Varianta a treia: Rolul activităților educative religioase în integrarea școlară ele

tulburări de comportament
Planul lucrării:
Argument
Partea întâi
Capitolul 1- Educația religioasă. Conținut și forme de realizare.
Capitolul al doilea : Tulburările comportament. Delimitări conceptuale. Etiologie. Clasificări.
Capitolul al treilea: Activitățile educative religioase-Prezentare generală
Capitolul al patrulea: Implicarea elevilor cu tulburări de comportament în activități educ
caracter religios
Partea a doua – cercetarea
Ipoteza :
Se prezumă că implicarea elevilor cu tulburări de comportament în activități educ
caracter religios are un impact pozitiv asupra acestora, generând atenuarea comporta
indezirabile.
Obiective:
- Identificarea elevilor cu tulburări de comportament de la Școala ”Grigore Alexandre
Târgoviște, clasa a Via( pentru că există clase paralele)
- Evaluare comportamentală și a personalității elevilor identificați;
- Implicarea elevilor cu tulburări de comportament, în perioada 1 decembrie 2011-1 apri
în activități educative cu caracter religios;
- Evaluare comportamentală a elevilor la sfârștul perioadei vizate;
- Elaborarea concluziilor
ARGUMENT
Tulburările de comportament au un spectru etiologic extreme de amplu și de complex.
Totuși, în toate cazurile de comportamente indezirabile și antisociale, deficitele profilului
moral al subiecților, sunt prezente într-o măsură variabilă. Educația moral-religioasă,
realizată prin intermediul activităților nonformale, vine să consolideze personalitatea elevilor
și să faciliteze integrarea școlară și socială a acestora.

Mi-am ales această lucrare pentru a demonstra că activitățile extrașcolare cu conotație

moral-religioasă, pot modela oameni, pot forma caractere, pot atenua tulburări de
comportament. Aceste demersuri educative pot constitui un releu pentru promovarea
valorilor autentice, pentru cultivarea toleranței și iubirii: fiecare copil este purtător al chipului
lui Dumnezeu, fiecare este chemat să ajungă la semănarea cu Creatorul său. Educația
autentică nu are nimic de-a face cu libertinajul sau cu intoleranța; copilul fiind incapabil să
discearnă de unul singur, fără niciun sprijin, adevărul de fals, dreptatea de nedreptate,
frumosul de urât. Curentele la modă, bazate pe sofismul fructului oprit, aruncă elevul pe o
pistă existențială falsă.

Practic, principiile școlii incluzive se regăsesc în totalitate în principiile evanghelice...

Hristos moare și înviază pentru fiecare în parte, oferindu-ne tuturor marea Sa iubire,
indiferent de calitățile noastre fizice sau intelectuale...Valoarea educației creștine într-o școală
incluzivă, constă în faptul că fiecare elev este alături de ceilalți și se dezvoltă pe sine prin
ceilalți. Nimeni nu poate progresa în plan moral sau uman de unul singur. Lecția iubirii, a
toleranței, a respectului se învață în comuniune.

Activitățile extrașcolare, într-o școală incluzivă, trebuie să sensiblizeze elevul față de

”real”, cultivând nevoia de a-l vehicula, de a-l trăi. Cu cât contactul este mai profund, cu atât
elevul devine mai liber, plasându-se pe traiectoria Binelui, Adevărului, Înțelegerii...

Fiecare elev participant la activități nonformale cu conținut religios se modelează și se

dezvoltă prin faptul că interacționează cu ceilalți, prin faptul că intră în sfera de cuprindere a
sacrului. Sursele învățării provin din experiența cu sine, cu colegii, cu obiectele, cu Scriptura.

Un asemenea demers paideutic este un act de comunicare, reflecție și revelație, la care

participă profesorul, elevii clasei sau preotul. El trebuie să faciliteze producerea unui climat
suportiv flexibil dar și formularea unor răspunsuri creative la nevoile, cerințele individuale.
Lipsa de răspunsuri la întrebările inițiale nu reprezintă un prilej pentru abandonarea
incluziunii, ci un nou punct de plecare.
 Educația incluzivă înseamnă a oferi sprijin educațional, dupa nevoile copiilor, în așa fel
incât excluderea să nu fie necesară, a pune la dispoziția elevilor cu dificultăți de
comportament și învățare mijloace suportive, indiferent de originea lor socială, de tulburările
pe care le prezintă.
TULBURARILE DE COMPORTAMENT
1. CONDITII SI COMPORTAMENT

Termenul de comportament cunoaște mai multe accepțiuni. Astfel, în limbajul c

desemnează totalitatea exteriorizărilor obiective prin care se manifestă viața psihică.
K. Lewin privea comportamentul ca pe o reacție complexă (cu mai multe com
intelectuale, structurale, intenționale și emoționale ) apărută la modificările din mediul de
individului. Prin urmare, acesta putea fi perfectibil, deschis sau stereotipizat, închis.
Behavioriștii, au încadrat comportamentul în ecuația stimul-răspuns, acesta fiind cla
funcție de ponderea anumitor instanțe implicate în legătura stimul-răspuns, după formele
explicite, latente sau active, după funcțiile și rolul avute. Behavioriștii, au conceput compor
ținând cont de: structură, dimensiuni, dinamism, rezonanțe, intensitate, durată. Skinner insis
faptului că omul este programat de mediul său. El privea comportamentul inadaptat ca pe
pedepselor excesive sau a condițiilor nefavorabile. Terapia propunsă de el viza
comportamentelor alternative adaptate prin stingere sau recompensă.
Interpretarea cibernetică a pornit de la ideea că ființa umană este un sistem. De acee
acestei teorii, au analizat comportamentul din punctul de vedere a interacțiunilor sistemului cu
Pentru Duffy, comportamentul are două dimensiuni: una vectorială și alta executivă; l
sinelui realizându-se orientările fundamentale. Pentru el, orientarea și comportamentală se
funcție de anumiți factori de referință dintre care amintim factorul de persistență și menținere
unei direcții, direcție ce presupune integrarea unor fapte parțiale.

În acest fel, se fixează anumite patternuri afective și cognitive, ce condiționează răs

adaptative la stimuli, care dobândesc o anumită autonomie și o probabilitate de apariție m
obiectivându-se în ceea ce a fost numit comportament cotidian.
Comportamentul cotidian este acea comportare specifică, relativ stabilă, raportată la anumi
sociale, cu nivele diferite de semnificație, ce pot îmbrăca fie un aspect prosocial, fie antisoci
referă așadar, la totalitatea atitudinilor, deprinderilor, actelor, manierelor, obiceiurilor ce carac
conduita individului de fiecare zi. Dacă normele de comportament sunt învățate prin implicar
socială, transformarea în comportament cotidian sa face doar prin exercițiu.
Watson a sesizat deosebirile existente între noțiunile de comportament și conduită, iar P
introdus această diferențiere în literatura de specialitate. Conduita definește acțiunea sau activi
toate aspectele ei, intern-subiectivă și extern-motrice, în lumina unității dintre psihic ș
comportamentale, accentul căzând pe modalitatea de a conduce și de a acționa mental sau mo
anumită situație tipică sau dată. Dacă comportamentul înglobează patru niveluri specifice:
sintactic, biochimic și pragmatic, fiind delimitat de reacțiile observabile și obiective; condui
faptele psihice și faptele de comportament, cuprinzând și elemente subiective, interne.
Putem vorbi așadar, despre conduite:
- elementare;
- intermediare;
- superioare, sau despre conduite:
- primare;
- secundare;
- terțiare.
Pornind de la importanța instrumentelor și legăturilor de colaborare socială și comun
Janet a identificat
conduite individuale și sociale.
Norbet Sillamy, în Dicționarul de psihologie, a definit conduita drept un ansamblu d
prin care un organism caută să se adapteze la o situație determinată. 1El spunea că: aces
foarte frecvent utilizat în psihologie până în 1960, tinde să fie înlocuit de acela de comporta
toate aceasta, conduita nu se reduce nici la datele materiale și obiective, cum ar fi reacțiile m
secretorii, așa cum le înțelegeau behavioriștii, nici la simplele reacții ale organismului exa
mediul său, prin care caută să diminueze tensiunile provocate de acesta. Conduita este un răs

