Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Suport curs
3
Cursul se bazează pe cartea Economie politică, Popescu Dan (coordonator), Editura
UniversităŃii „Lucian Blaga” din Sibiu, Editura Continent, Editura Alma Mater, 2000,
ISBN 973-99945-0-4
Autori:
4
Cap. 1 ECONOMIA ŞI ŞTIINłA ECONOMICĂ
Obiective:
Rezumat:
Cuvinte cheie:
♦ economie politică
♦ obiectul economiei politice
♦ metoda economiei politice
♦ nevoi
♦ resurse
♦ cost de oportunitate, curba posibilităŃilor de producŃie
♦ economia naturală
♦ economia de schimb
♦ economia de piaŃă
5
Montchrestien, în 1615, cu peste 150 de ani înainte, în titlul lucrării sale “Tratat de
economie politică închinat regelui şi reginei – mamă”. Cuvântului economie folosit până
atunci i s–a adăugat cel de politică, cu semnificaŃia de organizare socială (de la polis =
cetate). De fapt “economie politică” – “oikos” (economie, în sens de organizare),
“nomos” (principii), “polis” (cetate), în greaca veche.
Multă vreme, ştiinŃa economică s-a identificat cu economia politică. Odată cu
creşterea complexităŃii vieŃii economice, cu adâncirea şi diversificarea interdependenŃelor
economice ca şi a progreselor înregistrate în cercetarea economică, operează şi aici un
proces de diviziune a muncii. Economia politică rămâne axul în jurul căruia gravitează un
număr în creştere de discipline ce îşi propun să studieze o anumită parte a realităŃii.
cuprinzând o varietate largă de subiecte.
Trebuie să amintim că Premiile Nobel pentru Economie au fost instituite în anul
1969 cu ocazia Centenarului Băncii NaŃionale a Suediei şi sunt subvenŃionate de către
aceasta. Dintre laureaŃii premiului Nobel pentru Economie îi amintim pe primii 8:
1969 Ragnar Anton Kittil Frisch şi Jan Tinbergen "Pentru descoperirea şi
utilizarea modelelor dinamice în analiza proceselor economice"
1970 Paul A. Samuelson "Pentru lucrări ştiinŃifice prin care a dezvoltat o teorie
economică statică şi dinamică şi pentru participarea activă la ridicarea nivelului analizei
în ştiinŃele economice"
1971 Simon Kuznets "Pentru explicaŃiile sale în legătură cu creşterea economică,
bazate pe experienŃa sa vastă, explicaŃii care au condus la perspective vaste in structurile
economice şi sociale şi au condus procesele de dezvoltare"
1972 John Richard Hicks şi Kenneth Arrow "Pentru lucrările sale deschizătoare
de drumuri în teoria generală a echilibrului economic şi în teoria bunăstării"
1973 Wassily Leontief "Pentru elaborarea metodei Input-Output, ca şi pentru
folosirea acesteia la rezolvarea unor probleme importante de economie"
1974 Gunnar Myrdal şi Friedrich Hayek "Pentru lucrările sale deschizătoare de
drumuri în domeniul teoriei banilor şi teoriei conjuncturii şi analizelor amănunŃite ale
dependenŃei alternative de relaŃiile economice, sociale şi instituŃionale"
1975 Leonid Kantorovich şi Tjalling Koopmans "Pentru contribuŃia acestora la
teoria folosirii optimale a resurselor"
1976 Milton Friedman "Pentru contribuŃia acestora la analiza consumului, la
istoria banilor şi teoria banilor, cât şi pentru o clarificare a complexităŃii politicii de
stabilizare1"
Obiectul economiei politice cuprinde:
a) studiul bogăŃiei materiale – aceasta se regăseşte chiar în titlul lucrării de
căpâtâi a lui Adam Smith, părinte al economiei politice moderne, aşa cum precizam mai
sus;
b) ştiinŃa schimbului marfar – potivit neoclasicilor, problemele formării
preŃurilor, ale diferitelor tipuri de piaŃă devin chestiuni fundamentale ale cunoaşterii
economice;
c) viaŃa economică abordată ca întreg – după Virgil Madgearu2 unitatea de
analiză în economia politică îmbracă mai multe ipostaze succesive sau concomitente,
începând cu gospodăria individuală până la economia mondială;
1
Wikipedia – Enciclopedia Liberă www.wikipedia.org
6
d) relaŃiile economice ce se stabilesc între oameni în procesele de producŃie,
repartiŃie, schimb şi consum.
Fiecare dintre acestea sunt analizate la nivel microeconomic, macroeconomic şi
mondoeconomic. La nivel microeconomic, economia politică studiază comportamentul
individual al diferiŃilor agenŃi economici (gospodării, firme, industrii) precum şi relaŃiile
dintre ele, în cadrul producŃiei, schimbului, distribuŃiei şi consumului de bunuri şi
servicii. Microeconomia răspunde la întrebări de tipul: poate firma A să producă bunul
X? Pentru aceasta, trebuie să cunoaştem cererea şi oferta bunului respectiv, nivelul
preŃului practicat de concurenŃi, cererea şi oferta pe piaŃa factorilor de producŃie implicaŃi
în realizarea bunului X, preŃurile acestora etc. Toate sunt probleme microeconomice.
La nivel macroeconomic, economia politică studiază comportamentul şi evoluŃia
unor sectoare întregi ale economiei, evoluŃia, cauzele şi consecinŃele unor fenomene cu
care se confruntă economia naŃională (şomaj, inflaŃie, dezvoltare ciclică, etc.), precum şi
cu raporturile dintre ele. Macroeconomia răspunde la întrebări de genul: care trebuie să
fie ritmul de creştere economică? Pentru a răspunde trebuie cunoscute: nivelul şi structura
indicatorilor macroeconomici, raportul dintre consum şi investiŃii, volumul şi structura
resurselor disponibile, etc.
Ca oricare altă ştiinŃă, economia politică dispune de o metodă proprie de
cercetare. Fiind o ştiinŃă relativ tânără, ea a împrumutat multe instrumente şi tehnici de
analiză de la ştiinŃele anterior constituite. Economiştii sunt cei care formulează principii,
legi, reguli economice. Acestea servesc practicienilor, politicienilor, oamenilor de afaceri
la fundamentarea politicilor economice. Aşadar, există două tipuri de tratare a activităŃii
economice:
economia pozitivă: o abordare a economiei care încearcă să înŃeleagă
comportamentul şi sistemul de operare, fără a face judecăŃi. Se descrie ceea ce
există şi modul cum funcŃionează. Exemplu: de ce depinde salariul
muncitorilor necalificaŃi? Ce se va întâmpla dacă este redus impozitul pe
profit? Cine va câştiga? cine va pierde?
economia normativă: o abordare a economiei care analizează rezultatele
comportamentului economic, le evaluează ca bune sau rele şi poate prescrie
anumite moduri de acŃiune. Exemplu: trebuie guvernul să reglementeze preŃul
benzinei? Trebuie schimbat impozitul pe venituri pentru a diminua sau creşte
veniturile familiilor? Trebuie să protejăm producŃia internă de automobile?
Metoda pentru o ştiinŃă reprezintă de fapt ansamblul concepŃiilor şi procedeelor
cu privire la obiectul de studiu al ştiinŃei respective, împreună cu mijloacele de
investigaŃie a fenomenelor şi proceselor specifice.
Între metodele şi procedeele folosite în ştiinŃa economică, majoritatea
specialiştilor includ: inducŃia şi deducŃia, abstracŃia, analiza şi sinteza, modelarea
economico – matematică, metoda istorică, metoda logică, metoda statică şi cea dinamică,
experimentul, etc3.
2
Virgil Madgearu (1887-1940) – economist român care a dominat evoluŃia gândirii economice în perioada
interbelică, cu preocupări în domeniul structurii şi perspectivei economiei româneşti, industrialismului,
conjuncturii economice şi a crizelor, etc.
3
Există opinii potrivit cărora inclusiv clauza “caeteris paribus” - analiza unui fenomen se studiază în
ipoteza că toŃi ceilalŃi factori de influenŃă rămân constanŃi – reprezintă o metodă de studiu specifică
economiei politice.
7
Dar cum să definim economia politică? Una dintre cele mai cunoscute definiŃii ale
economiei politice este următoarea: economia politică studiază producŃia, distribuŃia şi
consumul bogăŃiei în societatea umană4. Principala critică adusă acestei definiŃii este
legată de aparenta limitare la aspectele pozitive ale bogăŃiei. De exemplu, războiul
distruge avuŃia unei naŃiuni, dar este o problemă de alegere şi de alocare a resurselor, prin
urmare şi el face parte din acest punct de vedere din obiectul de studiu al economiei
politice. De fapt, nici o definiŃie scurtă a economiei politice nu poate acoperi în totalitate
obiectul de studiu al acesteia. Ideea de bază care apare însă la majoritatea autorilor este
legată de necesitatea optimizării raportului între resursele limitate şi nevoile umane
nelimitate.
Sintetizând, putem spune că:
Economia politică studiază modul în care societatea foloseşte resursele
limitate pentru a satisface nevoi nelimitate.
Prin urmare, în analiza şi caracterizarea activităŃilor economice, ca formă
specifică de acŃiune se porneşte de la om şi trebuinŃele sale.
4
Graham Bannock, R.E. Baxter, Evan Davis, Dictionary of Economics, Penguin Books, Fifth Edition,
1992, p. 130
8
Costul de oportunitate are ca punct de plecare necesitatea alegerii dintre mai
multe variante posibile cu care se confruntă orice agent economic. Alegerea unei variante
implică renunŃarea la celelalte posibilităŃi; prin urmare, costul de oportunitate este costul
renunŃării. Acesta este analizat pe baza curbei posibilităŃilor de producŃie.
Curba posibilităŃilor de producŃie (CPP) constituie o reprezentare grafică a
cantităŃii maxime dintr-un bun sau serviciu pe care o economie o poate produce reducând
producŃia altui bun sau serviciu şi folosind resursele economisite pentru producŃia
primului bun. Având în vedere că se referă la cantitatea maximă ce poate fi produsă, ea se
mai numeşte şi frontiera posibilităŃilor de producŃie (FPP). De exemplu, o economie are
de ales între a produce două bunuri X şi Y (automobile şi pâine). Dacă toate resursele ar
fi folosite pentru producerea bunului X, ar rezulta o cantitate totală de 1000 automobile.
Dacă toate resursele ar fi folosite pentru producerea bunului Y, cantitatea maximă
rezultată ar fi 12 mil.tone pâine. Curba posibilităŃilor de producŃie va fi dată de totalitatea
combinaŃiilor posibile dintre cele două bunuri. Fiecare dintre aceste combinaŃii va fi un
punct pe frontiera posibilităŃilor de producŃie, care poate fi reprezentată pe un grafic în
care pe Ox avem producŃia de automobile, iar pe Oy producŃia de pâine. Curba
posibilităŃilor de producŃie este în mod normal concavă, datorită faptului că rata de
substituŃie tehnică scade, pe măsură ce un bun este produs în cantităŃi mai mari5.
O economie eficientă va avea o infinitate de posibilităŃi de producŃie,
corespunzătoare combinaŃiilor posibile dintre cele două bunuri, combinaŃii care se vor
regăsi toate pe CPP. Orice punct aflat în interiorul acestei curbe reprezintă o subutilizare
a resurselor, în timp ce toate punctele situate în afara ei reprezintă o imposibilitate,
datorită faptului că nu există suficiente resurse pentru realizarea combinaŃiilor respective.
În exemplul anterior, să presupunem că se ia decizia de creştere a cantităŃii
produse din X de la 400 la 500 de bucăŃi. EficienŃa acestei acŃiuni se analizează prin
calcularea costului de oportunitate. Pornind de la curba ipotetică a posibilităŃilor de
producŃie prezentată în figura 1.1. vom analiza efectul creşterii cantităŃii din X
(automobile) asupra cantităŃii produse din bunul Y (pâine). Într-o societate eficientă,
creşterea cantităŃii din X de la 400 la 500 de bucăŃi va fi reprezentată de mişcarea din
punctul A în punctul B. Din moment ce creşte cantitatea din X vor rămâne mai puŃine
resurse umane şi materiale pentru producerea bunului Y şi, în acest exemplu creşterea cu
100 de bucăŃi a bunului X va reduce producŃia lui Y cu 2 milioane tone. Cu alte cuvinte,
indiferent care va fi costul propriu-zis, costul de oportunitate al creşterii bunului X este
echivalent cu renunŃarea la 2 milioane tone de pâine.
Aşa cum am precizat, am pornit de la presupunerea că economia este eficientă, iar
extinderea cantităŃii din X este comparată cu cea mai bună alternativă de utilizare a
resurselor. Se poate spune însă că acest cost nu este în realitate de 2 milioane tone, pentru
că în punctul de plecare exista şomaj (respectiv resurse umane neutilizate), economia
fiind în punctul C din figura 1.1. Prin urmare, deplasarea din C în B înseamnă o mai bună
utilizare a resurselor, deci nu există nici un cost real al creşterii cantităŃii din X.
RaŃionamentul, nu este corect din punct de vedere economic. Dacă există şomaj, acesta
poate fi redus fără a creşte în mod necesar cantitatea din X şi trebuie studiate variantele
posibile pentru a lua decizia corectă. Utilizarea conceptului de cost de oportunitate
presupune compararea punctelor de pe frontiera posibilităŃilor de producŃie pentru a
calcula efectele economice ale unei decizii.
5
Vezi Capitolul 5, Factorii de producŃie. Combinarea factorilor de producŃie
9
Bunul Y
(mil.buc)
12
11
10
1.3. Economia de schimb şi economia de piaŃă contemporană. Caracteristici
generale
11
în economia contemporană poate fi ilustrată cu ajutorul funcŃiilor acestora. În prezent,
specialiştii sintetizează cel puŃin trei funcŃii:
FuncŃia de mijloc de schimb – este principala funcŃie a banilor şi
constă în aceea că moneda este intermediarul schimbului. Ei sunt mijloc de
schimb universal, fiind prezenŃi în orice tranzacŃie şi având acceptabilitate
generală într-un spaŃiu monetar.
FuncŃia de mijloc de măsură a activităŃii economice – moneda
naŃională reprezintă etalonul general de măsură a activităŃii economice, iar
instrumentul concret al măsurării monetare este preŃul.
FuncŃia de rezervă de valoare – veniturile monetare necheltuite pot fi
reŃinute de poseor ca rezervă pentru economii şi consumuri viitoare.
În opiniile a numeroşi autori, banii contemporani îndeplinesc şi alte funcŃii: mijloc
de plată, mijloc de tezaurizare, factor de putere economică pentru emitent şi deŃinător,
etc.
e) TranzacŃiile între agenŃii economici sunt bilaterale de piaŃă: în cadrul
economiei de schimb între subiecŃii economici se derulează în permanenŃă fluxuri
(tranzacŃii) de bunuri (inclusiv monetare). Distingem tranzacŃii unilaterale, de transfer
(donaŃii, impozite, taxe, despăgubiri) şi tranzacŃii bilaterale – mişcări reciproce,
biunivoce de bunuri între doi agenŃi economici.
f) Bunurile îmbracă forma de marfă: în economia de schimb majoritatea
bunurilor devin bunuri comerciale. Marfa este un bun economic care serveşte
producŃiei sau satisfacerii nevoilor de viaŃă ale oamenilor, destinat vânzării –
cumpărării prin tranzacŃii bilaterale de piaŃă.
12
Dictionary of Economics drept sistemul economic şi social în care indivizii sunt liberi să
aibă în proprietate mijloacele de producŃie şi să îŃi maximizeze profitul şi în care alocarea
resurselor este determinată de piaŃă. Economia de piaŃă liberă este văzută ca sistem
economic în care alocarea resurselor este determinată în exclusivitate de cerere şi de
ofertă ce interacŃionează pe pieŃe libere. DefiniŃia este extrem de strictă, având în vedere
că în majoritatea Ńărilor există limite ale libertăŃii pieŃelor. În mod curent, este văzută ca
sinonimă cu capitalismul.
Există autori care consideră că la sfârşit de secol XX, omenirea a păşit dincolo de
era capitalistă. Astfel, Peter Drucker în Societatea postcapitalistă7 consideră că în secolul
XXI resursa economică de bază nu mai este capitalul (nici resursele naturale, nici munca,
ci cunoaşterea), ceea ce face improprie folosirea termenului de capitalism pentru acest tip
de societate. Autorul numeşte noul sistem economic “postcapitalism”; deşi nu este vorba
de o negare a valorilor fundamentale ale capitalismului, se înregistrează o deplasare a
centrului de greutate, de pe capital pe resursa informaŃională.
Indiferent de denumirea utilizată, principalele trăsături ale economiei de piaŃă sunt
considerate următoarele:
1. raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile de prioritate în producerea
bunurilor;
2. preŃurile se formează în mod liber pe piaŃă; nivelul şi dinamica preŃului
reprezintă barometrul de apreciere a stării sistemului şi sursa de fundamentare a deciziei
fiecărui producător şi consumator.
3. este o economie multipolară, în care există deci numeroase centre de decizie
autonome, legate printr-o complexă reŃea de interdependenŃe.
4. există un pluralism al formelor de proprietate, în care proprietatea privată
are rolul esenŃial; subiecŃii fiecărei forme de proprietate îşi asumă în mod autonom şi pe
deplin dreptul de a decide în condiŃii de risc şi incertitudine, suportând integral
consecinŃele acestora.
5. economia de piaŃă este motivată şi condusă de concurenŃă – mâna invizibilă a
pieŃei – care determină utilizarea raŃională a resurselor umane şi materiale, prin
eliminarea risipei.
6. relaŃiile dintre operatorii economici îmbracă forma tranzacŃiilor de piaŃă,
bilaterale, libere şi directe; fiecare agent economic, ghidat de interesul personal îşi alege
în mod liber partenerii de tranzacŃii economice, iar acŃiunile pe care le întreprinde se
bazează exclusiv pe criterii de raŃionalitate economică.
7. aceste relaŃii se realizează în cadrului unui sistem generalizat de pieŃe;
8. statul este prezent în economie, el veghează la respectarea regulilor şi asupra
instituŃiilor juridice şi economice; statul este un agent economic ca oricare altul,
cumpărător şi producător, care respectă integral regulile economiei de piaŃă.
În explicarea mecanismului de funcŃionare a economiei de piaŃă se porneşte de la
cele trei întrebări fundamentale ale economiei: ce să se producă, cum şi pentru cine. Deşi
nu există un singur centru de decizie, în economie există coordonare, iar din urmărirea
intereselor individuale rezultă o bună satisfacere a intereselor sociale. Cheia acestui
mecanism o constituie preŃurile, care îndeplinesc cel puŃin trei funcŃii8: transmit
7
Peter F. Drucker, Societatea postcapitalistă, Editura Image, 1999
8
Milton & Rose Friedman, Liber să alegi, Editura ALL, 1998, p.11
13
informaŃii; conduc la adoptarea celor mai puŃin costisitoare metode de producŃie; hotărăsc
cine şi cât să ia din produs – repartizarea venitului.
Dincolo de elementele particulare, specifice fiecărei Ńări, se poate vorbi de
existenŃa unor tipuri concrete de economie de piaŃă. Delimitarea acestora se face în raport
cu diferite criterii ca: gradul de intervenŃie a statului, implicarea acestuia în mecanismele
pieŃei, rolul şi funcŃiile pe care le îndeplineşte piaŃa, curentul care are un rol mai mare în
adoptarea politicii economice guvernamentale, etc. Una dintre cele mai cunoscute
tipologii este următoarea: tipul anglo – saxon; tipul vest- european; tipul paternalist de
piaŃă; tipul social de piaŃă; tipul nordic; economiile orientate spre exterior.
O altă tipologie cunoscută este cea a specialistului francez Michel Albert9, care
distinge tipul neoamerican şi tipul renan de economie de piaŃă. Primul ar fi specific
pentru SUA, Marea Britanie, Australia, Ńările nou industrializate din Asia, etc. Cel de-al
doilea are ca reprezentanŃi principali Germania, ElveŃia, Olanda, Suedia, Japonia şi
Austria. Se apreciază că ambele modele sunt emanaŃie a sistemului capitalist şi a
liberalismului, dar au la bază sisteme de valori opuse în ce priveşte rolul statului în
societate, modul de abordare a sistemului de securitate socială, relaŃia firmă – salariat,
rolul pieŃelor, etc. Faptul că vreme de 50 de ani lupta s-a dus între două sisteme
diametral opuse – comunism şi capitalism – a dus la neglijarea diferenŃelor existente între
Ńările cu economie de piaŃă dezvoltată, iar faptul că după 1990 “pentru prima dată în
istorie, capitalismul a învins cu adevărat” aduce în prim – plan necesitatea opŃiunii pentru
una sau alta dintre variantele existente.
Procesul de transformare prin care trec economiile naŃionale şi economia în
ansamblul ei, arată că nu doar economiile foste socialiste se află în prezent în plin proces
de tranziŃie10.
Studiu de caz:
Teme de analizat:
9
Michel Albert, Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas, 1994
10
vezi capitolul “TranziŃia economiei româneşti la economia de piaŃă”
14
Teste de evaluare:
SETUL 1
SOLUłIE :
15
2. Tabelul următor prezintă posibilităŃile de producŃie pentru o întreprindere ce produce
fier şi oŃel. În coloanele A, B, C, D, sunt valorile alternativelor de producŃie pentru
fiecare metal ce poate fi produs (exprimate în tone).
A B C D
OŃel (tone) 0 6 10 12
Fier (tone) 18 12 6 0
SOLUłIE:
16
b. Trecerea de la alternativa B la alternativa C, este reprezentată pe grafic de
punctele B şi C. Întreprinderea obŃine 4 tone de oŃel în plus, dar 6 tone mai
puŃin de fier. Costul de oportunitate pentru o tonă de oŃel este de 6/4 sau de 1,5
tone de fier pentru una de oŃel. În termeni monetari 1,5 tone de fier s-ar putea
vinde cu 1,5x 500 lei noi = 750 lei noi. Deci întreprinderea va cere minim 750
lei noi pentru o tonă de oŃel în această combinaŃie de producŃie pentru a
acoperii costul de oportunitate.
c.
3.Un artizan poate realiza într-o oră, o oală de lut sau poate manufactura 6 căni.
a) Care este costul de oportunitate al unui oale?
b)Dacă presupunem că artizanul devine de două ori mai eficient şi reuşeşte să
producă într-o oră douăsprezece căni sau două oale, cum se modifică preŃul de
oportunitate al unei oale de lut?
c) Ce ar putea cauza o creştere a costului de oportunitate pentru o oală de lut?
SOLUłIE:
17
produce într-o oră două oale sau 16 căni atunci costul de oportunitate al unei oale
ar creşte la 8 căni. De aceea se mai foloseşte şi termenul de costuri relative în loc
de costuri de oportunitate.
Bibliografie:
18
Cap. 2 CEREREA
Obiective:
Rezumat:
Cuvinte cheie:
♦ Cerere
♦ Legea generală a cererii
♦ Cerere solvabilă
♦ Efect de substituire
♦ Efect de venit
♦ Paradoxul Giffen
♦ Modificarea cantităŃii cerute
♦ Modificarea cererii
♦ Factorii sau condiŃiile cererii
♦ Elasticitatea cererii
♦ Elasticitatea cererii în funcŃie de preŃ
♦ Elasticitate punct
♦ Elasticitate arc
♦ Elasticitate încrucişată
♦ Elasticitatea cererii în funcŃie de venit
19
“Cheia principală a reuşitei în afaceri este buna apreciere a nevoilor
consumatorului. Orice eroare de apreciere costă scump…Într-o economie de piaŃă, cea
care dă semnalul producŃiei este cererea solvabilă. De aceea, este de dorit ca piaŃa să fie
lăsată să funcŃioneze liber…Totuşi, libera alegere a consumatorului este limitată de stat,
de producători şi de alŃi consumatori.” (Michel Didier)
20
PreŃ (P)
A
P1
P2 B
PreŃ
C2
C1
C3
Q3 Q1 Q2 Cantitate cerută
Figura 2. Deplasarea curbei cererii.
21
Cererea poate să fie abordată fie ca cerere pentru un produs anume, care
desemnează ansamblul produselor substituibile ce pot fi cumpărate la un preŃ într-o
anumită perioadă şi ca cerere a unui agent economic, ce desemnează cantitatea de bunuri
diverse ce poate fi cumpărată la un anume preŃ şi într-o anumită perioadă de către agentul
economic respectiv.
De asemenea, cererea poate fi privită ca cerere individuală pentru un produs
singular sau totală ce însumează cererile individuale pentru un anumit produs.
În afara preŃului de vânzare al unui bun, există şi alŃi factori sau condiŃii ale
cererii, care determină modificarea cererii pe piaŃa unui bun. Aceştia sunt:
c. PopulaŃia
22
anilor. Dar, nu numai mărimea populaŃiei are o influenŃă, ci şi structura acesteia. De
exemplu, creşterea numărului de consumatori cu vârste între 30 – 40 de ani va determina
creşterea cererii pentru locuinŃe, iar o sporire a numărului pensionarilor sau celor de
vârsta a treia, va avea ca efect o creştere a cererii pentru servicii medicale.
e. Aşteptările consumatorilor
Este în special cazul produselor durabile şi a celor care pot fi depozitate. Dacă
consumatorii se aşteaptă ca preŃul autoturismelor, de exemplu, să fie semnificativ mai
mare în anul următor, cererea actuală pentru autoturisme va creşte. „A cumpăra un
autoturism astăzi” este un substitut pentru „a cumpăra un autoturism anul viitor”.
Dacă se aşteaptă ca preŃul televizoarelor să scadă în anul următor, consumatorii
pot amâna cumpărarea, astfel că cererea prezentă pentru televizoare scade. Repararea
televizorului vechi poate fi un substitut pentru cumpărarea unui televizor nou.
23
Qc / x = α 0 + α 1 ⋅ Px + α 2 ⋅ Py + α 3 ⋅ Ax + α 4 ⋅ Ay + α 5 ⋅V + α 6 ⋅ Pop + α 7 ⋅ E
CoeficienŃii α i sunt numere fixe, iar semnul „+” sau „-„ reflectă relaŃia directă sau
inversă dintre Qc / x şi factorul respectiv. De exemplu, α1 este întotdeuna negativ deoarece
între Px şi Qc / x este o relaŃie inversă: când Px creşte Qc / x scade şi reciproc. În schimb,
un semn pozitiv pentru α 2 semnifică o relaŃie directă între Py şi Qc / x , respectiv bunurile
X şi Y sunt substituibile, iar un semn negativ pentru α 2 , semnifică faptul că bunurile X şi
Y sunt complementare.
Având funcŃia cererii Qc / x şi înlocuind toŃi factorii (mai puŃin Px ) cu valori date
se obŃine curba cererii, respectiv o relaŃie P-Q, caeteris paribus.
Curba cererii (fig.1) reflectă:
- cantităŃile pe care consumatorii sunt dispuşi să le cumpere
la diverse niveluri ale preŃului
- preŃurile pe care consumatorii sunt dispuşi să le plătească
pentru a achiziŃiona diverse cantităŃi din X. Pentru a achiziŃiona cantităŃi
mai mari din X consumatorii sunt dispuşi să plătească tot mai puŃin.
Paradoxul Giffen
Legea generală a cererii se verifică în cazul bunurilor normale, precum şi în cazul
majorităŃii bunurilor inferioare. În categoria bunurilor normale sunt incluse bunurile a
căror cerere creşte odată cu sporirea veniturilor, iar în categoria bunurilor inferioare sunt
incluse bunurile a căror cerere se reduse odată cu mărirea veniturilor. În cazul unor
populaŃii cu venit scăzut există anumite bunuri şi, în special cele de strictă necesitate, dar
considerate de către consumator „inferioare”, cum ar fi cartofii, carnea cu os şi grăsime,
pâinea neagră etc., la care creşterea preŃului nu mai determină reducerea cererii sau
consumului lor, ci, dimpotrivă, sporirea acestuia. Din ce motive? Puterea de cumpărare a
consumatorilor săraci fiind limitată, creşterea preŃului la produsele de strictă necesitate îi
obligă să renunŃe la consumul altor bunuri, de mai bună calitate dar mai scumpe, şi să le
înlocuiască cu cele inferioare, dar oricum relativ mai ieftine, chiar dacă şi preŃul lor a
crescut. Prin urmare, cererea creşte când preŃul creşte. Când nivelul de trai se
îmbunătăŃeşte prin creşterea veniturilor, consumatorul îşi va diminua cererea pentru
aceste bunuri inferioare în favoarea bunurilor normale.
