Unitatea de infracțiune

 Reprezintă activitatea infracțională constând în una sau mai multe acțiuni sau
inacțiuni care față de natura sau de prevederile normei de incriminare constituie o
singură infracțiune
 După izvorul ei unitatea e de două feluri: NATURALĂ și LEGALĂ

Unitatea naturală
Este naturală când activitatea infracțională este prin natura sa unică, indiferent
de numărul de acte materiale eterogene sau omogene efectuate pentru realizarea ei!

a) Infracțiunea simplă
b) Infracțiunea continuă
c) Infracțiunea deviată

A)Infracțiunea simplă
 Presupune existența unei singure acțiuni sau inacțiuni, unei singure urmări
imediate și unei singure rezoluțiuni infracționale, a unui singur obiect activ și a
unui singur obiect juridic!!!! Exemplu - aplicarea unei singure lovituri în urma
căreia decedează victima
 Poate fi comisă cu oricare din formele vinovăției (intenție, cuplă, preterintenție)
 Poate fi realizată prin unul sau mai multe acte de executare
 În cazul în care este săvârșită prin mai multe acte de executare trebuie ca acestea să:
 Fie de aceeași natură
 De aceeași persoană
 Să urmărească aceeași finalitate
 Să întrunească elementele constitutive
 Să fie îndreptate îpotriva aceluiași subiect pasiv
 Se va reține unitatea simplă de infracțiuni și în cazul în care elementul material al
infracțiunii cuprinde mai multe variante normative alternative, iar infractorul
săvârșeste mai multe modalități ale infracțiunii! De pildă – în cazul înfracțiunii de
luare de mită, infractorul poate cere, primi sau pretinde o anumită sumă de bani sau
bunuri
 O soluție similară trebuie adoptată și în situația ăn care prin același act se produc mai
multe dintre rezultatele prevăzute de norma de incriminare
 B) Infracțiune continuă
 se caracterizează prin aceea că executarea sa se prelungește în timp, după
momentul consumării infracțiunii, până la intervenția unei noi manifestări
contrare de voință sau a unei hotărâri de condamnare chiar nedefinitivă.
Exemplu – până când infractorul sau altă persoană pune capăt activității
infracționale
 poate fi săvârșită atât prin omisiune cât și prin comisiune
 poate fi atât o infracțiune de pericol (ex. portul fără drept de obiecte
periculoase) cât și o infracțiune de rezultat ( furtul de energie electrică)
 participația la infracțiunea continuă este posibilă în toate formele: coautorat,
instigare, complicitate
 în funcție de modul de realizare a actului de executare infracțiunea
continuată poate fi:
- permanentă presupune prin natura sa existența unei desfășurări fără
întrerupere a actului de executare (ex. săvârșirea infracțiunii de
nerespectare aregimului armelor și munițiilor prin deținerea fără drept de
arme letale)
- succesivă este susceptibilă, prin natura ei de existența unor întreruperi
firești, ale actului de executare care nu afectează însă unitatea de
infracțiune (ex. portul fără drept de obiecte periculoase)

!! spre deosebire de infracșiunile continuate, la infracțiunile continue

succesive caracterul continuu este dat de esența infracțiuniii.

OBS: spre deosebire de infracțiunea continuată, în cazul infracțiunii

continue succesive:

a. rezoluția infracțională poate fi determinată

b. prelungirea în timp a activității înfracționale este datorată naturii
acțiunii sau inacțiunii, iar nu voinței făptuitorului

Condiții:
1. existența unității de subiect activ
2. existența unei rezoluții infracționale unice
3. acțiunea sau inacțiunea care constituie elementul material al infracțiunii
continue trebuie să își păstreze unitatea pe tot parcursul desfășurării ei
Săvârșirea infracțiunii
 se consumă la momentul în care sunt întrunite elementele constitutive
prevăzute de lege
 se epuizează la momentul activității infracționale
 legea penală română va fi aplicabilă infracțiunii continue și dacă numai un act
de executare a fost comis pe teritoriul României sau dacă s-a produs rezultatul
pe teritoriul acesteia
 infracțiunea continuă poate fi săvărșită în formă continuată (exemplu lipsirea
de libertate săvârșită în formă continuată)