1
Norbet Sillamy, Dicționar de psihologie, Editura Univers Encicloprdic, București, 2000,p.76-77
motivație, punând în joc componente psihologice, motorii și fiziologice, comunicarea, de exem
o conduită psohosocială care vizează să-i transmită celuilalt o informație, prin folosirea limb
mimicii, a atitudinilor, a gesturilor etc.2
M. Ralea a pus în evidență o serie de principii pe care se fundamentează manifestările e
nivel uman:
- principiul amânării;
- principiul deliberării ( se fac reglări raționale în intervalul obținut prin suprimarea
impulsive);
- principiul compensației ( presupune realizarea unor aglutinari sau înlocuiri de conduite);
- principiul intervenției ( vizează eliberarea unor conduite noi pe baza tendințelor progres
Conduitele, asemeni comportamentelor, capătă forme diverse și variate fiind condiți
context, astfel că unele dintre ele, contravin normelor de conviețuire sociale, devenind
Extrem de importantă este relația atitudine-comportament; atitudinea reprezentând comportam
potență, iar comportamentul actualizarea atitudinii, manifestarea faptică, acțională a acesteia.
Normele sociale reglementează și ierarhizează axiologic comportamentele oamenilor,
expectațiile grupului în anumite situații. Orice societate transmite membrilor săi, în pro
socializare modelele culturale și normative acceptate sau dezirabile.
Prin socializare și educație, individul asimilează treptat valorile grupului, consid
benefice, necesare existenței sale, sau le critică, contestându-le. La rândul ei, societatea oferă
back individului, apreciind-i comportamentul după anumite șabloane, așteptând ca el să acț
conformitate cu un anumit model cultural.
Studierea problemelor apărute în sfera comportamentală, s-a constituit ca obiect de
disciplinelor sociologice, al celor psihologice și pedagogice, al celor penale, conturându-s
ramuri: sociologia devianței, psihologia comporamentului deviant, psihopedagogia inad
devianței, criminologie.
Analiza etiologiei formelor de inadaptare produse prin tulburări de comportament
reprezintă o preocupare justificată de importanța acestor manifestari, luând în calcul pe de
2
Ibidem
consecințele acestora, concretizate în inadaptare școlară, iar pe de altă parte, exacerbarea lor
sub forma personalității dizarmonice, dezechilibrate si vulnerabile.
Formarea personalitatii copilului este influentata de factori interni, ce pot fi pusi in le
mostenirea genetica si cu structura neuro-psihica dar si de factori externi, cum sunt c
pedagogici de ordin familial si scolar.
Referindu-ne la factorii exogeni, putem spune ca ei „se constituie ca un element defin
insasi motivatia acțiunii. Condițiile, factorii externi se cer înțeleși ca o componentă activă și
ce constituie un sistem extrem de complex de elemente și relații variabile în contexte con
diferite, în care se găsește, simultan și succesiv ființa umană”. 3
Având în vedere natura bio-psiho-socio-culturală a ființei umane, factorii endogeni se ce
ca un complex de elemente și legături de origine biologica si psiho-socio-culturala, doban
influenta factorilor de mediu și educație. Elementele amintite se găsesc în proporții difer
persoană la persoană. În acest context, trebuie să avem în vedere faptul că persoana umană
permanentă devenire, ceea ce înseamnă că există o modelare a factorilor ereditari sub
factorilor de mediu, în contexte spațio-temporale și situaționale variabile. Prin urmare,
interne ale persoanei sunt variate si variabile, nu numai în raport cu alte persoane, ci și în r
propriile sale condiții, la un moment dat, ceea ce evidențiază procesul de continuă autodepăși
De aceea, eșecul și inadaptarea școlara a elevului pot fi expresia unei calități îndo
relației copilului cu familia, școala sau grupul de prieteni.
Inadaptarea comportamentală a unor elevi vizează, în principal, tulburările de rela
elevilor în cauză cu părinții, profesorii, colegii și încălcarea regulilor colectivităților șco
extrașcolare. Paleta acestor tulburări este largă, ea cuprinzând atât modificări comportamen
puțin grave sub raport juridic, dar supărătoare, de tipul: minciunnii, inconsecvenței comporta
violenței verbale, copiatului la ore, fumatului ostentativ, refuzului de a saluta, atitudin
conformiste; cât și abaterile grave de la normele morale și legislați, cum sunt: furtulu

3
Elena Vlad “Tulburările de comportament” în „Tratat de psihopedagogie specială” coord. Emil Verzea și Florin Emil Verzea,
Editura Universității București, 2011, p. 684
4
Ibidem
vagabondajului, actelor de spargere sau tâlhărie, consumului curent de alcool sau droguri, pr
etc.
Studiul etiologiei devianței comportamentale a copilului, ne arata ca factorul determ
comportamentului dezadaptativ nu trebuie confundat cu acela al deficienței, întrucât devi
influențată în primul rând de carența educațională a copilului și de inadaptarea lui socială.
Fiecare caz în parte, are o istorie proprie, care impune o interpretare complexă a tulb
comportament.

1.2 Norma, normalitate si comportament normal

1.2.1 Conceptul de normalitate

A cuantifica normalitate este un demers extrem de dificil, mai cu seama ca este o no
carei coordonate sunt variabile de la un mediu socio-cultural la altul, asa cum se prec
Dictionarul de psihologie LAROUSSE.
Cuvantul normal, provine din limba latina, de la norma, care însemnă unghi drept, d
ceea ce este se afla in miljoc, fara a se abate la dreapta sau la stanga. Fiind un termen desc
conotatii axiologic, ce implica o apreciere, el evidentianza dimensiunea sociala a fiintei umane
Emil Verzea pune conceptul de normalitate in legatura atat cu intreaga dezvoltare psih
persoanei cat si cu anumite insusiri fizice, intelictive, senzoriale, caracteriale, etc..Prin urm
considerate normale, acele persoane care pot fi circumscrise mediei si care au capacitati echi
adaptare la mediul inconjurator, potrivit standardelor culturale impuse de grupul social, in con
cu varsta acestora.
Majoritatea specialiștilor admit adaptarea ca pe un criteriu al normalității, având în vede
că persoana umană este o componentă a sistemului social, istoric sau cultural, ce trebuie sa ev
coordonatele sistemului respectiv.

1.3 Tulburarile de comportament. Delimitari conceptuale

 Pentru a se evita eventualele confuzii cauzate de maniera comună de înțelegere a term
devianță si de tulburări comportamentale, se cuvine sa facem unele precizari:
Tulburarile de comportament reprezintă dezorganizari, relativ stabile, în reactivitatea
cauzate de factori structurali sau de mediul extern, ce se manifestă în sfera motricită
observabile în legaturile cu persoanele și obiectele, dovedind o adaptare deficitară la con
mediu.
Termenul de tulburare de comportament, este un termen cu conotații psihopatologice,
lui fiind instituită în 1950, la primul congres de psihiatrie infantilă, când s-a hotărât utilizarea
orice formă de conduită aberantă, manifestată la copii. În acest context, sintagma tulb
comportament desemna abaterile de la normele psihomorale, cauzate de factori endogeni, car
funcționarea normală a persoanei. Emergența acestui concept poate fi explicată prin raport
perspectivă teoretică ce separa individul cu comportamente deviante, de cadrul său
minimalizându-se impactul situației sociale asupra comportamentului.
Dacă prin anii 1970, o tulburare de comportament era considerată ca o disfuncț
indezirabilă, douăzeci de ani mai târziu, prin anii 1990, ea a început să fie percepută ca un
primit de educator din partea elevului, în legătură cu modificările pe care acesta trebuie să l
demersul său educativ, legat de nevoia de activitate, stimulare, recunoaștere a elevului, de
acestuia față de un eveniment neplăcut, de necesitatea de a schimba regulile după care î
didactic își ghidează activitatea, de nevoia de ajutor a copilului/adolescentului.
La finele secolului trecut, o conduită era considerată drept o tulburare de comp
avându-se în vedere următoarelor criterii:
 felul în care copilul/adolescentul încalcă regulile: frecvent, conștient, masiv, inten
 urmările abaterilor de la norme: îi afectează doar pe ceilalți; îl afectează doar
egală măsură este afectat și el dar și ceilalți;
 numărul adulților ce etichetează conduita respectivă drept o problemă de compor
feed-back-ul lor față de această conduită;
  sensul comportamentului: conduita atenționează asupra unei trebuințe nesatisfă
satisfăcute în mod inadecvat.
În literatura de specialitate se utilizează, cu semnificații similare de cele ale tulbur
comportament, cu care nu se identifică însă, o varietate de termeni: indisciplină școlară, in
școlară, rezistență școlară, devianță școlară.
Indisciplina școlară este un fenomen amplu, ce permite multiple explicații și interpr
apare în momentul în care trebuințele/interesele individului vin în contradicție cu interesele
sau cu autoritatea pe care acesta o constituie. Cristina Neamțu în Devianța juvenilă, a
problema indisciplinei pornind de la următoarele modele:
a) modelul biochimic-neurologic, care postulează că indisciplina se datorează unor dez
biochimice sau neurologice, ceea ce sugerează ca modalitate de intervenție medicația
specifice;
b) modelul comportamental, care pornește de la premisa că toate comportamentele sunt î
de aceea diminuarea/eradicarea indisciplinei presupune învățarea comporta
disciplinate prin exercițiu și întărire;
c) modelul cognitiv, care subliniază rolul esențial al interpretărilor subiective în cuno
conduită și promovează accesul al autocontrol prin modificarea sistemului de interpret
prin modificarea gîndirii;
d) modelul afectiv, care vede cauzele primare ale indisciplinei în climatul afectiv m
autoritate și restricții și susține, pentru reducerea indisciplinei, necesitatea unu
educațional tolerant, de acceptare, care să încurajeze elevii să-și exprime sentimentele.
Conceptul de inadaptare desemnează dificultățile emoționale și comportamentale ale cop
care îl împiedică să beneficieze de experiențele sociale și educaționale obișnuite. Aceste difi
pot fi înlăturate, potrivit orientării psihologiste, fără un sprijin calificat de către părinți, cadre
sau alți adulți importanți din viața elevului.
Rezistența școlară este un concept specific perspectivei socio-culturale, ce exprim
elevilor de a se conforma disciplinei școlare, întrucât ei sesizează faptul că acțiunile și valor
5
Cristina Neamțu, Devianța școlară. Editura Polirom,Iași, 2003, p.32
sunt incompatibile cu lumea în care trăiesc zi de zi, școala și cultura fiind percepute de a
forme de constrângere.