Acest comportament aparent paradoxal este denumit „Paradoxul Giffen”, după
numele economistului englez care a constatat o astfel de situaŃie în Irlanda secolului al
XIX lea, unde ca urmare a creşterii generale a preŃurilor produselor agricole din cauza
unei recolte proaste, Ńăranii, sărăciŃi, şi-au orientat resursele lor limitate spre procurarea
cartofilor, mărind astfel cererea pentru ei, cu toate că şi preŃul acestora se ridicase.
Aceste excepŃii de la regula de manifestare a cererii nu infirmă veridicitatea legii
generale a cererii, situaŃiile prezentate întâlnindu-se destul de rar în comportamentul
consumatorilor, iar ponderea pe piaŃă a bunurilor respective este nesemnificativă.
Există unele situaŃii care numai aparent contrazic legea generală a cererii. Astfel,
există posibilitatea ca unii cumpărători să achiziŃioneze mai mult de la unele firme, chiar
dacă acestea practică preŃuri mai mari, pe motivul unei economii de timp. În această
situaŃie, legea cererii se verifică, deoarece în preŃul plătit este inclus şi costul de
oportunitate (timpul economisit). De asemenea, în situaŃia în care preŃul şi calitatea
24
bunului sunt în relaŃie directă, creşterea preŃului poate fi însoŃită de o sporire a cantităŃii
cerute, deoarece diferenŃa de preŃ va fi compensată de diferenŃa de calitate câştigată.
Paradoxul Veblen
Paradoxul Rugină
preŃ
cantitate
25
Elasticitatea cererii – definiŃie, forme, factori de influenŃă
P P
P1 P1
P2 P2
Cx Cy
x1 x2 Qx y1 y2 Qy
26
Panta negativă a ambelor curbe arată că dacă preŃul lui X şi al lui Y scade,
cantitatea cerută din X şi Y creşte. Observăm că dacă preŃul lui X, respectiv al lui Y
scade în aceeaşi măsură, modificarea cantităŃii cerute a lui X este mai mare decât variaŃia
cantităŃii cerute din Y. Cu alte cuvinte, cererea pentru bunul X este mai sensibilă la
modificarea preŃului, decât cererea pentru bunul Y. Sau, în limbaj economic, putem spune
că elasticitatea cererii lui X în funcŃie de preŃ este mai mare decât elasticitatea cererii lui
Y.
Forma generală a coeficientului elasticităŃii cererii funcŃie de preŃ este următoarea:
∆Q
⋅ 100
Modificarea relativa a cantitatii cerute ∆ %Q Q0 ∆Q ∆P
Ec / p = − =− =− =− ÷
Modificarea relativa a pretului ∆% P ∆ P Q0 P0
⋅ 100
P0
Ca urmare a manifestării legii cererii, la o modificare a preŃului (creştere sau
scădere) cantitatea cerută reacŃionează în sens invers (scădere, respectiv, creştere).
Semnul minus din formula coeficientului de elasticitate a cererii funcŃie de preŃ are
tocmai menirea de a anula semnul minus pe care l-ar avea raportul în virtutea legii cererii.
Deosebit de important este faptul că elasticitatea nu depinde de unitatea de măsură
folosită; ea calculează variaŃiile în procente. Un alt avantaj al folosirii procentelor este
acela că facilitează comparaŃiile între bunuri.
În funcŃie de valoarea coeficientului, există următoarele forme ale cererii:
cerere elastică, când Ec / p > 1 , adică o modificare a preŃului cu un procent
determină o modificare în sens opus a cantităŃii cerute cu un procent mai mare;
cerere inelastică, când Ec / p < 1 , adică la o modificare a preŃului cu un procent
are loc o modificare în sens opus a cantităŃii cerute cu un procent mai mic;
cerere cu elasticitate unitară, când Ec / p = 1 , adică unei modificări a preŃului
cu un procent îi corespunde o modificare în sens opus a cantităŃii cerute cu acelaşi
procent;
cerere perfect elastică, când Ec / p → ∞ , adică unei modificări infime a preŃului
îi corespunde o modificare semnificativă în sens opus a cantităŃii cerute;
cerere perfect inelastică, când Ec / p = 0 , adică indiferent de modificarea
preŃului, cantitatea cerută nu se modifică.
27
elasticitatea este diferită în fiecare punct de pe curba cererii, elasticitatea arc măsoară
media elasticităŃii pe intervalul respectiv (AB).
B. Elasticitatea punct. Pe baza acestui mod de calcul se poate determina
elasticitatea în fiecare punct de pe curba cererii. Elasticitatea punct elimină imprecizia,
măsurând reacŃia cererii la cea mai mică modificare a preŃului. Este definită prin:
∆Q ∆P
Ec / p = − ÷ , unde ∆P este o variaŃie foarte mică a preŃului, care tinde spre 0,
Q P
astfel încât, practic, rămânem în acelaşi punct de pe curba cererii. Formula elasticităŃii
∆Q P
punct mai poate fi scrisă şi Ec / p = − ⋅ .
∆P Q
Deoarece condiŃia pentru a determina elasticitatea într-un punct este ca variaŃia
∆ Q ∂Q
preŃului să tindă la zero, lim = , adică este derivata parŃială a lui Q în funcŃie de
∆P → 0 ∆ P ∂P
P.
∂Q P
Deci Ec / p = − ⋅
∂P Q
Panta cererii se calculează ca raport între ∆P şi ∆Q ; prin urmare, coeficientul
1 P
elasticităŃii cererii funcŃie de preŃ are forma: Ec / p = − ⋅ .
panta dreptei Q
Deci, nu există identitate între panta curbei cererii şi elasticitate. În situaŃia în
care curba cererii este liniară, panta este constantă, iar elasticitatea variază în funcŃie de
raportul corespunzător fiecărui punct de pe curba cererii. În fapt, pentru o funcŃie liniară a
cererii, cererea este elastică la preŃuri mari şi inelastică la preŃuri mici. De exemplu, dacă
1 P
P = 0, Ec / p = − ⋅ = 0 < 1 . Pentru preŃuri apropiate de zero, cererea este
panta Q
P
inelastică. Când preŃurile cresc, Q scade şi raportul , respectiv elasticitatea cresc. Deci,
Q
elasticitatea variază direct proporŃional cu preŃul.
Cunoaşterea formei de elasticitate prezintă importanŃă în procesul
decizional, întrucât permite determinarea evoluŃiei venitului total încasat. Iar venitul total
este funcŃie de elasticitatea cererii, pentru că în mod normal, cererea are o curbă
descrescătoare. Când preŃul creşte, cantitatea cerută scade şi invers. Aşadar, nu putem
spune cum va fi afectat venitul total de schimbarea în preŃ, dacă nu cunoaştem
elasticitatea.
Ec / p > 1 Ec / p < 1 Ec / p = 1
P creşte VT scade VT creste VT constante
P scade VT creşte VT scade VT constante
28
2) În cazul unei cereri inelastice, reducerea preŃului determină sporirea cantităŃii
cerute cu un procent mai mic, deci venitul total scade (este cazul bunurilor normale de
strictă necesitate, a căror cantitate cerută deşi creşte când preŃul scade, suma valorică a
vânzărilor scade).
EvoluŃia venitului total funcŃie de elasticitate poate fi evidenŃiată şi grafic astfel:
P P
P0 M
P0 A
P1 N P1 B
Cy Cx
y0 y1 Qy x0 x1 Qx
(a) cazul unei cereri elastice (b) cazul unei cereri inelastice
Elasticitatea încrucişată
Relevă reacŃia cererii unui bun X la modificarea preŃului unui bun Y relaŃionat cu
∆Q x ∆Py
X, caeteris paribus. Se calculează cu ajutorul coeficientului: Ex, y = ÷ .
Qx Py
În funcŃie de valoarea acestui coeficient, 2 bunuri X şi Y pot fi:
a) bunuri substituibile (concurente) atunci când o creştere a preŃului lui Y, de
exemplu, determină o creştere a cantităŃii cerute din X, deci Ex, y > 0 (de exemplu:
Cocacola, Pepsicola)
b) bunuri complementare (se consumă împreună), atunci când o creştere a preŃului
lui Y, de exemplu, determină o scădere a cantităŃii cerute din X, deci Ex, y < 0 (exemplu:
autoturisme şi benzină).
c) bunuri independente, atunci când modificarea preŃului unuia dintre bunuri nu
are nici o influenŃă asupra cantităŃii cerute din celălalt bun, Ex, y = 0 .
29
Cu cât valoarea absolută a acestui coeficient este mai mare, cu atât relaŃia dintre
cele două bunuri este mai puternică.
30
4. gradul de necesitate în consum
Nivelul coeficientului elasticităŃii cererii pentru bunurile de lux (superioare/mai
puŃin urgente), în funcŃie de preŃul acestora este mai mare decât al celui pentru bunurile
de strictă necesitate. De regulă, bunurile de lux au o cerere elastică, iar cererea pentru
bunurile vitale este inelastică.
5. gradul de saturare al pieŃei
Când piaŃa unui bun este saturată cererea este inelastică. Este inutil să se reducă
preŃul pentru a stimula cererea. Din contră, pentru o piaŃă care nu a ajuns la saturare
cererea este elastică.
Întrebări şi probleme:
Bibliografie:
31
Cap. 3 OFERTA
Obiective:
Rezumat:
Cuvinte cheie:
♦ oferta
♦ legea ofertei
♦ modificarea cantităŃii oferite
♦ modificarea ofertei
♦ condiŃiile sau factorii ofertei
♦ elasticitatea ofertei
♦ echilibrul pieŃei
♦ surplus sau penurie de produse
32
3.1. Oferta – definiŃie, factori de influenŃă
P P O1
B
O0
A O2
0 Q 0 Q
Forma curbei arată clar că, dacă preŃul bunurilor creşte, ofertanŃii sunt dispuşi să
aducă mai multe bunuri pe piaŃă şi invers, dacă preŃul scade, ofertanŃii sunt dispuşi să
aducă mai puŃine bunuri pe piaŃă. Deplasarea de-a lungul curbei ofertei (de exemplu, din
punctul A în punctul B) se numeşte modificarea cantităŃii oferite (Figura 1). Deci, o
33
modificare a preŃului bunului determină o modificare a cantităŃii oferite şi nu a ofertei,
caeteris paribus.
Economiştii recunosc că există şi alte variabile (în afara preŃului bunului) care
influenŃează oferta pentru un anumit produs. Toate aceste „alte variabile” poată
denumirea de factori care determină oferta. În situaŃia în care unul din aceşti factori
(oricare alt factor în afară de preŃ) se modifică are loc o modificare a ofertei (întreaga
curbă a ofertei se deplasează, Figura 2). O deplasare spre dreapta semnifică o creştere a
ofertei, de la O 0 la O 2 (la acelaşi nivel de preŃ ofertanŃii sunt dispuşi să ofere mai mult),
iar o deplasare spre stânga semnifică o scădere a ofertei, de la O 0 la O 1 (la acelaşi nivel
de preŃ ofertanŃii sunt dispuşi să ofere mai puŃin).
Prin urmare, oferta reprezintă cantităŃile dintr-un anumit bun pe care
producătorii sunt dispuşi să le ofere spre vânzare într-o anumită perioadă de timp,
la diverse niveluri ale preŃului. Deci, oferta este formată din toate perechile preŃ-
cantitate oferită (P, Q).
Curba ofertei reprezintă expresia grafică a relaŃiei existente între cantitatea oferită
dintr-un bun, într-o anumită perioadă de timp şi preŃul bunului respectiv. Desigur,
cantitatea oferită depinde şi de alŃi factori ca, de exemplu, costul de producŃie, preŃul altor
bunuri, preŃul factorilor, tehnologia, numărul de ofertanŃi, perspectivele pieŃei,
evenimentele social-politice şi naturale. Aceşti factori determină modificarea cantităŃii
oferite la acelaşi nivel al preŃului, deplasând curba ofertei, şi poartă denumirea de
condiŃiile sau factorii ofertei.
1) Costul de producŃie. Între nivelul costului şi cantitatea oferită există
o relaŃie negativă. Când costurile de producŃie sunt mai mici decât preŃul de piaŃă
al unui bun, atunci pentru producători este profitabil să ofere o cantitate mai mare
din bunul respectiv. Când costurile de producŃie sunt mai mari decât preŃul pieŃei,
firmele produc o cantitate mai mică, se orientează spre producŃia altor bunuri, sau,
pur şi simplu, îşi încetează activitatea. Sau, în general, cu cât profitul unitar este
mai mare (diferenŃa între preŃ şi cost) cu atât producătorii sunt stimulaŃi să
producă mai mult pentru a câştiga profituri mai mari, şi invers.
2) PreŃul factorilor de producŃie. PreŃurile factorilor de producŃie –
muncă, energie, utilaje etc. – au o mare influenŃă asupra costurilor, în condiŃiile în
care producŃia se menŃine la un anumit nivel. Dacă preŃul factorilor de producŃie
scade, ofertanŃii vor produce mai multe bunuri, curba ofertei pentru produsul
respectiv înregistrând o deplasare spre dreapta. Invers, dacă preŃul unuia sau mai
multor factori de producŃie creşte, atunci va spori costul de producŃie şi ofertantul
nu va fi dispus să producă cantităŃi mari din produsul respectiv. În consecinŃă,
curba ofertei se va deplasa spre stânga. De exemplu, creşterea bruscă a preŃului
petrolului în anii 70 i-a determinat pe furnizorii de energie să majoreze preŃurile,
fapt ce a contribuit la creşterea costurilor de producŃie şi la reducerea ofertei.
3) Tehnologia. Introducerea în procesele productive a unor tehnologii
moderne are ca efect creşterea productivităŃii muncii şi, implicit, diminuarea
costului producŃiei. În acest caz, curba ofertei se va deplasa spre dreapta, deoarece
producătorii au posibilitatea să producă mai multe bunuri. Dacă se înregistrează o
scădere a productivităŃii muncii, aceasta va antrena o creştere a costurilor, şi
evident efectul asupra ofertei de bunuri va fi negativ.
34
4) Substituibilitatea producŃiei. Când preŃul unui produs substituibil
creşte, oferta unui alt produs substituibil scade. Acesta este cazul firmelor ce
dispun de tehnologii ce pot fi folosite pentru a produce bunuri diferite, sau atunci
când procesul tehnologic poate fi adaptat rapid să producă un alt bun. De
exemplu, firmele constructoare de autoturisme produc mai multe modele în
aceeaşi fabrică. Dacă se observă o creştere a cererii pentru unul din modele – ceea
ce duce la majorarea preŃului acestuia – atunci se vor folosi pentru fabricarea
modelului respectiv mai multe linii de asamblare, iar oferta celorlalte modele va
scădea. Totodată, din producŃia unor bunuri principale (de bază) rezultă o serie de
produse secundare din a căror vânzare se pot obŃine venituri cu o pondere
importantă în veniturile totale ale firmei.
5) Numărul de ofertanŃi. Curba ofertei totale, care cuprinde toŃi
producătorii ce realizează acelaşi produs, se va deplasa spre dreapta (oferta creşte)
dacă în industria respectivă vor intra noi firme, şi invers.
6) Taxele şi subvenŃiile. Majorarea taxelor are ca efect reducerea ofertei,
deoarece pentru a oferi aceeaşi cantitate de bunuri (ca înainte de aplicarea unei
taxe noi), ofertantul trebuie să obŃină de la cumpărător o sumă mai mare
(corespunzător taxei). Acordarea unor subvenŃii bugetare producătorilor conduce
la sporirea ofertei, celelalte condiŃii rămânând neschimbate, întrucât la acelaşi preŃ
de piaŃă cantitatea oferită este mai mare, producătorii primind în plus şi subvenŃia,
sau aceeaşi cantitate poate fi oferită la un preŃ mai mic deoarece diferenŃa de preŃ
este subvenŃionată.
7) Perspectivele pieŃei sau previziunile privind evoluŃia preŃului:
aşteptarea unui preŃ mare în viitor are ca efect reducerea ofertei prezente;
previziunea unor scăderi de preŃ în viitor, dimpotrivă, va duce la creşterea ofertei
prezente. “A produce şi a vinde în prezent” şi “a produce şi a vinde în viitor” sunt
substitute în producŃie.
8) Evenimentele social-politice şi naturale. ProducŃia oricărui bun
presupune anumite condiŃii social-politice şi naturale. Cadrul social-politic şi
juridic prezintă o importanŃă deosebită pentru asigurarea oricărei activităŃi
economice. În unele domenii de activitate (agricultură, construcŃii, industria
minieră etc.) importante sunt şi condiŃiile naturale. În condiŃii social-politice şi
naturale favorabile, ceilalŃi factori rămânând neschimbaŃi, oferta creşte, iar o
înrăutăŃire a unora sau altora din aceste condiŃii va determina o reducere a ofertei.
9) AlŃi factori. Orice variabile care afectează disponibilitatea
producătorului de a oferi un anumit bun, este un potenŃial factor de influenŃă a
ofertei.
Există deci, pe de o parte preŃul bunului care determină cantitatea oferită şi deci o
deplasare de-a lungul curbei ofertei, şi pe de altă parte toŃi ceilalŃi factori analizaŃi mai sus
care determină oferta, adică deplasează întreaga curbă a ofertei. Toate aceste elemente se
reflectă în funcŃia ofertei. FuncŃia ofertei pentru un bun X descrie cât va fi oferit din X
(Q X ) la niveluri diferite ale preŃului bunului X (P X ) şi la niveluri diferite ale tuturor
celorlalŃi factori:
35
Paradoxul King
Paradoxul Rugină
preŃ
cantitate
36
Elasticitatea ofertei în funcŃie de preŃ
În cazul în care variaŃia preŃului este foarte mică, tinde spre 0, avem
∆ Q ∂Q ∂Q P
lim = , adică derivata parŃială a lui Q în funcŃie de P. Deci, Eop = ⋅ .
∆P →0 ∆P ∂P ∂P Q
37
elasticitatea ofertei acestora în funcŃie de preŃ creşte şi invers, în cazul în
care posibilităŃile de stocare sunt reduse sau lipsesc. Cheltuielile aferente
stocării şi păstrării (cheltuieli de depozitare, chirii, salarii, cheltuieli legate
de pierderea – prin depreciere sau schimbare a modei – nivelului calitativ
al bunurilor stocate, etc.) se adaugă la costul produsului, astfel încât costul
total se măreşte şi deci elasticitatea ofertei se reduce.
3. perioada de timp de la modificarea preŃului. Dacă preŃul
de pe piaŃa bunului x se majorează, iar celelalte condiŃii ale ofertei rămân
constante, forma elasticităŃii ofertei depinde de durata perioadei de timp
care a trecut de la modificarea preŃului. În acest sens distingem trei
perioade de timp: a) perioada pieŃei; b) o perioadă scurtă de timp; c) o
perioadă lungă de timp.
a) Perioada pieŃei se caracterizează printr-o durată foarte
scurtă de timp de la modificarea preŃului bunului, ca urmare a
creşterii cererii, perioadă în care ofertanŃii se găsesc în
imposibilitatea sporirii producŃiei, oferta fiind perfect inelastică.
b) Perioada scurtă de timp imprimă ofertei un caracter
inelastic. În această perioadă, în condiŃiile creşterii preŃului
bunului, ca rezultat al creşterii cererii, există posibilitatea sporirii,
în anumite limite, a cantităŃii oferite prin utilizarea unui volum mai
mare de resurse disponibile.
c) Perioada lungă de timp asigură posibilitatea unei oferte
elastice a bunului. Într-o asemenea situaŃie producătorii pot spori
cantitatea factorilor de producŃie implicaŃi în producerea bunului,
printr-un proces investiŃional susŃinut, în scopul lărgirii
capacităŃilor de producŃie existente sau prin intrarea de noi firme în
industria bunului respectiv, ca urmare a creşterii cererii şi, în final,
a preŃului.
38
Figura 3. Echilibrul pieŃei
C Surplus D Oferta
Pi
E
Pe
A B
Pj
Penurie
Cerere
0 Qi Qe Qj Q
39
Studiu de caz:
Întrebări şi probleme:
g. Un individ cumpără mai mult dintr-un bun când preŃul acestuia scade ?
SOLUłIE:
a) ADEVĂRAT
b) FALS
c) ADEVĂRAT
d) ADEVĂRAT
e) ADEVĂRAT
f) FALS
g) ADEVĂRAT
h) ADEVĂRAT
2. Tabelul de mai jos arată costul cererii şi al ofertei de haine în oraşul Sibiu.
a) Care este preŃul de echilibru al hainelor? Se înregistrează un surplus sau
un deficit de haine?
b) La ce preŃ vor fi majoritatea hainelor vândute?
c) La un preŃ de 40 lei noi pe piaŃa hainelor din Sibiu câte haine vor fi
vândute şi cumpărate?Există vreun deficit sau surplus de haine?
40
d) Dar dacă pe piaŃă preŃul ar fi forŃat să atingă 80 lei noi. Câte haine vor fi
vândute şi câte cumpărate? Există un deficit sau surplus de haine în acest
caz?
SOLUłIE :
a. 60 lei noi. La preŃul de echilibru, nu se va înregistra nici o lipsă nici un
surplus de haine . Cumpărătorii vor dori să achiziŃioneze 70 de unităŃi, iar producătorii
doresc să vândă 70 de unităŃi. Cumpărătorii şi producătorii primesc ce doresc.
b. la preŃul de 60 lei noi. Cumpărătorii vor cumpăra mai puŃin la un preŃ mai
mare. Producătorii vor vinde mai puŃin la un preŃ mai mic. PreŃul de clarificare a pieŃei va
maximiza schimbul.
c. 30 de jachete vor fi cumpărate şi vândute. Cumpărătorii vor să cumpere 90 de
jachete, dar producătorii vor să vândă doar 30. Schimbul are loc la cel mai mic dintre cele
2 numere. Deci va apărea un surplus de 60 de jachete dorite a fi cumpărate la acest preŃ
(90-30).
d. 50 de jachete vor fi cumpărate şi vândute. Cumpărătorii vor să cumpere 50 de
jachete, pe când producătorii vor să vândă 110. Schimbul are loc la cel mai mic dintre
cele 2 numere. Deci va apărea un surplus de 60 de jachete ce vor să fie vândute (110-50).
3. Este următoarea afirmaŃie corectă? “PreŃul caselor este atât de ridicat încât
există un deficit de ofertă. Nu toată lumea care îşi doreşte o casă va fi în stare să-şi
cumpere una”.
SOLUłIE:
AfirmaŃia generalizată este incorectă. La un preŃ de echilibru, nu va exista o lipsă
din moment ce toŃi cumpărătorii ce vor case la preŃul predominant (fie el şi unul ridicat)
le vor primi până ce piaŃa imobiliară atinge un alt preŃ de echilibru.
4. Fixarea forŃată a preŃului sub preŃul de echilibru poate rezulta într-o lungă
linie de aşteptare încât preŃul efectiv al bunului rămâne la fel sau eventual creşte. De
exemplu, într-un campus universitar, costul de oportunitate pentru o oră de aşteptare în
conformitate cu preŃul este de 10 lei noi pe oră pentru toŃi studenŃii. Universitatea alocă
1000 de locuri la un meci pentru studenŃi. Dacă se vând pe o piaŃă concurenŃială, preŃul
de echilibru va fi 40 lei noi. Oricum, Universitatea oferă bilete gratuite şi marcate astfel
încât să nu poată fi revândute (acest rezultat este de fapt un preŃ efectiv de 0 lei
noi).Colegiul împarte biletele, şi fiecare persoană aşteaptă în linie. Pentru cât timp va
exista linia de aşteptare şi câte ore vor fi nevoiŃi oamenii să aştepte în linie dacă cel care
cere cel de-al 1000-lea loc “plăteşte” în timp beneficiul lor pentru un loc la joc?
41
SOLUłIE:
Din moment ce preŃul de echilibru este de 40 lei noi, cumpărătorul celui de-al
1000-lea bilet îl consideră la preŃul de 40 lei noi şi este de acord să aştepte 4 ore la coadă
pentru el (plătind de fapt 40 lei noi cât costă). Deci 1000 de persoane vor trebui să aştepte
la coadă 4 ore sau mai mult.
5. Cum aştepŃi ca un salariu minim (care este deasupra salariului reglat de piaŃă)
să afecteze condiŃiile de lucru şi pregătirea suplimentara a angajaŃilor?
SOLUłIE:
Un salariul minim împiedică angajatorii să ofere salarii mai mici iar restul să-l
compenseze cu antrenamente şi condiŃii bune de lucru, în consecinŃă, angajatorii, obligaŃi
să plătească un salar minim mai mare decât ar plăti ei, vor renunŃa la antrenamente (prin
angajarea de personal cu experienŃă) şi vor fi mai puŃin interesaŃi de condiŃiile de muncă.
Un studiu a arătat că salariu minim de fapt a făcut ca lucrătorii să piardă mai mult, cu
antrenamentul şi condiŃiile de muncă, decât au câştigat cu salarii mai mari.
6. Există 100 de doritori, şi fiecare ar plăti 1000 lei noi pentru un bun
(presupunând că nimănui nu-i trebuie un al doilea bun la fel). Sunt 200 de vânzători: 150
dintre ei pot produce şi vinde o cerere la 50 lei noi pe unitate, iar celelalte 50 la 100 lei
noi. Care va fi preŃul pieŃei pentru un doritor?Care este efectul?
SOLUłIE:
PreŃul pieŃei este de 50 lei noi. La preŃuri mai mari, vor fi producători care nu
vor avea cerere şi vor coborî preŃul. La 50 lei noi, nu se mai fac reduceri de preŃ. Acest
rezultat conduce spre eficienŃă, deoarece acei producători cu cel mai mic preŃ ,au să fie şi
cei care îşi vor vinde produsele.
SOLUłIE:
Muncitorii necalificaŃi pot să se angajeze dacă muncesc cu 50є mai puŃin pe oră
decât ceilalŃi lucrători. Acest lucru va compensa lucrătorii care dezagrează lucrătorii
necalificaŃi. Un salar minim ce previne lucrătorii necalificaŃi să accepte salarii mai mici
pentru a lucra, va reduce şansele lor de angajare.
42
9. Dacă cererea globală pentru grâu creşte şi în acelaşi timp fermierii găsesc o
metodă mai ieftină de creştere a grâului, ce se va întâmpla cu preŃurile grâului, dar cu
producŃia?
SOLUłIE :
ProducŃia de grâu va creşte, dar efectul asupra preŃului nu va putea fi
previzionat.
10. În anii 1990 preŃul noilor case (ajustate la inflaŃie) a crescut şi de asemenea
şi cantitatea construită. Dacă numai una din curbe s-a deplasat pentru a cauza acest
rezultat,care este ea atunci :cererea sau oferta ?
Cum s-a modificat şi ce motive ar fi putut cauza această modificare ?
SOLUłIE:
Când preŃul şi cantitatea s-au schimbat în aceeaşi direcŃie, aceasta s-a datorat
modificării curbei cererii care s-a mişcat de-a lungul curbei ofertei. Acest fenomen s-a
petrecut datorită creşterii cererii ce a condus la creşterea preŃului şi cantităŃii. Cel mai
probabil aceasta s-a datorat creşterii în venituri ale populaŃiei pe fondul unei creşteri
economice.
11. Cum se modifică veniturile totale când oferta creşte în condiŃiile cererii
pentru bunurile de strictă necesitate?
