalații solare (cu panouri fotovoltaice și termice în vid) este
considerată "FARA FACTURI" deoarece energia acumulată ziua în baterii este trimisă în rețea).
Instalațiile solare funcționează chiar și atunci când cerul este înnorat. De asemenea sunt
rezistente la grindină (în cazul celor mai bune panouri).

Energia electrica
Energia electrică este energia derivată din energie potențială electrică sau energia cinetică.
Atunci când este folosit în mod liber pentru a descrie energia absorbită sau furnizată de un circuit
electric (de exemplu, una furnizată de un utilitar electric), „energia electrică” se referă la energia
care a fost transformată din energia potențialului electric. Această energie este furnizată de
combinația de curent electric și potențial electric care este furnizat de circuit.
În punctul în care această energie potențială electrică a fost transformată într-un alt tip de
energie, ea încetează să mai fie energie electrică potențială. Astfel, toată energia electrică este o
energie potențială înainte de a fi livrată la destinația finală. Odată convertit din energia
potențială, energia electrică poate fi numită întotdeauna un alt tip de energie (căldură, lumină,
mișcare, etc.).
 Energia mecanica
Energia mecanică este partea de energie care depinde doar de masele unui sistem fizic,
de pozițiile și vitezele lor relative față de un sistem de referință, adică este formată din energia
potențială și energia cinetică. Pentru sistemele izolate mecanic și aflate în câmpuri de forțe
conservative (gravitațional, elastic) energia lor mecanică se conservă.
Includerea căldurii generate de frecare permite o formulare mai generală a principiului
conservării energiei sub forma principiului întâi al termodinamicii.

Energia termica
Energia termică este energia conținută de un sistem fizic și care poate fi transmisă sub formă
de căldură altui sistem fizic pe baza diferenței dintre temperatura sistemului care cedează energie
și temperatura sistemului care primește energie. Exemple: energia aburului, energia apei calde
sau fierbinți, energia gazelor calde etc.
Energia termică poate fi transformată direct în energie electrică prin metode termoelectrice,
termoionice și magnetohidrodinamice.