Pedeapsa
 infracțiunile continue nu au un regim special de sancționare
 pedeapsa ce poate fi aplicată este cea prevăzută de lege pentru fapta tipică

C)Infracțiunea deviată
 are două modalități de săvârșire:
a. aberatio ictus, ce presupune situația în care făptuitorul a
acționat împotriva unei persoane sau lucru, iar din cauza
efectuării în mod defectuos a actelor de executare sau ca urmare
a unui eveniment neprevăzut, acțiunea infracțională a fost
deviată către un alt obiect sau subiect. Se ajunge la un rezultat
de aceeași natură dar altul decât cel urmărit de făptuitor!!
Exemplu – făptuitorul urmărește vătămarea corporală a unei
persoane dar lovește pe altcineva datorită schimbării poziției
acesteia
b. error in rem sau error in persoanam când infracțiunea se
săvârșește prin îndreptarea acțiunii, din eroare, asupra altui
obiect ori asupra altei persoane decât aceea aflată în
reprezentarea făptuitorului
 Unitatea legală infracțională

Unitatea de infracțiuni este legală când acivitatea infracțiuni este unică, prin
voința legiuitorului!!

a. Infracțiune continuată
b. Infracțiune complexă
c. Infracțiune progresivă
d. Infracțiune de obicei

A)Infracțiunea continuată

 Infracțiunea este continuată când aceeași persoană săvârșește, la diferite

intervale de timp, dar în realizarea aceleași rezoluții, și împotrva aceluiași
subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul
aceleeași infracțiuni

Condiții
Pentru a fi în prezența unei infracșiuni continuate este necesară:

1. Unitatea de subiect activ și pasiv

- Aceeași persoană trebuie să realiezeze toate actele de executare
indiferent de calitatea sa: autor, complice, instigator
- Dacă o persoană a săvârși un singur acte de executare, se va reține
participația la săvârșirea infracțiunii continuate numai dacă acesta a
prevăzut sau a cunoscut ca ceilalți participanți săvârșesc infracțiunea în
forma continuată
- NCP prevede că acțiunile sau inacțiunile infracționale trebuie
îndreptate împotriva aceluiași subiect pasiv
- Condiția unității subiectului pasiv se consideră îndeplinită și atunci
când:
a. Bunurile ce constituie obiectul infracțiunii se află în
coproprietatea mai multor persoane! Exemplu- făptuitorul
sustrage in baza aceleiași rezoluții infracționale, la diferite
intervale de timp, mai mute bunuri deținute în proprietatea a
trei părți vătămate
b. Infracțiunea a adus atingere unor subiecți pasivi secundari
diferiți dar subiectul pasiv principal este unuic!
 Exemplu –făptuitorul în baza aceleași rezoluții sustrage mai
multe bunuri la intervale de timp diferte de la un singur
proprietar dar săvârșește acte de viloența împotruva a trei
paznici ce asigurau paza

2. Unitatea deconținut al infracțiunii

- Acțiunile, inacțiunile, concrete, efective, ale făptuitorului trebuie să
prezinte fiecare în parte conținutul aceleeași infracțiuni, lezând același
obiect juridic ( adică actele de executare să fie omogene)
- În cazul infracțiunilor cu conținituri alternative, unitatea este realizată
chiar dacă sunt săvârșite modalități alternative diferite prevăzute de
norma de incriminare
- În cazul infracțiunilor care conțin și variante agravate, unitatea de
conținut este realizată chiar dacă unele acțiuni sau inacțiuni îmbracă
forma de bază a infracțiunii, iar altele sunt comise în condițiile vreunei
variante agravate, în această situație, întreaga infracțiune calificată va
fi considerată calificată
- Unitatea de conținut este realizată chiar de unele acțiuni care îmbracă
forma consumată a infracțiunii, iar altele au rămas în forma tentaivei,
în această situație, dacă există cel puțin o faptă consumată, întreaga
infracțiune continuată va fi considerată a fi săvârșită în formă
consumată