12. ExplicaŃi influenŃa factorului timp în modificarea elasticităŃii ofertei.
13. AlegeŃi varianta corectă:
a. dacă oferta creşte şi cererea scade, preŃul de
echilibru va creşte;
b. o perioadă scurtă de timp de la modificarea preŃului
bunului A, imprimă ofertei un caracter inelastic.
c. O creştere în ofertă va determina creşterea cantităŃii
de echilibru, numai în cazul în care cererea nu este inelastică.
14. Fie funcŃia cererii de forma: P = 12 – 2Q, iar funcŃia ofertei de forma: P =
4Q. Cum va fi afectat preŃul şi cantitatea de echilibru, dacă se impune o taxă de 6 u.m.,
asupra fiecărei unităŃi produse?
Bibliografie
43
Cap. 4 COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI
Obiective:
Cuvinte cheie:
♦ utilitate economică
♦ utilitate totală
♦ utilitate marginală
♦ măsurare cardinală şi ordinală a utilităŃii
♦ legea utilităŃii marginale descrescânde
♦ echilibrul consumatorului
♦ program de consum
♦ curbe de indiferenŃă
♦ rata marginală de substituŃie
♦ constrângerea bugetară
♦ curba preŃ – consum
♦ curba venit – consum
44
Orice individ consumator se confruntă cu problema alegerii. El se află în situaŃia
de a alege acea combinaŃie de bunuri de consum care răspunde cel mai bine multiplelor
sale nevoi, însă în condiŃii restrictive. Conceptul care exprimă capacitatea de a se crea
satisfacŃie prin folosirea bunurilor este cel de utilitate economică iar, în condiŃiile
economiei de piaŃă, principiul maximizării satisfacŃiei consumatorului se transformă în
principiu al maximizării utilităŃii.
Sensul general al utilităŃii constă în capacitatea unui bun economic de a satisface
o nevoie. Utilitatea economică se măsoară prin intensitatea nevoii. Fiecare individ
apreciază mărimea utilităŃii în funcŃie de nevoile sale, de intensitatea trebuinŃelor.
Utilitatea economică măsoară satisfacŃia, plăcerea pe care o resimte un individ prin
consumul unei cantităŃi determinate dintr-un bun economic. Utilitatea în sens economic
are un caracter subiectiv în măsura în care stă în puterea individului să aprecieze dacă un
bun oarecare este util şi cât de mare este utilitatea sa. Nu există un sistem de criterii
obiective determinate de apreciere a utilităŃii sau nonutilităŃii unui bun. Fiecare bun poate
cunoaşte grade diferite de utilitate pentru un individ. În plus, persoane diferite pot
cumpăra acelaşi produs pentru diferite motive şi utilizări. Utilitatea unui bun poate varia
în spaŃiu şi timp.
45
valoarea marginală a acesteia, datorită faptului că cel ce înstrăinează un bun (o cantitate)
înstrăinează unităŃile sau dozele cu utilitatea cea mai mică (utilitatea marginală).
Ut
Cantitate Ut Umg
consumată Umg
(Q)
0 0 -
1 6 6
2 11 5
3 14 3
Prag de saturatie
4 15 1 Umg
5 15 0
6 14 -1
Din grafic se observă că utilitatea marginală scade şi devine 0 pentru acelaşi nivel
al consumului pentru care utilitatea totală este maximă. Punctul în care utilitatea
46
marginală are valoarea 0 se numeşte prag de saturaŃie. După acest punct, respectiv
pentru valori negative ale utilităŃii marginale, ne confruntăm cu zona de insatisfacŃie
(consumul unei unităŃi suplimentare dintr-un anumit bun nu mai provoacă nici o plăcere,
satisfacŃie). Trebuie să ştim ce se întâmplă cu utilitatea marginală când ∆Q devine din ce
dUt
în ce mai mic, tinde spre 0. Atunci, Umg = (în termenii calculului diferenŃial,
dQ
utilitatea marginală este prima derivată a funcŃiei utilităŃii totale).Când utilitatea totală
este la cel mai înalt punct, panta utilităŃii totale este 0 (pentru că tangenta la graficul
funcŃiei utilităŃii totale în acest punct este orizontală).
ObservaŃii la grafic:
1) când Umg > 0 , utilitatea totală creşte, dar cu o rată descrescătoare;
2) utilitatea totală este maximă, când Umg = 0 ;
3) când Umg < 0 , Ut > 0 dar înregistrează o scădere;
4) suma utilităŃilor marginale reprezintă utilitatea totală.
Aprecierea utilităŃii are un caracter eminamente subiectiv, ea fiind diferită de la
un individ la altul. În plus, acelaşi individ apreciază că unităŃi din acelaşi bun au utilitate
economică diferită în funcŃie de cantitatea şi momentul când acestea îi sunt disponibile.
Intensitatea unei plăceri (nevoi) descreşte progresiv până la saturare, pe măsură ce
respectiva nevoie este satisfăcută continuu şi neîntrerupt. Deci unităŃile x1 , x 2 ,....., x n din
bunul x au utilităŃile individuale u1 , u 2 ,....., u n diferite, pozitive, dar descrescânde.
Acesta este principiul intensităŃii descrescânde a nevoilor, formulat de Heinrich
Gossen în 1843, generalizat sub forma utilităŃii marginale descrescânde: când cantitatea
consumată dintr-un bun creşte, utilitatea suplimentară (marginală) scade până la 0,
corespunzător pragului de saturaŃie (saŃietate).
47
În concluzie, pentru a maximiza satisfacŃia, consumatorii trebuie să obŃină o
cantitate echivalentă de satisfacŃie de la ultimul leu alocat pentru fiecare dintre bunurile
pe care ei le aleg să le cumpere. Unii consumatori, probabil, reuşesc în obŃinerea
satisfacŃiei maxime în condiŃiile venitului dat de care dispun. TradiŃiile, obiceiurile,
imperfecta cunoaştere a preŃurilor produselor şi a calităŃii acestora, dorinŃa de varietate,
presiunile exercitate de timp, puterea persuasivă a publicităŃii determină consumatorii să
cumpere bunuri de care nu pot fi în totalitate satisfăcuŃi.
48
achiziŃionate în fiecare săptămână, iar axa verticală măsoară numărul de unităŃi din y.
Programele de consum A şi B sunt echivalente, întrucât consumatorul obŃine acelaşi nivel
de satisfacŃie. Programul C îi asigură consumatorului o utilitate mai mare, C fiind preferat
combinaŃiilor A şi B.
Curbele de indiferenŃă din figură sunt descrescătoare de la stânga la dreapta.
Pentru a demonstra acest lucru să presupunem - curba de indiferenŃă crescătoare de la A
la C. Această presupunere contrazice axioma cantităŃii (a opŃiunii pentru cea mai mare
cantitate). În exemplul nostru, programul de consum C permite achiziŃionarea unui număr
mai mare de unităŃi atât din x cât şi din y decât A, deci va fi preferat lui A. Rezultă că
cele două programe de consum nu se pot situa pe aceeaşi curbă de indiferenŃă. De fapt,
orice program de consum deasupra şi la dreapta curbei de indiferenŃă U1 este preferat
oricărui program situat pe curba U1.
Pentru acelaşi individ pot exista o infinitate de curbe de indiferenŃă, fiecare
corespunzând unui nivel de satisfacŃie diferit, deci fiecare exprimând programe de
consum echivalente. Ansamblul acestor curbe de indiferenŃă este denumit harta curbelor
de indiferenŃă. Curba de indiferenŃă U3 generează cel mai înalt nivel de satisfacŃie,
urmată de U2 şi U1. Deci, curbele de indiferenŃă au un nivel de utilitate cu atât mai
ridicat cu cât sunt mai îndepărtate de originea sistemului de coordonate.
O altă trăsătură importantă a curbelor de indiferenŃă este faptul că ele nu se pot
intersecta. Aceasta se poate demonstra (fig. 2.2.) prin metoda reducerii la absurd: dacă A
şi B se află pe aceeaşi curbă de indiferenŃă U1, consumatorul este indiferent între cele 2
coşuri. Pe de altă parte, programele de consum A şi D se află pe aceeaşi curbă U2,
oferind aceeaşi satisfacŃie. Fals, întrucât programul B este preferat lui D. Astfel
intersectarea curbelor contrazice axioma cantităŃii, sau a opŃiunii pentru cea mai mare
cantitate.
y y U2
U1
U1
C
A B
U3 A
B U2 D
x x
49
4.3.2. Rata marginală de substituŃie (RMS)
y A
16
10 B
6 C
4 D E
3
1 2 3 4 5 x
50
momentul alegerii). Cele mai importante dintre acestea sunt: venitul disponibil destinat
consumului şi preŃurile bunurilor.
Alocarea unui venit disponibil V în scopul achiziŃionării bunurilor x şi y se face
conform relaŃiei:
V = xPx + yPy
unde Px , Py reprezintă preŃul lui x, respectiv y, iar xPx , yPy reprezintă suma de
bani cheltuită pentru achiziŃionarea bunului x, respectiv y. RelaŃia de mai sus poartă
numele de linia bugetului sau linia venitului disponibil şi desemnează ansamblul
combinaŃiilor dintre bunurile x şi y pentru care întreaga sumă cheltuită pentru procurarea
respectivelor bunuri este egală cu venitul. Putem reprezenta grafic linia bugetului, găsind
intersecŃiile cu axele de coordonate. Dacă venitul este alocat în totalitate pentru
achiziŃionarea bunului x (deci y=0), pe axa abscisei vom determina cantitatea maximă
V
consumată din x, x = , iar dacă venitul este alocat în totalitate pentru achiziŃionarea
Px
bunului y (deci x=0), pe axa ordonatei vom determina cantitatea maximă consumată din
V
y: y = .
Py
y
V
Py
V
x
Px
Folosind ecuaŃia bugetului, putem deduce care este cantitatea din y la care trebuie
P V
să se renunŃe pentru a se consuma mai mult din x: y = − x x + . Aceasta este ecuaŃia
Py Py
Px
unei drepte, a cărei pantă este − . Totodată din calcul obŃinem panta dreptei
Py
∆y V P P
= tgα = = (− x ) = − x .
∆x Py V Py
51
maximizarea utilităŃii programului de consum trebuie să dea consumatorului combinaŃia
de bunuri şi servicii care îi oferă satisfacŃia cea mai mare. Putem ilustra grafic soluŃia
problemei alegerii optime a consumatorului. Fie 3 curbe de indiferenŃă ce descriu
preferinŃele consumatorului pentru bunurile x şi y.
y
D
B
A
U3
U1 U2
Întrebări şi probleme:
52
SoluŃie:
Ultimul m² alocat fiecărui produs ar trebui să aibă acelaşi beneficiu marginal
(ex. ar trebui să adauge aceeaşi sumă la profitul magazinului). Presupunând că ultimul m²
alocat supei aduce 100 lei noi la profitul magazinului, în timp ce ultimul m² alocat
prăjiturilor adaugă 80 lei noi. Magazinul ar trebui să extindă spaŃiul pentru supă şi să
micşoreze spaŃiul pentru prăjituri. De exemplu, un m² adăugat spaŃiului pentru supă luat
din spaŃiul alocat prăjiturilor ar mării profitul magazinului cu 20 lei noi.
SoluŃie: Ultimul leu din fiecare proiect ar trebui să aibă acelaşi beneficiu
marginal. Dacă ultimul leu din proiectul A aduce 10% return în timp ce proiectul B aduce
25%, fonduri din proiectul A ar trebui conduse spre proiectul B.
5. Un administrator al unei afaceri are timp limitat. Fiecare oră adăugată oricărei
sarcini are un anumit beneficiu marginal pentru administrator. De obicei cu cât timp mai
mult este adăugat unei sarcini în mod particular, beneficiul ei marginal scade. Când va
avea administratorul cel mai bun mod de folosinŃă al timpului său? Vor avea cele mai
valoroase sarcini cel mai mult timp alocat lor?
SoluŃie: Cea mai bună folosinŃă a timpului va avea loc când beneficiul marginal
al ultimei ore alocată fiecărei sarcini este aceeaşi. Totuşi acest lucru nu implică alocarea
celui mai mult timp sarcinilor valoroase. De exemplu, presupunem că sarcina A are
beneficiul marginal pe prima oră de 1000lei, iar pe a doua oră 1leu şi nici un beneficiu
marginal după asta. Sarcina B are beneficiul marginal 3lei, 2lei şi 1lei pentru prima, a
doua şi respectiv a treia oră. Cu 5 ore, administratorul ar trebui sa aloce 2 ore sarcinii A si
3 ore sarcinii B. Deci chiar dacă sarcina A are un beneficiu total mai ridicat(1001lei) ar
trebui să i se aloce mai puŃin timp.
53
SoluŃie:
La preŃul de 25 de dolari Mary o să joace 2 jocuri .
O să fie dispusă să plătească 90 $ abonament pe lună
8. Alex consumă doar 2 bunuri carne şi cartofi în egală măsură. La acest nivel
curent de consum, utilitatea marginală a cartofului este 12 si a cărnii este 30. Carnea
costă 6 lei kilogramul, şi cartoful costă 3 lei. Face Alex tot ce este mai bine? Dacă nu,
cum poate face el să schimbe cheltuielile pentru a fi mai bine?
Dacă numerele din ultima linie nu sunt egale Alex nu acŃionează în cel mai bun
mod. El ar trebui sa cheltuiască mai mult pe carne şi mai puŃin pe cartof. În acest caz dacă
cheltuie un leu în plus pe carne şi un leu în minus pe cartof, el îşi creşte utilitatea cu 1
utilitate. El ar trebui să continue să facă astfel până când va obŃine egalitate .
11. Aprecierea utilităŃii unui bun, pentru un individ, se face după o funcŃie de forma:
U(X, Y) = 3X + 2Y.
La început, individul consumă 5 unităŃi din bunul X şi 5 unităŃi din bunul Y. Dacă
ulterior, consumul bunului X creşte la 7 unităŃi, câte unităŃi din Y va consuma individul
pentru a obŃine acelaşi grad de satisfacŃie?
54
d) în condiŃii date de loc şi de timp va fi apreciată identic de majoritatea
consumatorilor.
13. Dacă u1 este utilitatea primei unităŃi consumate dintr-un bun economic, iar
u2 utilitatea celei de-a doua unităŃi consumate în continuare:
a) u1 < u2;
b) u1 = u2;
c) u1 > u2;
d) u1 ≤ u2.
Napolitane consumate 0 1 2 3 4 5 6
Utilitatea totală 0 7 11 13 14 14 13
55
Bibliografie:
56
Cap. 5 FACTORII DE PRODUCłIE.
COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCłIE.
Obiective:
Rezumat:
Cuvinte cheie :
♦ Factor de producŃie
♦ Factori originari
♦ Munca
♦ Natura
♦ Capitalul
♦ Progres tehnic
♦ Resurse informaŃionale
♦ Abilitatea întreprinzătorului
♦ Productivitate medie şi marginală
♦ Substituirea factorilor de producŃie
♦ Divizibilitate
♦ Adaptabilitate
♦ Izocuante
♦ Izocosturi
♦ FuncŃii de producŃie
♦ Rata marginală de substituŃie
57
5.1. Caracterizarea generală a factorilor de producŃie
clasici şi a neofactorilor.
58
Astfel:
a) după conŃinutul, respectiv natura factorilor activităŃii economice se disting
factori umani, factori economici, factori tehnici, factori sociali;
b) după modul de acŃiune, deosebim factori direcŃi şi factori indirecŃi;
c) după sfera de cuprindere se grupează în factori comuni (prezenŃi în
orice fel de producŃie) şi factori specifici întâlniŃi numai în unele procese.
Indiferent de modul de clasificare a resurselor atrase în circuitul economic - în
manieră clasică sau în cea a teorie neofactorilor - important este ca analiza şi interpretarea
lor să fie dinamice prospective, urmărindu-se determinările cantitative şi deopotrivă
calitative.
5.1.1. Munca
În sistemul factorilor de producŃie, munca ocupă primul şi cel mai important loc,
prin intermediul ei realizându-se combinarea şi utilizarea eficientă a celorlalŃi factori de
producŃie. Munca a fost apreciată de Adam Smith ca: “sursă unica a avuŃiei naŃiunilor”
iar de J. M. Keynes ca “cea care produce totul”. Prin munca fizica si intelectuala pe care
o depune în toate sferele reproductiei sociale, el este creatorul tuturor bunurilor materiale
si serviciilor indiferent de natura si destinatia lor. În aceaşi lucrare “Avutia natiunilor”,
Adam Smith chiar în primele rânduri ale lucrarii sale arata: “Munca anuala a oricarei
natiuni constituie fondul care dintotdeauna o aprovizioneaza cu toate lucrurile necesare si
de înlesnire a traiului, pe care le consuma anual si care constau fie din produsul imediat al
acestei munci, fie din ceea ce se cumpara cu acest produs de la alte natiuni”.
Munca – factor de producŃie primar originar, comun tuturor genurilor de activităŃi
sociale – reprezintă activitatea conştientă, specific umană prin care oamenii utilizând
uneltele şi instrumentele adecvate îşi valorifică aptitudinile, cunoştinŃele şi experienŃa pe
care le posedă, în vederea producerii bunurilor în vederea satisfacerii trebuinŃelor lor
imediate şi de perspectivă. Raportată la scara timpului, munca apare ca un factor de
producŃie neregenerabil.
În cadrul sistemului factorilor de producŃie, factorul uman are o maximă
importanŃă deoarece omul este creatorul tuturor bunurilor materiale, precum şi al
celorlalŃi factori de producŃie în acelaşi timp el fiind şi beneficiarul rezultatelor
producŃiei. În acest context analiza forŃei de muncă se impune în a fi făcută în
complexitate atât sub aspect cantitativ cât şi structural şi calitativ, dar şi al rezultatelor
obŃinute prin utilizarea sa.
Aspectul cantitativ impune abordarea categoriei de resurse de forŃă de muncă ca
ansamblu a capacităŃilor umane de care dispune o Ńară la un moment dat şi care sunt
atrase sau pot fi atrase în prestarea unei activităŃi sociale utile.
Dinamica resurselor forŃelor de muncă, analizată prin prisma componentelor
acestora este influenŃată de o serie de factori dintre care enumerăm11: a) sporul natural al
populaŃiei, ca diferenŃă sau raport între natalitate şi mortalitate; b) sporul migratoriu al
populaŃiei, diferenŃă sau raport între imigranŃi şi emigranŃi; c) creşterea populaŃiei apte de
muncă şi îndeosebi, a populaŃiei ocupate în cadrul populaŃiei totale prin îmbunătăŃirea
11
Iancu A, Tratat de economie, vol I, Editura Economică, Bucureşti, 1993, p.175
59
stării sănătăŃii ei şi creşterea duratei medii de viaŃă; d) măsuri de natură tehnică socială,
juridică privind atragerea în activitate a tuturor persoanelor apte de muncă.
Calitatea resurselor de muncă se află în strânsă relaŃie de dependenŃă cu nivelul
său de cultură generală şi instruire profesională. Ambele aspecte, expresia unor eforturi
deosebite depuse de familie şi societate, au ca efect potenŃarea aptitudinilor fizice şi
intelectuale ale omului.
Calitatea resurselor de muncă se reflectă în nivelul pregătirii lor, în nivelul
calificării forŃei de muncă şi în preocuparea existentă pentru ridicarea calificării, pentru
perfecŃionare. Acest lucru este firesc deoarece aplicarea în practică a ultimilor realizări
ale ştiinŃei şi tehnicii presupun lucrători cu o temeinică pregătire profesională, cu un larg
orizont cultural, în stare să mânuiască şi să stăpânească instrumentele moderne ale
producŃiei. În aceste condiŃii calificarea se prezintă ca o condiŃie şi premisă esenŃială a
producŃiei moderne, factor esenŃial al sporirii eficienŃei muncii sociale.
Deci calitatea muncii analizată prioritar prin intermediul calificării, pune în
evidenŃă amplificarea resurselor de muncă de care dispune societatea, ea fiind condiŃie de
bază a creşterii productivităŃii muncii.
5.1.2. Natura
60
diminuează. Teza a fost folosită şi de Malthus pentru a demonstra creşterea mai rapidă a
populaŃiei în comparaŃie cu mijloacele de subzistenŃă.
Având în vedere rolul şi importanŃa sa, o însemnătate mare o prezintă problema
evaluării economice a terenului agricol, respectiv a stabilirea valorii economice a
pământului, deoarece ca orice bun şi pământul are utilitate şi preŃ. Evaluarea economica a
pământului trebuie să răspundă unor cerinŃe legate de: cunoaşterea contribuŃiei sale la
procesul creşterii economice; stabilirea unor limite şi normative ştiinŃifice privind
utilizarea raŃională şi eficientă a fiecărei suprafeŃe de teren.
În evaluarea economică a pământului, se folosesc mai multe metode. Astfel în
condiŃiile existenŃei rentei funciare, preŃul pământului este renta capitalizată adică o sumă
de bani care depusă la bancă aduce o dobândă anuală egală cu renta anuală însuşită de
către proprietarul funciar de la arendaşi pe baza contractului de arendare. După această
metodă formula de calcul este:
Pp =R/d
Unde Pp = preŃul pământului,
R = renta în unităŃi monetare
d = rata dobânzii
5.1.3. Capitalul
61
Capitalul fix reprezintă acea parte a capitalului tehnic care participă la mai multe
cicluri de producŃie, păstrându-şi forma materială, transferându-si valoarea în mod treptat
prin utilizare.
Uzura capitalului fix îmbracă formele: a) uzura fizică determinată de acŃiunea
factorilor naturali precum şi de procesul folosirii capitalului fix; b) uzura morală
determinată de acŃiunea progresului ştiinŃifico-tehnic Ńi tehnologic.
Structura capitalului fix cuprinde: a) construcŃii care formează condiŃiile generale
ale desfăşurării procesului de producŃie; b) echipamentele de producŃie care reprezintă
componenta principală activă a capitalului fix, determinând capacitatea de producŃie al
unei întreprinderi.
Capitalul circulant reprezintă acea parte a capitalului tehnic care este transformată
în procesul de producŃie schimbându-şi forma naturală, nu poate servi decât un singur
ciclu de producŃie, îşi transmite în întregime, dintr-o dată valoarea asupra noului produs.
Se prezintă sub formele(elementele): stocurile de materii prime şi materiale pentru
producŃie; combustibil; energie; producŃie neterminată ;producŃie finită şi semifabricatele
destinate vânzării; etc.
Capitalul circulant are un grad de mobilitate şi lichiditate mai mare decât capitalul
fix. În orice moment, întreprinderea dispune de capitalul necesar pentru desfăşurarea
activităŃii ei, care îmbracă trei forme: bani, bunuri-capital, marfă12.
Fluxul circular al capitalului cuprinde trei stadii:
12
Hicks J.R., Value and Capital, Claredon Press, Oxford, 1965, p.78
62
Stadiul 1 reprezintă procesul prin care capitalul bănesc e utilizat pentru procurare
de factori de producŃie: capital fix, capital circulant, muncă (plata salariilor),
transformându-se în capital productiv;
Stadiul 2 constă în utilizarea şi transformarea capitalului productiv, in combinaŃie
cu ceilalŃi factori de producŃie, în bunuri sau servicii destinate vânzării ca mărfuri pe
piaŃă;
Stadiul 3 îl constituie trecerea capitalului din forma marfă în forma bănească de la
care s-a pornit iniŃial însă cu un spor cantitativ reprezentând valoarea adăugată.
Trecerea succesivă a capitalului prin cele trei stadii şi forme funcŃionale
corespunzătoare poartă denumirea de flux circular al capitalului.
Fluxul circular al capitalului nu se întrerupe o dată cu efectuarea unui circuit.
Reluarea permanentă a acestei mişcări constituie rotaŃia capitalului.
Timpul de rotaŃie reprezintă timpul necesar parcurgerii unui circuit complet.
Numărul de rotaŃii efectuate de capital într-o perioadă dată (de obicei un an) constituie
viteza de rotaŃie a capitalului.
Accelerarea vitezei de rotaŃie este condiŃionată de promovarea de către
întreprindere a unor măsuri tehnico-organizatorice şi manageriale în toate stadiile fluxului
circular al capitalului. Cu cât viteza de rotaŃie are valori mai mari cu atât eficienŃa
capitalului creşte.
63
a) de element cognitiv ce amplifică potenŃialul şi eficienŃa celorlalŃi factori de
producŃie;
b) element de legătură între toate elementele sistemului economic influenŃate
de adâncirea diviziunii sociale a muncii;
c) element important de reglare a tuturor sistemelor, inclusiv la nivel micro-
economic.
Ca orice bun produs prin muncă, informaŃia devine un element al avuŃiei
naŃionale, dar cu unele proprietăŃi speciale:
nu se consumă şi nu se uzează prin folosire;
se acumulează şi se îmbogăŃeşte în timp, devenind din ce în ce mai eficientă;
după ce se amortizează sub aspect economic devine o resursă inepuizabilă;
nu e pierde decât dacă i se distruge suportul material;
deşi se uzează (moral) aceasta nu este totală, informaŃia operativă devenind
informaŃie statistico-istorică vitală, în continuare ea intrând în stocul informaŃional social
şi altele
Abilitatea întreprinzătorului reprezintă un neo-factor de producŃie propriu
sistemelor economice bazate pe concurenŃă şi libera iniŃiativă.
În general, prin întreprinzător este înŃeles acel tip de subiect al activităŃii
economice, care fie că iniŃiază o nouă afacere, fie că, în cadrul unei afaceri în desfăşurare,
iniŃiază un proces de schimbare radicală.
David Hyman defineşte spiritul întreprinzător drept “abilitatea de a crea produse
şi procese şi de a organiza crearea de produse şi servicii”
Ca factor de producŃie, abilitatea întreprinzătorului reprezintă un element decisiv
de progres, în măsura în care economia contemporană este bazată prin excelenŃă pe
inovare tehnologică şi pe dinamica schimbărilor calitative.
64
posibile, întreprinzatorul trebuie să aleagă pe cea care este cel mai convenabilă din punct
de vedere economic. Combinarea cea mai eficientă din punct de vedere economic va fi
direct influenŃată de preŃurile la care sunt achiziŃionaŃi de pe piaŃă factorii de producŃie,
iar în această situaŃie întreprinzatorul va alege aceea variantă care va asigura cel mai mic
cost de producŃie.
Combinarea factorilor de producŃie reprezintă operaŃiunea tehnico-economică
inerentă oricărei activităŃi de producŃie, care desemnează modul specific de unire a
factorilor de producŃie în vederea obŃinerii de noi bunuri şi servicii13.
Procesul de combinare al factorilor de producŃie este subordonat criteriilor de
raŃionalitate economică. Aceasta înseamnă obŃinerea unui anumit volum de rezultate cu
consumuri minime de factori sau altfel spus, obŃinerea unor rezultate maxime cu un
consum determinat de factori de producŃie.
Combinarea factorilor de producŃie mai are şi o determinare tehnică impusă de
diviziunea muncii, respectiv de natura şi dimensiunile activităŃii desfăşurate. Din punct
de vedere tehnic, combinarea factorilor de producŃie presupune unirea resurselor de
muncă de o anumită structură şi calificare cu elemente de capital tehnic adecvate
domeniului respectiv de activitate.
13
Nechita V., Economie Politică, Editura "Porto Franco, GalaŃi", 1995, p.46
14
Stănescu Ileana, Coralia Angelescu, Economie Politică, Editura Oscar Print,
Bucureşti 2002
65
este o însuşire comună, egală pentru toate bunurile sau toŃi factorii de producŃie; există
bunuri cu divizibilitate perfectă, corespunzător nevoilor reale (pâine,cărbune, apă, etc.),
după cum există bunuri cu divizibilitate dificilă sau chiar imposibilă (agregate complexe,
organisme biologice etc.).
Adaptabilitatea este proprietatea de asociere a unei unităŃi dintr-un factor de
producŃie divizibil cu una sau mai multe unităŃi divizate dintr-un alt factor de producŃie.