Cristina Neamțu, pornind de la studiile realizate de E. Zarkowska și J. Clements, prezină

anumite repere în vederea diagnozei tulburărilor de comportament:
 comportamentul însuși sau severitatea sa sunt inadecvate în raport cu vârsta și c
de dezvoltare al persoanei;
 comportamentul este periculos atât pentru persoana respectivă, cât și pentru cei
comportamentul reprezintă un handicap suplimentar semnificativ pentru pers
prin interferarea și afectarea gravă a învățării de noi deprinderi, fie prin ex
persoanei de la importante oportunități de învățare;
 comportamentul determină un stres semnificativ în viața celor care trăiesc și mu
persoana respectivă, ceea ce conduce la scăderea calității vieții acestora
inacceptabil;
 comportamentul încalcă normele sociale.6
Trebuie să remarcăm existența strânsei legături existente între nivelul intelectual al su
nivelul experienței de viață și al cunoștințelor sale pe de o parte și calitatea relațiilor intersub
însușirilor organizării sociale, pe de altă parte. Practic, individul se construiește pe sine, se de
și se autoreglează numai în relație cu ceilalți, manifestând față de aceștia atitudini specifice.
modelează și îi modifică, imprimându-i caracteristicile, normele și valorile sale,
Copilul se maturizează treptat, printr-o raportare permanentă la statusurile și rolurile p
ale grupului de aparteneță ui de referință. Inițial imită comportamentul adulților, alegându-și
din mediul familial, pentru ca mai apoi să experimenteze și să adopte alte comportamen
influențelor din mediul familial și al grupurilor mai largi determină fie comportamente ad
concordante cu normele sociale, fie comportamente dezadaptative, aflate în opoziție cu regulil

6
Ibidem, p.28
 Domnul Profesor Dr. Doru Vlad Popovici, într-un studiu prezentat în Re
Psihopedagogie, în 2007, face un tablou al manifestărilor comportamentale, ținând cont de se
acestora. Astfel, elevii cu tulburări de comportament ușoare se caracterizează prin:
 scoruri medii sau peste medie la testele de inteligență;
 achiziții școlare slabe;
 relații interpersonale nesatisfăcătoare;
 imaturitate afectivă;
 agresivitate( lovesc, se bat, țipă, refuză să îndeplinească o sarcină, folosesc u
inadecvat, etc) sau comportament anxios, introvertit (comportament infantil
socială, teamă, ipohondrie, depresie, etc.).7
Copiii/adolescenții cu tulburări comportamentale moderate, prezintă următoarele caracte
 scoruri sub medie la testele de inteligență;
 achiziții școlare sub medie;
 în general, comportament disruptiv exagerat;
 comportamentul manifestat nu este acceptat de cei din jur, sau chiar de
persoană;
 diverse alte tulburări de comportament.8
În cazul tulburărilor de comportament severe pot fi identificate următoarele simptome:
 scoruri la testele de inteligență la nivelul retardului mental;
 achiziții școlare scăzute;
 simț slab al realității;
 limbaj inadecvat;
 agresivitate crescută;
 incoerență;
 autovătămare;
7
Prof. Univ. Dr. Doru Vlad Popovici, Managementul clasei de elevi cu tulburări de comportament, studiu în Revista de
Psihopedagogie Specială, Nr.2/2007, p.47
8
Ibidem
  comportament motor repetitiv, etc.9
Tulburările de comportament, în funcție de vârstă și context, pot merge de la fenom
genul utilizării unui limbaj trivial și al obrăzniciei până la fenomene antisociale, situate în
delincvenței. Ele cuprind tulburări variate, ce pot să se manifeste dominant într-una din
comporamentului cognitive, verbal, afectiv, psihomotor și ludic, punând o amprentă specific
pentru fiecare persoană în parte, ce se abate de la normele sociale.
Persoanele care adoptă astfel de comportamente deviante, prezintă din punct d
psihologic un anumit dezechilibru. Simptomatologia abaterilor comportamentale cuprinde
largă de manifestări atât ca număr cât și ca intensitate: ea pleacă de la negativism prin minciun
să ajungă la acte de mare gravitate, de ex. omuciderea care reclamă intervenția legii.

Între acestea extreme, stabilite relativ, se interpune un număr impresionant de simptom

le vom prezenta succint fără pretenția unui tablou exhaustiv:

1.Negativismul este prezent la preșcolarii mici. El se manifestă prin refuzul, împotrivire

acțiunilile celor din jur, îmbrăcând forma capriciilor sau încăpățânării.

a. Capriciile sunt foarte frecvente la preșcolarii și școlarii mici, dar nu sunt scutiți nic
mijlocii și mari.

Copiii caprioși au un comportament foarte oscilant; sunt copii cu toane care izbu
manifestări nașteptate atunci când te aștepți mai puțin. Când nu li se satisfac dorințele, când
gesticuleze, să strige, să țipe, să plâng, fiind cuprinși de furie. Ei manifestă o puternică ins
emotivă, trecând ușor de la o stare euforică la una depresivă, de la veselie la tristețe, de la sati
insatisfacție. Maifestă opoziție, dorind să-și impună voința cu mijloace neraționale. Conduit
lipsită de corență și consecvență logică numai din dorința de a ieși triumfători și de a-și m
satisfacție pentru reușită.

9
Ibidem
 Repetate, stările de capriciu se pot stabiliza și deveni trăsături negative de caracter
repercursiuni asupra integrării sociale.

Pintre cauzele capriciilor amintim:

 Îngăduința nelimitată care i-a facut pe copii să creadă că le este permis să pre
să facă tot ce doresc;
 Slăbiciunile persoanelor din jurul lor;
 Răsfățul prin satisfacerea tutror dorințelor și poftelor.
b. Încăpățânarea ca refuz de a executa ceea ce i se cere de către adult este în general
caracteristică adolescenței. Nu orice refuz sau împotrivire este act de încăpățânare; de multe o
tentați să considerăm încăpățânarea un act de timiditate având de-a face cu falsa încăpățâ
încăpățânare aparentă.

La preșcolarii și școlarii mici încăpățânarea nu are caracter stabil. Ea se manifestă cand

în față interdicții (renunțarea la unele activități preferate sau când nu înțelege justețea c
formulate de adult). La școlarii mici, ea se accentuează față de persoanele care i-au jignit, disp
au adresat cuvinte înjurioase. La preadolescenți și adolescenți, încăpățânarea se stabilizează, c
înțelegerii eronate a independenței sau ca răspuns la unele atitudini reprobabile ale păr
educatorilor.

Cauza încăpățânării este una singură: adoptarea unei educații greșite, educație exterioriz

 Răsfăț;
 Grija exagerată de a satisface toate doleanțele copilului;
 Atitudinea brutală, care-l determină pe copil să se simtă amenințat, lipsit de securitate;
 Tutelarea exagerată, oprimarea spiritului de independență, îngrădirea libertății, înn
inițiativei copilului;
 Abuzul de autoritate;
  Lipsa de înțelegere și căldură față de copil;
 Pedepsele umilitoare;
 Atitudinea autoritară a educatorului, care vede doar defectele copilului.

2. Agresivitatea și autoagresivitatea capătă următoarele forme:

 Vătămarea altui copil;
 Tăvălirea pe podea;
 Lovirea intenționată de podea sau pereți;
 Accese de plans și furie;
 Închidere în sine.
În general, acestea sunt manifestări ale neglijenței, ale nevrozei de abandon, ale gelozie
de preferințele exprimate de adult pentru alți copii.
3. Minciuna este un neadevăr, o afirmație falsă cu scopul de a induce în eroare o persoa
instituție provocându-i un prejudiciu moral sau material.
Din punct de vedere psihologic, presupune o anumită elaborare pe plan mintal, o
putere de prevedere. Minciuna conștientă sau adevărată apare aproximativ la vârsta de 4 ani
un mijloc de a-l scăpa pe copil de anumite încurcături sau neplăceri.
Cauzele care generează minciuna sunt:
 Nevoia de conservare. Se observă atât la preșcolari căt și la școlarii mici, care prin
urmăresc obținerea anumitor bunuri concrete, alimente, îmbrăcăminte sau să evite ped
să primescă anumite recompese;
 Nevoia de afirmare. Copilul minte că a făcut o anumită faptă deosebită, își arogă titlu
cu scopul de a ieși în evitență și a atrage atenția asupra sa;
 Nevoia de distracție. Uneori copilul minte cu scopul de a obține permisiunea de a se
merge la film etc.
Copii folosesc minciuna datorită:
 fricii de pedeapsă;
  lăcomiei;
 micilor stricăciuni pe care le-au făcut;
 nevoii de a ascunde anumite fapte.
Minciuna se ivește în legătură cu:
- înlăturarea situațiilor amenințătoare;
- obținerea diverselor situații favorabile.
4. Instabilitatea nu este funciar o tulburare de comportament, ci mai mult o modalitate reac
S.N.C., manifestă psiho-motor; fiind inaptitudinea de a păstra o atitudine, de a fixa atenția, rea
mod conștient, de a anticipa o acțiune.
5. Irascibilitatea prezintă un mecanism psiho-patologic similar, denumită și furie, ne
nestăpânire; este o reacție de descărcare critică culminând cu mișcări spectaculoase.
6. Impulsivitatea este o reacție specifică de scurt-circuitare, reprezentând o trecere directă la
satisfacere a apetitului agresiv, de opoziție. Are un caracter brusc, necenzurat, mai puțin el
privința diversității acționale.
7. Furtul, cel mai frecvent delict întâlnit la minor este definit ca un atentat la propietatea p
sau publică. El începe de obicei în familie și se extinde apoi în mediul exrafamilial, de la o
valoare mică până la sume importante de bani. Furtul nu este o manifestare izolată ci est
frecvent cu fuga, prostituția la fete, uneori cu omuciderea și piromania.
8. Fuga și vagabontajul reprezintă ruperea violentă de mediu familial, ca expresie a unei
încordare emotivă sau ca simptom psihotic. Dinstincția dintre ele este data de durată: fug
caracter de criză, iar vagabondajul este un fenomen complex având o desfășurare în timp. În f
cauze, fuga are diverse forme:
- Fuga ca pulsiune emotivă, ca rezultat al unei stări conflictuale cu școala, cu familia,
deosebită generată de disocierea căminului, lipsuri materiale, tendințele revendicate la p
- Fuga poate fi și o expresie a unei dorințe de aventură, de evadare pentru a vedea locuri
noi. Acest fenomen, ridică problemele psihiatrice, medico-legale și de asistență socială.
 Vagabontajul este o reacție organizată care apare din lipsa de atașament familial sau
constrângere rău suportată, adolescentul alegând ”nomadismul” pentru a-și putea realiza l
prin imitație și sugestie și pentru a se grupa, prin intrarea într-o bandă.
Fuga și vagabontajul se asociază frecvent cu tulburările de comportament sexu
impulsivitatea.
9. Eșecul școlar poate fi datorat:
- frecvenței neregulate;
- condițiilor de mediu nefavorabile;
- lipsei de îndrumare a copiilor către școală prin lipsa de instruire a propriei familii
neglijenți induc, atât prin ignoranță cât și prin sfaturi demoralizatoare, un efect dăunăto
fiind cotați ca periculoși educațional, moral.
10.Incendierile voluntare se pot observa la pubertate și adolescență ca urmare a unei d
răzbunare sau a răutății. Apar la debilii mintali sau la psihopați.
11.Alcoolismul și dependența de drog. Alcoolul, unul din principalii răspunzător
comportamentul antisocial (agresiune, crimă, jaf, huliganism) este o problemă de igienă m
socială la adolescență, când alcoolismul, ca și tentația administării drogurilor: etnobotani
cocaină, aurolac etc., se manifestă în majoritatea cazurilor în formă acută; prin aceste i
minorul tinde să-și arate non-conformismul, sfidarea față de autoritatea adulților sau să lupte î
timidității și a anxietății.
12.Devierile sexuale. Instinctual sexual, în mod normal latent în copilărie apare la pubertat
definitivează în forma lui specific umană în adolescență, când include totodată și atașamentu
pentru sexul opus.
13.Omuciderea este un delict foarte grav, dar rar; se poate manifesta sub forma o
involuntare, în cazul unui furt-lovire fără intenția de a provoca moartea.
14. Suicidul și tentantiva de suicid. Considerate ca unele dintre cele mai frecvente reacții an
din cadrul patologiei medicale în general, ideile, tentativele și reușitele suicidale sunt de obicei
unor tulburări instinctivo-afective foarte profunde.
1.4. Cauzele tulburărilor de comportament