Conversia energiei luminoase în energie termica

Când un conductor traversează un câmp magnetic prin rotirea în jurul unei axe paralele cu
acesta, f.e.m. produsul nu este constant, dar variază continuu în raport cu înclinarea
conductorului în raport cu liniile de forță. Prin urmare, considerăm o bobină rotativă cufundată
într-un câmp magnetic constant. F.e.m. indusă într-o revoluție completă, adică într-o perioadă
egală cu 360 de grade, nu este constantă, dar variază continuu. În momentul inițial, cu debit
maxim concatenat cu bucla, dar fără nicio variație, f.e.m. indusă, conform legii inducției
electromagnetice, este nulă. Când bobina este rotită cu 90 de grade, debit zero concatenat și deci
variație maximă, f.e.m. indus este maxim. Cu o rotație ulterioară de 90 de grade, bobina revine
pentru a fi concatenată cu debitul maxim: suntem încă fără nicio variație, deci cu f.e.m. a indus
orice. Deoarece variațiile de debit sunt de semn opus, poziția bobinei fiind simetrică și opusă față
de prima jumătate de perioadă, f.e.m. indus va fi negativ. Pentru a obține f.e.m. indusă pentru
orice poziție unghiulară a bobinei față de câmp, este suficient să conectați punctele obținute cu
raționamentul anterior. Observăm că ceea ce se obține atât pentru flux cât și pentru f.e.m. indusă
este o curbă ciclică, care schimbă semnul la fiecare 180 de grade și se repetă la fiecare 360 de
grade (perioadă). În acest caz se spune că f.e.m. indus este alternativ (sinusoidal). Mai mult, din
moment ce f.e.m. indus poate varia în fiecare moment, este preferabil să folosiți simbolul e în loc
de E. Acesta din urmă, se aplică cantităților constante sau valorilor medii. Într-un mod simplu am
putut vedea cum poate fi generat un f.e.m. Dacă circuitul ar fi închis, am avea deci curent electric
și, în cele din urmă, electricitate, generată în detrimentul energiei mecanice necesare rotirii
bobinei în câmpul magnetic. Este mai corect atunci să vorbim despre transformarea energiei
mecanice în energie electrică, mai degrabă decât despre generare. Cu toate acestea, schema
văzută nu este potrivită în practică pentru a produce cantități consistente de energie. Să o
completăm cu câteva observații. Circuitul feromagnetic al inductorului (magnet permanent) nu
dă valori ridicate ale inducției magnetice. Pentru a crește aceste valori, acestea sunt adăpostite în
structura feromagnetică a înfășurărilor, care, pe baza curentului prin care sunt traversate, pot da
valorile dorite ale intensității câmpului; pentru a menține intensitatea câmpului ridicată chiar și în
armătură, aceasta trebuie să fie compusă dintr-o parte cilindrică (rotativă) din material
feromagnetic care, cu partea fixă (inductor), determină o dezvoltare constantă a spațiului de aer.
Acest lucru asigură că inducția generată de înfășurările inductorului este destul de uniformă și
are o tendință radială; armătura poartă, cel puțin, două caneluri diametral opuse în fiecare dintre
care este plasat un anumit număr de conductori. Dacă conectăm capetele din spate ale diferiților
conductori și îi izolăm pe cei din față unul de celălalt, care sunt conectați la două inele metalice,
vom observa între cele două perii conductoare sprijinite pe acesta din urmă un f.e.m. indusă cu o
tendință alternativă, de tipul văzut mai sus, dar cu valori mai mari. O mașină concepută astfel
pentru producerea tensiunii alternative nu este foarte răspândită; în practică, așa cum vom vedea,
alternatoarele trifazate sunt utilizate mai frecvent. Cu unele modificări, mașina de mai sus poate
fi utilizată pentru a produce tensiuni DC. Să presupunem că conductorii armăturii se termină în
partea din față a două plăci de cupru, izolate una de cealaltă și de axa armăturii, care împreună
constituie un corp cilindric (colector), pe care se sprijină două perii conductoare. Tendința
cantităților poate fi obținută urmând un raționament similar cu cel deja văzut. Să presupunem,
pentru simplitate, că conductorii induși sunt reduși la doar doi. partea centrală a polilor, unde
inducția magnetică este maximă și destul de uniformă. Trecând prin această zonă, însă, f.e.m.
induse vor rămâne destul de constante. Când conductorii părăsesc această zonă, f.e.m. indus va
scădea rapid în valoare, până la zero atunci când conductorul a trece prin punctul C și
conductorul b trece prin punctul A, unde inducția este zero.
Continuând să rotiți armătura, fenomenul va relua așa cum sa menționat anterior, cu excepția
faptului că f.e.m. în conductori se vor inversa, deci acum extremul N va fi pozitiv față de M. Cu
toate acestea, colectorul, fiind format din două lame care urmăresc rotația conductorilor, va
provoca periile, la care circuitul extern (utilizator) aparține rămâne întotdeauna aceeași
polaritate.
Prima concluzie care poate fi trasă este că o tensiune este pusă la dispoziție între perii. Valoarea
medie a f.e.m. cu atât viteza de rotație a conductorilor va fi mai mare.

Conversia energiei luminoase in energie termica

Obţinerea energiei electrice din energie solară se poate face în mai multe moduri. Există
posibilitatea clasică de obţinere a acesteia având ca etapă intermediară generarea căldurii, dar
există şi posibilitatea conversiei directe a radiaţiei solare în energie electrică prin efect
fotovoltaic, cu ajutorul celulelor, respectiv a bateriilor solare. Calitatea conversiei energiei solare
într-o formă utilă de energie se apreciază după eficienţa conversiei, adică după fracţiunea din
energia radiantă solară transformată în altă formă de energie, după preţul de cost al dispozitivelor
de conversie şi fiabilitatea acestora.Conversia directă a energiei solare în energie electrică se
realizează prin efect fotovoltaic, cu ajutorul celulelor fotovoltaice. Chiar dacă efectul fotovoltaic
a fost descoperit de Becquerel în 1839, primul dispozitiv pentru conversia energiei solare în
energie electrică, la randamente acceptabile, este de dată relativ recentă (1954). Prin anii ’80 a
devenit un sistem accesibil şi utilizat pentru producerea energiei electrice. În ciuda costului
destul de ridicat şi a dificultăţilor de stocare a unor cantităţi mari de energie, sistemele de
conversie a energiei solare în energie electrică constituie o modalitate atractivă de utilizare a
potenţialului solar, datorită unor avantaje, dintre care amintim: - nelimitarea de către ciclul
termodinamic (Carnot) a valorilor ridicate ale puterii specifice produse pe unitate de masă şi arie;
- siguranţă în funcţionare; - întreţinere facilă.