Divizibilitatea şi adaptabilitatea asigură şi complementaritatea factorilor de
producŃie, adică posibilitatea de asociere a unei cantităŃi date dintr-un factor cu o
cantitate fixă dintr-un alt factor de producŃie. Substituibilitatea şi complementaritatea
stau la baza combinării factorilor de producŃie, respectiv, la baza raporturilor cantitative,
calitative şi structurale dintre diferiŃii factori care participă la obŃinerea unui bun
economic.
Decizia de combinare şi substituire a factorilor de producŃie se întemeiază pe
criterii economice concretizate în parametrii de eficienŃă cum sunt: productivitatea
marginală a factorilor de producŃie, rata marginală de substituire a factorilor, coeficienŃii
de elasticitate a producŃiei în raport cu factorii.
( )
Productivitatea marginală a fiecărui factor de producŃie wx exprimă relaŃia
( )
dintre creşterea producŃiei (Q) şi creşterea unui factor ∆ x i până la limita tehnică
permisă de combinaŃia cu ceilalŃi factori al căror consum rămâne neschimbat. Deci,
productivitatea marginală măsoară sporul de producŃie obŃinut prin creşterea cu o unitate
a factorului respectiv, ceilalŃi rămânând constanŃi.
Rata marginală de substituire a factorilor RMSi/j reprezintă cantitatea
( )
suplimentară dintr-un anumit factor de producŃie ∆ x i necesară pentru a compensa
Dacă se notează:
15
PohoanŃă Ion, Doctrine economice universale, vol 1-2, Editura "Gh. Zane", Iaşi
1993-1995
66
∆X i
RMSi/j = -
∆X j
∆Q ∆Q
W' = ; de unde ∆ x = W'
xj
∆ xi j
xj
∆ xi ∆Q ∆Q w'xj
RMS/ = − =− / =−
i j
∆ xj W xi W xj w'xi
∆X i
Deci, rata marginală de substituire RMSi/j = - se află în raport invers
∆X j
proporŃional cu productivităŃile marginale ale factorilor de producŃie care se înlocuiesc
unul cu altul. Deoarece schimbul bunurilor ce se obŃine dintr-o activitate reprezintă
rezultatul influenŃei conjugate a mai multor factori este necesară măsurarea modificărilor
producŃiei în raport cu schimbările multiple şi nesincrone ale factorilor, interdependenŃă
cunoscută sub denumirea de elasticitate a producŃiei în raport cu factorii.
În funcŃie de productivitatea marginală a factorilor care se înlocuiesc reciproc,
rata marginală de substituire (RMS) are trei moduri de manifestare16:
situaŃia în care productivitatea marginală a factorului înlocuit este în creştere, şi
atunci cantitatea din factorul substituit necesară pentruu a compensa lipsa unei
unităŃi din factorul înlocuit este tot mai redusă
situaŃia în care productivitatea marginală a ambilor factori nu se modifică, adică
atunci când cantitatea din factorul substituit rămâne constatntă
situaŃia în care randamentul marginal al factorului substituit este în scădere, atunci
cantitatea necesară din factorul înlocuit pentru a compensa diminuarea
rezultatelor ca urmare a reducerii factorului substituit cu o unitate este tot mai
mare
16
Stănescu Ileana, Coralia Angelescu, Economie Politică, Editura Oscar Print,
Bucureşti 2002
67
∆Q
între creşterea relativă (procentuală) a producŃiei Q şi creşterea relativă (procentuală)
∆ xi
a factorului x i , deci arată cu cât poate spori producŃia ca urmare a influenŃei creşterii
cu un procent a unui factor.
17
Sloman Jh. , Econimics, Second Edition, Pretice Hall/-Harvester Wheatsheaf,
New York, 1995, p.79
68
Y D
ZONA 3
ZONA 1
ZONA 2
0 L
A' C'
Y
L
D'
L
Zona1 corespunde unei creşteri mai rapide a producŃiei pe fondul unui volum mai
redus al factorului variabil muncă
Zona 2 se suprapune cu creştere tot mai lentă a producŃiei totale şi cu un volum
mai ridicat al factorului variabil care însă are o contribuŃie tot mai slabă la creşterea
producŃiei
Zona 3 corespunde spaŃiului în care producŃia totală atinge nivelul maxim şi apoi
începe să scadă deoarece consumarea în contiuare a factorului variabil conduce la
saturare .Datorită acestor cauze, curba producŃiei totale este descrescătoare în această
zonă
Rezultanta analizei acestor zone ne conduce spre rezultanta conform căreia
agentul economic nu poate rămâne în zona 1 sau 3 ci el trebuie să se situeze în zona 2
pentru a corespunde decizilor raŃionale.
69
5.2.4 Isocuanta sau curba indiferenŃei producătorului
În exemplul anterior am considerat unul din factori fix, dar de cele mai multe ori
se folosesc doi sau mai mulŃi factori variabili, şi asta ar presupune o reprezentare grafică
prin curba indiferenŃei producătoruluisau isocuantă18. Isocoanta reprezintă diferite
combinaŃii şi raporturi între doi factori, muncă şi capital, care permit realizarea aceluiaşi
volum al producŃiei(Fig.5.2.). Curbele de indeferenŃă conferă informaŃii tehnice despre
modaliatatea cum pot fi combinaŃi factorul muncă şi factorul capital, şi cu ce cantitate din
aceşti factori pot fi obŃinute diferite niveluri ale producŃiei şi în acelaşi timp cum poate fi
realizată înlocuirea lor reciprocă.
k3 A
sensul mãririi productiei
,
k2
B
C
k1
L1 L2 L3 qo
18
"isos" - termen ce provine din limba greacă şi înseamnă egal, la fel
70
optimizarea unui proces din punct de vedere tehnic nu se identifică implicit cu
optimizarea lui din punct de vedere economic.
Pentru a reprezenta comportamentul raŃional al întreprinzătorului care presupune
identificarea proceselor eficiente, vom considera în exemplul următor, o firmă care îşi
poate modifica volumul de muncă şi capitalul care îl foloseşte. Notăm preŃurile unitare
ale acestor factori de producŃie cu PL pentru factorul muncă, PK pentru factorul capital şi
nivelul de producŃie care doreşte să-l producă cu QO. ProducŃia QO se poate obŃine printr-
o infinitate de combinaŃii a factorilor muncă şi capital. Dar firma trebuie să aleagă acea
combinaŃie de factori productivi care să îi permită minimizarea costului de producŃie
total:
CT = PL. L+ PK. K cu restricŃia Q(L,K) = Qo
Vom transforma această ecuaŃie în aşa fel încât să-l exprimăm pe K în funcŃie de
L, cum este şi cazul pentru izocoante:
CT − PL xL
K=
=> PK
CT PL
K= − L.
PK PK
Observăm că avem o ecuaŃie de forma k = ax+b adică a unei drepte (pe care o
numim dreapta izocost) a cărei pantă este -PL / PK .
Dreapta de izocost este reprezentată (Fig. 5.3.) de ansamblul combinaŃiilor de
capital şi de muncă posibile pentru un cost total dat şi pentru un preŃ dat al factorilor de
producŃie folosiŃi în proces. Ea este uşor de trasat, asemănător dreptei bugetare căutând
cele două puncte extreme, cantitatea maximă de muncă pe care o putem cumpăra cu un
cost dat (CT) şi care este egală cu CT/PL şi apoi cantitatea maximă a capitalului ce se
poate cumpăra în limita unui cost dat, care este egală cu CT/ PK .
71
K
pa
nt
CT2 a
dr
PK ep
te
i
P
CT1 P L
K
PK
CT0
PK
CT2
CT1
CT0
72
Capital (K)
pa
nt
a
dr
ep
te
i Qo
P
L
P
K
0 Munca (L)
Starea optimă se asigură atunci când izocoanta este tangentă la dreapta de izocost,
adică matematic panta izocostului să fie egală cu panta tangentei la izocoantă, deci
raportul dintre productivitatea marginală a factorilor ce se combină între preŃul muncii
(PL) şi cel al capitalului (PK) este egal cu raportul dintre preŃul lor de procurare, adică rata
marginală de substituire este egală cu raportul preŃurilor factorilor:
Wmg L = Wmg K
PL PK
73
Întrebări şi probleme:
2. Factorul muncă implică două aspecte: unul de ordin cantitativ şi altul de ordin
calitativ. MenŃionaŃi latura cantitativă:
a) durata muncii;
b) nivelul de pregătire profesională;
c) volumul cunoştinŃelor generale;
d) aptitudinile fizice.
5. Capitalul reprezintă:
a) ansamblul bunurilor produse prin muncă;
b) ansamblul bunurilor produse prin muncă şi utilizate pentru obŃinerea altor
bunuri;
c) ansamblul bunurilor produse prin muncă şi utilizate pentru obŃinerea altor
bunuri şi servicii destinate vânzării;
d) ansamblul bunurilor utilizate pentru obŃinerea altor bunuri şi servicii destinate
vânzării.
7. Capitalul circulant:
a) se amortizează;
74
b) este profund transformat în cursul procesului de producŃie;
c) se înlocuieşte după mai mulŃi ani de utilizare;
d) are ca şi componentă, printre altele, combustibilul.
12. Care din următoarele aspecte delimitează capitalul fix de cel circulant:
a) numărul de cicluri de producŃie la care participă;
b) cadrul de desfăşurare a activităŃii de producŃie;
c) perioada după care se înlocuiesc;
d) modalitatea de transmitere a valorii sale asupra noului produs.
75
A (a,d) B (c,d) C (a,c,d) D (b,c,d)
16.Uzura morală:
a) reprezintă un proces firesc;
b) se poate datora şi acŃiunii destructive a agenŃilor naturali;
c) se produce concomitent pentru toate componentele capitalului fix;
d) poate apărea şi după încheierea duratei normate de funcŃionare a capitalului
fix.
17. InformaŃia:
a) nu contribuie la creşterea raŃionalităŃii economice;
b) este o componentă a activelor intangibile ale firmei;
c) acŃionează indirect, dar nu şi direct asupra proceselor de producŃie;
d) include inovaŃii, rapoarte de marketing, desene tehnice.
76
A (a,b,c,d) B (b,c) C (b,c,d) D (a,d)
77
A (a,b,c) B (a,b,d) C (a,c,d) D (b,c,d)
78
Temă de seminar:
Bibliografice :
79
Cap. 6 VENITURILE FACTORILOR DE PRODUCłIE
DOBÂNDA, PROFITUL ŞI RENTA
Obiective:
Rezumat:
Cuvinte cheie:
80
6.1 Dobânda
D
d= • 100
C
19
DicŃionarul complet al economiei de piaŃă, Soc. „InformaŃia” Bucureşti 1994, pg 131
20
Economie Politică, Editura Economică, Bucureşti 1995, pg 264
81
Dobânda compusa se aplica deseori in activitatea băncilor comerciale, a
instituŃiilor financiare, a caselor de economii.
Deoarece dobânda anuala cuvenită este capitalizată, dobânda totală pentru cei 10
ani se determină astfel :
S n = 1000(1 + 5 0 0 )10
S n = 1000 • 1,62889 = 1.628,89 lei
D = 1.628,89 − 1000 = 628,89 lei
Dobânda astfel cuvenită proprietarului capitalului avansat este venitul obtinut
pentru serviciul prestat în condiŃii normale. Dacă utiliyarea capitalului respectiv se
produce în condiŃii de risc, acesta este acoperit de plăŃi suplimentare care majorează suma
primită de proprietar.
Prin urmare, dobânda totală cuprinde compensaŃia pentru risc, plata unor servicii
şi dobânda netă. CompensaŃia pentru risc se pretinde de proprietar în eventualitatea
insolvabilităŃii voluntare sau involuntare a celor care au utilizat capitalul, precum şi a
reducerii valorii monedei naŃionale. Nivelul dobânzii se stabileşte, deci, în procent faŃă
de valoarea împrumutului primit şi poate fi influenŃat prin mijlocirea taxei de rescont a
băncii centrale (respectiv a B.N.R.) .
Pe lângă dobânda simplă sau compusă, literatura de specialitate cunoaşte şi
dobânda fixă sau variabilă, care se percepe periodic, în funcŃie de condiŃiile pieŃei.
În loc de concluzie se poate afirma că dobânda este un surplus plătit proprietarului
peste mărimea capitalului utilizat şi reprezintă o formă de venit care se poate exprima
numai printr-o economie de piaŃă şi numai în activităŃile care sunt eficiente, unde se
produce mai mult decât se cheltuieşte. Desigur, aceasta ar trebui să fie starea normală,
proprie oricărei economii de piaŃă modernă, altfel, dobânda îşi pierde din raŃiunea ei de a
fi.
82
Întreprinzătorul, atunci când îşi propune să împrumute un capital suplimentar,
trebuie să evalueze realist posibilităŃile de profitabilitate (dimensiunile profitului),
întrucât el va trebui să stimuleze corespunzător deŃinătorul de capital.
Astfel, contractul încheiat care include ca un element semnificativ nivelul
dobânzii, este de fapt un acord între cele două părŃi interesate, sau altfel spus un
compromis intre acestea. Angajându-se în a plăti o anumită dobândă, întreprinzătorul
admite o anumită diminuare a profitului său net.
Prin urmare:
Profitul total = Dobândă + Profit net
De exemplu:
20 = 5+15
20 = 8+12
20 = 11+9
20 = 10+10 ş.a.m.d.
83
fiecare întreprinzător şi-a luat toate măsurile necesare de evitare şi acoperire a acestui
risc.
Aceste cerinŃe, în general acceptate conduc la separarea elementelor de structură
a dobânzii în:
a) dobânda pură care este costul utilizării capitalului;
b) sumele plătite pentru recuperarea riscului nerambursării, respectiv pentru
acoperirea pagubelor suferite pe această cale.
O asemenea considerare a riscului şi a soluŃiilor de acoperire motivează o politică
personală a proprietarilor de capital (inclusiv a celor care-l au în folosinŃă, adică băncile)
în domeniul dobânzilor, orientată după gradul de risc şi funcŃie de condiŃiile reale pe care
le are fiecare întreprinzător ce a solicitat un împrumut.
În acest sens, semnificativ este faptul că deponenŃii care asigură partea cea mai
însemnată a resurselor băncilor (de exemplu) sunt, în majoritatea Ńărilor, asigurate prin
instituŃii speciale cu privire la redobândirea integrală a sumelor depuse. Evident, plăŃile
pentru asigurarea depozitelor deponenŃilor constituie un cost pentru instituŃiile
specializate ( bănci ) , dar este totodată şi un element de cost al creditului.
Al patrulea factor, esenŃial în determinarea nivelului dobânzii îl constituie
raportul dintre oferta si cererea de capital.
Oferta de capital este condiŃionată, în primul rând de nivelul economisirii în Ńara
respectivă, de opŃiunile populaŃiei de a economisi, în funcŃie şi de condiŃiile existente.
Nivelul economisirii este stimulat bineînŃeles şi de nivelul dobânzii, dar oricare ar fi el,
există un nivel dat al economisirii. Determinat de preferinŃele oamenilor de a economisi
este şi nivelul individual al câştigurilor şi implicit, nivelul şi preferinŃele către consum.
De asemenea, stabilitatea economică şi politică are un rol important în încurajarea
constituirii capitalului. Fenomenele de instabilitate politică şi de dezechilibru economic
(exemplu inflaŃia), diminuează nivelul economisirii şi influenŃează negativ dimensiunile
resurselor de formarea a capitalului.
Cererea de capital este intercondiŃionată de trei poli importanŃi: guvernul, firmele
şi persoanele care solicită împrumut, deopotrivă influenŃaŃi de evoluŃia activităŃii
economice si tendinŃele de dezvoltare a investiŃiilor.
Aşa cum s-a precizat anterior, nivelul dobânzii astfel determinat este dobânda de
bază, la care se mai adaugă evident factorul de risc, care majorează acest nivel diferenŃiat
pe fiecare din solicitanŃii împrumutului.
Trebuie remarcat faptul că nivelul dobânzilor, în dimensiunile sale din fiecare
etapă, are o influenŃă majoră asupra economiei, afectând dezvoltarea şi expansiunea sa,
cheltuielile de consum si investiŃiile.
84
prin faptul că valoarea reală (la momentul de referinŃă) a ratelor de rambursare a
împrumutului nu ar acoperi integral capitalul împrumutat, evaluat în aceiaşi termeni.
În aceste situaŃii, proprietarii capitalurilor nu renunŃă a-şi valorifica
disponibilităŃile prin împrumuturi, dar vor căuta prin condiŃiile contractuale să-şi asigure
compensaŃiile corespunzătoare pentru pierderile suferite prin deprecierea monedei, prin
ridicarea nivelului dobânzii ş.a.m.d.
Deci, în condiŃiile procesului inflaŃionist se desprinde concluzia potrivit căreia
rata dobânzii implică două ipostaze:
a) dobânda nominală exprimată ca atare (prin rata curentă de piaŃă);
b) dobânda reală, exprimată ca diferenŃă între dobânda nominală şi gradul de
eroziune a capitalului, determinat de evoluŃia procesului inflaŃionist.
Se desprinde concluzia că dobânda reală este direct proporŃională cu dobânda
nominală, şi invers proporŃională cu gradul de depreciere al monedei.
Profitul reprezintă câştigul realizat sub formă bănească dintr-o acŃiune, operaŃie
sau exercitarea unei activităŃi. El se determină ca diferenŃă între ceea ce se încasează şi
ceea ce se plăteşte în activitatea economică sau ca diferenŃă între preŃul de vânzare şi
costul produsului ( serviciului ) provenit din activitatea respectivă.
Cuvântul „profit” este de origine latină şi provine de la verbul „proficere” care
înseamnă a progresa, a da rezultate, care în cele din urmă a căpătat semnificaŃia de a da
sau a aduce profit. Prin aceasta se explică faptul că profitul este considerat venit sau o
formă a venitului. De felul cum este folosit cuvântul profit, se poate desprinde faptul că
are şi multe înŃelesuri. După unii specialişti în domeniu, numeroasele sale accepŃiuni sunt
contradictorii, excluzându-se una pe cealaltă. În cele din urmă se ajunge la concluzia că
ele reflectă în fond trei modalităŃi majore21 de a concepe profitul.
Prima modalitate se opreşte la punctul de vedere oficial (legislativ, juridic) şi
statistic cal profitului, care decurge din semnificaŃia termenului latin original. Potrivit
acestuia, profitul mai este cunoscut si sub denumirea de beneficiu şi se determină, după
cum s-a mai spus, ca diferenŃă intre veniturile şi costurile firmei. Ca urmare, profitul
poate fi considerat un avantaj realizat sub formă bănească dintr-o acŃiune, operaŃie sau
activitate economică. Orice firmă care nu obŃine profit, nu poate progresa şi nu se poate
21
Economie Politică, Editura Economică Bucureşti 1995, pg 279
85
dezvolta. Lipsa profitului îi face pe subiecŃii economici să rămână cu activitatea
neschimbată „îngheŃată” la aceiaşi parametrii, iar în cele din urmă degradându-se.
În acest context, toate activităŃile lucrative într-o economie de piaŃă trebuie să aibă
ca scop obŃinerea de profit. Acesta reprezintă suma ce se impozitează. LegislaŃia în
domeniu, şi statisticile oficiale, publicate în diferite Ńări, reflectă (cu mici deosebiri)
această concepŃie. Tot aici se fac deosebiri între activităŃile firmelor, profitul fiind o
categorie generală , în afara căreia nu există nici o altă formă de venit. Este limpede, că
se face distincŃie între firme şi activităŃi economice care obŃin profit şi care nu-l pot
obŃine.
Problema cea mai importantă care se pune este determinarea corectă a mărimii
profitului, a legalităŃii lui şi nu de ce o firmă poate obŃine profit şi alta nu.
Potrivit metodologiilor oficiale, aşa cum rezultă din reglementările în vigoare în
fiecare Ńară, profitul reprezintă o sumă globală, care teoretic şi practic este formată din
două componente22:
• profitul legitim sau legal;
• profitul nelegitim sau nelegal.
86
Profitul se creează din munca lucrătorilor productivi, în ramurile de producŃie, iar
realizarea lui efectivă are loc în sfera circulaŃiei, când se realizează de fapt valoarea
mărfii. Prin urmare, profitul se realizează efectiv când sortimentele şi calitatea bunurilor
răspund cererii solvabile. Dacă bunurile nu corespund necesităŃilor consumatorilor, ele nu
se vând, iar profitul nu se formează.
Profitul îndeplineşte rolul de pârghie principală şi instrument de conducere a
subiecŃilor economici şi de stimulare materială a lucrătorilor în desfăşurarea unei
activităŃi eficiente. El este, aşa cum susŃin unii specialişti „motorul esenŃial al
societăŃii”.23
Mărimea şi dinamica profitului reflectă în mod sintetic calitatea întregii activităŃi
economice (de producŃie sau prestări servicii), reprezentând principalul indicator
calitativ. Profitul joacă rolul de indicator economic calitativ, după Jean Fourastie, dacă
acesta se formează „într-o oarecare atmosferă economică, în care costurile sunt corect
calculate, unde preŃurile rezultă dintr-o piaŃă liberă, unde preŃurile de vânzare se formează
fără a fi impuse de stat”.24
După unele teorii, profitul poate fi:
• profit brut care rezultă ca diferenŃă între cifra de afaceri şi remuneraŃia
aporturilor productive, altele decât cele ale întreprinzătorilor;
• profit minimal sau profit necesar care este egal cu suma remuneraŃiilor
minimale ale diferitelor aporturi productive ale întreprinzătorului şi acelea la care el
renunŃă (la aportul său);
• profit pur care este egal cu eventualele diferenŃe pozitive între profitul
brut şi profitul minimal.
23
Jean Fourastie`, “La realite economique” Paris, 1978, pg197
24
Jean Fourastie`, “La realite economique” Paris, 1978, pg184
25
Economie Politică, Editura Porto-Franco , GalaŃi, 1992 Pg151
87
viitorului. Există o strânsă legătură intre deciziile de investiŃii şi existenŃa surselor proprii.
Partea de profit care alimentează autofinanŃarea, pare a fi o condiŃie fundamentală a
dezvoltării firmelor în general.
c) FuncŃia ca instrument de stimulare economică. După efectuarea prelevărilor
privitoare asupra profitului brut, ca de exemplu, dobânzile privind capitalul, dobânzile
bancare ş.a, ceea ce rămâne se repartizează astfel:
♦ pentru autofinanŃarea firmei;
♦ pentru stimulente materiale;
♦ pentru nevoi socio-culturale;
d) FuncŃia ca mijloc de control al eficacităŃii firmei şi a muncii membrilor acesteia.
Personalul firmelor are dreptul la o parte din profitul obŃinut, fiind incitat deci în
reducerea costurilor de producŃie.
e) FuncŃia de indicator sintetic al activităŃii economice. Gradul de rentabilitate al unei
firme se calculează cu ajutorul ratei profitului, care este raportul dintre profitul obŃinut de
o firmă într-o perioadă dată şi costul de producŃie:
P
Rp = ⋅100
Cp
Prin urmare, rata profitului reflectă măsura în care unitatea economică reuşeşte să
valorifice toŃi factorii care concură la obŃinerea profitului, în special mărimea volumului
producŃiei, reducerea costului de producŃie, îmbunătăŃirea calităŃii produselor, accelerarea
vitezei de rotaŃie a capitalului.
Aşa după cum s-a mai spus, profitul este una din categoriile economice cele mai
controversate din ştiinŃa economică. Pentru aceasta, trebuie subliniat că literatura de
specialitate cunoaşte o diversitate a teoriilor privitoare la profit.
Astfel, Adam Smith consideră că profitul este un scăzământ din produsul muncii
muncitorului, un produs al muncii neplătite. El numeşte profit ceea ce este produs net. A
arătat în mod just că salariul şi profitul sunt categorii economice generate de legi diferite,
că mărimea profirului nu depinde de cantitatea de muncă cheltuită de capitalist, ci de
mărimea capitalului acestuia.
David Ricardo a înlăturat inconsecvenŃele lui Adam Smith în explicarea originii
profitului şi a afirmat în mod clar ideea că izvorul acesteia îl constituie o parte din munca
muncitorului, care este însuşită de capitalist.
Pentru D. Ricardo este absolut natural ca o parte din valoarea creată de muncitori
să fie însuşită de capitalişti sub formă de profit. El a respins părerea lui Smith despre
venituri ca sursă a valorii potrivit căruia în capitalism salariul si profitul pot creşte
simultan. Ricardo a arătat ca nu e posibilă creşterea unuia decât pe seama celuilalt.
J.B. Say a respins explicaŃia dată de A. Smith şi D. Ricardo profitului ca fiind un
scăzământ din munca muncitorului salariat26.
El a analizat profitul aşa cum se prezintă sub forma dobânzii şi a beneficiului
întreprinzătorului pe care le-a rupt de profit şi le-a explicat prin izvoare diferite. Dobânda
este considerată de către el ca un venit al capitalului, un rezultat al serviciilor săvârşite de
capital, iar beneficiul întreprinzătorului ca o plată a muncii, o recompensă pentru riscul şi
talentul acestuia.
26
Economie Politică, Editura Porto-Franco , GalaŃi, 1992 pg154
88
6.3. Renta
89
Renumitul profesor francez şi autorul formulei trinitare (conform căreia muncii îi
revine salariul, capitalului – profitul, pământului – renta), J. B. Say susŃinea: “renta este o
recompensă pentru serviciile aduse de pământ”.
Karl Marx a preluat teze ale concepŃiei clasice şi a explicat formarea rentei pe
baza valorii-muncă şi plusvalorii, considerând-o ca fiind surplusul de plusvaloare, peste
profitul mijlociu, creat de muncitorii agricoli şi însuşit de proprietarii funciari, pe baza
dreptului de proprietate asupra pământului.
Şcoala marginalistă, apărută la sfârşitul secolului al-XIX-lea, a acordat o atenŃie
specială problemelor rentei. A considerat că renta se formează pe baza randamentelor
neproporŃionale şi a productivităŃii factorilor de producŃie. În plus, această şcoală de
gândire extinde teoria rentei asupra tuturor domeniilor de activitate.
În Ńara noastră, preocupările teoretice în legătură cu renta datează din secolul
trecut (Ion Ionescu de la Brad, P.S.Aurelian), dar ele s-au intensificat, cu deosebire, în
perioada interbelică. Profesorul Virgil Madgearu realizează cea mai profundă analiză a
teoriei ricardiene asupra rentei şi explică modalităŃile de formare a ei în agricultura
românească (aprecia că renta diferenŃială îşi datorează existenŃa, legii fertilităŃii
descrescânde a solului).
În economia contemporană, majoritatea şcolilor şi curentelor de gândire susŃin
valabilitatea universală a rentei, caracterul ei de fenomen comun tuturor formelor de
activitate economică şi nu numai agriculturii.
Renta reprezintă venitul ce revine posesorului (proprietarului) oricărui factor de
producŃie, a cărui ofertă este rigidă sau foarte puŃin elastică; este venitul ce revine
proprietarului pentru transferarea dreptului de folosinŃă şi de uzufruct a unor factori de
producŃie cu însuşiri speciale către alte persoane.
Rigiditatea ofertei are cauze multiple: naturale, tehnologice, economice, sociale.
În sens restrâns, renta este venitul pentru dreptul de folosinŃă al unui factor care
are doar o singură utilizare posibilă. În sens larg, renta reprezintă încasarea pentru
cedarea folosirii oricărui factor de producŃie, a cărui ofertă este perfect inelastică în raport
cu preŃul. La baza formării rentei se află legea randamentelor neproporŃionale.
Renta economică constă din venitul realizat de către deŃinătorul unui factor, a
cărui ofertă totală este inelastică şi insensibilă la ridicarea preŃului de vânzare. Cu cât
oferta totală este mai rigidă cu atât renta economică este mai mare.