Au fost identificate două mari categorii etiologice, care declanșează tulbur

comportament:
 Cauze interne;
 Cauze externe.

În prima categorie au fost incluse:

 Caracteristici ale structurii neuropsihice;

 Modificări ale structurii neuropsihice sub influența unor factori externi.

Din cea de-a doua categorie, pot fi amintite:

 Cauze socio-economice;
 Cauze educaționale;
 Cauze socio-culturale.

Trebuie să remarcăm faptul că specialiștii nu au ajuns nici astăzi la un consens de opin

ce privește ponderea fiecărei cauze în declanșarea și manifestarea tulburărilor de comport
elevi.
Dacă psihologii exacerbează rolul particularităților psihice în adaptarea copilului l
sociologii pun un accent deosebit asupra condițiilor vieții sociale și a factorilor socio-
psihiatrii, oferă un model conceptual pentru descoperirea tulburărilor de comportam
criminologii, insistă asupra caracterului penal al faptelor antisociale, înțelese ca delicte. În
educatorii aduc în prim plan lipsurile, deficiențele procesului instructiv-educativ în
fenomenelor deviante.
 Se pare că orice încercare de a accentua rolul unor factori declanșatori în defavoarea
riscă să fie invalidată de practică. Începe să se contureze ideea cauzalității multiple sau a fact
privește tulburarea de comportament ca o rezultantă a interacțiunii multiple a cauzelor.
Susținătorii acestei perspective, acordă importanță fiecărui factor, eviidențiind f
deviațiile apar la întâlnirea a doi factori majori, sau la intersecția a șapte-opt factori minor
simpla însumare a acestora nu poate furniza o explicație pertinentă a comportamentului unui c

1.4.1. Cauze interne, individuale

1.4.1.1. Cauze neuropsihice
În prima categorie, Doamna Elena Vlad, în capitolul acordat Tulburărilor de comportam
Tratatul de Psihopedagogia școlii incluzive, preluând taxonomia realizată de I. Mitrofan în
intitulată Cursa cu obstacole a dezvoltării umane. Psihologie, psihopatologie, psihod
psihoterapie centrată pe copil şi familie, apărută în 2003, la Editura Polirom din Iaşi a încad
a. Disfuncțiile cerebrale:
- Retardarea neurosihică;
- Starea de hiperexcitabilitate neuronală;
- Anomaliile de tip epileptic.
b. Deficiențele intelectuale – specialiștii au observat că există o strânsă legătură între
unei deficiențe mintale și faptele antisociale.
c. Tulburările afectivității – Un grad scăzut de maturizarea afectivă se poate caracteriza
- Absența autonomiei afective, ceea ce facilitează o sugestibilitate crescută;
- Un nivel scăzut al autocontrolului afectiv;
- O dezvoltare slabă a emoțiilor și sentimentelor superioare.
Pe de altă parte, stările de dereglare afectivă sunt definite prin:
- Frustrație afectivă;
- Instabilitate emoțională;
- Ambivalență afectivă;
 - Indiferență afectivă;
- Absența emoțiilor.
d. Imaturizarea caracteriologică, însoțită de următoarele note distinctive:
- Egocentrism exacerbat;
- Impulsivitate;
- Agresivitate;
- Respingerea normelor sociale;
- Intoleranță;
- Dispreț față de muncă;
- Insuficienta dezvoltare a motivelor superioare;
- Subaprecierea erorilor antisociale comise;
- Autocontrol diminuat.10

1.4.1.2. Cauze familiale.

Familia, prin tonalitatea și atmosfera afectivă, prin dimensiunea sa culturală și g
integrare social, constituie un mediu educativ determinant. Orice dezacorduri și tensiuni ex
mediul familial vor genera în conștiința copilului îndoieli, retincențe sau reacții dezadaptative
context, putem vorbi despre:
- familii dezorganizate;
- atmosferă familială conflictuală;
- climat hiperautoritar sau climat hiperpermisiv.

Înrîrurirea familiei asupra declanșării simptomelor specifice tulburărilor de conduită a

bidirecțional:
- copilul este influențat de factori cauzali sau de risc familial ( depresia părintelui,
disciplinare inadecvate utilizate, consumul excesiv de alcool si criminalitatea în
atitudinea rece a părintelui, tirania.);
10
Ibidem, p.691
 - comportamentul copilului influențeaza cadrul familial. De exemplu, cercul vicios repre
întărirea conduitei negative a copilului de către părinți (părintele nu mai pretinde cop
respecte normele pentru a împiedica crizele de nervi manifestate de acesta) și prin
comportamentului inadecvat al parintelui de catre copil (copilul se conformează doar
este pedepsit aspru).

1.4.1.3. Cauze externe, sociale

1.4.1.3.1. Cauze economice și sociale
În această categorie putem încadra:
1. Scăderea nivelului de trai. Cei care trăiesc în condiții paupere dezvoltă un sistem de con
valori ce constituie un fel de soluție la problemele cu care se confruntă. Putem vorbi des
- nivel de aspirație scăzut;
- pasivitate;
- ignorarea viitorului și ancorarea în prezent;
- resemnare;
- fatalism;
2. Exacerbarea șomajului;
3. Creșterea inflației;
4. Diminuarea controlului social;
5. Corupția;
6. Migrația economică;
7. Exploatarea minorilor.

În țara noastră, potrivit studiilor, multe familii au venituri reduse, condiții precare de lo
confruntă cu multe probleme de sănătate fizică și mentală. Ca urmare, creșterea și îngrijirea
este necorespunzătoare, favorizînd apariția tulburărilor de comportament la copii, și mai
faptelor antisociale, la adolescenți și adulți.
 Neglijarea copiilor de către acei părinți plecați să lucreze în străinătate, a devenit,din p
fenomen social negativ, care a generat aspecte îngrijorătoare. Paradoxal, plecarea părinților a
calitatea vieții copiilor, privați de o supraveghere atentă, pe fondul unei privări afective. Pri
probleme identificate în mediul școlar, se referă la: modul de îndeplinire a cerințelor șco
maniera de relaționare cu colegii. Apar fenomene de genul: absenteismului, indisciplinei,
școlar, consumului de droguri și alcool.

1.4.1.3.2. Cauze educaționale

Mediul școlar poate genera devianță comportamentală la copii, mai ales în fazele incip
se poate croniciza pe parcurs, determinînd fenomene antisociale.
În această categorie putem include:
- Eșecurile legate de adaptarea și integrarea școlară. Un factor deosebit de important a
școlare a elevului îl reprezintă încrederea în forțele proprii. Această încredere este însă
măsură, ecoul aprecierii profesorului, al încrederii pe care o acordă elevului. Cînd e
profesorului față de elev, considerat submediocru, sunt superficiale și formale, învățarea
devine formală și mecanică. Sarcinile școlare prea ușoare, au ca efect slăbirea energiei
și stingerea intereselor de cunoaștere. Nestimulat de profesor, elevul în cauză va deven
pasiv și mai indiferent în timpul orelor, trecând în rândul elevilor rămași în urmă la î
sau în rândul celor care absentează.
- Un stil educațional deficitar, prea permisiv sau prea autoritar;
- Instabilitatea accentuată a elevilor, determinată de fluctuația cadrelor didactice, de mo
interne sau externe ale mediului școlar.

