Vrajitoria in Evul Mediu

Magia in Evul Mediu

În ceremoniile magice care aveau loc in Evul
Mediu baza tuturor operatiunilor o constituia
inţelegerea pe care vrăjitorii o stabileau cu
forţele diabolice. Pactul era compus din trei
etape: prima impunea diferite ritualuri in
urma celebrării cărora diavolul isi făcea
apariţia pentru a primi omagiul din partea
acelora care l-au contactat; cea de-a doua
etapă consta intr-o simplă cerere scrisă şi
semnată de persoana care a solicitat
intervenţia Satanei; ultima se realiza prin
intermediul unor magicieni. Orice
angajament impunea promisiuni nelegiulte şi
chiar criminale: renegarea credinţei creştine,
schimbarea numelui de botez, blasfemii la
adresa lui Dumnezeu și a sfinţilor, sacrificii
sângeroase.

2
 Simboluri si plante folosite in ritualuri

Jurământul de fidelitate faţă de

Satana se făcea întotdeauna în
interiorul unor cercuri trasate pe
pământ. Aceste cercuri jucau un rol
important în slujbele satanice; în
mod obişnuit, ele erau în număr de
trei si constituiau o linie de
demarcaţie între vrăjitor şi spiritele
invocate, frontieră pe care demonii
nu o puteau trece. Printre accesoriile
care se întrebuintau în ceremonii pot
fi enumerate diferite plante, tămâia şi
lumânările aprinse. De asemenea,
magicienii ardeau şi substanţe
minerale, fumul astfel obţinut
trebuind să acţioneze asupra Satanei
şi a planetelor. Se folosea frecvent
mătrăguna şi opiumul pentru a
provoca ameţeala, somnul sau
excitarea simturilor.
 Arta magica
• În arta magică fiecare specie de fum emanat de
produsele aromate era considerat o legătură
mistică între pământ şi astre. Astfel,
Soarelui îi era consacrat un amestec de
sofran, ambră, mosc, cuişoare si tămâie; nu
era omisă introducerea sângelui unui cocoş
şi a creierului unui vultur. Luna prefera
vaporii rezultaţi din arderea camforului, a
ochilor unui taur şi a seminţelor de mac,
fiind adăugat şi sângele unei gâşte. Lui
Marte era destinat un fum cu miros de sulf;
plantele magice, sângele unei pisici negre şi
creierul unui corb constituiau ingrediente
indispensabile în ritualurile în care se
solicita ajutorul acestui astru
• În spiralele fumegânde, variat colorate, cu
miros dezagreabil, adeptii Satanei işi
închipuiau că disting imagini fantastice.
 Controlarea fenomenelor
meteorologice
• Vrăjitorii Evului Mediu atribuiau
substanţelor care erau
aruncate în flăcări proprietăţi
stranii: pentru a aduce ploaia
şi a provoca tunetele era
necesară arderea ficatului
unui cameleon. Cutremurele
erau provocate de punerea pe
foc a unui amestec compus
dintr-o sepie, trandafiri şi
lemn de aloe. Pentru a aduce
demonii trebuia ars
coriandru, cucută, peste
cenuşa obţinută se turna o
licoare extrasă din mac negru
si din alte plante otrăvitoare.
 Prepararea elixirelor menite sa
controleze sentimentele

• Succesul invocaţiilor depindea de

observarea compatibilităţii dintre
arome şi astre. Aceleaşi principii
stăteau şi la baza preparării elixirurilor
care aveau menirea de a provoca
dragostea, dar şi ura. Cunoscute încă
din antichitate, ele erau alcătuite din
diferite substanţe aduse, în urma unor
descântece, la stadiul de pulberi. În
aceste prafuri sau băuturi se puneau
intestine de animale, pene de gâscă,
solzi de peşti, minerale şi vegetale;
rămăşiţele de unghii şi sângele erau
nelipsite pentru a se obţine rezuitatul
dorit.
Va multumesc!