Mecanismul de formare a rentei are la bază legea randamentelor neproporŃionale,
iar realizarea ei presupune existenŃa simultană a următoarelor condiŃii: bunul să fie limitat
cantitativ, să nu poată fi substituit cu un alt bun, cel puŃin o anumită perioadă; oferta lui
să fie limitată în raport cu cererea. ConŃinutul legii randamentelor neproporŃionale constă
în aceea că, atunci când se combină unul sau mai mulŃi factori constanŃi cu un alt factor,
variabil, cantităŃile adiŃionale din acest ultim factor determină, într-o primă etapă, mărirea
producŃiei, apoi, producŃia suplimentară aferentă cantităŃii adiŃionale din factorul variabil
îşi încetineşte creşterea, pentru ca, în faza următoare, sporul producŃiei să fie tot mai
redus, iar, în final, chiar să scadă.
Dacă oferta este inelastică, factorii de producŃie pot determina obŃinerea
rentei economice şi, cu cât este mai mare inelasticitatea ofertei, cu atât va creşte partea
din recompensă ce va îmbrăca forma de rentă. Deci, cu cât oferta totală este mai rigidă cu
atât renta economică este mai mare.
90
6.3.2. Forme de rentă
91
Ch. Gide sublinia în acest sens cel puŃin trei caracteristici ale pământului care îl
disting de alte bogăŃii. Anume: a) pământul „răspunde nevoii celei mai esenŃiale a
neamului omenesc”, celei a alimentaŃiei; b) el are o durată, teoretic, perpetuă, „mai lungă
decât cea posibilă a umanităŃii”; c) se află într-o „cantitate” limitată. Limitată pentru
fiecare categorie de culturi, limitată pentru fiecare naŃiune, limitată pentru populaŃia
globului pământesc. Iată de ce, mai subliniază Ch. Gide, „urcarea progresivă şi nedefinită
a valorii pământului apare ca o fatalitate de neînlăturat.”
Renta funciară îşi are originea în raritatea terenurilor fertile, respectiv în
insuficienŃa ofertei de produse agricole de a satisface cererea în creştere. Oferta inelastică
(datorită limitării naturale a pământului) faŃă de cererea în creştere şi inegalitatea
randamentelor diferitelor parcele stau la baza formării rentei funciare şi a explicării
mărimii ei. PreŃul ridicat al produselor agricole (în comparaŃie cu cel ce ar rezulta din
confruntarea liberă a forŃelor pieŃei) asigură realizarea unui excedent de venit peste
profitul normal, venit ce revine proprietarului terenului sub forma rentei funciare.
Producerea unui produs net suplimentar şi transformarea lui în rentă funciară au
loc ca urmare a unor condiŃii specifice: monopolul proprietăŃii private asupra pământului,
mecanismul formării preŃurilor, deosebirile dintre compoziŃia organică a capitalului
investit în agricultură şi în industrie. Rolul, locul şi interacŃiunea acestor factori determină
diferite forme de rentă funciară: renta diferenŃială, absolută şi de monopol.
Renta diferenŃială este renta ce provine din diferenŃa de fertilitate a pământului, ca
şi din avantajele ce decurg din apropierea zonelor agricole faŃă de pieŃele de desfacere.
Renta absolută este renta însuşită de proprietarii funciari de pe toate terenurile,
indiferent de fertilitate şi poziŃie faŃă de piaŃă.
Renta de monopol se obŃine din preŃul de monopol al anumitor produse agricole
ce se cultivă în condiŃii de climă şi sol cu totul speciale şi care sunt nereproductibile.
Renta funciară constituie deci, un venit ce revine proprietarului în virtutea
dreptului pe care-l deŃine asupra factorului de producŃie rar (inelastic), venit încasat în
condiŃiile unei cereri mai mari decât oferta de produse agricole.
92
Mărimea şi evoluŃia preŃului pământului se află sub influenŃa mai multor factori
cu acŃiune directă sau indirectă:
Cererea şi oferta de terenuri agricole: limitarea naturală a pământului
conferă ofertei totale de terenuri un caracter inelastic, rigid, de indiferenŃă la variaŃia
preŃului. Drept rmare, preŃul pământului evoluează, în principal, în raport cu mişcarea
cererii agenŃilor dispuşi să facă investiŃii în terenuri. De exemplu, pe fondul ofertei totale
rigide, pentru unele categorii de terenuri şi utilităŃi agricole, pot exista fluctuaŃii ale
ofertei, după cum proprietarii sunt interesaŃi, sau nu, să-şi păstreze proprietatea asupra
terenurilor pe care le deŃin;
Cererea şi oferta de produse agricole: sporirea cererii pentru produsele
agricole stimulează cererea de pământ şi ridică preŃul acestuia, pentru că oferta de pământ
este inelastică.;
Mărimea şi evoluŃia rentei: cu cât renta plătită propietarului este mai mare,
cu atât preŃul pământului pretins de acesta, când decide să vândă, este mai ridicat. De
fapt, renta şi preŃul pământului se condiŃionează reciproc;
Posibilitatea folosirii alternative a pământului: suprafeŃele de teren sunt
susceptibile pentru diferite utilizări (agricultură, silvicultură, construcŃii, urbanism, căi de
comunicaŃii, turism etc.). FolosinŃa care asigură preŃul cel mai ridicat influenŃează preŃul
pământului ;
Rata dobânzii bancare: preŃul pământului se află în raport invers
proporŃional cu această rată. Depunerea la bancă a disponibilităŃilor băneşti este o
alternativă la cumpărarea de terenuri şi invers.
Ameliorarea poziŃiei terenurilor agricole, ca urmare a realizării de
infrastructuri care oferă posibilităŃi mai bune de exploatare a terenurilor, chiar dacă
proprietarul nu a avut nici o contribuŃie la executarea lor, influenŃează preŃul pământului.
Întrebări şi probleme:
93
Profitul suplimentar (supraprofitul) este considerat a fi:
a) parte din profitul normal;
b) profit rămas după plata impozitelor;
c) profit obŃinut ca urmare a cazurilor de concurenŃă imperfectă;
d) profitul care-l motivează pe întreprinzător să-şi desfăşoare activitatea într-un
anumit domeniu.
Profitul este venitul ce revine posesorului:
a) tuturor factorilor de producŃie;
b) de capital;
c) de pământ;
d) forŃei de muncă.
IdentificaŃi care dintre variante exprimă o funcŃie a profitului.
a) accelerează viteza de rotaŃie a banilor;
b) asigură motivarea deciziilor privind producŃia;
c) stimulează concurenŃa;
d) antrenează indivizi la acceptarea riscului.
94
Cum se modifică renta, în situaŃia în care cererea de terenuri agricole creşte?
a) scade;
b) creşte
c) nu se modifică.
Temă de seminar:
Studiu de caz:
1. ComentaŃi definiŃia dată de David Ricardo rentei funciare, ca plată făcută
proprietarului pentru „folosirea forŃelor originare şi indestructibile ale solului”.
Bibliografie:
95
Cap. 7 COSTURILE DE PRODUCłIE
Obiective:
Rezumat:
Cuvinte cheie:
♦ Costul de producŃie
♦ Cost economic şi cost contabil
♦ Cost de oportunitate
♦ Costuri globale: fixe, variabile, totale
♦ Costuri medii
♦ Cost marginal
♦ Costul mediu pe termen lung
Aşa cum am văzut în capitolul 5, producŃia unei firme este rezultatul combinării
factorilor de producŃie – muncă, natură, capital. Între intrările şi ieşirile unui proces de
producŃie există o relaŃie funcŃională – funcŃia de producŃie – care arată modul în care
depind rezultatele unei firme de factorii de producŃie folosiŃi şi de combinarea acestora.
Odată stabilită cantitatea de bunuri pe care o poate obŃine şi apoi vinde pe piaŃă la un
anumit preŃ, agentul economic va fi interesat de evaluarea monetară a consumurilor de
factori de producŃie, întrucât obiectivul său principal este maximizarea profitului. Aceasta
se poate realiza prin minimizarea cheltuielilor cu factorii de producŃie prin găsirea
combinaŃiei optime de inputuri ce permite acest lucru, pe de o parte şi prin găsirea
nivelului producŃiei care minimizează costul, pe de altă parte.
96
Punctul de plecare în realizarea acestui obiectiv îl constituie definirea costului. În
cea mai comună accepŃiune, costul de producŃie reprezintă cheltuielile băneşti făcute cu
achiziŃionarea factorilor de producŃie.
Dincolo de această definiŃie relativ simplă, literatura economică abordează diferite
aspecte ale conceptului de cost de producŃie.
În primul rând, se face distincŃia între costul contabil şi cel economic. Costul
contabil reprezintă ansamblul cheltuielilor măsurabile în bani pe care agentul economic
le suportă efectiv pentru plata materiilor prime, combustibilului, achiziŃionarea şi apoi
amortizarea capitalului fix, plata obligaŃiilor fiscale etc. Aşadar, costul contabil include
cheltuielile explicite pe care firma le face pentru achiziŃionarea de la alŃi agenŃi
economici a factorilor de producŃie necesari.
Pe lângă acestea, există consumuri aferente factorilor de producŃie proprii, care în
general nu au o expresie monetară şi din această cauză nu apar în costul contabil. Ele sunt
cuprinse în costul economic, un concept mai larg, care presupune includerea în costurile
unei firme şi a sumelor pe care aceasta le-ar fi plătit pentru achiziŃionarea unor factori pe
care îi are în proprietate. Costul economic este cel care ar trebui luat în considerare atunci
când este judecată rentabilitatea unui agent economic. De exemplu, o firmă mică al cărei
proprietar lucrează 8-10 ore pe zi, fără a-şi plăti un salariu înregistrează la sfârşitul anului
un profit de 30 de milioane lei. Dacă din acesta am scădea un salariu lunar de 2 milioane
de lei cu care ar fi trebuit plătit patronul (dacă ar fi angajat pe altcineva să efectueze
munca respectivă) firma nu ar fi înregistrat decât un profit de 6 milioane lei. Desigur,
exemplul este oarecum simplificator dar el ilustrează situaŃia în care profiturile unei firme
pot fi supra sau subevaluate din cauza utilizării concepŃiei contabile în locul celei
economice.
De asemenea, se foloseşte conceptul de cost relevant27. Deşi costul poate fi
definit în numeroase moduri, definiŃia corectă sau potrivită variază de la o situaŃie la alta.
Costul care trebuie folosit într-o situaŃie dată se defineşte ca fiind costul relevant. Acesta
reprezintă orice cost care influenŃează efectiv o situaŃie de luare a deciziilor sau trebuie
folosit într-un proces decizional. Pentru deciziile manageriale, abordarea istorică a
costurilor – ca sume cheltuite în trecut pentru un bun – poate fi nepotrivită. De obicei,
costurile curente şi viitoare sunt mai relevante decât cheltuielile istorice. De exemplu, să
considerăm o firmă de construcŃii care are 10 tone de fier beton cumpărate la preŃul de 6
milioane lei/tonă. PreŃul fierului beton s-a dublat. Dacă firma urmează să construiască o
clădire, la ce cost ar trebui să socotească fierul beton? La 6 mil. lei pe tonă (costul istoric)
sau la 12 mil. lei pe tonă (costul curent)? Răspunsul este: costul curent. Pentru a înlocui
materialul pe care îl foloseşte, firma va trebui să plătească 12 mil. lei/tonă sau îl poate
vinde la acelaşi preŃ dacă preferă să nu construiască clădirea în discuŃie. Deci, costul
relevant al fierului beton este de 12 milioane/tonă. Costul lui contabil rămâne de 6
milioane/tonă.
În prezent sunt tot mai numeroase firmele care înregistrează profit datorită
faptului că beneficiază de anumite externalităŃi: de exemplu, poluarea neinclusă în costuri
îi preocupă tot mai mult pe economişti. Se vorbeşte de costuri sociale şi psihice asociate
cu activitatea productivă a unei firme, costuri ce nu sunt în totalitate reflectate în
contabilitatea firmei. Costurile sociale sunt cele legate de poluare, zgomot, iar cele
27
James L. Pappas, Mark Hirrschey, Managerial Economics, 5Th Edition, The Dryden Press, 1987
97
psihice sunt cele legate de insatisfacŃia mentală pe care o pot resimŃi angajaŃii unei firme
ce lucrează în condiŃii de stres, monotonie etc.
Un alt concept, costul de oportunitate este chiar mai larg decât cel de cost
economic prezentat mai sus. El are ca punct de plecare necesitatea alegerii dintre mai
multe variante posibile cu care se confruntă orice agent economic în condiŃiile rarităŃii
resurselor. Alegerea unei variante implică renunŃarea la celelalte posibilităŃi; prin urmare,
costul de oportunitate este costul renunŃării. Acesta este analizat pe baza curbei
posibilităŃilor de producŃie. Utilizarea conceptului de cost de oportunitate presupune
compararea punctelor de pe frontiera posibilităŃilor de producŃie pentru a calcula efectele
economice ale unei decizii. Costul de oportunitate este dat de cea mai bună posibilitate de
utilizare a unei resurse.
Cu cât o piaŃă se apropie mai mult de concurenŃa perfectă, cu atât preŃul de
echilibru va fi mai aproape de costul de oportunitate. Conceptul este utilizat cu succes şi
în analiza alegerilor care se fac în afara pieŃelor obişnuite (de exemplu pentru calcularea
costului educaŃiei, timpului liber etc.).
Între agenŃii economici există diferenŃe semnificative în privinŃa costului realizării
aceloraşi produse, provenite în principal din modul de combinare a factorilor de
producŃie, dar şi din influenŃa altor factori ce pot fi clasificaŃi în28: a) factori generali:
condiŃiile naturale, localizarea firmei, natura producŃiei; b) factori tehnico –
organizatorici: volumul producŃiei (mărimea firmei), dotarea tehnică, organizarea
producŃiei; c) factori conjuncturali: ciclul economic, politica economică, monetară,
fiscală, mediul social – politic etc.
Costul = f (Q)
ProducŃia este, la rândul ei o funcŃie care ilustreză modul în care au fost folosiŃi
factorii de producŃie. Reamintim că funcŃia de producŃie reprezintă o relaŃie tehnico –
economică între intrările (input - urile) şi ieşirile (output - urile) unui proces de producŃie.
Ea ne arată cum variază Q ca urmare a modificării factorilor de producŃie utilizaŃi.
Pentru a putea analiza comportamentul producŃiei în raport cu factorii de
producŃie utilizaŃi, facem distincŃia între termen lung şi termen scurt. Termen lung este
cea mai scurtă perioadă de timp necesară pentru a modifica valoarea tuturor factorilor de
producŃie utilizaŃi într-un proces de producŃie. Termen scurt este cea mai lungă perioadă
de timp în care cel puŃin unul dintre factorii de producŃie utilizaŃi într-un proces productiv
nu poate fi schimbat.
Din moment ce funcŃia de producŃie arată relaŃia între fluxurile de intrare şi cele
de ieşire, odată cunoscute preŃurile input-urilor, pot fi calculate costurile29. Acestea
28
Erwin Hutira, Emil Dinga, “Teorie economică generală”, Editura Hyperion XXI, Bucureşti 1994, p.95
29
Reamintim că: funcŃia producŃiei totale: Q = f(Ff, Fv); producŃia medie: PM = Q/Fv; producŃia marginală
(produsul fizic marginal): reprezintă modificarea producŃiei generată de schimbarea cu o unitate a
98
depind de: a) forma funcŃiei de producŃie – determină forma funcŃiei costurilor; b)
preŃurile factorilor de producŃie – determină nivelul costurilor.
Pe termen scurt, toate costurile pot fi clasificate în fixe şi variabile. Costurile fixe
sunt cele care nu depind de volumul producŃiei, iar cele variabile sunt cele care se
modifică în funcŃie de evoluŃia producŃiei. Avem:
1. Costuri globale: reprezintă costurile implicate de realizarea unui volum de
producŃie dat. Ele se împart în:
a. Costuri fixe globale (CF): sunt acele costuri care pe termen scurt nu depind de
volumul producŃiei. În această categorie intră cheltuielile cu chiria, iluminatul general,
amortizarea utilajelor, salariile personalului administrativ, asigurări, etc. Costurile fixe
vor fi aceleaşi, indiferent dacă o firmă are o producŃie egală cu zero sau funcŃionează la
capacitate maximă. Tabelul 6.1. prezintă structura costurilor globale,medii şi marginale
într-o firmă (exemplu ipotetic); se observă că în coloana corespunzătoare costurilor fixe
este trecută aceeaşi valoare, indiferent de valoarea producŃiei.
b. Costuri variabile globale: sunt acele costuri care pe termen scurt depind de
volumul producŃiei. În această categorie intră: cheltuielile cu materii prime, materiale,
combustibil şi energie pentru fabricaŃie, salarii directe, etc. Orice modificare – creştere
sau scădere a producŃiei – determină modificarea în acelaşi sens a costurilor variabile. În
exemplul ales CV creşte de la 0 la 715000 mii lei. De reŃinut că întotdeauna, atunci când
Q = 0 avem CV = 0.
c. Costuri totale globale: reprezintă suma costurilor fixe şi variabile generate de
realizarea unui anumit volum al producŃiei. Termenul de total se referă la includerea în
această categorie atât a costurilor ce nu depind de volumul producŃiei (CF), cât şi a celor
care depind de volumul producŃiei (CV).
Termenul de global se referă la faptul că se iau în calcul costurile implicate de
realizarea întregului volum de producŃie.
CT = CF + CV
Se observă în tabelul 6.1. că creşterea lui CT este aceeaşi cu creşterea lui CV.
Matematic,
∆CT = CT1 – CT0 = (CF1 + CV1) – (CF0 + CV0)
CF1 = CF0 = CF, deci ∆CT = CV1 – CV0 = ∆CV
factorului de producŃie variabil - Pmg = ∆Q/∆Fv – funcŃie discretă; Pmg = ∂f(Ff, Fv)/ ∂Fv – funcŃie
continuă (vezi capitolul V), unde Ff – factor fix, Fv – factor variabil.
99
4 20000 115000 135000 5000 28750 33750 30000
5 20000 165000 185000 4000 33000 37000 50000
6 20000 235000 255000 3333,3 39166,7 42500 70000
7 20000 305000 325000 2857,1 43571,4 46571,5 70000
8 20000 435000 455000 2500 54375 56875 130000
9 20000 565000 585000 2222,2 62777,8 65000 130000
10 20000 715000 735000 2000 71500 73500 150000
Costuri fixe
materiale
CF
CFM =
Q
100
b. Costuri variabile medii (CVM) reprezintă costurile variabile pe unitatea de
producŃie. Din definiŃia costurilor variabile ştim că ele evoluează în acelaşi sens cu
producŃia. RelaŃia de dependenŃă poate avea însă diferite forme. Astfel, CV şi Q pot
evolua direct proporŃional (în cazul randamentelor constante) ceea ce înseamnă că o
anumită creştere a lui Q generează creşterea în aceeaşi măsură a lui CV – de exemplu,
dublarea producŃiei duce la dublarea cheltuielilor cu materii prime, materiale, etc. În
această situaŃie CVM rămâne constant. Un alt caz este cel al randamentelor
descrescătoare, în care creşterea lui Q într-o anumită măsură duce la creşterea
costului variabil într-o măsură mai mare: de exemplu, dublarea producŃiei implică o
creştere de 2,5 ori a costului variabil. CVM va avea în acest caz o tendinŃă
crescătoare. Ultima variantă posibilă este cea a randamentelor crescătoare, când
costurile variabile cresc mai încet decât producŃia sau altfel spus, o creştere a
factorilor variabili utilizaŃi determină o creştere mai mare a producŃiei: dublarea lui Q
implică o creştere de 1,5 ori a costurilor variabile. În acest caz, CVM va avea o
tendinŃă descrescătoare. Pentru funcŃia de producŃie de gradul trei (cazul tipic)
costurile variabile vor trece succesiv prin cele trei stadii amintite, în următoarea
ordine: randamente crescătoare, randamente constante şi randamente descrescătoare.
Este vorba de o creştere iniŃială a productivităŃii factorilor de producŃie utilizaŃi, după
care creşterea producŃiei este însoŃită de scăderea productivităŃii.
c. Costurile totale medii (CTM) reprezintă costul fiecărei unităŃi de producŃie
şi el se poate calcula fie ca raport între costul total şi producŃie, fie ca sumă a
costurilor fixe medii şi a costurilor variabile medii.
CT
CTM = = CFM + CVM
Q
3. Costurile marginale: reprezintă creşterea costului total generată de
creşterea producŃiei într-o unitate de timp. Acesta este unul dintre cele mai importante
concepte utilizate la nivel de firmă, fiind un instrument eficient în aprecierea oportunităŃii
creşterii producŃiei, prin comparaŃia cu costul mediu sau cu preŃul de vânzare. Astfel,
dacă o firmă produce 7 unităŃi cu 43571,4 lei pe bucată, iar producerea unei unităŃi
suplimentare o va costa 130000 lei, este foarte probabil că firma nu va fi interesată de
această creştere a producŃiei (tabelul 6.1). Dimpotrivă, dacă firma produce 3 unităŃi la un
cost mediu de 35000 lei şi o unitate suplimentară o costă 30000 lei, probabil că va opta
pentru creşterea producŃiei. Desigur, analiza poate continua cu luarea în considerare a
preŃului de vânzare, a cererii sau a altor parametri, ceea ce poate duce la schimbarea
opŃiunilor. Costul marginal este însă primul element luat în calcul în deciziile de
modificare a producŃiei.
Costul marginal poate fi abordat în două moduri:
∆CT ∆CV
Cmg = =
∆Q ∆Q
Costul marginal discret: reprezintă sporul de cost generat de creşterea cu o
unitate a producŃiei.
Costul marginal continuu: în cazul în care costul total este o funcŃie continuă de
producŃie, costul marginal va apărea ca derivata costului total în raport cu producŃia:
dCT dCV
Cmg = =
dQ dQ
101
7.2.2. Reprezentarea grafică a costurilor pe termen scurt
a. Costurile globale
Costul fix (CF) este o dreaptă paralelă cu Ox, care nu pleacă din origine ci dintr-
un punct oarecare de pe Oy, care va fi cu atât mai sus cu cât costurile fixe sunt mai mari
(Figura 6.2).
Costul variabil (CV): forma costului variabil depinde de forma funcŃiei de
producŃie, iar nivelul acestuia de preŃurile factorilor, deoarece costul variabil se
calculează ca produs între factorii de producŃie folosiŃi şi preŃul acestor factori. Prin
urmare, pentru diferite funcŃii de producŃie vom avea diferite forme ale costului variabil.
Un caz particular este cel în care CV creşte direct proporŃional cu producŃia,
reprezentarea grafică fiind o dreaptă. Cel mai apropiat de situaŃia reală este însă cazul în
care iniŃial CV creşte mai încet decât Q, trece printr-un punct de creştere minimă (punctul
de inflexiune, corespunzător celui mai mic ritm de creştere) şi urmează o creştere mai
rapidă decât producŃia (fig. 6.2.). Indiferent de forma costului variabil, punctul de plecare
al graficului său este originea, pentru că pentru Q = 0, CV = 0.
Costul total (CT) are aceeaşi formă cu CV, nivelul acestuia fiind mai mare cu
valoarea corespunzătoare costurilor fixe. Aşadar, punctul de plecare va fi acelaşi cu al lui
CF, fluctuaŃiile costului total reproducând variaŃiile curbei costului variabil.
b. Costurile medii
Costul fix mediu (CFM): graficul costului mediu este o hiperbolă echilateră.
Când Q tinde la 0, CFM = CF/0, tinde la infinit, iar când Q tinde la infinit, CFM=CF/∞,
tinde la 0. Se observă că, pe măsură ce cantitatea produsă creşte, CFM scade.
Costul variabil mediu (CVM): curba costului variabil mediu este în formă de U,
cu punctul de minim corespunzător punctului de inflexiune al curbei costului variabil;
atâta timp cât costul variabil creşte mai încet decât Q, CVM scade, iar atunci când CV
creşte mai repede decât Q, CVM creşte.
Costul total mediu (CTM): are aceeaşi formă cu CVM; costul total mediu are
minimul mai sus şi mai la dreapta decât costul variabil mediu.
Costul marginal (Cmg): în mod obişnuit, curba costului marginal este o curbă în
U, descrescătoare în zona randamentelor crescătoare, când costurile cresc mai încet decât
rezultatele, crescătoare în zona randamentelor descrescătoare. Punctul de minim
corespunde punctului de inflexiune al costului total, punct de schimbare a randamentelor,
şi este mai jos şi la stânga minimelor CVM şi CTM.
102
a)
a) Cost mediu şi
cost
103
c. Raportul cost marginal – costuri medii
Cost
mediu
CM3
Cost mediu pe termen scurt
(mărime mică)
Q1 Q2 ProducŃia pe o
perioadă de timp
Figura 6.3. Costurile medii pe termen scurt pentru diferite dimensiuni ale
întreprinderii
104
Întrucât pe termen lung toŃi factorii de producŃie sunt variabili, o firmă are
posibilitatea de a face orice modificare a tehnologiei şi factorilor de producŃie pentru a
realiza volumul dorit de bunuri şi servicii la cel mai mic cost posibil. Acesta este de altfel
şi obiectivul oricărei firme pe termen lung. Aşadar, pe termen lung nu există input-uri
fixe, ceea ce înseamnă că nu vom mai avea împărŃirea costurilor în fixe şi variabile.
Pentru analiza costului se mai ia în considerare doar curba costului mediu pe termen
lung (CMTL).
Să presupunem că o întreprindere trebuie să aleagă una dintre următoarele
mărimi: mică, medie şi mare. Costurile medii pe termen scurt pentru fiecare dintre aceste
mărimi sunt prezentate în fig.6.3.
Oricare ar fi mărimea firmei în prezent, pe termen lung ea se poate modifica astfel
încât să atingă oricare dintre aceste trei niveluri. Alegerea mărimii este condiŃionată de
estimarea capacităŃii de producŃie necesară pentru satisfacerea cererii. De exemplu, dacă
se anticipează o cerere de Q1 produse firma va alege dimensiunea mică, întrucât este
varianta cu cel mai mic cost mediu. Dacă se anticipează o cantitate cerută Q2, costul
mediu cel mai mic poate fi obŃinut de întreprindere la dimensiunea medie. Dacă se cere o
cantitate Q3, costul mediu va fi acelaşi şi pentru o întreprindere de dimensiune medie şi
pentru una mare. Firma va alege mărimea în funcŃie de trendul cererii consumatorului:
dacă tendinŃa este crescătoare, se va alege dimensiunea mare.
PorŃiunea ABCDEF din cele trei curbe pe termen scurt este curba costului mediu
pe termen lung şi arată costul mediu minim posibil pentru a produce o cantitate de
produse, când toŃi factorii de producŃie sunt variabili şi se poate alege orice mărime a
întreprinderii.
În mod normal, o firmă poate alege din mai multe variante atunci când optează
pentru o anumită mărime. Când numărul de posibilităŃi este infinit, curba CMTL
înfăşoară curbele costului mediu pe termen scurt, fiind tangentă la fiecare dintre acestea.
Se poate observa că nu toate curbele costului mediu pe termen scurt sunt tangente în
punctul de minim la curba costului mediu pe termen lung.
105
Curba CMTL reprezintă costul minim pentru producerea oricărei cantităŃi de
produse, când firma are timp pentru a optimiza mărimea întreprinderii şi combinarea
factorilor de producŃie. Mărimea optimă a firmei, când se realizează combinaŃia cost
minim – eficienŃă maximă este aceea tangentă la curba CMTL (fig.6.4.) Aşadar, firma va
CM
C
MTL
Faza 1 Faza 2 Faza 3
Randamente crescânde Randamente Randamente descrescânde
Economii de scară constante Dezeconomii de scară
M
M
CM2 M
M M
M
SME
ProducŃia Q
Figura 6.4. Curba CMTL
alege acea mărime care îi asigură situarea pe acea curbă a costului mediu pe termen scurt
care este tangentă la CMTL în punctul său minim.