1.4.1.3.3. Cauze socio-culturale

- Violența din mass-media;
- Pornografia.
- Asocierea în bande, care se angajează în fapte antisociale. Alături de familie, vecinătatea, c
mediul primar al dezvoltării copilului. Criminologia a arătat strânsa legătură existentă într
ridicat al infracționalității și anumite cartiere urbane paupere și supraaglomerate. Scăderea im
funcțiilor de socializare și control în familie și comunitate constituie, așa cum evidenția
dezorganizării sociale, un factor important în disturbarea ordinii sociale, scăderea coeziuni
multiplicarea fenomenelor de aculturație, apariția găstilor de cartierce se antrenează
antisociale.

1.5. Clasificarea tulburărilor de comportament

1.5.1. Clasificarea tulburărilor psihice din perioada copilăriei; caracteristici generale

Felul de a se comporta al unui copil demonstrează gradul dezvoltării sale psihice. Es
personalității sale în devenire la lumea înconjurătoare și la propria persoană, fiind expresia ob
a personalității în formare.
Comportamentul variază între anumite limite unanim acceptate, îmbracând forme v
funcție de:
- factori socio-culturali;
- vârstă;
- factori temperamentali;
- factori constituționali.
Tulburările de comportament se caracterizează prin apariția unor manifestări de conduit
trec dincolo de granița normalității, la o anumită vârstă.
Doamna Dr. Elena Vlad în capitolul destinat Tulburărilor de comportament, din Tr
psihopedagogie specială, citându-l pe George Ionescu, face următoarea clasificare a tu
emoționale și comportamentale cu debut în copilărie și adolescență:
1. tulburări hiperkinetice:
- hiperactivitate cu deficit de atenție;
- tulburare hiperkinetică de conduită.
 2. tulburări mixte ale conduitei și emoției:
- tulburare de conduită depresivă;
- tulburări mixte ale conduitei și emoției;
3. tulburări emoționale cu debut specific în copilărie:
- tulburare a anxietății de separare;
- tulburare anxios fobică în copilărie;
- tulburare de anxietate societală;
- rivalitate în frăție.
4. tulburări ale funcționării sociale cu debut specific în copilărie și adolescență:
- mutism electiv;
- tulburare reactivă de atașament;
- tulburare de atașament cu dezinhibiție.
5. tulburări ale ticurilor:
- tulburare tranzitorie a ticurilor;
- tulburare cronică a ticurilor motorii sau vocale;
- tulburare combinată – motorie și vocală – a ticurilor.
6. alte tulburări emoționale și comportamentale cu debut în copilărie și adolescență
- enurezis organic;
- encomprezis neorganic;
- tulburare de alimentație a copilului mic;
- tulburare a mișcărilor stereotipe;
- balbism;
- vorbire neclară.11
Doamna Dr. Iuliana Dobrescu, în Psihiatria copilului și adolescentului realizează

11
Elena Vlad, Ibidem, p.692
 o altă clasificare a tulburărilor de comportament și emoționale cu debut în coplilărie și
adolescență:
1. tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție;
2. tulburare de conduită:
 tulburare de opoziție;
 tulburare de conduită;
3. tulburări ale funcției sociale:
 mutismul electiv;
 tulburarea reactivă de atașament;
4. ticurile:
 tulburarea ticurilor tranzitorii;
 tulburarea ticurilor cronice și vocale;
 tulburarea Tourette;
5. tulburări de eliminare:
 enurezis;
 encoprezis;
6. tulburări de alimentație:
 pica;
 ruminația;
 tulburarea de hrănire în perioada de sugar și copil mic;
 anorexia;
 bulimia nervoasă;
7. balbismul;
8. tulburarea mișcărilor stereotipe ale copilului.12
Există riscul confundării tulburărilor de conduită cu psihopatiile sau cu delincvența juv
aceea, trebuie să se dovedească multă precauție în stabilirea diagnosticului, mai ales ținând
12
Dr. Iuliana Dobrescu, Psihiatria copilului și adolescentului, Editura Medicală,București, 2003, p. 167-290
faptul că doar 1/3 din totalul tulburărilor de comportament apărute în copilărie, se trans
psihopatii.
Dacă după vârsta de 15-16 ani, o tulburare de conduită tinde să se organizeze într-o ps
atunci se constată:
 alterare profundă a relațiilor interpersonale;
 o dezadaptare accentuată la cerințele mediului exterior;
 o atitudine disproporționată față de situațiile contextuale.
În această caz, vorbim despre probleme ce merg de la nejunsuri în familie și la școală
manifestări antisociale.
Pe de altă parte, Linda Wilmshurst în Psihopatologia copilului include în
comportamentului disruptiv următoarele tulburări:
- tulburarea opoziționismului provocator;
- tulburarea de conduită.13
Diagnosticul de opoziționism provocator trebuie să fie pus înaintea împlinirii vârstei de
atunci când simptomele se manifestă cel puțin 6 luni. Această tulburare, definită drept un
comportamental persistent, ostil, sfidător, nesupus și negativ, îndreptat împotriva figu
reprezintă autoritatea,14 se caracterizează prin:
- pierderea stăpânirii de sine;
- conflicte cu adulții;
- refuzul/sfidarea regulilor;
- incitarea dușmănoasă a celorlalți;
- condamnarea altora pentru greșelile proprii;
- susceptibilitate;
- furie;
- răzbunare.

13
Linda Wilmshurst, Psihopatologia copilului, Editura Polirom, Iași, 2007, p.173
14
Ibidem, p.174
 Manifestările caracteristice opoziționismului provocator se produc mai întâi în mediul f
se transferă și adulților, deoarece răbdarea lor este dusă la paroxism. Acești copii au o fie stim
de sine, fie una exagerată, având tendința de a-i supărara în mod intenționat pe frați sau cei cu
familiari, putând fi, la rândul lor generatori de agresiune verbală și intimidare.
DSM-IV-TR utilizează pentru forma cea mai gravă de comportament disruptiv term
tulburare de conduită, desemnând acel tipar comportamental persistent și repetitiv de în
drepturilor celorlalți și a normelor sociale. Criteriile de diagnostic sunt alcătuite dintr-o
simptome ce pot fi grupate în patru categorii de comportamente agresive și încălcări ale re
normelor specifice unei anumite vârste:
- agresiune față de oameni și animale;
- distrugerea proprietății;
- fraudă sau furt;
- încălcarea regulilor.
În prima categorie putem include:
- amenintări, bruscări;
- cruzime față de oameni;
- cruzime față de animale;
- inițierea unor bătăi;
- folosirea armelor cu scopul de a produce suferință;
- furt cu confruntare cu victima ( furt din genți).
Simpotomele specifice celei de-a doua catogorii sunt:
- incendierea cu intenția de a produce pagube;
- distrugerea proprietății.
În categoria fraudă sau furt încadrăm următoarele simptome:
- escrocherii;
- intrarea prin efracție;
 - furt;
Din ultima categorie fac parte următoarele simptome:
- fuga de acasă;
- lipsă de acasă noaptea;
- frecvente absențe nemotivate.
Pentru stabilirea diagnosticului de tulburare de conduită, este necesară existența a cel
simptome din cele mai sus menționate, care să se fi manifestat în ultimele 12 luni și să se do
prezența macăr a unui simptom în ultimele 6 luni.
Copiii cu o asemenea tulburare sunt actorii unor frecvente acte agresive, implicân
altercații fizice sau în amenințări cu care îi terorizează și îi intimidează pe ceilalți. Ei u
frecvent minciuna și manipularea, nerespectându-și obligațiile. Sunt foarte puțin empatici, inse
gîndurile și sentimentele altora. Agresivitatea acestora se poate exacerba în condiții ambigue
au tendința de a-i suspiciona de intenții ostile pe cei din jur. De cele mai multe ori,
sentimentele de remușcare pentru a preveni o pedeapsă mai mare sau pentru a împărtăși răspu
altora.
Pot asocia comportamente cu grad ridicat de risc, cum ar fi:
- accidente;
- consum sau abuz de substanțe;
- boli cu transmitere sexuală;
- sarcini în adolescență.
Tulburarea de conduită, în funcție de vârsta de debut, poate fi împărțită în două subcateg
- tulburare de conduită cu debut în copilărie, atunci când înainte de 10 ani, este pr
puțin un simptom;
- tulburare de conduită cu debut în adolescență, dacă înainte de vîrsta adolesce
manifestat niciun simptom.
 În 1994, Loeber și Keenan15 au identificat cinci subtipuri caracteristice tulburărilor de
conduită:
- comportament implicit – sunt încălcate regulile dar nu sunt comise violențe față
de ceilalți (fură sau comit acte de vandalism);
- comportament explicit – agresivitatea față de ceilalți este prezentă de la o vârstă
mică;
- comportament de conflict cu autoritatea – comportamentul sfidător și încălcarea
regulilor nu este însoțit de violențe împotriva celorlați ( absentează nemotivat/
fug de acasă );
- comportament dual implicit/explicit – sunt încălcate regulile și sunt săvârșite
acte agresive;
- comportament triplu – subiecții manifestă o combinație de sfidare și agresivitate
dusă la extrem; aceștia având în timp, cea mai proastă evoluție.
Pe de altă parte, tulburările de comportament pot fi clasificate, potrivit DSM-IV-TR și
în funcție de gravitate. Din acest punct de vedere avem de la tulburarea cea mai ușoară, la cea
mai gravă:
- tulburarea opoziționismului provocator;
- tulburarea de conduită;
- tulburarea de personalitate antisocială, diagnostic ce nu poate fi stabilit înaintea
împlinirii vârstei de 18 ani.