3. Unitatea de rezoluție infracțională

- Făptuitorul trebuie să aibă reprezentarea ansamblului activităților
infracționale înainte de comiterea primului act de executare și să
dorească să realizeze în timp acțiunile sau inacțiunile din conțiutul
aceleeași infracțiuni
- Făptuitorul trebuie să aibă reprezentarea concretă a faptelor care
urmează să le săvârșească împotruva aceluiași subiect pasiv
- Rezoluția infracțională trebuie să fie aceeașo pe parcursul întregii
activități infracționale
- !!!!! infracțiunea continuată se săvârșește numai cu intenție directă sau
indirectă
- Existența rezoluții unice infracționale poate fi dedusă din modul de
operare al infractorului, în intervalul de timp scurs dintre actele de
executare, scopul urmărit, etc.
- După săvârșirea mai multor acțiuni sau inacțiuni infracționale în baza
aceleași rezoluții, făptuitorul ia o nouă rezoluțiie infractională de a
comite alte fapte se va reține existența consursului omogen al
infracțiunii!!
 4. Pluralitatea de acțiuni sau inacțiuni infracționae să fie săvârșite la diferite
intervale de timp!
- Intervalele de timp trebuie să fie mai mari decât întreruperile pe care
le implică în mod firesc săvârșirea faptei! Altfel se va reține existența
unei infracțiuni simple sau cotinue succesive
- Intervalele mai mari de timp între actele de executare pot conduce la
concluzia existenței pluralității de infracțiuni sub forma concursului,
deoarece scurgerea timpului afectează posibilitatea rețineroo cu
certitudine a existenței unei rezoluții infracționale unice

Infracțiuni ce nu pot fi săvârșite în formă continuată

1. Infracțiuni care au un rezultat ireversibil exemplu - infracțiunea de omor deoarece
atrage reținerea omorului calificat
2. Infracțiunile care se săvârșesc din cuplă întrucât nu poate exista rezoluție
infracțională unică
3. Infracțiunle preterintenționate întrucât rezultatul mai grav este produs din culpă,
ceea ce exclude existența rezoluției infracționale unice
4. Infracțiounile de obicei

Data săvârșirii

 Infracțiunea continuată se consumă la momentul celei de-a doua acțiuni sau

inacțiuni din componeța infracțiuni
 Și se epuizează la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni din componeța
infracțiunii!

Pedepsa pentu infracțiunea continuată

 Stabilirea pedepsei se face într-o singură etapă

 Dacă este săvârșită de o persoană fizică se va aplica pedeapsa prevăzută de
legea penală pentru infracțiunea săvârșită ( între limitele speciale) la care se
adaugă un spor de până la trei ani, dacă e închisoare sau o treime din maxim
dacă e amendă!
 Probleme referitoare la aplicarea legii penale în timp în cazul
înfracțiunii continuate

a. Aplicarea legii penale mai favorabile în cursul procesului penal

- Aflându-ne în fața unei unități legale de infracțiune ce presupune o
pluralitate de acte de executare, care fiecare în parte întrunește
elementele constitutive ale aceleeași infracțiuni, trebuie analizat care
din cele două coduri care reprezintă legea mai favorabilă prin raportare
la infracțiune. Adică la conținutul constituiv și limitele de pedeapsă!!
- Se va analiza condițiile de reținere a infracțiunii continuate și
tratamentul sancționator al acesteia
- Condițiile de reținere a infracțiunii continuate nu pot fi analizate
separat de tratamentul sancționator!
- Pentru a beneficia de tratamentul sancționator din NCP, trebuie ca
actele de executare omogene să fi fost realizate la diferite intervale de
timp în baza aceleeași rezoluții infracționale împotriva aceluiași subiect
pasiv
- Dacă actele de executare sunt realizate împotriva unor subiecți pasivi
diferiți, nu se va proceda la compararea regimului sancționator al
infracțiunii continuate din vechiul cod cu cel din noul deoarece nu sunt
satisfacute condițiile prevăzute de art 35 alin 1 NCP!
- În această ipoteză judecătorul va trebui să analizeze comparativ
regimul sancționator al infracțiunii continuate cu cel al concursului de
infracțiuni!

b. Aplicare alegii penale mai favorabile postsententiam

 Postsententiam nu mai interesează analiza împrejurărilor dacă soluția
de condamnare pentru infracțiunea continuată viza acte de executare
realizate la diferite intervale de timp și în baza aceleași rezoluții
infracționale comise împotriva aceluiași subiect pasiv!! Deoarece
aplicarea dispozițiilor art.6 alin 1 privește numai regimul sancționator!!
B) Infracțiunea complexă