30
Gilbert Abraham – Frois, “Economia politică”, Editura Humanitas, 1994, p.158-165
106
reducerea costurilor fixe medii, şi prin aceasta reducerea costurilor unitare totale, ceea ce
constituie pentru firmă un avantaj competitiv. Avantajele financiare ce generează
economii de scară sunt: reducerile de preŃuri, bonificaŃiile pentru comenzi importante –
care sunt mai uşor obŃinute de o întreprindere mare; reduceri la transport; condiŃii de
credit şi de finanŃare mai avantajoase.
Peste o anumită mărime a întreprinderii se vor înregistra dezeconomii de scară.
Acestea sunt în principal generate de comunicaŃiile greoaie şi structura administrativă
complicată, birocraŃie, etc. În practică ar trebui să întâlnim puŃine cazuri de creştere a
costului mediu ca urmare a supradimensionării, întrucât o firmă care se confruntă cu o
creştere semnificativă a cererii va opta mai degrabă pentru juxtapunerea unor unităŃi de
producŃie ce funcŃionează la nivelul optim, decât pentru mărirea exagerată a unităŃii
existente.
Întreprinderile pot fi mărite până în punctul în care se obŃin avantaje maxime în
privinŃa economiilor de scară. După ce acest punct a fost atins, economiile de scară mai
pot fi obŃinute prin punerea sub un management comun a unui număr de unităŃi de
producŃie. Se recurge la integrarea verticală, integrarea orizontală şi diversificarea
producŃiei.
Integrarea verticală apare prin unirea sub un management comun a mai multe
firme ce realizează operaŃii succesive ale aceluiaşi proces de producŃie: de exemplu, o
firmă producătoare de automobile care achiziŃionează sau fuzionează cu alte firme
producătoare de subansamble, o moară care se uneşte cu ferme producătoare de grâu şi cu
fabrici producătoare de pâine şi produse de panificaŃie. Integrarea orizontală apare prin
unirea unui număr de firme ce realizează acelaşi tip de produse – un lanŃ de hoteluri de
exemplu. De asemenea, se poate recurge la diversificare, respectiv realizarea unui număr
de produse diferite dar legate oarecum între ele prin tehnologia de fabricaŃie, materiile
prime folosite sau segmentul de cumpărători căruia li se adresează. Acestă soluŃie este
adoptată de numeroase companii multinaŃionale, producătoare de exemplu, în acelaşi
timp, de detergenŃi şi alte produse de curăŃat, produse cosmetice, parfumuri etc., sau
produse electrocasnice, computere, aparatură audio – video.
În aceste cazuri, economiile de scară provin din reducerea costurilor cu
managementul de vârf, utilizarea aceluiaşi canal de distribuŃie pentru mai multe produse,
utilizarea aceleiaşi tehnologii pentru a realiza mai multe bunuri. De asemenea, campaniile
de promovare globale permit obŃinerea unor rezultate mai bune pentru o unitate monetară
cheltuită. O firmă mare îşi permite să angajeze specialişti în cercetare, producŃie, design,
ceea ce generează avantaje în lansarea pe piaŃă de noi produse. Capacitatea de a obŃine
împrumuturi şi de a creşte capitalul propriu este semnificativ mai mare. Toate aceste
procese duc la obŃinerea de economii de scară organizaŃionale.
Aşa cum precizam mai sus, mărirea dimensiunii întreprinderii nu este întotdeauna
cea mai bună cale de urmat pentru creşterea eficienŃei şi obŃinerea economiilor de scară.
După un anumit punct se vor face simŃite dezeeconomiile de scară, care determină
creşterea costurilor pe unitatea de produs. Nu există soluŃii general – valabile pentru
dimensionarea unei firme. Fiecare agent economic va căuta să aleagă dimensiunea optimă
a întreprinderii sale, cea care îi minimizează costul mediu, atunci când are suficient timp
pentru a face acest lucru.
Costul mediu minim este în acelaşi timp o problemă de dimensionare a
întreprinderii şi de alegere a celei mai bune combinaŃii de factori de producŃie.
107
Întrebări şi probleme:
2. Limita inferioară până la care poate coborî preŃul de vânzare al unui bun economic,
fără să inducă pierderi este:
a) costul fix mediu;
b) costul de producŃie;
c) costul variabil mediu;
d) costul marginal.
4. Care din următoarele categorii de costuri vor suferi o creştere ca urmare a creşterii
producŃiei cu o unitate:
a) costurile variabile;
b) costurile fixe;
c) atât costurile fixe, cât şi costul total;
d) atât costul total, cât şi costurile variabile.
108
b. costul total < costul fix;
c. costul fix în perioada curentă = costul fix în perioada de bază;
d. costul total = costul fix.
109
b) eforturile suplimentare realizate în scopul sporirii cu o persoană a numărului
de salariaŃi;
c) gradul de economisire a resurselor folosite;
d) capacitatea de a face faŃă cocurenŃei pe piaŃă.
Studiu de caz:
Teme de seminar:
Bibliografie:
110
Cap. 8 TIPURI DE PIEłE ŞI MECANISMUL DE FORMARE
A PREłULUI
Obiective:
Rezumat:
111
ConcurenŃa este considerată ca un proces important prin care firmele sunt silite să
devină eficiente şi să ofere o gamă largă de produse şi servicii la preŃuri şi tarife cât mai
reduse (mici). Aceasta are consecinŃe imediate asupra creşterii bunăstării consumatorului,
firmele angajându-se într-un proces continuu de inovare şi sprijinind totodată schimbările
şi progresul tehnic. Totodată, concurenŃa este o confruntare deschisă, în cadrul căreia
vânzătorii şi cumpărătorii au ca scop îmbunătăŃirea situaŃiei lor pe piaŃă, folosindu-se de
strategii şi acŃiuni adecvate în vederea tatonării şi testării forŃelor pieŃei. Pentru aceasta,
concurenŃa poate să îndeplinească condiŃiile unui garant al tuturor subiecŃilor participanŃi
la viaŃa economică.
Principalele instrumente31 ale luptei concurenŃiale sunt atât de natură
economică, cât şi de natură extraeconomică. Căile economice prin care se poate lupta
firma producătoare sunt: ridicarea calităŃii bunurilor, reducerea preŃurilor de vânzare şi a
costurilor sub cele ale concurenŃilor, acordarea diverselor facilităŃi clienŃilor.
Instrumentele de natură extraeconomică cuprind: furnizarea de informaŃii generale
pentru toŃi clienŃii, sponsorizarea unor acŃiuni sociale de interes local sau naŃional,
presiuni morale speculându-se de unii subiecŃi economici în confruntarea cu concurenŃii
lor, în situaŃiile critice (războaie, crize) şi eludând chiar legile statului.
Ca urmare a instrumentelor de luptă folosite, concurenŃa cunoaşte două laturi
importante: una loială şi alta neloială.
ConcurenŃa loială se înfăptuieşte atunci când vânzătorii se folosesc de unele din
instrumentele de luptă nediscriminatorii în condiŃiile accesului liber pe piaŃă şi cunoscând
toate mijloacele de reglementare a relaŃiilor vânzător-cumpărător.
Practica a demonstrat că în afaceri se pot întâlni şi situaŃii când o firmă sau grupe
de firme se angajează pentru a restrânge concurenŃa interfirme în vederea menŃinerii sau
întăririi poziŃiei lor relative pe piaŃă şi a profiturilor, fără a furniza neapărat mărfuri şi
servicii cu costuri mai mici sau de calitate superioară. În aceste condiŃii, apare cealaltă
latură a concurenŃei, şi anume, concurenŃa neloială, incorectă sau nelegală cum îi mai
spun unii specialişti.
EsenŃa concurenŃei constă în cele din urmă în încercări din partea firmelor de a
câştiga un avantaj asupra rivalilor. Totuşi, limitele acceptabile ale practicilor de afaceri
pot fi depăşite dacă firmele pun la cale limitarea artificială a concurenŃei nu bazat pe
avantaje ci pe exploatarea poziŃiei lor pe piaŃă, dezavantajând concurenŃii, clienŃii sau
furnizorii, ceea ce poate duce la practicarea unor preŃuri înalte, reducerea producŃiei,
micşorarea sortimentului, pierderea eficienŃei economice şi alocarea greşită a resurselor
(sau combinaŃii de astfel de procedee). Datorită apariŃiei acestor practici de afaceri de
natură extraeconomică, calificate drept anticoncurenŃiale, în Ńările cu economie de piaŃă,
legiuitorul a adoptat reglementări speciale care încriminează asemenea acte, dar şi acestea
pot fi diferite de la Ńară la Ńară.
Prin funcŃiile ei generale, concurenŃa îndeplineşte un rol foarte important în
economia de piaŃă. Ea poate fi apreciată ca o lege economică ce stimulează progresul
tehnic, inovarea, progresul economic în general, contribuie la reducerea preŃurilor de
vânzare, nefiind de accord cu scumpirea produselor. Deci, mecanismul concurenŃial are
virtuŃi incontestabile şi care diferă de la o perioadă la alta, de la o Ńară la alta, de la o piaŃă
la alta. Prin urmare, se conturează mai multe tipuri de concurenŃă ca o rezultantă a
factorilor şi condiŃiilor existente pe piaŃă şi anume:
31
Economie Politică, Editura Economică, 1995, p. 178.
112
− numărul şi puterea economică a firmelor participante la tranzacŃii;
− gradul de diferenŃiere a bunului care satisface o anumită nevoie
umană;
− facilităŃile acordate sau restricŃiile ridicate în calea celor care
intenŃionează să intre într-o ramură pe o anumită piaŃă;
− gradul de transparenŃă a pieŃei;
− raportul dintre cererea şi oferta de bunuri;
− complexitatea şi funcŃionaliatea reŃelei pieŃelor într-o Ńară sau alta;
− conjunctura politică internă şi internaŃională.
Analiza modului în care pieŃele funcŃionează depinde de faptul dacă sunt multe
sau puŃine firme şi dacă produsele sunt identice sau diferenŃiate. Astfel, există patru
modele principale ale pieŃei:
ConcurenŃa perfectă: mulŃi vânzători de produse standardizate.
ConcurenŃă monopolistică: mulŃi vânzători de produse diferenŃiate.
113
Oligopolul: câŃiva vânzători de produse standardizate sau
diferenŃiate.
Monopolul: un singur vânzător al unui produs pentru care nu există
substitute.
Vânzători Produs
MulŃi PuŃini Identic DiferenŃiat
ConcurenŃă perfectă X X
ConcurenŃă monopolistică X X
Oligopol X X X
Monopol 1 X
Ne putem întreba, aşa cum se întreba Cournot în 1838, dacă o competiŃie între trei
comercianŃi este mai bună decât între doi, sau de ce cei doi (sau trei) nu se unesc într-un
monopol. Dar nu putem decât să ne eschivăm de la un răspuns exact. Pentru a se ocoli
astfel de întrebări, economiştii au adus în discuŃie un grad extrem de concurenŃă –
concurenŃa perfectă.
Există câteva cerinŃe pentru o concurenŃă perfectă.
În primul rând, cea mai importantă condiŃie este ca firma cea mai mare să deŃină o
parte nesemnificativă din vânzările industriei, ceea ce este echivalent cu existenŃa unui
număr mare de firme în industria respectivă – atomicitate perfectă. Nu există nici o
specificaŃie anume cât trebuie să fie cota de piaŃă a unei firme în condiŃiile unei
concurenŃe perfecte, însă, firma cea mai mare poate fi cu atât mai mare cu cât cererea
industriei este mai elastică şi cu cât sunt mai permisive condiŃiile de intrare în industrie
pentru noile firme.
Ca un corolar inevitabil al primei condiŃii, se poate spune că firmele acŃionează
independent. Numărul mare de firme sugerează, de asemenea, că o concurenŃă perfectă
este şi impersonală. În termeni economici, averea oricăreia dintre firme este
independentă de ceea ce li se întâmplă celorlalte. Prin urmare, esenŃa concurenŃei perfecte
nu este rivalitatea puternică, ci mai degrabă, dispersia totală a puterii de a influenŃa
comportamentul pieŃei.
În al doilea rând, toŃi participanŃii din cadrul pieŃei sunt perfect informaŃi.
Această condiŃie apare ca fiind opusă celei precedente. Ipoteza că toate firmele
acŃionează independent serveşte la a le Ńine separat şi astfel în număr mare, pe când
ipoteza informaŃiei perfecte este necesară pentru a Ńine toate părŃile împreună în aceeaşi
piaŃă.
Toate aceste condiŃii sunt suficiente pentru a asigura existenŃa unui preŃ unic într-
o piaŃă cu concurenŃă perfectă, iar acest preŃ poate fi afectat doar nesemnificativ de
acŃiunile oricăruia dintre vânzători sau cumpărători. Astfel, concurenŃa perfectă poate fi
definită în forma echivalentă: curba cererii oricărui vânzător este infinit elastică.
În al treilea rând, la aceste condiŃii de bază putem adăuga şi divizibilitatea
bunurilor. Dacă bunurile nu sunt divizibile şi se pot tranzacŃiona cantităŃi întregi, atunci
114
există posibilitatea ca discontinuităŃi minore să se dezvolte şi să acorde putere de piaŃă
unor firme.32
Toate condiŃiile prezentate mai sus aparŃin unei singure pieŃe şi vorbim despre o
concurenŃă de piaŃă. Atâta timp cât ne interesează doar prezenŃa sau absenŃa puterii de
monopol este suficient să analizăm o singură piaŃă. Este posibil totuşi să extindem
condiŃiile concurenŃei, astfel încât să asigure o alocare optimă a resurselor, specificând
natura mişcării resurselor între pieŃe şi industrii. Conceptul lărgit este denumit
concurenŃă industrială33.
Prin urmare, trebuie adăugate alte două condiŃii.
Astfel, în al patrulea rând, resursele sunt mobile între diversele lor utilizări34.
Totuşi, o serie de bariere au fost ridicate în faŃa mobilităŃii resurselor, cum ar fi: patentele,
licenŃele, franchizele, etc. Ele sunt practic incompatibile cu concurenŃa.
În al cincilea rând, trebuie lărgit conceptul de informaŃie completă pentru a
include şi informaŃiile pe care proprietarii resurselor trebuie să le aibă în legătură
cu randamentele lor în utilizări alternative. Altfel spus, ignoranŃa este o barieră în
mişcarea profitabilă a resurselor.
32
Edgeworth, F. Y., Mathematical Psychics, 1881, London School Reprints of Scarce Works in
Economics, 1932.
33
Stigler, G., The Organization of Industry, Richard D. Irwin, 1969, p.7.
34
Pentru ca o resursă să fie utilizată eficient ea trebuie să fie egal productivă în toate utilizările ei (dacă
productivitatea ei marginală este mai mică într-o utilizare decât în alta, efectul nu a fost maximizat).
115
8.2.3. Teoria preŃurilor competitive
35
Stigler, G., The Organization of Industry, Richard D. Irwin, 1969, p. 9.
36
ObservaŃiile empirice demonstrează că dimensiunile de operare ale unei fabrici se pot modifica într-un
timp mai scurt comparativ cu timpul necesar construirii unei fabrici noi sau uzării uneia existente.
37
Marshall, A., Principles of Economics, 8th Edition, New York, Macmillan Co., 1922.
116
Pe termen scurt38 singura metodă pentru a varia nivelul producŃiei (a rezultatelor)
este de a utiliza o capacitate de producŃie dată mai mult sau mai puŃin intensiv. Factorii
variabili de producŃie (munca, materiile prime, materialele, etc) sunt singurele resurse cu
utilizări alternative efective într-o astfel de perioadă şi, prin urmare, doar recompensele
pentru serviciile lor intră în compunerea costului marginal.
Pe termen lung39 toate resursele sunt variabile cantitativ şi astfel recompensele
solicitate pentru serviciile lor participă la determinarea costului marginal.
Aparatul de studiu marshallian permite simplificări utile în teoria preŃurilor, dar
numai dacă ipoteza subînŃeleasă este îndeplinită: ajustările pe termen lung ale unei firme
au o magnitudine neglijabilă pe termen scurt, şi prin urmare nu trebuie luate în
considerare, iar ajustările pe termen scurt nu afectează semnificativ costurile pe termen
lung. Dacă aceste condiŃii nu sunt îndeplinite40, analiza pe termen scurt va necesita o
cercetare explicită a repercusiunilor pe termen lung a deciziilor de pe termen scurt.
Deşi lipsa unei coordonări comportamentale a indivizilor într-o piaŃă competitivă
a determinat mulŃi cercetători să avanseze ideea imposibilităŃii unui echilibru stabil,
analiza economică modernă face din echilibru partea centrală a teoriei preŃurilor şi
alocării resurselor. PrezenŃa ordinii şi continuităŃii în pieŃe, compuse din mulŃi
cumpărători şi vânzători ce acŃionează independent, a fost stabilită atât teoretic cât şi
empiric.
Principalul obstacol în a accepta echilibrul competitiv este credinŃa că, în mod
necesar, indivizii ce acŃionează independent fie vor subestima, fie vor supraestima
modificările preŃurilor, producŃiei, etc. De exemplu, dacă o creştere a cererii presupune o
mărire a capacităŃii industriei cu 10%, cum se va realiza cu precizie acest obiectiv atunci
când numeroase firme îşi modifică independent dimensiunile unităŃilor de producŃie?
În fapt problema este falsă, întrucât nu se poate aprecia exact creşterea cererii
viitoare. În acest caz, răspunsul este acela că există suficientă informaŃie disponibilă care
poate orienta deciziile firmelor independente. Pe de o parte, există informaŃie curentă
legată de deciziile de investiŃie ale diverselor firme, dezvoltarea produselor şi a producŃiei
– informaŃie ce se poate obŃine de la proprii distribuitori, clienŃi, furnizori, publicaŃii de
specialitate, etc. -, iar, pe de altă parte, există comportamentul trecut al industriei (de
exemplu, în situaŃia în care creşteri anterioare ale producŃiei au fost realizate parŃial prin
intrarea unor noi firme în industrie, acest factor este de luat în considerare în prezent în
procesul decizional).
38
Termen scurt înseamnă perioada de timp în care nu se poate modifica apreciabil numărul unităŃilor fizice
de producŃie.
39
Termen lung înseamnă perioada de timp în care întreprinzătorul poate lua orice decizie, inclusiv aceea de
a părăsi o industrie şi de a penetra o industrie nouă.
40
De exemplu, disponibilizarea personalului pe termen scurt poate determina creşterea salariilor pe termen
lung.
117
E. Wicksell41. În condiŃiile concurenŃei perfecte mâna invizibilă a pieŃei operează
nestingherită.
Se poate sintetiza că modelul concurenŃei perfecte sau atomiste are următoarele
caracteristici:
atomicitate: un număr mare de vânzători şi cumpărători, fiecare fiind
‘mic’ comparativ cu piaŃa, astfel încât nici unul nu poate influenŃa preŃul pieŃei.
omogenitate: fiecare firmă de pe piaŃa respectivă realizează un produs
omogen (identic). Din această cauză, nici o firmă nu poate stabili un preŃ mai
mare decât firmele concurente, deoarece diferenŃa de preŃ este sigurul motiv
pentru care un cumpărător cumpără de la o firmă sau alta.
fluiditate: toate resursele sunt complet mobile. Sunt bariere minime de
intrare şi ieşire a firmelor de pe piaŃă. Practic intrarea şi ieşirea de pe piaŃă sunt
instantanee şi fără costuri.
transparenŃă: vânzătorii şi cumpărătorii au o informaŃie perfectă asupra
pieŃei, astfel încât deciziile se iau în condiŃii de certitudine.
Evident, aceste condiŃii sunt atât de exigente încât nici o piaŃă reală nu le poate
îndeplini. Doar câteva pieŃe (de exemplu, cele pentru materii prime sau pentru anumite
titluri financiare) se apropie de primele trei condiŃii, fără a o îndeplini însă pe ultima –
transparenŃă. Totuşi, studiul pieŃei cu concurenŃă perfectă are valoare, deoarece obŃinem
informaŃii despre modul în care funcŃionează pieŃele care au un număr mare de firme cu
dimensiuni relative mici şi care vând produse identice.
Luate împreună, caracteristicile concurenŃei perfecte relevă că nici o firmă nu
poate influenŃa preŃul produsului. Fiecare firmă vinde un produs identic cu al celorlalte
(deci, produse perfect substituibile), în condiŃiile în care există informaŃie perfectă
(consumatorii cunosc calitatea şi preŃul produselor fiecărei firme).
Deoarece nu există costuri de tranzacŃie (cum ar fi costul deplasării la locul
vânzării), cumpărătorii vor achiziŃiona doar produsele care sunt la cel mai mic preŃ.
Astfel, într-o piaŃă cu concurenŃă perfectă toate firmele practică acelaşi preŃ
pentru produs, şi acest preŃ este determinat de interacŃiunea dintre toŃi cumpărătorii şi toŃi
vânzătorii de pe piaŃă. Deci, firma care acŃionează într-o piaŃă cu concurenŃă perfectă
preia preŃul stabilit pe piaŃă (engl. “price taker”). Prin urmare, curba cererii pentru o
astfel de firmă se apropie de elasticitatea perfectă. Firma nu poate să vândă nimic dacă
stabileşte un preŃ peste cel al pieŃei, deoarece cumpărătorii se vor orienta spre celelalte
firme. Dacă firma vinde la un preŃ mai mic decât cel stabilit de piaŃă, atunci cantitatea
cerută pentru produsul ei tinde spre infinit. Firma nu are însă nici un motiv să vândă sub
preŃul pieŃei, deoarece fiecare firmă poate să-şi vândă întreaga producŃie la preŃul pieŃei,
fără să aibă nici o influenŃă asupra preŃului. PreŃul pieŃei este în afara controlului firmei.
În Figura 1 sunt prezentate curbele cererii pentru o firmă şi pentru întreaga piaŃă
(industrie).
În partea stângă este prezentată piaŃa, unde preŃul de echilibru, P e , este determinat
de intersecŃia dintre curba cererii şi curba ofertei. Din punctul de vedere al firmei, aceasta
poate să vândă cât vrea la preŃul P e . De aceea, curba cererii pentru o firmă ce acŃionează
41
Emile James, Histoire de la penssee economique au XXe siecle, Presses Univeritaires de France, Paris
1955
118
pe o piaŃă cu concurenŃă perfectă este o dreaptă orizontală, deci este perfect elastică,
PreŃ
(mii lei) PiaŃa PreŃ
(mii lei) Firma
Ofertă
Pe=50 Cf =Pe
Cerere
1000 Cantitate 10
(milioane tone) Cantitate
(mii tone)
deoarece variaŃii ale nivelului producŃiei firmei nu au un efect sesizabil asupra preŃului. O
curbă a cererii perfect elastică nu înseamnă, în fapt, că firma poate vinde o cantitate
infinită la preŃul pieŃei. Mai degrabă, înseamnă că variaŃiile în nivelul producŃiei pe care
le poate realiza o firmă nu afectează preŃul, întrucât efectul lor în producŃia totală a
industriei este neglijabil.
Această caracteristică face ca decizia unei firme în stabilirea preŃului să fie
simplă: vinde la preŃul la care vând toate firmele din industria respectivă.
Tot ce mai rămâne de determinat este cât trebuie produs pentru a maximiza
profitul. O firmă într-o piaŃă cu concurenŃă perfectă ajustează doar cantitatea produsă, ca
răspuns la modificările preŃului care a fost determinat pe piaŃă.
Pentru a maximiza profitul pe termen scurt, managerul unei firme trebuie să
considere ca fiind date input-urile fixe şi să determine cât să producă Ńinând cont de
input-urile variabile pe care le are sub control.
În condiŃiile concurenŃei perfecte, cererea pe care o înregistrează o firmă (C f )
este o linie orizontală la nivelul preŃului pieŃei, P e .
C f = Pe
Deoarece orice unitate suplimentară din produs poate fi vândută la acelaşi preŃ,
venitul marginal este o constantă ( P e ), iar relaŃia dintre venitul total (VT) şi cantitate (Q)
este de tip linear, panta dreptei fiind chiar venitul marginal (Vm). Matematic, venitul
marginal este derivata funcŃiei venitului.
VT = P e x Q
119
dVT
Vm = = Pe
dQ
Vm = P e = C f
Profitul (π) este diferenŃa dintre venitul total şi costul total (CT).
π = VT – CT
Geometric, profitul este distanŃa pe verticală dintre linia venitului total şi curba
costului total (Figura 2).
Panta venitului=Vm
Profitul
Panta costului=Cm
maxim
Q*
Cantitate
Profitul este maxim acolo unde distanŃa este cea mai mare, adică acolo unde panta
curbei costului este egală cu panta dreptei venitului. Panta curbei costului este derivata
funcŃiei costului, adică este costul marginal (Cm), iar panta dreptei venitului este venitul
marginal (Vm). Deci, profitul este maxim acolo unde Cm = Vm, adică: Cm = P e
În concluzie, pentru a maximiza profitul, o firmă care acŃionează într-o piaŃă cu
concurenŃă perfectă trebuie să producă acel nivel al producŃiei (Q * ) la care costul
marginal este egal cu preŃul pieŃei.
În unele situaŃii, pierderile pe termen scurt sunt inevitabile. De aceea, este
necesar să precizăm că procedeele de minimizare a pierderilor pe termen scurt sunt
similare cu cele de maximizare a profiturilor. Dacă pierderile se menŃin pe termen lung,
cea mai bună opŃiune pentru firmă este ieşirea de pe piaŃa respectivă.
În concluzie, pentru a maximiza profiturile sau a minimiza pierderile, o firmă într-
o piaŃă cu concurenŃă perfectă trebuie să producă în zona în care costul marginal este în
120
creştere, acolo unde P e = Cm, dacă P e este mai mare sau egal cu CVM. În fapt, pentru
situaŃia de egalitate (P e = CVM), firma nici nu câştigă, nici nu pierde, deci profitul
economic este zero. În situaŃia în care P e este mai mic decât CVM, firma trebuie să
înceteze să mai producă.
121
Figura 3 Intrarea şi ieşirea de pe o piaŃă cu concurenŃă perfectă
PiaŃa
O2
PreŃ PreŃ
Ieşire Firma
Intrare
O1
Cf =P2
Ieşire
P0
Cf =P0
Intrare
P1 Cf =P1
Cerere
Cantitate Cantitate
În concluzie, echilibrul pe termen lung într-o industrie competitivă apare când firmele
obŃin profit economic zero (Figura 4). PreŃul pieŃei care corespunde situaŃiei de echilibru
pe termen lung, P e , se numeşte preŃ-prag (engl. “breakeven price”) şi este preŃul la care
toate costurile, inclusiv costul de oportunitate al capitalului, sunt acoperite, iar firma este
dispusă să rămână în industrie (firma nu este stimulată să părăsească industria şi nici alte
firme nu sunt stimulate să pătrundă în industrie).
Toate aceste elemente ne ajută să sintetizăm cele patru condiŃii ale echilibrului pe
termen lung într-o piaŃă cu concurenŃă perfectă, şi anume:
Punct de
echilibru pe
termen lung
CTM
Cf
=P =V
Q*
Cantitate
122
unui capital dat. Aceasta este echivalent cu egalitatea dintre costul marginal
pe termen scurt şi preŃul pieŃei. PreŃul pieŃei reflectă valoarea pentru societate
a unei unităŃi suplimentare de produs. Această evaluare se bazează pe
preferinŃele tuturor consumatorilor de pe piaŃă. Costul marginal reflectă costul
pentru societate pentru a produce o unitate suplimentară de produs. Aceste
cheltuieli reprezintă resursele ce trebuie disponibilizate dintr-un alt sector al
economiei pentru a putea produce mai mult în industria în discuŃie.
Firmele existente nu trebuie să înregistreze pierderi. Dacă au
pierderi, ele încetează să mai producă şi astfel dimensiunea industriei se
reduce în timp.
Firmele existente nu trebuie să obŃină profituri. Dacă obŃin
profituri, noi firme vor penetra industria şi dimensiunea acesteia va creşte în
timp (este vorba de profituri economice).
Firmele existente nu trebuie să fie capabile să-şi sporească
profiturile prin modificarea capacităŃilor de producŃie. Aceasta implică faptul
că firmele se află în punctul de minim de pe curba costului mediu pe termen
lung42 (Figura 5).
