ARES - MARTE

 Ares era în mitologia greacă zeul războiului. Se numără printre cei

doisprezece mari zei ai Olimpului și este fiul lui Zeus și al Herei. În literatura
greacă el reprezintă deseori aspectul fizic, violent și neîmblânzit al războiului.

Corespondentul lui Ares în mitologia romană, era Mars (Marte), fiulul

Iunonei și al lui Iupiter. Cultul său este legat și de agricultură, și de venirea
primăverii – pentru că atunci puteau reîncepe războaiele. Este, de asemenea,
îndrumătorul tinerilor. Romanii îl considerau protectorul lor, căci era tatăl lui
Romulus. Era reprezentat ca un bărbat înarmat cu coif, scut, sabie și suliță.
Zeul Marte este asociat și cu vulturul. Cea de-a treia lună a anului calendaristic,
martie, a fost numită pentru Marte, iar ceremoniile și festivalurile importante,
în special cele legate de campaniile militare, au avut loc luna aceasta în
onoarea sa.

 Zeului războiului i-au fost atribuite diferite epitete, atât în mitologia

greacă cât și în cea romană.

Ares este supranumit de greci: "Insațiabil de luptă și război",

"Ucigașul", "Cel teribil", "Care arată sulița", "Care luptă sub scut" etc.

Printre vechile epitete ale zeului Marte, două erau

caracteristice: Rusticus și Silvanus. Când Marte devine, în epoca imperială, un
zeu mai complex și în primul rând simbolul forței militare romane, începe să
fie considerat fiul cuplului Iupiter-Iunona. Numit Mars Ultor (Marte
Pedepsitorul) și Marspiter (Mars Pater, Tatăl), este inclus în triada
protectoare a Romei, împreună cu Iupiter și Quirinus.
 Imagini ale zeului războiului

ARES MARTE

 Grecii aveau o atitudine ambivalentă față de Ares: deși întruchipa

bravura și puterea fizică, ambele indispensabile succesului în război, el era,
totuși, o forță periculoasă. Cu toate acestea, era disprețuit de părinții săi și de
către ceilalți zei, mai ales de către Atena, datorită caracterului său violent,
sângeros. În numeroasele mituri legate de numele lui, zeul apare adesea înfrânt,
deși era simbolul forței războinice, brutale.

În războiul troian, la care participă luptând alături de Hector, el este

rănit de către Diomede cu ajutorul Atenei și nevoit să fugă. Când sare în
ajutorul fiului său, care avea să fie ucis de Heracles, Ares este, de asemenea,
rănit de către erou și silit să se retragă. La fel, zeul trebuie să îndure uciderea
fiicei sale, Penthesilea, fără să poată face nimic. De numele lui Ares este legat
și Areopagul, colina unde, la Atena, era locul unde se judecau crimele de
natură religioasă. Se credea că la poalele acestei coline Ares l-ar fi ucis
pe Hallirrhothius, fiul lui Poseidon, fiindcă voia să-i necinstească fiica, pe
Alcippe. Adus de către Poseidon în fața judecății zeilor, pe aceeași colină, spre
a fi osândit pentru crima săvârșită, Ares a fost însă iertat.
 În stravechea bătălie de la Thurii din 282 î.Hr., între greci si romani,
romanii au observat un tânăr de o înălțime extraordinară care mărșăluia în fața
lor și făcea minuni de vitejie. Abia la finalul bătăliei, când niciun candidat nu a
venit să revendice coroana de onoare, soldații și-au dat seama că au fost
conduși în luptă de însuși zeul războiului, Marte. Așadar, s-a crezut că Marte
însuși a venit pentru salvarea poporului său. Deci Marte, zeul roman al
războiului, a triumfat asupra lui Ares, zeul grec al războiului.

 Deși atât Ares cât și Marte reprezintă în cele două mitologii zeul
războiului, între cei doi există și diferențe
Ares este zeul teribil al războiului, însetat de sânge în timp de Marte este
venerat ca zeu al războiului, al fertilității, al agriculturii și al recoltei. Zeul grec al
războiului era un zeu al morții, în timp ce zeul roman era considerat unul al vieții.
Ambii zei sunt reprezentați de un tânăr înarmat, totuși romanii i-au
atribuit lui Marte elemente proprii de război, precum casca și pelerina roșie tipică
soldaților din epocă.