 Este infracțiunea în al cărei conținut intră, ca element constitutiv,

sau element circumstanțial agravant, o acțiune sau inacțiune ce
constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală!
 În conținut infracțiunii complexe poate intra o altă infracțiune
complexă (de pildă tâlhăria care absoarbe furtul prin efracție)

Formele infracțiunii complexe

1. Infracțiunea complexă – forma de bază

- În conținutul acesteia intră ca element constitutiv o acțiune sau
inacțiune care este în mod distinct prevăzută de norma de incriminare
- Se poate realiza prin:
a. Prin reunirea a două sau mai multe fapte prevăzute de norma
de incriminare care își pierd astfel autonomia infracțională,
formând o nouă infracțiune distinctă de cele reunite ( exemplu-
la infracțiunea de tâlhărie unde sunt reunite furtul și vătămarea
corporală)
b. Prin absorbție, când forma tip constituie prin ea însăși o
infracțiune, care prin adăugarea unor condiții suplimentare
dobândește caracter complex și o nouă încadrare juridică! (de
pildă infracțiunea de purtare abuzivă: forma tip este lovirea sau
alte acte de violență iar condiția suplimentară este ca făptuitorul
să fie o persoană aflată în exercițiul atribuțiilor de serviciu)

2. Infracțiunea complexă – formă agravantă

 În conținutul acesteia intră ca element circumstanțial agravant o
acțiune sau inacțiune care reprezintă conținutul unei alte infracțiuni
( exemplu: furtul calificat săvârșit prin efracție)
 OBSERVAȚI: în afara complexității legale, există și complexitate
naturală, ce presupune că în conținutul unei infracțiuni este absorbit în
mod natural conținutul alteia ( exemplu – infracțiunea de loviri sau alte
 violențe este absorbită natural în conținutul infr. de vătămare
corporală!

Structura infracțiunii complexe

i. Obiectul juridic presupune două valori sociale de aceeași natură sau naturi
diferite; una principală, iar cealaltă secundară!! În cazul infracțiunilor
complexe vor exista întotdeauna două obiecte juridice: unul secundar și unul
secundar!!
ii. Subiecții: subiectul activ - infracțiune poate fi săvârșită de o singură persoană
sau în participație! La participația penală în cazul infracțiunilor complexe
preterintenționate este necesar ca poziția instigatorului sau a complicelui să fie
aceeași cu ce a autorului pentru a răspunde și ei pentru rezultatul mai grav
produs prin infracțiune!!! În ceea ce privește subiectul pasiv se va reține de
regulă existenșa unui subiect pasiv principal și a unui secundar!
iii. Latura obiectivă elementul material: acțiunile sau inacțiunie faptelor
absorbite sau reunite; este posibil ca o infracțiune complexă să fie săvârșită și
printr-o singură acțiune (exemplu – omorul calificat săvârșit asupra a două sau
mai multor persoane) urmarea imediată: rezultatele produse de faptele
absorbite sau reunite
iv. Latura subiectivă de regulă, făptuitorul acționează cu intenție, în baza unei
rezoluții unice însă nu este exclusă și reținerea culpei! În cazul infracțiunii
complexe ca variantă agravantă, forma de vinovăție este preterintenția
(exemplu violul care a avut ca urmare moartea victimei)
v. Forme în principiu este posibilă și incrimitată tentativa la infracțiunile
complexe!
- Infr.complexă se consumă în momentul producerii rezultatului acțiunii
principale
- Infr. complexe se pot comite și în formă continuată
vi. Pedeapsa este cea prevăzută de norma de incriminare!
- Infr. complexă care s-a săvârșit cu intenție depășită se sancționează cu
pedeapsa pt. infr. complexă consumată (de pildă tentativa la viol care a
avut drept urmare vătămarea corporală)
Probleme referitoare la aplicarea legii penale în timp în cazul infracțiunilor
complexe