2. Devianța școlară.
Devianța școlară poate fi definită ca totalitatea comportamentelor ce transgresează
normele și valorile școlii. Ea rezultă în urma unui proces de interacțiune socială, în urma
etichetării conduitei ca deviantă.

15
Loeber și Keenan apud Linda Wilmshurst, op. cit., p.176
 Dacă abordările medicale și psihologice, consideră devianța școlară un fenomen ce ține
de sfera patologicului, abordarea sociologică, plasează devianța în aria de cuprindere a
normalității: conduitele școlare deviante, deși indezirabile, reprezintă eforturile elevilor de a
rezista/înfrunta circumstanțele școlare în care se află.
Cristina Neamțu identifică următoarele funcții și semnificații ale devianței școlare:
 reprezintă un mijloc de exploatare a limitelor și libertății; elevii pun frecvent la
încercare profesorii pentru a vedea până unde pot merge acțiunile lor fără să
riposteze;
 reprezintă un mijloc de exprimare a dificultăților emoționale determinate de
relațiile interpersonale din școală sau din afara școlii; unii elevii recurg la
conduite deviante pentru a riposta în conflictele cu părinții(adulții semnificativi
din viața lor);
 indică, între anumite limite, atitudinea față de școală a părinților; există și
cazuri în care părinții încurajează elevii să încalce normele/valorile școlare;
 semnalează o serie de disfuncții sau deficiențe în activitatea școlii: calitatea
slabă a predării, climatul excesiv de autoritar sau de permisiv, lipsa de
implicare și indiferența profesorilor față de evoluția comportamentală a
elevilor, normele școlare anacronice, lipsa de pertinență a conținuturilor în
raport cu trebuințele de învățare ale elevilor etc.;
 oferă elevilor care au experimentat eșecul școlar posibilitatea de a accede la un
status și la un prestigiu social;
 poate indica apartenența elevilor la o subcultură delincventă, din școală sau
ei.16
Având în vedere faptul că în puține cazuri comportamentul delicvent se manifestă
adolescenți dintr-o dată, accidental, ci mai degrabă se structurează treptat printr-un cumul d

16
Cristina Neamțu, op.cit., p.39
cauzali, devine deosebit de importantă analiza fenomenului larg al devianței sociale (la minori
de altfel, se înscrie, particularizându-se cu elemente distincte, delicvnță juvenilă.
Delicvența juvenilă constituie un fenomen grav complex care definește ansamblul co
aflate în contradicție cu valorile conforme cu norma penală.
 CAPITOLUL AL DOILEA

VALENȚELE FORMATIV- MORALE ȘI AXIOLOGICE ALE EDUCAȚIEI RELIGI

Într-o lume a sincretismului axiologic, omul devine un pion angrenat în jocul a

intereselor relative. Prins în chinga culturii de consum, a nihilismului, el este total dezorientat
soluție pentru ieșirea lui din impas rămâne redescoperirea valorilor creștine, centrarea edu
cultivarea virtuților și vindecarea sufletului și a trupului de patimi. Numai în măsura în care
ne sensibilizează față de valorile autentice, ne aduce spre ele cultivându-ne nevoia de a trăi,
și chiar creea, numai atunci putem spune că am ajuns la statutul de personalitate demnă și au
Cu cât contractul cu cultura autentică este mai profund și mai variat, cu atât câștigăm în
plasându-ne în vecinîtatea unor valuri fundamentale, de bine, de frumos, de dreptate, de
Ieșirea din inerția existențială, de revoluții în plan individual și social sunt condiționate de m
diferite de a ne raporta la fondul cultural. Încorporarea valorilor culturii este o șansă real
desăvârșirea a ceea ce eticienii numesc personalitate morală, caracterizată prin libertatea
voinței, dorinței ți autocreației, prin diminuarea dependențelor (sau eventual prin conștieti
stăpânirea acestora) față de alții și față de instinctele superioare, într-un cuvânt, p
determinarea morală. Iar în ansamblul cultural, religia vine cu o notă proprie și valori care
neglijate decât cu riscul sărăcirii individului și culturii înseși.17

Adevărata educație nu are nimic de-a face cu libertinajul: copilul find incababil să
singur, fără niciun ajutor, adevărul de minciună, dreptatea de nedreptate, frumosul de urât. C
”la modă”, bazate pe sofismul fructului oprit, introduc copilul pe o pistă existențială falsă. Din
cercetări în domeniul neuropshiologiei rezultă că revolta împotriva autorității, inversarea
sensurilor, chiar a comportamentelor specifice fiecărui gen – femeia își însusește cele ale bă
iar aceasta se feminizează- negarea orcărei ordini, dezinhibarea tuturor comportamentelor
muncă, alergarea după plăceri, bani sau transformarea sexului într-un obiect de idolatrie î
angajarea omului într-un aprig și distrugător război îndreptat împotriva propriei ființe, propr
17
Constantin Cucoș, Educația religioasă – repere teoretice și metodice, Editura Polirom, Iași, 1999, P.185-186
împotriva ființei umane în general. Copiii care sunt învățați să conteste orice autorita
disprețuiască și să-ți tiranizeze părinții cu capriciile cultivate de cultura de consum, de fapt a
și fie înșiși cei mai mari dușmani, luptând cu propia lor fire, batjocorind-o, disprețuind propi
și intenționalități firești dezvoltării minții și împlinirii umane.18

Omul plenar, liber este în primul rând omul religios, omul capabil să-și controleze
emoțiile, sentimentele.De aceea, ar trebui recunoscut unanim, rolul formativ al religiei, care m
ființa, înnobilând-o din interior. Ea te ajută să devii mai bun, să-ți convertești frustrările și
egocentrice, să vibrezi la nevoile semenului În caz contrar, omul viitorului, nu va fi în niciu
bun, mai evoluat decât cel din trecut sau cel actual ci, dimpotrivă, urmașii vor fi tot mai nep
mai infirmi din punct de vedere trupesc, mental și duhovnicesc. Cultura actuală inhibă c
dezvoltarea corticală, îngustează câmpul de conștiință și conduce în mod foarte probail la
unor sindroame ca ADHD și LD, la boală psihică sau neurologică. O criză mult mai gravă de
a petrolului, care poate fi preconizată în acest context, poate fi socotită criza sănătății ment
creierelor. În America, spre exemplu, dacă rata creșterii celor suferinzi de boli mentale se păs
cote actuală -1% pe an- înseamnă că în câțiva zeci de ani o mare parte a populației Americii
de o boală psihică sau neurologică.19

Atât creștinismul, cât și cultura tradițională, sunt impregnate de principii educaționale s

verificate și verificabile, care s-au cristalizat în timp sau au fost primite prin revelație div
ignora, substituindu-le cu produsele ideologiei consumeriste, sincretice, reprezintă o gravă e
consecințe dramatice asupra vieții și minții umane.

Constantin Cucoș referindu-se la importanța educației religioase nota: prin educația r

se asigură un sens al vieții credincioșilor, o direcție și un mod de a exista, o perspectivă care
imediatitatea faptică. Se poate observa că, oamenii, care trăiesc numai pentru scopuri de pe
scurtă trăiesc greșit și până la urmă trebuie să se confrunte cu prostia unei astfel de orientăr
Mulți dintre ei ajung să apeleze la consilierea spirituală tocmai pentru că au ajuns să vadă c
18
Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minții umane, Editura Evanghelismos, București, 2005, p.378
19
Ibidem, p.379
în ultimă instanță fără sens, pe care și-au bazat viața, nu mai are niciun sens pentru ei. În
urmă, ei ajung la punctul în care trebuie să recunoască împreună cu Ecleziastul: „ Tot ce am
deșertăciune.” Cum remarcă și marele filosof creștin Vladimir Soloviev, privarea omului d
existențial este sinonimă cu aruncarea acestuia în gheena răului, cu aruncarea lui la periferia

Demersul paideutic devine eficient în momentul în care se inoculează elevilor, de la

fragede vârste, credința și iubirea. Simion Mehedinți arată că: Încă din anii prunciei, pu
temelia pe care se sprijină mai târziu tăria țărilor și mărirea neamurilor, adica: iubirea a
pentru alții pe care Biserica ne-o pune înainte când zice: ” să ne iubim unul pe altul, ca într
să mărturisim„21.

Mântuitorul ne îndeamnă: ” Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima t

sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și cea dintâi poruncă. Iar a doua, la fel ca
Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți (Matei 22, 37-39). Dragostea față de aproapele
din dragostea față de Creator ”și o condiționează pe aceasta. Dacă educația nu cultivă acest s
al dragostei pentru semeni noștri, atunci nici iubirea pentru Dumnezeu nu va fi cunoscută.
nimeni afirma că Îl iubește pe Dumnezeu, fără să-și iubească aproapele. Valoarea educație
într-o școală incluzivă, constă în faptul că fiecare elev este alături de ceilalți și se dezvoltă pe
ceilalți. Nimeni nu poate progresa în plan moral sau uman de unul singur. Lecția iubirii, a tol
respectului se învață în comuniune.