Dacă într-o economie ar exista numai pieŃe perfect competitive, atunci în această
economie ar exista multe firme şi mulŃi consumatori. Firmele ar prelua preŃul pieŃei şi ar
răspunde semnalelor primite de pe piaŃă. Nici o firmă sau consumator nu ar avea vreo
putere pe piaŃă şi vor avea o atitudine pasivă de ajustare a cantităŃilor la nevoile pieŃei.
SituaŃiile de surplus sau penurie de produse pe piaŃă ar fi reglate prin reacŃiile pieŃei şi nu
prin politici publice. Nu ar fi necesare agenŃii de reglementare sau birocraŃie pentru a lua
decizii. Dacă nu ar exista guvernanŃi pentru a lua astfel de decizii, nici mita nu ar fi
necesară pentru a le influenŃa deciziile.
Într-o lume a concurenŃei perfecte, nici firmele private, nici oficialităŃile nu pot
dobândi putere economică. Mecanismul pieŃei, ca o mână invizibilă, determină alocarea
resurselor între utilizări competitive.
42
Nivelul producŃiei pentru care costul mediu pe termen lung este minim este cunoscut sub numele de
scara eficientă minimă de operare a firmei (engl. “minimum efficient scale”).
123
Figura 5. O firmă într-o industrie pe termen lung
Lei
Punct de
echilibru pe Cm
termen lung CTMTS
CTMTL
P*
Cf = Pe = Vm
Q
Cantitate
Politicile economice şi sociale ar fi mult mai simple într-o economie cu
concurenŃă perfectă. Deşi sistemul preŃurilor adesea alocă resursele în mod similar
concurenŃei perfecte, şi deşi anumite pieŃe chiar se apropie de acest model, în lumea reală
numeroase grupuri (marile firme, sindicatele, guvernul) deŃin putere în diverse pieŃe.
Modelul concurenŃei perfecte şi raŃionamentele ce se pot baza pe acesta sunt
extrem de folositoare. Este un model simplu ce poate fi utilizat ca primă abordare de
justificare sau previziune a efectelor unui eveniment produs în lumea reală. Sunt sute de
exemple din lumea reală ce pot fi pătrunse cu ajutorul modelului concurenŃei perfecte.
Mai există alte două motive pentru care acest model este important:
• Oferă o înŃelegere a modului în care mâna invizibilă orientează
interesul individual către interesul social.
• Oferă un standard după care se judecă sistemele economice.
124
Caracteristicile pieŃei cu concurenŃă monopolistică sunt:
Intrarea pe o astfel de piaŃă tinde să fie uşoară, deşi este mai dificilă decât pe o
piaŃă cu concurenŃă perfectă. Intrarea este mai costisitoare având în vedere
necesitatea diferenŃierii produselor şi a creării loialităŃii faŃă de marcă.
Pe lângă concurenŃa bazată pe preŃ (o firmă într-o astfel de piaŃă are o curbă a
cererii descrescătoare, care Ńine seama de legea cererii), o altă caracteristică a
pieŃei cu concurenŃă monopolistică este şi prezenŃa unei concurenŃe ce nu se
bazează pe preŃ. În afară de preŃ, rivalitatea se bazează şi pe performanŃele
produselor, calitatea lor, serviciile oferite alături de produse, condiŃiile de vânzare,
promovarea.
Deci, această structură de piaŃă este similară concurenŃei perfecte prin aceea că
există multe firme, iar intrarea şi ieşirea de pe piaŃă sunt libere. Totuşi, diferă de
concurenŃa perfectă într-un aspect foarte important: în timp ce firmele în condiŃiile
concurenŃei perfecte vând produse omogene şi preiau preŃul pieŃei, firmele în condiŃiile
concurenŃei monopolistice oferă produse diferenŃiate şi deŃin o anumită putere în
stabilirea preŃului.
DiferenŃierea produselor determină şi este în acelaşi timp accentuată de publicitate
şi mărci de produs şi oferă fiecărei firme o anumită putere de monopol asupra produsului
43
De exemplu, dacă preŃul unui hamburger McDonald creşte, unii consumatori vor substitui acest
hamburger cu unul produs de o altă firmă, dar vor exista consumatori care vor continua să cumpere
hamburgeri McDonald, ei rămânând loiali acestei mărci.
125
propriu. Fiecare firmă poate creşte preŃul fără a pierde din clienŃi (chiar şi în situaŃia în
care firmele concurente nu modifică preŃul). Aceasta este partea monopolistică a teoriei.
Totuşi, puterea de monopol a fiecărei firme este sever restricŃionată, atât pe termen scurt
cât şi pe termen lung. RestricŃia pe termen scurt provine din existenŃa produselor similare
vândute de competiŃie (ceea ce este echivalent cu o curbă a cererii foarte elastică).
RestricŃia pe termen lung se leagă de intrarea liberă pe piaŃă. Aceste restricŃii conŃin
partea de concurenŃă a teoriei.
Pentru a influenŃa volumul vânzărilor, o firmă care operează într-o piaŃă cu
concurenŃă monopolistică poate opta pentru una sau toate dintre următoarele strategii:
a) poate schimba preŃul (ceea ce este echivalent cu o deplasare de-a
lungul curbei cererii);
b) poate încorpora în produs atribute distinctive: performanŃă, calitate,
servicii, etc., adică poate diferenŃia produsul în termeni reali (ceea ce este
echivalent cu o deplasare a curbei cererii);
c) poate aborda tactici de marketing şi promovare pentru a capta
atenŃia şi interesul consumatorului, deci poate realiza o diferenŃiere promoŃională
(de asemenea echivalent cu o deplasare a curbei cererii).
126
Figura 6 Maximizarea profitului în condiŃiile concurenŃei monopolistice
Lei
Cm
CTM
P*
CMT(Q*) Cerere
Cantitate
Aşa cum rezultă şi din Figura 6, în situaŃia în care curba cererii intersectează
curba costului total mediu (CTM), firma obŃine profituri economice (peste costul de
oportunitate al capitalului). Dacă firmele obŃin profituri pe termen scurt, noi firme vor
intra pe piaŃă pe termen lung (intrarea fiind liberă) pentru a beneficia de aceste profituri.
BineînŃeles, dacă firmele existente înregistrează pierderi (atunci când curba cererii este
sub curba costului total mediu, şi deci nu o intersectează), pe termen lung unele dintre ele
vor părăsi industria.
Pe măsură ce noi firme pătrund pe piaŃă, firmele existente vor pierde o parte din
cota de piaŃă, ceea ce din punct de vedere geometric se traduce printr-o deplasare a
dreptei cererii spre stânga; însă, atâta timp cât ea intersectează curba CTM, firmele
continuă să obŃină profituri, dar acestea vor fi tot mai mici. Intrările au loc până când
curba cererii este tangentă curbei CTM. În acest punct, profitul economic este zero şi nu
mai există nici un interes pentru alte firme să intre în industrie.
JudecăŃi similare se fac în situaŃii de pierderi, când unele firme părăsesc industria
determinând creşterea cererii pentru produsul unei firme (deplasarea spre dreapta a curbei
cererii) până în momentul în care profitul economic este zero.
127
Echilibrul pe termen lung într-o piaŃă cu concurenŃă monopolistică este
caracterizat în Figura 7. Fiecare firmă înregistrează profit economic zero, dar percepe un
P*
Cerere
Q*
Cantitate
preŃ mai mare decât costul marginal. PreŃul este egal cu un CTM mai mare decât CTM
minim, fapt ce determină un nivel al producŃiei mai mic decât cel cerut de societate şi
oferit în condiŃiile concurenŃei perfecte.
În esenŃă, consumatorii sunt dispuşi să plătească peste cost pentru fiecare unitate
de produs. De asemenea, deoarece preŃul depăşeşte punctul minim al curbei CTM, firma
nu beneficiază integral de avantajul economiilor de scară ( firma are exces de capacitate)
sau acesta este preŃul pe care societatea îl plăteşte pentru a avea o varietate a produselor.
În concurenŃa monopolistică mărfurile sunt produse la un punct în care costul total
este în scădere, în contrast cu concurenŃa perfectă unde se produce la costul minim.
Pe lângă variaŃia preŃurilor sau a caracteristicilor calitative ale produselor, firmele
pot, de asemenea, să varieze cheltuielile pentru promovare pentru a obŃine profituri mai
mari. ActivităŃile promoŃionale generează două tipuri de beneficii.
În primul rând, curba cererii grupului de produse poate fi deplasată spre dreapta.
Acest avantaj general determină practic un dezavantaj pentru alte grupuri de produse. Ca
rezultat, preŃul de piaŃă va fi mai mare (cel puŃin până la penetrarea pe piaŃă a altor
competitori). Acest efect general de creştere a cererii pe care îl are promovarea este o
sursă majoră pentru stimularea activităŃii promoŃionale atunci când piaŃa este mai
puternic concentrată, cum este cazul oligopolului sau monopolului. Cu cât numărul
firmelor dintr-o industrie este mai mare, cu atât mai difuz va fi efectul campaniei de
promovare a unei firme. În contrast, în situaŃia unui monopol sau a unui oligopol foarte
concentrat, firmele vor fi mult mai înclinate să iniŃieze o campanie de promovare, cu
128
speranŃa extinderii cererii pentru clasa generală de produse din care firma satisface o
parte însemnată.
În al doilea rând, cererea pentru produsul unei firme se deplasează spre dreapta, în
detrimentul altor firme ce oferă produse similare. Strategia de promovare este abordată
atâta timp cât există oportunitate pentru diferenŃierea produselor.
8.5. Monopolul
44
De exemplu, singura staŃie de benzină dintr-un oraş mic aflată la câteva zeci de km de cea mai apropiată
benzinărie este un monopol în oraşul respectiv. Dar, într-un oraş mare sunt, de obicei, multe staŃii de
benzină şi piaŃa nu mai este un monopol.
129
sociale, economice, politice. Acestea creează bariere de intrare ce opresc alte firme să
pătrundă pe piaŃă. Dintre principalele surse de putere precizăm câteva:
Patent sau copyright. DeŃinerea unui patent sau a unui copyright
împiedică alte firme să producă acelaşi produs. Este o barieră legală pentru un
număr de ani, timp în care firma poate avea statut de monopol. Pentru a
încuraja cercetarea, guvernele oferă patente inovaŃiilor tehnologice.
LicenŃă sau franchiză. Dacă o firmă obŃine o licenŃă sau o franchiză
pentru a fi unicul producător pentru o anumită arie, de exemplu, ea va avea o
poziŃie de monopol.
Controlul resurselor critice. O firmă ce controlează una sau mai
multe resurse necesare procesului de producŃie prezintă un avantaj natural ce o
pune în situaŃia de monopol.
Economiile de scară. Există situaŃii când cel mai mic cost unitar şi,
prin urmare, cel mai redus preŃ pentru consumatori se obŃine doar dacă o
singură firmă satisface cererea pieŃei pentru produsul respectiv. Dacă existenŃa
costurilor unitare substanŃial mai mari pentru firmele de dimensiuni mici sau
medii împiedică intrarea noilor firme, consumatorii sunt într-o situaŃie mai
bună dacă există o singură firmă producătoare de dimensiuni mari. Deşi din
punct de vedere tehnic poate fi posibil să existe două, trei sau mai multe firme,
este ineficient din punct de vedere economic să existe mai mult de una. Cât de
mare trebuie să fie o firmă pentru a fi capabilă să beneficieze integral de
economiile de scară? Răspunsul depinde de dimensiunile cererii pentru
industria respectivă într-o anumită Ńară şi de tipul de tehnologie folosit.
Economii de scop. Economiile de scop există atunci când costul total al
producerii a două produse în cadrul aceleiaşi firme este mai mic decât în
situaŃia în care aceste produse ar fi realizate în firme separate. Când există
economii de scop, realizarea unei producŃii eficiente presupune ca firma să
producă în acelaşi timp produse diferite. Economiile de scop încurajează
existenŃa unor firme “mari”, situaŃie în care există un acces mai uşor la pieŃele
de capital. Întrucât firmele mici obŃin mult mai greu fonduri, costul mai ridicat
al capitalului este o barieră de intrare. În cazuri extreme, economiile de scop
pot duce la crearea puterii de monopol.
Reglementări. Atunci când condiŃiile favorizează monopolul
natural, guvernul reglementează prin legi activitatea acestora, oferind drepturi
exclusive monopolului pentru o anumită regiune, dar impunându-i şi o
protecŃie a consumatorilor.
DiferenŃierea produsului. ExistenŃa unei puternice diferenŃieri a
produsului poate împiedica noi firme să pătrundă pe piaŃă, consumatorii
crezând în superioritatea produsului oferit de firma monopol, manifestându-se
o loialitate a consumatorului faŃă de marca respectivă. DiferenŃierea poate fi
rezultatul unor extinse campanii publicitare, al căror cost foarte ridicat poate
reprezenta o barieră pentru noile firme.
Capitaluri iniŃiale mari. În unele industrii, intrarea presupune
crearea capacităŃii de producŃie care poate fi extrem de costisitoare şi greu de
susŃinut financiar. De exemplu, nevoia de capitaluri foarte mari reprezintă o
130
barieră de intrare în industria aluminiului unde construirea unei capacităŃi
minime de producŃie se ridică la aproximativ 1,8 milioane $.
Avantajul primului venit. Adesea primul intrat pe piaŃă dobândeşte
avantaje greu de depăşit de alte firme: acces la resurse de calitate la preŃuri
preferenŃiale, poziŃionare aproape de consumatori în vadurile comerciale cele
mai atractive, etc.
Bariere la ieşire. O firmă este dispusă să intre pe o piaŃă numai
dacă are posibilitatea să şi iasă de pe piaŃă. ExistenŃa barierelor la ieşire
constituie în fapt bariere de intrare. De exemplu, imposibilitatea vânzării sau
convertirii capacităŃilor de producŃie pentru un alt proces tehnologic reprezintă
un motiv suficient pentru a evita penetrarea pieŃei respective.
131
Având în vedere care sunt sursele de putere pe piaŃă, ne punem întrebarea: cum
utilizează managerul monopolului puterea acestuia pentru a maximiza profitul?Curba
cererii pentru un monopol pur este aceeaşi cu a industriei, întrucât firma reprezintă
întreaga industrie. Deoarece monopolul se supune legii cererii (cantitatea cerută creşte pe
măsură ce preŃul scade), curba cererii este de tip linear, descrescătoare, elastică la niveluri
mari ale preŃului şi inelastică la niveluri mici. Venitul marginal (care este derivata curbei
venitului total) este, aşa cum s-a mai demonstrat pentru cazul unei cereri lineare
descrescătoare, o dreaptă situată sub dreapta cererii cu o pantă de două ori mai mare
Figura 8 Curbele cererii, venitului total şi venitului marginal în cazul
monopolului
Lei
Elastic
Elasticitate
unitară
P0
Inelastic
Cantitate
VT
VT maxim=P0 * Q0
Elastic Inelastic
Q0 Cantitate
132
(Figura 8). Întrucât firma este industria, monopolul stabileşte preŃul (engl. “price
maker”). El este capabil să influenŃeze termenii tranzacŃiei, dar are totuşi o putere
limitată, întrucât se supune legii cererii (curba cererii este descrescătoare). CondiŃia de
maximizare a profitului (π) este şi în acest caz venitul marginal egal cu costul marginal
(Cm = Vm)45. Aşa cum rezultă din Figura 9 profitul maxim este reprezentat de aria
haşurată. Monopolul trebuie să producă Q M (acolo unde Cm = Vm). Pentru a putea vinde
această cantitate el trebuie să solicite un preŃ P M (corespunzător curbei cererii).
Toată această analiză ne ajută să combatem anumite mituri în ceea ce priveşte
monopolul:
Figura 9 Maximizarea profitului în condiŃiile monopolului
Lei
Profit maxim Cm
CTM
PM
CMT(QM) Cerere
Vm
QM
Cantitate
• Monopolul nu poate stabili un preŃ foarte mare întrucât se supune
legii cererii. Monopolul nu poate hotărâ şi asupra preŃului şi asupra cantităŃii.
A stabili un preŃ peste P M înseamnă o diminuare a profitului. PreŃul optim al
monopolului este suficient de mare pentru a maximiza profitul şi suficient de
redus pentru a determina cumpărătorii să achiziŃioneze cantitatea care
maximizează profitul (Q M ).
• Curba cererii monopolului nu este inelastică. O curbă a cererii
descrescătoare este elastică în partea superioară şi inelastică în partea
inferioară. Curbele lineare sunt jumătate elastice, jumătate inelastice. Nivelul
producŃiei care maximizează profitul monopolului se va situa întotdeauna în
partea elastică (superioară) a curbei cererii. Deoarece Cm = Vm, iar Cm>0 şi
Vm>0. După cum se observă în Figura 8 Vm>0 în porŃiunea elastică
(superioară) a cererii.
45
π = VT – CT. O funcŃie are maxim acolo unde derivata de ordinul întâi este zero.
133
• Profiturile nu sunt exorbitante. Pe de o parte, există posibilitatea ca
cererea să fie insuficientă în condiŃiile preŃului stabilit de monopol. Pe de altă
parte, lipsa rivalilor reduce disponibilitatea de a lucra eficient şi de a menŃine
sub control costurile. IneficienŃa şi lipsa controlului pot eroda profitul.
134
mediu scade, firmele tind să reducă preŃul pentru a stimula cererea. În acest
caz, firmele mai puŃin eficiente vor părăsi treptat industria, până când o
singură firmă rămâne pe piaŃă. Astfel, forŃele concurenŃei contribuie la
dezvoltarea monopolului natural. Economiile de scară, argumentul economic
al monopolurilor naturale, ridică o serie de controverse între economişti în
domeniul teoriei preŃurilor. De asemenea, analizele empirice ale curbelor
costului firmelor din cadrul industriilor reglementate indică faptul că acest
argument nu oferă întotdeauna o explicaŃie adecvată pentru reglementare.
Argumentul duplicării facilităŃilor de producŃie/distribuŃie. Pentru
anumite sectoare de activitate este necesară existenŃa unei reŃele fizice de
distribuŃie, care să lege furnizorul de beneficiar. Este cazul, de exemplu, al
distribuŃiei de energie electrică, gaz sau serviciile telefonice prin cablu. Este
de nedorit în fapt o duplicare a reŃelei de distribuŃie (din motive economice,
întrucât este costisitoare) pentru a asigura existenŃa competiŃiei.
Argumentul discriminării preŃurilor. ExistenŃa în unele sectoare a
reŃelelor fizice de distribuŃie, face posibil ca monopolul să practice preŃuri
diferite pentru consumatori diferiŃi, chiar dacă produsul sau serviciul este
identic. Conectarea fizică între furnizor şi consumatori îi împiedică pe cei din
urmă să speculeze diferenŃa de preŃ (consumatorii care cumpără la un preŃ mai
mic nu pot vinde celor care cumpără la un preŃ mai mare). RaŃiunea pentru
reglementare în asemenea situaŃii are în vedere controlul preŃurilor pentru a
evitarea eventualelor abuzuri datorate unor astfel de practici discriminatorii. O
funcŃie a reglementării este de a urmări ca nici un consumator să nu fie într-o
situaŃie dezavantajoasă ca urmare a politicii de discriminare a preŃurilor.
7.6. Oligopolul
Oligopolul există atunci când piaŃa este dominată de un număr redus de firme
mari ce realizează produse omogene sau diferenŃiate. Fiind câteva, firmele sunt reciproc
interdependente, astfel încât fiecare trebuie să ia în considerare posibilele reacŃii ale
competitorilor la modificările pe care le face în domeniul preŃurilor, publicităŃii,
dezvoltării produselor.
Termenul de “câteva” este destul de vag, întrucât oligopolul acoperă foarte multe
situaŃii, tot ce se află între monopolul pur şi competiŃia monopolistică.
Firmele dintr-o industrie oligopolistică realizează produse standardizate sau
diferenŃiate. Multe produse industriale – oŃel, zinc, aluminiu, cupru, ciment – sunt în sens
fizic standardizate şi sunt produce în condiŃii oligopolistice. Pe de altă parte, multe bunuri
de larg consum – detergenŃi, cauciucuri, automobile, Ńigări, ş.a. – se realizează în
oligopoluri diferenŃiate.
Cauza principală a existenŃei oligopolurilor o reprezintă barierele de intrare. Ca
şi în cazul monopolului ele sunt relevante în a explica acest tip de piaŃă.
135
Astfel, de-a lungul timpului, în multe industrii progresul tehnic a creat economii
de scară. La început erau tehnologii primitive, economii de scară reduse şi mulŃi
competitori. Pe măsură ce tehnologiile au evoluat şi economiile de scară s-au pronunŃat,
firmele mai puŃin agresive au fost nevoite să cedeze locul unor producători mari.
Economiile de scară sunt importante într-o serie de industrii, cum ar fi industria
cimentului sau cea aeronautică. Atunci când trei-patru firme pot atinge nivele ale
producŃiei care să le asigure costuri minime, firmele noi care ar intra pe piaŃă ar avea o
cotă de piaŃă mult prea redusă pentru a atinge un nivel similar de eficienŃă, fiind imposibil
să supravieŃuiască în calitate de producători cu costuri mari.
O altă barieră de intrare o reprezintă necesarul mare de capital ce trebuie investit
pentru a intra în unele industrii – costul fabricii şi a echipamentelor este aşa de mare încât
descurajează noile intrări. De exemplu, industriile oŃelului, automobilelor, rafinării
petrolului, Ńigaretelor sunt caracterizate printr-un necesar foarte mare de capital. De
asemenea, în unele industrii, cum ar fi cea a Ńigărilor, este nevoie de fonduri substanŃiale
pentru a promova eventual produsele unei noi firme.
Dreptul de proprietate sau controlul unor materii prime de bază pot explica
modelul oligopolist al unor industrii – exemplul industriei aluminiului (materia primă
este bauxita).
În alte industrii cum ar fi chimică, electronică, farmaceutică, patentele servesc
drept bariere de intrare.
Fenomenul de fuziune a unor firme explică, de asemenea, crearea oligopolurilor.
Prin combinarea a două sau mai multe firme care erau concurente, noua firmă ce rezultă
va avea o cotă de piaŃă mai mare şi va beneficia de economii de scară substanŃiale.
Fuziunea determină de asemenea putere de piaŃă. O firmă care este mai mare, atât în
termeni absoluŃi cât şi relativi, are o capacitate mai mare de a controla piaŃa şi preŃul
produsului, comparativ cu un competitor mai mic. De asemenea, dimensiunea mare ce
rezultă prin fuziune îi dă firmei avantajul de a fi şi „un mare cumpărător” şi poate obŃine
un preŃ mai bun pentru factorii de producŃie.
O trăsătură de bază a oligopolului este aceea că fiecare firmă trebuie să Ńină cont
de reacŃiile competitorilor (rivalilor) la propriile acŃiuni. De exemplu, preşedintele
companiei Eastman Kodak nu poate spune ce efect va avea o scădere a preŃului asupra
profitului, până nu înŃelege cum competitorii, în special Fuji Foto Film, vor răspunde unei
asemenea acŃiuni. Astfel, este limpede că un comportament de tip oligopolist are ceva din
caracteristicile jocurilor.
Comportamentul oligopolurilor în domeniul preŃurilor are trăsăturile unui joc
strategic, cum ar fi: pokerul, şahul sau bridge-ul. Cea mai bună modalitate de a aborda un
joc de poker depinde de modalitatea de abordare a rivalilor. Jucătorii trebuie să-şi
configureze acŃiunile corespunzător acŃiunilor şi reacŃiilor aşteptate ale rivalilor.
Una din cele mai interesante dezvoltări în teoria oligopolului, în ultimele decenii,
a fost apariŃia şi elaborarea teoriei jocurilor, care a îimbogăŃit enorm teoria oligopolului.
În anul 1994, trei teoreticieni ai jocului, John Harsanyi, John Nash şi Reinhard
Selten, au câştigat Premiul Nobel în economie. Lucrarea lor a urmărit să prezinte
obiectivele şi conceptele teoriei jocurilor şi să arate cum această teorie dă noi valenŃe
unor probleme legate de strategia oligopolului, cum ar fi: decizia firmei de a trăda sau nu
un acord de tip cartel şi căile prin care firma poate stăvili invadarea pieŃei de către noi
136
competitori. De asemenea, se pot prezenta efectele unei structuri de piaŃă de tip oligopol
asupra preŃului şi profiturilor.
Teoria jocurilor urmăreşte să studieze procesul de luare a deciziilor în situaŃiile în
care există o combinaŃie de şi cooperare, ca în cazul oligopolului.
Un joc este o situaŃie competitivă în care doi sau mai mulŃi jucători îşi urmăresc
propriile interese şi nici un jucător nu poate dicta (stabili) rezultatul.
Un joc este descris în următorii termeni:
• jucători ;
• regulile jocului ;
• informaŃiile ce există în timpul jocului ;
• plăŃile ce trebuie făcute.
137
PREłUL LUI A
MARE MIC
I II
MARE 12 15
PREłUL LUI B 12 6
III IV
MIC 6 8
15 8
În fiecare cadran sunt prezentate profiturile firmei A (dreapta sus), respectiv ale
firmei B (stânga jos), în funcŃie de strategiile de preŃ asumate de cele două firme. De
exemplu, dacă ambele firme adoptă o strategie a preŃurilor mari (cadranul I), fiecare va
realiza un profit de 12 miliarde lei, iar dacă firma A practică preŃuri mari şi B preŃuri mici
(cadranul III), atunci A va obŃine 6 miliarde lei, iar B 15 miliarde lei. SituaŃia se
datorează faptului că B va acapara o cotă de piaŃă mai mare în detrimentul lui A, ca
urmare a preŃurilor mai mici.
Datele prezentate în matrice, deşi sunt ipotetice, ele nu sunt arbitrare. Dacă firma
B rămâne consecventă unei politici a preŃurilor mari, firma A poate să obŃină profituri
mai mari prin adoptarea unor preŃuri mici şi câştigă astfel cotă de piaŃă, pe cheltuiala
firmei B. Acelaşi raŃionament se aplică şi dacă firma A este consecventă cu o politică a
preŃurilor mari, iar B optează pentru preŃuri mici.
Matricea de mai sus scoate în evidenŃă şi interdependenŃa reciprocă dintre
firmele ce acŃionează pe o piaŃă de tip oligopol. Profiturile fiecărei firme depind nu numai
de propria strategie de preŃ, ci şi de cea a rivalilor. Astfel, se poate spune că oligopolul
există atunci când numărul firmelor într-o industrie este atât de mic încât fiecare trebuie
să ia în considerare reacŃiile rivalilor la formularea politicii de preŃ.
Adesea oligopolul conduce la coluziuni, adică un fel de aranjamente formale sau
informale pentru a coordona strategiile de preŃ sau pentru a stabili preŃul. Să presupunem
că iniŃial ambele firme A şi B adoptă independent strategii ale preŃurilor mari. Fiecare
realizează profituri de câte 12 miliarde de lei (cadranul I). Este de observat că oricare
dintre cele două firme îşi poate mări profiturile prin trecerea la o strategie a preŃurilor
mici (cadranele II si III). Dacă firma A utilizează o strategie a preŃurilor mici contra
strategiei preŃurilor mari a lui B, profiturile ei vor creşte la 15 miliarde lei, iar profiturile
lui B vor scădea la 6 miliarde lei. Comparând cadranele II şi IV, se observă că, dacă firma
A trece la o politică a preŃurilor mici, firma B va fi într-o situaŃie mai bună numai dacă va
adopta şi ea preŃuri mici, profiturile crescând de la 6 la 8 miliarde lei.
AcŃiunile independente ale oligopoliştilor conduc la strategii ale preŃurilor mici
reciproc “competitive”. Ei concurează pe bază de preŃ, rezultând preŃuri mici şi profituri
mici. Acest lucru este benefic pentru consumatori, dar nu pentru oligopolişti, care
înregistrează profituri mai mici decât în situaŃia în care toŃi ar utiliza preŃuri mari
(cadranul I).