a) Aplicarea legii penale mai favorabile în cursul procesului penal

- Intrarea în vigoare a NPC va genera două situații principale de rezolvat
în practica judiciară din perspectiva legii penale mai favorabile:
 Faptele care atrag reținerea concursului de infracțiuni potrivit
vechiului cod penal dar care constituie o singură infracțiune
complexă în NCP
 Faptele care atrag reținerea unei singure infracțiuni complexe
potrivit vechiului cod penal dar constiuie infracțiuni potrivit
NCP
- În aceste ipoteze se va folosi următorul mecanism de determinare a
legii penale mai favorabile:
 Se va individualiza pedeapsa concursului de infracțiuni potrivit
vechiului cod, care va fi comparată cu pedeapsa individualizată
pentru infracțiunea complexă potrivit NCP
 Se va individualiza pedeapsa pentru infracțiunea complexă
potrivit vechiului cod care va fi comparata cu pedeapsa
individualiizata pentruc oncursul de infracțiuni potrivit NCP

b) Aplicarea legii penale mai favorabile postententiam

În cazul acesta va trebui distins între:
 Condamnările definitive, pronunțate pentru fapte reținute în concurs potrivit
V.Cod, care constituie o singură infracțiune complexă potrivit NCP
 Condamnările definitive ppronunțate pt. fapte care constituie o singură
infracțiune complexă potrivit V.Cod dar care constituie concurs potrivit NCP

Observați:pentru aplicarea dispoz. Art. 6 alin 1 NCP este necesar ca pedeapsa

aplicata prin hotărâre definitivă să depășească maximul pedepsei ce ar putea fi
aplicată în condițiile NCP
 Astfel mai întâi se va compara:

 Pedeapsa aplicabilă prin hotărârea definitivă pentru concursul de infracțiuni

ptrivit V. Cod, cu maximul special al pedepsei prevăzut pt. infractiunea
complexa de NCP
 Pedeapsa aplicată prin hotărârea definitivă pentru infracțiunea complexă, cu
maximul de pedeapsă ce poate fi aplicată pentru conscursul de infracțiuni!
 Apoi dacă pedeapsa concret aplicată prin hotărâre depășește maximul special
al pedepsei prevazut pt. infracțiunea complexă,maximul de pedeapsă ce poate
fi aplicat pentru concursul de infracțiuni se va reduce la acest maxim!

C) Infracțiunea progresivă

 Este infracțiunea a cărei, urmare imediată se agravează, fie prin amplificarea urmării

inițiale, fie prin producerea altor urmări! (ex. tâlhăria urmată de moartea victimei)

 Nu are o reglementare explicită în partea generală

 Se poate comite cu orice formă de vinovăție, neexistând identitate între infracțiunea

preteintenționată și infracțiunea progresivă

 Făptuitorul va fi tras la răspundere penală în raport de rezultatul mai grav, care

detremină încadrarea juridică a faptei

 Pedeapsa este ce prevăzută de norma de incriminare

 În caz de succesiune în timp a legilor penale, legea aplicabilă este cea de la momentul

comiterii activității infracționale, iar nu de la momentul producerii rezultatului!

 D) Infracțiunea de obicei

 Este infracțiunea al cărei element material se realizează prin repetarea faptei

prevăzute de norma de incriminare de un număr suficient de ori încât să indice
obișnuința persoanei în a o săvârși
 Nu are reglementare specială în partea generală
 Sunt infracțiuni de obicei prevăzute în partea specială: hărțuirea, hărțuirea sexuală
 Fiecare act material privit ut singuli nu prezintă relevanță infracțională (spre deosebire
de infracțiunea continuată), însă este necesar ca din ansamblul faptelor să rezulte
obișnuința, conducând astfel la reținerea caracterului infracțional
 Pentru reținerea unității legale de infracțiune se vor lua în considerare toate faptele din
care rezultă obiceiul

Condiții:
- Trebuie să existe o unitate de subiect pasivși activ
- Infracțiunea de obicei se comite numai cu intenție
- Tentativa este imposibilă la infr. de obicei
- Nu poate fi săvârșită în formă continuată
 O infracțiune asemănătoare cu cea de obicei este infracțiunea de simplă
repetare, când legiuitorul prevede în mod expres câte acte de executare trebuie
comise pentru ca fapta să aibă relevanță penală!
 Infracțiunea de obicei se consumă în momentul în care într-un anumit interval
de timp se realizează un număr suficient de acte de executare identice sau
similare care să conducă, dincolo de orice dubiu rezonabil la concluzia unui
obicei!
 Epuizarea se produce la terminarea întregii activități infracționale
 Pedeapsa pt infracțiunea de obicei este prevăzută de norma de incriminare