În acest context, putem să ne amintim de Joachim Wach, înaintașul lui Mircea Eliade
rolul sentimentului religios în menținerea integrării sociale: Este semnificativ faptul că cele m
și mai bogate concepte despre comunitate, cele care au avut un caracter universal, nu au fos
decât prin lărgirea și aprofundarea experienței religioase; secularizarea acestor idei și
dimpotrivă, a aruncat un văl întunecat asupra genezei și evoluției omului modern.22
20
Constantin Cucoș, Educația religioasă. Conținut și forme de realizare, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1996,
p.112
21
Simion Mehedinți apud Lect.Univ.Dr. Luminița Drăghicescu, Iubirea și credința- repere exiologice în opera pedagogică a lui
Simion Mehedinți în Almanah bisericesc 2008-Arhiepiscopia Târgoviștei, Editura Asa Media Grafic, București, 2008, p.218
22
Joachim Wach, Sociologia religiei, Editura Polirom, Iași, 1997, p.243
 Privarea omului de un sens al existenței este sinonimă cu claustarea și cu aruncar
marginea lumii, căci lipsit de un sens numim tot ceea ce nu se acordă și se armonizează cu n
ceea ce contrazice totul și nu se acomodează cu nimic.23

Idealul educației religioase este unul integralist, constând în cultivarea tuturor forțelo
dispune omul ca ființă psihofizică, precum și în valorile ideale menite să inspire pe cele dintâ
dea o direcție; cu alte cuvinte, educația va tinde continuu la realizarea valorilor ideale și la id
forțelor reale.

Nu se poate vorbi despre educație autentică fără modelarea conștiinței morale prin p
spirituală. Manifestarea religiozotății, trăirea religioasă autentică, înseamnă efortul perm
schimbare interioară, de eliberare de tensiunile ce încorsetează ființa umană într-un
relativităților și al lipsei de conținut.

Valoarea omenescului este intrinsecă, dar și dobândită. Mai presus de valoarea biol
ființă vie, valențele axiologice ale umanului rezidă în educație. Educația oferă o matrice în c
trebuie să se încadreze, conformându-se normelor sociale. Prin aceasta, educația oferă, dar î
timp impune, un anumit model. Acest model, este purtătorul unor valori. Acțiunea edu
experiența individuală, raportată la evenimentele cu care individul vine în contact, reprezintă
care contribuie la formarea Supra-Eului moral al acestuia. El este depozitarul valorilor m
care le oferă permanent Eului.24

Constantin Enăchescu în Tratatul de igienă morală, prezintă aspectel fundamen

trebuiesc înglobate în cadrul procesului educațional, în vederea formării unei personalități s
Potrivit autorul amintit, demersul paideutic presupune:

 existența unui model uman pozitiv, pe care individul să-l imite și să-l interiorizeze
în el o valoare cu care tinde să se identifice;

23
Vladimir Soloviev, Fundamentele spirituale ale vieții, Editura Deisis, Alba-Iulia, 1994, p.72
24
Constantin Enăchescu, Tratat de psihologie morală, Editura Tehnică, București, 2002, p.48
  modelul uman trebuie să exercite o influență activă, stimulantă, asupra indiv
formare;
 acțiunea modelului uman trebuie să fie centrată pe formarea identității t
oferindu-i acestuia un model de sensibilitate, de gândire și de comportament;
 trebuie construite valorile sufletești și morale de adevăr, bine și frumos, pe ca
trebuie să le interiorizeze și să le prețuiască, dincolo de aspectele formale
cotidiene, ca esență a omului și a vieții acestuia;

 trebuie educat spiritul de independență, de libertate de alegere și decizie, de crea

Creștinismul răspunde tuturor acestor exigențe întrucât în centrul educației creștine se

Hristos, singurul Mijlocitor dintre Dumnezeu și oameni, Scara pe Care Tatăl a întins-o o
pentru a da posibilitatea înnomenirii noastre depline, Cel care ne dă puterea să ieșim din întor
labirint al proceselor de compunere și descompunere, care sfîrșesc în moarte. El, Lumina l
lumină care luminează lumea, lumină în care se luminează lumea26.

Fiecare om este în felul său lumină; dar calitatea aceasta, nu se poate realiza prin sine, n
de o forță transcendentă, de aceea, educația nu se poate face autonom, independent de valorile
de procesul de des-pătimire.

Efortul paideutic creștin, asigură omenirii permanența în timp. Umanitatea se poate

înspre eternitate doar prin cultivarea spiritului și promovarea valorilor perene. Constantin Cu
că: departe de a fi un rețetar abstract și impersonal (cum ar fi morala kantiană), dim
educativ-morală a creștinismului permite materializarea ei în actele și comportamentele ființe
conducând realmente la o voință liberă și desăvârșită.27

A nu crede în bine, scria Vladimir Soloviev, e o moarte morală, a crede în tine însuți ca
binelui e o nebunie. A crede în izvorul divin al binelui și a te ruga lui, predându-i întru toat
25
Idem, Tratat de igienă mintală, Editura Polirom, Iași, 2008, p.92-93
26
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologie dogmatică, vol.II, Editura I.B.M. al B.O.R., București, 1997,, p.22
27
Constantin Cucoș, Educația religioasă – repere teoretice și metodice, Editura Polirom, Iași, 1999, p.19
proprie e adevărata înțelepciune și începutul desăvârșirii morale. Creștinismul este înainte
restaurator de sens și semnificație pentru orice gesticulație, pentru însăși existența și via
umane. El este Logos convertibil, prin paideia în faptele omului. Idealul creștin îl orientează
traiectul unui sens, al unei identități luminătoare privind locul și rostul omului în lume
vremuri.28

Credința, prima virtute teologică, nu este din punct de vedere axiologic o imixtiune în in
persoanei, un atentat la mintea și sufletul copilului. Dimpotrivă, este poarta spre sferele pe
transcendente, pe care elevul poate intra pentru a-și redimensiona întreaga existență prin r
eului la repere axiologice absolute, personale. Credința este catalizatorul maturizării și pr
spiritual pentru că, omul credincios, ancorat în transcendent, este mai puternic, mai bun. Mâ
Iisus Hristos ne îndeamnă: Iată, Eu vă zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe
blesteamă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigones
5,44)

Succesul personal nu este atins doar prin exacerbarea rațiunii sau voinței. Realitatea ne-
de atâtea ori că aceste trăsături cultivate la paroxim, conduc la autodistrugere sau la d
Educația religioasă trebuie concepută ca o viață morală întru Hristos. Ea invită copilul la auto
autoreflecție luminându-l din interior, contribuind la formarea lui ca viitor cetățean la
implicarea lui în viața socială.

Nu putem vorbi despre educație moral – formativă sau axiologică fără educație relig
ultimă instanță, religia va livra omului un ansamblu de valori spirituale, de ordin moral
numai –care-l vor ghida ăn toate întreprinderile sale, inclusiv în cele cu implicații c
pragmatice. Interiorizarea valorilor spirituale religioase se va finaliza printr-o s
comportamente palpabile în relația copilului cu propriul eu, în raportul cu alții și în r

28
Vladimir Soloviev apud op.cit., p.20
transcendentul. Trebuie accentuat asupra faptului că educația religioasă nu se va rupe de la
ale educației care cultivă spiritul și din care își extrage secvențial, unele premise și temeiuri29.

CAPITOLUL AL TREILEA

STRATEGII DE AMELIORARE A TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT PRIN

INTERMEDIUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE CU CONȚINUT RELIGIOS

29
Idem, Educația religioasă. Conținut și forme de realizare, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1996, p. 112
 Pe lângă strategiile de ameliorare a tulburărilor de comportament, realizate la nivelul
clasei de elevi, prin utilizarea întăririlor negative sau prin intermediul întăririlor pozitive,
activitățile extrașcolare cu conținut religios, joacă un rol important în formarea unei
personalități armonioase, în diminuarea conduitelor indezirabile.

Procesul educațional este un fenomen social, complex de formare și devenire a

personalității umane, prin care se transmit de-a lungul timpului, de la o generație la alta,
valorile culturii și civilizației. Realizându-se atât în cadrul instituțiilor școlare, în mod
planificat pe baza unui sistem de obiective, principii, metode, dar și în afara acestora,
educația este o relația tipic umană, caracterizată prin interacțiunea biunivocă, permanentă
dintre educați și educatori.

Asupra obiectului educației sunt exercitate permanent presiuni educative de ordin

formal, nonformal și informal. Dacă interpretările clasice evidențiau importanța educației
formale, care ghidează, completează și corectează achizițiile obținute prin intermediul
educației ocazionale și nonformale, exercitând o funcție integrativă, de sinteză a diferitelor
experiențe trăite, interpretările moderne, evidențiază posibilitatea preluării unor priorități și
de pe terenul educației nonformale care oferă un câmp motivațional mai larg și mai deschis
procesului de formare-dezvoltare a personalității, având o capacitate rapidă de receptare a
tuturor influențelor pedagogice informale, aflate altfel, într-o expansiune cantitativă greu
controlabilă.30

Orientările pedagogice recente acordă un credit substanțial educației informale și

nonformale, realizate prin intermediul activităților extrașcolare. Din acest punct de vedere
sunt vizate acele influențe educative flexibile, sistematice, intenționate, derulate în afara
orelor de curs, cu un caracter mai puțin ceremonios, deschis, oferind un set de experiențe
sociale fiecărui participant – normal sau cu cerințe educaționale speciale- .

30
Sorin Cristea, Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1998, p.185
 Din punct de vedere etimologic, termenul nonformal, provine din latinescul nonf
preluat cu înțelesul de realizat în afara unor forme special organizate pentru un anumit
activitate; el nu este sinonim cu needucativ, ci se referă la o acțiune educativă mai puțin form
planificată însă, cu puternice reverberații formativ-educative, ce permite transferul și ad
cunoștințelor, abilităților și competențelor dobândite în școală.