Cum se pot evita profiturile mici din cadranul IV? Răspunsul este să nu
stabilească preŃuri competitive sau independente, ci mai degrabă să intre în coluziune.
138
Concret, cele două firme trebuie să fie de accord să stabilească şi să menŃină o politică a
preŃurilor mari (cadranul I).
Matricea de mai sus explică şi tendinŃa de trădare a unui aranjament de
coliziune. Să presupunem că rezultatul coliziunii îl reprezintă profiturile de câte 12
miliarde lei pentru fiecare din firme. TentaŃia de a trăda acest aranjament apare deoarece
oricare din cele două firme poate câştiga mai mult (15 miliarde lei) prin reducerea
preŃului (cadranele II sau III).
Întrebări şi probleme:
SoluŃie:
Un concurent perfect este mai slab cunoscător al pieŃei care nu are o viziune
clară asupra preŃului oricât ar face. Astfel, nu trebuie să-şi facă griji asupra efectelor
preŃului şi asupra cum vor acŃiona ceilalŃi.
SoluŃie:
Un concureent în situaŃie de monopol ar trebui să-şi facă griji asupra
cumpărătorilor, care cumpăra mai puŃin când ridică preŃul. Oricum însăşi cumpărătorii
iau preŃul monopol ca atare. Astfel, nu este un comportament strategic din partea
cumpărătorilor. Pe de altă parte, dacă există doar o parte a cumpărătorilor, ei pot refuza să
cumpere,în afară de cazul când monopolul permite preŃul în cantitate suficientă. În acest
caz, vom avea o afacere.
139
d) monopolistice.
9. Pe o piaŃă de tip monopol o firmă este interesată să mărească preŃul în cazul în care,
pentru o modificare dată de preŃ, cererea este:
a) elasticitate unitară;
b) inelastică;
c) elastică;
d) în nici unul din cazurile de mai sus.
11. În cazul unei pieŃe cu situaŃie de monopol, prin fixarea preŃului de către monopol:
a) nu se fixează şi cantitatea, aceasta variind în funcŃie de preŃ;
b) nu se poate fixa şi cantitatea, aceasta variind în funcŃie de ofertă;
c) s-ar putea fixa şi cantitatea, dacă se impun condiŃii suplimentare;
d) nu este influenŃată cantitatea existentă în situaŃia anterioară.
12. Care sunt elementele prin care se deosebeşte piaŃa monopolistică de piaŃa cu
concurenŃă perfectă:
a) transparenŃă;
b) dispariŃia mobilităŃii;
140
c) diferenŃierea produselor;
d) intrarea şi ieşirea liberă pe piaŃă.
17. O firmă care acŃionează într-o anumită ramură a industriei, este monopol, dacă:
a) exclude complet concurenŃa;
b) vinde produsele la preŃuri scăzute;
c) contribiue cu 60% la producŃia totală a industriei;
d) controlează o jumătate din sursele de materii prime.
19. Pe care piaŃă concurenŃa dintre producători va urmări atât preŃul cât şi calitatea
produselor şi serviciilor oferite?
141
a) piaŃa cu concurenŃă monopolistică;
b) piaŃa cu concurenŃă pură;
c) piaŃa oligopol;
d) nici un răspuns nu este corect.
20. ExistenŃa pe piaŃă a unor restricŃii la ofertă, mai precis accesul pe piaŃă a firmelor
este blocat sau restricŃionat, conduce la încadrarea în următorul tip de piaŃă:
a) concurenŃă perfectă;
b) concurenŃă monopolistică;
c) oligopol;
d) monopol;
Studiu de caz:
Teme de seminar:
142
Bibliografie :
143
Cap. 9 EXTERNALITĂłI ŞI BUNURI PUBLICE
Obiective:
Prezentarea noŃiunii dr eşec al pieŃelor, situaŃii în care nu este prezentă una sau
mai multe din condiŃiile pieŃei cu concurenŃă perfectă.
Analiza modului în se pot realiza corecŃii în piaŃă.
Prezentarea în detaliu a căilor de corectare a externalităŃilor negative, de
internalizare a externalităŃilor.
Oferirea de exemple de probleme şi exerciŃii generale şi specifice externalităŃilor
şi bunurilor publice.
Prezentarea unei bibliografii selective, individualizate pentru acest capitol.
Rezumat:
Dacă cel puŃin una dintre ipotezele concurenŃei perfecte nu este prezentă,
atunci pieŃele libere generează alocări ale resurselor care contravin criteriilor
eficienŃei. In afara de situaŃia de monopol prezentată în capitolul anterior aici sunt
prezentate cele mai cunoscute situaŃii de eşec al pieŃelor, externalităŃile, resursele de
folosinŃă comună (oceanul, păşunile comune) şi bunurile publice (apărare naŃională,
ordine publică). Sunt identificate apoi căile de corectare a externalităŃilor negative şi
este expusă apoi teorema lui Coase.
Cuvinte cheie:
♦ Costuri de excluziune
♦ Costuri tranzacŃionale
♦ Bunuri publice
♦ Bunuri private
♦ ExternalităŃi pozitive şi negative
♦ Cost sociale şi cost privat
♦ Beneficiu social şi privat
♦ Internalizarea externalităŃilor
♦ Teorema lui Coase
144
9.1. Cauzele eşecului pieŃelor
145
Non-excluziunea: nici o persoană nu poate fi exclusă din sfera
consumatorilor potenŃiali ai unui bun public; oricine poate să urmărească programele
televiziunii fără a afecta capacitatea altcuiva de a face acelaşi lucru.
Non-rivalitatea: consumul unui agent economic nu reduce disponibilitatea
bunului public pentru alŃi agenŃi.
DemarcaŃia dintre bunurile publice şi cele private are un rol important în
delimitarea sectorului public al economiei. Bunurile publice pure se
caracterizează prin non-excluziune şi non-rivalitate perfecte. În realitate nu există
bunuri publice pure.
Spre deosebire de bunurile publice pure, bunurile private pure se
caracterizează prin excluziune şi rivalitate perfecte. Costurile de oportunitate
corespunzătoare producŃiei bunurilor private pure sunt reflectate integral de
preŃurile pieŃei. De asemenea, consumul bunurilor private generează beneficii
numai pentru consumatorul care achiziŃionează bunurile respective.
II) ExternalităŃile sunt situaŃiile în care preŃurile pieŃei nu reflectă unele dintre
costurile sau beneficiile asociate producŃiei sau consumului. Costurile sau beneficiile care
nu sunt încorporate în preŃurile pieŃei au un caracter extern întrucât nu sunt asociate
vânzătorului sau cumpărătorului, ci unei terŃe părŃi.
Cazul cel mai frecvent invocat de externalitate este poluarea. Spre exemplu, o
întreprindere producătoare de oŃel achiziŃionează factori de producŃie ale căror costuri
determinate de consumul productiv sunt încorporate în preŃul oŃelului. Pe lângă factorii
de producŃie reflectaŃi în costuri, întreprinderea mai utilizează aerul curat şi produce
poluare. Cu toate acestea, întreprinderea nu compensează persoanele afectate de poluarea
aerului. Ca urmare, costul aferent utilizării aerului curat rămâne extern producŃiei de oŃel,
nefiind încorporat în preŃul acestuia.
ExternalităŃile pot fi pozitive sau negative. ExternalităŃile negative apar în
cazul activităŃilor de producŃie sau de consum ce generează costuri pentru terŃe părŃi.
ExternalităŃile pozitive corespund unor activităŃi ce aduc beneficii pentru terŃe părŃi.
Poluarea este un exemplu clar de externalitate negativă. Cazurile de
externalităŃi pozitive nu sunt atât de evidente. Un exemplu de externalitate pozitivă se
referă la efectele vaccinării: vaccinul aduce beneficii nu numai pentru persoana vaccinată,
ci, prin prevenirea epidemiilor, şi pentru întreaga societate. Clasificarea externalităŃilor în
pozitive şi negative este relativă deoarece o externalitate negativă dintr-un anumit punct
de vedere poate fi pozitivă dintr-un alt punct de vedere. Astfel, o întreprindere poate
genera efecte externe negative, prin poluare, cât şi pozitive, prin mărirea gradului de
ocupare a mâinii de lucru.
Explicarea externalităŃilor presupune clarificarea a încă două perechi de
concepte: cost social şi cost privat şi beneficiu social şi privat.
- Costul social constă din toate costurile (cheltuieli şi şanse sacrificate) suportate
de membrii comunităŃii în urma organizării unei anumite activităŃi.
- Costul privat exprimă numai costurile suportate direct de unităŃile implicate în
această activitate.
- Beneficiul social însumează toate utilităŃile de care beneficiază membrii unei
comunităŃi de pe urma organizării şi desfăşurării unei activităŃi oarecare.
146
- Beneficiul privat include numai avantajele însuşite de subiecŃii implicaŃi direct
în activitatea respectivă.
În cazul externalităŃilor pozitive, beneficiile private sunt mai mici decât beneficiul
social, acesta din urmă cuprinzând şi pe cele ale terŃelor persoane (beneficii externe). În
ce priveşte externalităŃile negative, aici costurile private sunt mai reduse decât cele
sociale. Costurile sociale includ şi costuri externe, adică pe cele suportate de terŃi.
Firmele decid să elimine poluarea numai până la nivelul la care beneficiile
obŃinute din reducerea suplimentară a poluării (beneficiile marginale private) sunt egale
cu costul suplimentar al eliminării poluării (costul marginal al reducerii poluării). Aşadar,
într-o economie de piaŃă nereglementată, firmele vor determina cel mai profitabil nivel de
poluare pornind de la premisa că beneficiul marginal privat datorat reducerii poluării
trebuie să fie egal cu costul marginal al reducerii poluării. Când poluarea este
semnificativă, echilibrul privat va determina niveluri ineficiente, înalte de poluare şi un
efort prea redus de eliminare a acesteia.
Prin urmare, economiştii caută să determine nivelul eficient din punct de vedere
social al poluării prin cântărirea costurilor şi beneficiilor sociale. Mai precis, eficienŃa
impune ca beneficiul marginal social rezultat din reducerea poluării să fie egal cu
costurile marginale sociale ale acestei reduceri. Egalitatea are loc atunci când beneficiile
marginale pentru sănătatea şi patrimoniul naŃiunii, obŃinute prin reducerea poluării cu o
unitate, sunt identice cu costurile marginale ale acestei reduceri.
147
A) buna definire a drepturilor de proprietate, indiferent de tipul şi structura
formelor de proprietate; poate exista fie situaŃia când producătorul deŃine acest drept
asupra externalităŃilor, fie situaŃia când receptorul de externalităŃi are dreptul acestora.
B) Alegerea diferitelor forme de organizare a activităŃilor presupune costuri
de tranzacŃie, adică costuri de informare asupra partenerului, de desfăşurare a
negocierilor şi ajungere la un contract iar apoi, impunerea prevederilor contractuale.
Întrebări şi probleme:
Bibliografie:
148
CUM SE ABORDEAZA UN TEST GRILA?
» Principala diferenta intre un test clasic si un test grila este faptul ca in
cazul grilei o problema nefinalizata corect se puncteaza cu zero puncte, deoareca este
foarte posibil sa nu puteti alege varianta corecta din grila.
» Atunci cind va faceti temele nu trebuie sa abandonati nici o problema pina cind
nu sunteti sigur ca ati finalizat calculele in mod corect.
» Acolo unde nu stiti care este raspunsul corect selectati pe cel care vi se pare cel
mai probabil (avind astfel o sansa mai mare de a primi punctul respectiv).
149
» Citeodata pot apare raspunsuri care sa fie eronate dar sa para corecte. De aceea
este bine sa va verificati cu mare atentie calculele si sa nu va entuziasmati prea tare
atunici cind raspunsul vostru coincide cu una din variante.
» Fiti foarte atenti la a impune toate conditiile de existenta si toate cerintele din
enunt pentru a nu obtine raspunsuri incomplete sau gresite!
» La sfirsitul lucrarii verificati din nou toate calculele si abia apoi treceti
rezultatele pe formularul de concurs.
» Acolo unde nu ati rezolvat nimic treceti totusi un raspuns oarecare- exista sansa
sa-l nimeriti pe cel bun! In orice caz nu lasati raspunsuri necompletate sub nici o
forma!
Va dorim succes!
150
Setul 1 de Teste grilă de Microeconomie (33 aplicaŃii)
A. 2100 lei
B. 2000 lei
C. 1900 lei
D. 31000 lei
151
6. Ştiind că înregistrăm o scădere a productivităŃii muncii cu 10 % pe fondul
creşterii numărului de muncitori cu 25%, va rezulta că:
A. producŃia scade cu 15%;
B. producŃia creşte cu 15%;
C. producŃia scade cu 12,5%;
D. producŃia creşte cu 12,5%;
9. În situaŃia în care numărul de muncitori creşte într-o proporŃie mai mică decât
creşterea producŃiei, productivitatea medie a muncii:
A. se va diminuat;
B. va fi constantă;
C. va spori;
D. se va dubla.
152
A. este un factor derivat
B. accentueazăcaracterul limitat al celorlalŃi factori de producŃie
C. include apa şi fenomenele naturale
D. nu impune creşterea preocupăarilor pentru protejarea sa
13. Neofactorii:
A. nu se diversifică pe măsura dezvoltării ştiinŃei şi tehnicii
B. sunt utilizaŃi alături de factorii tradiŃionali
C. servesc numai la creşterea pe cale intensivă a producŃiei
D. includ întreprinderea, întreprinzătorul, informaŃia, etc.
A. 10.000 lei
B. 4.200 lei
C. 32.000 lei
153
D. 16.000 lei
A. întotdeauna adevărat
B. întotdeauna fals
C. adevărat doar în punctul de echilibru al pieŃei
D. nici unul din răspunsurile menŃionate
154
25. PreŃul de echilibru:
A. este întotdeauna identic cu preŃul de vânzare
B. satisface atât pe vânzător cât şi pe cumpărător
C. este fix
D. satisface numai pe vânzător
29. În situaŃia în care preŃul unei mărfi creşte de la 100 la 120 lei iar cererea
lunară se reduce de la 4000 la 3200, cererea este:
A. elastică
B. inelastică
C. cu elasticitate unitară
D. perfect inelastică
31. Modificarea cantităŃii oferite în mai mare măsură decât modificarea preŃului
corespunde:
A. bunurilor cu ofertă inelastică;
B. bunurilor cu ofertă de elasticitate unitară;
C. bunurilor cu ofertă elastică;
155
D. nici un răspuns nu este corect.
32. Care din enunŃurile de mai jos caracterizează transparenŃa cererii şi ofertei:
A. Număr mare de vânzători şi producători
B. Produsele vândute sunt transparente
C. Cumpărătorii cunosc toate datele despre ofertă, dar şi comercianŃii cunosc
date despre cerere
D. Intrarea şi ieşirea sunt libere în piaŃă
33. SituaŃia prezentă din Ńara noastră de pe piaŃa telefoniei fixe unde acŃionează
doar trei firme există o piaŃă cu concurenŃă:
A. perfectă;
B. monopol;
C. oligopol;
D. oligopson.
156
Setul 2 de Teste Grilă de Microeconomie (33 aplicaŃii)
1. Dacă eşti în timpul unui test de trei ore cu mai multe întrebări, cum
trebuie să aloci timpul pentru fiecare întrebare astfel încât la final să obŃii cel mai
înalt calificativ!
A. trebuie alocat oricât timp până se finalizează fiecare întrebare, chiar dacă vor
rămâne întrebări nerezolvate din cauza scurgerii timpului total alocat testului;
B. timpul trebuie alocat, astfel încât ultimul minut alocat fiecărei întrebări să
aducă acelaşi număr de puncte notei finale;
C. trebuie alocat mai mult timp primelor întrebări si mai puŃin ultimelor întrebări;
D. timpul nu contează
157
D. resursă recuperabilă
7. Neofactorii includ :
A. întrprinzătorul
B. materiile prime
C. munca şi pământul
D. informaŃiile
A. maximă;
B. minimă;
C. crescătoare;
D. nici un răspuns nu este corect;
158
D. sporul de cheltuieli necesare pentru creşterea producŃiei cu o unitate
A. 1800 lei
B. 1400 lei
C. 14000 lei
D. 1000 lei
17. Costul variabil pentru o cărămidă este de 5 lei/buc, iar costul fix al
producătorului este de 9000 lei. PreŃul unitar pentru bunurile vândute pe piaŃă de către un
producător este de 15 lei. Producătorul obŃine o producŃie de 1.000 buc ce o vinde. Ce
profit obŃine?
159
a) 10.000 lei
b) 9.000 lei
c) 100 lei
d) nici un răspuns nu este corect.
160
A. creşterea preŃului determină creşterea cantităŃii cereute
B. scăderea preŃului duce la creşterea cererii
C. creşterea cererii determină scăderea preŃului
D. scăderea cererii duce la creşterea preŃului
A. elastică
B. inelastică
C. cu elsticitate unitară
D. perfect inelastică
27. În situaŃia în care preŃul unei mărfi creşte de la 100 la 130 lei iar
cererea lunară se reduce de la 4000 la 3200, cererea este:
A. elastică
B. inelastică
C. cu elasticitate unitară
D. perfect inelastică
161
29. Pe piaŃa unui bun, se dă ecuaŃia ofertei este Qo=140+0,5Po iar a cererii
Qc=200-Pc. În această situaŃie, preŃul de echilibru (P) este:
A. 10
B. 20
C. 30
D. 40
A. 0 unităŃi
B. 10 unităŃi
C. 20 unităŃi
D. 30 unităŃi
31. Omogenitatea şi atomicitatea ofertei caracterizează :
e) piaŃa cu concurenŃa de monopol;
f) piaŃa cu concurenŃa perfectă;
g) piaŃa cu concurenŃă de duopolul;
h) piaŃa cu concurenŃă monopolistică.
A. lipsa atomicităŃii;
B. transparenŃa parŃială;
C. imobilitate a factorilor de producŃie.
D. omogenitatea pieŃei;
162
163
Setul 3 de Teste Grilă de Microeconomie (33 aplicaŃii)
1. În situaŃia în care avem următoarea relaŃie a costurilor totale (CT) care depind
de producŃie (Q) conform relaŃiei CT=8+4Q+2Q2 , ce este valoarea costului fix pentru un
volum al productiei Q= 2:
A. 4;
B. 8
C. 12
D. 16
A. benzină-motorină
B. miere-zahăr
C. autoturism-benzină
D. gaz metan-lemn
3. În situaŃia în care preŃul unui bun creşte de la 100 la 200 de u.m., iar cantitatea
cerută se reduce de la 500 la 250 de unităŃi, coeficientul de elasticitate a cererii în funcŃie
de preŃ este:
A. 0,4
B. 1
C. 4
D. 0,5
4.Un individ depune la bancă 20 de mii de lei noi la începutul primului an. Ce
sumă va ridica de la această bancă după 3 ani dacă rata dobânzii este de 50% anual ?
6. Rata nominală a dobânzii este mai mică decât rata reală a dobânzii în
situaŃia în care:
164
A. preŃurile scad
B. preŃurile cresc
C. inflaŃia este 7%
D. inflaŃia creşte
A. directă
B. pozitivă
C. de egalitate
D. inversă
9. CâŃi bani trebuie să depună la bancă un individ pentru ca, la o rată a dobânzii
de 10 % anual să obŃină după doi ani un câştig de 121 mii lei noi?
A. schiurile-clăparii
B. Coca _cola-Pepsi_cola
C. miere-napolitane
D. gaz metan-aragazul
165
12. Ce efect se înregistrează pe piaŃa bunurilor de consum pe termen scurt, o
creştere a taxelor de import ?
14. Unde se va forma noul echilibru dacă se înregistrează o creştere a costului fix
în producerea unui bun, în condiŃiile în care ceilalŃi factori rămân constanŃi:
A. 150 unităŃi;
B. 200 unităŃi;
C. 250 unităŃi;
D. 300 unităŃi;
17. Costul reprezintă 80% din încasările iniŃiale. Încasările cresc cu 20%, iar
profitul se dublează. În aceste împrejurări, costul total:
A. rămâne constant;
166
B. creşte cu 12%;
C. se reduce cu 50%;
D. se reduce cu 12,5%;
20. Atunci când costurile totale (CT) depind de producŃie (Q) după ecuaŃia
CT=22+3Q, la un nivel al producŃiei Q= 2costul fix mediu este :
A. 27;
B. 22;
C. 11;
D. nu se poate preciza din datele problemei.
22. Pe piaŃa unui bun, cererea şi oferta sunt Qc= 20 – 2P şi, respectiv, Qo = 2 +P,
(unde Q reprezintă cantitatea, iar P reprezintă preŃul). PreŃul şi cantitatea de echilibru
sunt:
A. 8 şi, respectiv, 4;
B. 6 şi, respectiv, 10;
C. 8 şi, respectiv, 8;
D. 6 şi, respectiv, 8;
A. CF=0;
B. CF=CV;
167
C. CT=CF;
D. CT=0;
A. taxelor;
B. preŃului;
C. ofertei;
D. venitului;
25. Cantitatea cerută creşte de la 200 unităŃi la 240 unităŃi în condiŃiile în care
preŃul creşte de la 3 mii de lei noi la 4,5 mii lei noi. Cererea din acel bun, în funcŃie de
venit, este:
A. elastică;
B. inelastică;
C. unitară;
D. +∞.
26. Cererea şi oferta de telefoane mobile “Nokia 6230i” , sunt reprezentate prin
relaŃiile Qc= 200 – P şi, respectiv, Qo = 20 + P, (unde Q reprezintă cantitatea, iar P
reprezintă preŃul). În cazul unui exces de cerere pe piaŃă, preŃul telefoanelor respective
este:
28. În Romania 15% din cererea totală de pe piaŃa carburanŃilor este acoperită pe
seama importului iar oferta internă de carburanŃi este asigurată de patru firme.
ConcurenŃa în piaŃa romănească a carburanŃilor este :
A. monopolistică;
B. de oligopol;
C. de monopol;
D. oligopson.
168
29. O firmă care acŃionează într-o anumită ramură a industriei, este într-o situaŃie
de monopol pur, dacă:
A. deŃine un număr foarte mare de clienŃi
B.foloseşte 50% din resursele naturale ale unei Ńări
C. exclude parŃial concurenŃa;
D. nici una din variantele amintite
32. Pentru un depozit de 10.000 lei pe durata de 90 de zile, ce sume finală se va putea
ridica de la banca a cărei dobândă la depozite este de 20% după cele 90 de
zile:
a) 12000 lei;
b) 11576 lei;
c) 10500 lei;
d) nici una din variantele anterioare
169
Cap. 1 ECONOMIA ŞI ŞTIINłA ECONOMICĂ......................................................... 5
1.1. Obiectul şi metoda economiei politice ......................................................................... 5
1.2 Nevoile umane, resurse, raritate si curba posibilităŃilor de producŃie........................... 8
1.3. Economia de schimb şi economia de piaŃă contemporană. Caracteristici generale ... 11
1.4. Economia de piaŃă ...................................................................................................... 12
Cap. 2 CEREREA ........................................................................................................... 19
2.1 Cererea – definiŃie, factori de influenŃă....................................................................... 20
Paradoxul Veblen .............................................................................................................. 25
Paradoxul Rugină .............................................................................................................. 25
Elasticitatea cererii – definiŃie, forme, factori de influenŃă............................................... 26
Cap. 3 OFERTA .............................................................................................................. 32
3.1. Oferta – definiŃie, factori de influenŃă........................................................................ 33
Paradoxul King.................................................................................................................. 36
Paradoxul Rugină .............................................................................................................. 36
3.2. Elasticitatea ofertei.................................................................................................... 36
3.3. Echilibrul pieŃei .......................................................................................................... 38
Cap. 4 COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI ............................................. 44
4.1. ConcepŃia clasică şi neoclasică de abordare a utilităŃii economice............................ 45
4.2. Abordarea cardinală a utilităŃii. Echilibrul consumatorului ....................................... 46
4.2.1. Utilitatea totală, utilitatea marginală. Legea utilităŃii marginale
descrescânde.............................................................................................................. 46
4.2.2 Echilibrul consumatorului - maximizarea utilităŃii .............................. 47
4.3. Abordarea ordinală a utilităŃii .................................................................................... 48
4.3.1 Curba de indiferenŃă ............................................................................. 48
4.3.2. Rata marginală de substituŃie (RMS) .................................................. 50
4.3.3. Constrângerea bugetară ....................................................................... 50
4.3.4. Alegerea consumatorului. Echilibrul consumatorului......................... 51
Cap. 5 FACTORII DE PRODUCłIE. .......................................................................... 57
5.1. Caracterizarea generală a factorilor de producŃie....................................................... 58
clasici şi a neofactorilor..................................................................................................... 58
5.1.1. Munca.................................................................................................. 59
5.1.2. Natura .................................................................................................. 60
5.1.3. Capitalul .............................................................................................. 61
5.1.4. Neofactorii de producŃie...................................................................... 63
5.2. Combinarea şi substituirea factorilor de producŃie. ................................................... 64
FuncŃia de producŃie. ......................................................................................................... 64
5.2.1 Combinarea factorilor de producŃie...................................................... 64
5.2.2. Substituirea factorilor de producŃie ..................................................... 65
5.2.3 FuncŃia de producŃie ............................................................................. 68
5.2.4 Isocuanta sau curba indiferenŃei producătorului .................................. 70
5.2.5. Constrângerea bugetară; izocosturi ..................................................... 70
Cap. 6 VENITURILE FACTORILOR DE PRODUCłIE DOBÂNDA, PROFITUL
ŞI RENTA ........................................................................................................................ 80
6.1 Dobânda ...................................................................................................................... 81
6.1.1 Forme ale dobânzii. .............................................................................. 81
170
6.1.2. Factorii care determina nivelul dobânzii............................................. 82
6.1.3 Dobânda nominală şi dobânda reală..................................................... 84
6.2. Profitul - rezultat al activităŃii economice .................................................................. 85
6.3. Renta........................................................................................................................... 89
6.3.1. Teorii cu privire la natura rentei – secvenŃe în timp şi spaŃiu ................................. 89
6.3.2. Forme de rentă......................................................................................................... 91
6.3.3. PreŃul pământului .................................................................................................... 92
Cap. 7 COSTURILE DE PRODUCłIE........................................................................ 96
7.1. Conceptul de cost de producŃie .................................................................................. 96
7.2. Analiza costurilor ....................................................................................................... 98
7.2.1. RelaŃia cost – producŃie pe termen scurt ............................................. 99
7.2.2. Reprezentarea grafică a costurilor pe termen scurt ........................... 102
7.2.3. RelaŃia cost – producŃie pe termen lung ............................................ 104
Cap. 8 TIPURI DE PIEłE ŞI MECANISMUL DE FORMARE A PREłULUI ... 111
8.1. ConcurenŃa: concept şi rol........................................................................................ 111
8.2. Structura concurenŃei................................................................................................ 113
8.2.1. Tipuri de concurenŃă.......................................................................... 113
8.2.2. Factorul timp şi concurenŃa ............................................................... 115
8.2.3. Teoria preŃurilor competitive ............................................................ 116
8.3. PiaŃa cu concurenŃă perfectă..................................................................................... 117
8.4. PiaŃa cu concurenŃă monopolistică........................................................................... 124
8.5. Monopolul ................................................................................................................ 129
7.6. Oligopolul................................................................................................................. 135
Cap. 9 EXTERNALITĂłI ŞI BUNURI PUBLICE................................................... 144
9.1. Cauzele eşecului pieŃelor.......................................................................................... 145
9.2. Analiza unor situaŃii de eşec al pieŃelor ................................................................... 145
9.3. Politici de corectare a externalităŃilor....................................................................... 147
CUM SE ABORDEAZA UN TEST GRILA?............................................................. 149
Setul 1 de Teste grilă de Microeconomie (33 aplicaŃii) .................................................. 151
Setul 2 de Teste Grilă de Microeconomie (33 aplicaŃii) ................................................. 157
Setul 3 de Teste Grilă de Microeconomie (33 aplicaŃii) ................................................. 164
171