Educația realizată prin intermediul activităților extrașcolare are următoarele

caracteristici:

-obiectivele urmărite au un caracter formativ-educativ;

-activitățile sunt opționale/facultative/extradidactice;

-stimulează participarea activă a elevilor la proiectarea/organizarea/desfășurarea

activităților;

-nu se pun note;

-valorifică eficient aptitudinile și interesele elevilor;

-sunt finanțate din surse diferite;

-facilitează munca în echipă, responsabilizarea;

-contribuie la eliminarea excluziunii sociale și a inechităților;

-realizează o simbioză între componenta cognitivă și cea afectiv-motivațională;

-dezvoltă gândirea critică șți stimulează implicarea elevilor în actul decizional;

-oferă posibilitatea abordărilor interdisciplinare, cross-curriculare și transdisciplinare;

-conținuturile se raportează la nevoile și interesele elevilor;

-au anumite particularități, care le diferențiază de cele formale, legate de conținuturile

activităților, de metodele utilizate, de formele de organizare și de durata acestora;
 -cadrul didactic are un rol mai discret, fiind moderator, animator.

Activitățile extrașcolare oferă o serie de avantaje pedagogice:

-solicită în mod diferențiat participanții, fiind centrate pe cel care învață;

-facilitează îmbogățirea culturii generale și de specialitate a participanților;

-sunt plăcute, nestresante, fiind lipsite de chinul evaluărilor riguroase;

-răspund cerințelor impuse de integrarea elevilor cu CES;

- oferă cadrul adecvat aprofundării noțiunilor morale prin angrenarea elevilor în diferite
acțiuni colective.

Obiectivele moral-religioase ale activităților extrașcolare sunt menite să promoveze

valorile morale și axiologice. Ele asigură:

-integrarea elevilor în cadrul activităților ca subiecți morali, purtători ai chipului divin;

-impulsionarea elevilor în scopul realizării faptelor și acțiunilor moral-religioase;

-introducerea elevilor în universul valorilor moral-religioase, încurajându-l să înțeleagă

semnificația acestora pentru propriul comportament;

-conștientizarea de către elevi a legăturii dintre noțiunea morală și judecata morală;

externe apărute în calea realizării binelui;

-evitarea condițiilor favorabile apariției unor deprinderi, comportamente, obișnuințe

indezirabile;

-interiorizarea de către elevi a valorilor sacre;

-cunoașterea și respectarea ”Decalogului”;

-asigurarea condițiilor și mijloacelor necesare dezvoltării intereselor, înclinațiilor

estetice.

-dezvoltarea gustului estetic prin promovarea artei creștine.

Tipuri de activități extrașcolare:

  Serbarea școlară

Serbarea școlară este un prilej de manifestare a talentului elevilor, de ancorare axiol

bucurie sufletească. Este una dintre cele mai eficiente activități cu caracter formativ, întrucât c
– prin asumarea anumitor roluri -, la cultivarea valorilor morale, la lărgirea orizontului co
elevilor, nuanțând ți lărgind universul afectiv și motivațional, prin apariția unor trăiri inedite
sentimente și idei prin intermediul artei, aceste evenimente se adresează sensibilității, afe
generând în timp o gamă nesfârșite de sentimente nobile.

În ansamblul ei, serbarea școlară:

- deschide gustul estetic pentru literatură și muzică de calitate;

- descătușează energiile latente, ajutându-l pe copil să depășească obstacolele;

- facilitează întărirea relațiilor interpersonale;

- cultivă spiritul de inițiativă și interesul pentru munca de calitate, prin dorința com
obține rezultate cât mai bune;

- promovează autocontrolul și disciplina pe parcursul repetițiilor.

Succesul unei serbări depinde în mare măsură de următoarele aspecte:

- prezentarea importanței evenimentului celebrat;

-mobilizarea întregului colectiv al clasei; rolurile fiind împărțite de înclinațiile și

fiecărui copil;

-realizarea unui număr suficient de repetiții, necesar însușirii de către elevi a cu

gesturilor, mișcărilor, liniei melodice;
 - antrenarea părinților/bunicilor în confecționarea costumelor și a decorurilor;

- creearea unei atmosfere destinse pe parcursul repetițiilor;

- folosirea unor indicații scurte și precise pe parcursul repetițiilor;

- consultarea micilor actori în legătură cu alegerea pieselor, a costumelor, a deco

cântecelor.

În legătură cu conținutul serbărilor trebuie să precizăm că:

- profesorul trebuie să aibă o viziune clară asupra temei centrale, în jurul căreia gravite
punctele din program;

- lucrările selecționate trebuie să fie adaptate particularităților de vârstă ale copiilor;

- progranul să nu fie supraîncărcat;

- să se valorifice tradițiile și obiceiurile locale, trecutul istoric;

- programul să fie nuanțat;

- momentele artistice să se succeadă rapid în derularea programului.

Deosebit de apreciate sunt spectacolele de colinde; colindatul fiind un ceremonial

moment de maximă intensitate este noaptea Crăciunului. Utilizând un text versificat, co
îmbogățit în timp, însă piesele de rezistență, rămân cele din primele secole creștine, do
ortodoxiei în spațiul carpato-danubiano-pontic.

Versurile colindelor contribuie la interiorizarea valorilor creștine, având rolul de a ini

colindat, dar și pe colindător, în adevărurile de credință, predătindu-i deopotrivă, pentru r
duhovnicească din noaptea de Crăciun, de Bobotează sau Florii.
 Acoperind tematic întreaga viață a Mântuitorului Iisus Hristos, colinda este vehicolul c
ortodoxe a neamului nostru. Ea reprezintă un document esențial pentru păstrarea valorilor fol
religioase, aflate sub amențiarea desacralizării, globalizării sau Kitsch-ului.

Elevii-colindători sunt purtători și mărturisitori ai Lui Hristos, pe care-L aduc boierilor

cu puritate, bucurie și dragoste.

Ca și vorbirea, cântatul este o manifestare fundamentală a ființei umane, care poa

întreaga ființă omenească. În lucrările lor, Sfinții Părinți au subliniat de nenumărate ori
cântecului religios. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că: Nimic nu reușește să înalțe într-atât s
să-l ridice de pe pământ, să-l desfacă de legăturile trupului.... ca o melodie vocală, sau o
inspirată, perfect alcătuită ritmic.31

Pe parcursul asimilării unui cântec religios, profesorul are obligația de a suscita și a m

sufletul copiilor o puternică încărcătură afectivă, dusă până la emoționare.

Există o legătură organică între melodie și vers. Dacă melodia se adresează afectivității,
vizează latura informativă, cognitivă. Un cântec religios este un mijloc de educație, dacă p
ajută elevii să-i descopere mesajul

31
Sfântul Ioan Gură de Aur apud Pr.Prof. Dr. D. Călugăru, Catehetica, Editura I.B.M. al B.O.R., București, 1984,p.107
 CAPITOLUL AL PATRULEA

PROIECT DE CERCETARE

ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE CU CONȚINUT RELIGIOS

ATENUAREA TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT

Deprinde pe tânăr cu purtarea

trebuie să o aibă; chiar când va îmbătrîni, nu se
de la ea.

Pilde 22,6
 DENUMIREA PROIECTULUI: Rolul activităților extrașcolare cu conținut religios în a
tulburărilor de comportament.

DURATA PROIECTULUI: 1 decembrie 2011- 6 aprilie 2012.

MOTIVAREA PROIECTULUI: Criza sistemului de valori prin care trece soci

ansamblul ei, sărăcia, duce la deprecierea stilului de viață, și în ultimă instanță, la de
persoanei. Asistăm la promovarea antivalorilor, la propaganda mass-media, care tinde să în
educația cu tehnicile de manipulare, la renunțarea la modelele tradiționale și înlocuirea lor c
de paie.

Consecințele substituirii modelelor pozitive, cu modele negative sunt nefaste: adeziunea

la grupuri marginale, cultivarea formelor fără conținut, direcționarea conduitei către fo
manifestare ale pulsiunilor primare: violență, sexualitate, consum de droguri.

La nivelul școlii, această stare de lucruri are reverberații puternice: se constată o s

interesului elevilor pentru educație, o creștere permanentă a violenței în școală coroborată cu o
a numărului de copii cu tulburărilor de comportament.

Indiferent de natura cauzelor ce au dus la declanșarea tulburărilor de comportament,

asemenea conduite indezirabile, au ca trăsătură comună afectarea profilului moral, ei repr
ultimă instanță, adevărate pericole pentru ei înșiși, dar și pentru ceilalți. Cu o stimă de sine sc
rezultate școlare slabe, ei pot deveni viitorii delincvenți......

Activitățile religioase nonformale, prin caracterul lor plăcut, extra-didactic, f

dezvoltarea armonioasă a personalității, creșterea stimei de sine, creșterea coeziunii
conectarea elevilor la valorile perene ale umanității.

SCOP: Identificarea dimensiunilor ameliorative ale acțivităților extrașcolare cu conținu

asupra tulburărilor de comportament.
 OBIECTIVE:

1.Identificarea abilităților/inabilităților sociale la elevii cu comportamente indezirab

clasele a IIIa din Școala ”Grigore Alexandrescu” din Târgoviște și Școala ”S
Gheorghiu” din Târgoviște, la începutul lunii decembrie 2011 și în prima decadă a lun
2010 ;
- Completarea listei de abilități pe care elevii sunt mai mult sau mai puțin apți în a le utiliza;
- Interpretarea rezultatelor obținute;
2. Analiza calității relațiilor interpersonale în cele două colective la începutul proiect
intermediul testului sociometric, aplicat la începutul și la sfârșitul proiectului, celor două cpl
elevi implicate;
- completarea unui test sociometric pe un singur criteriu, operant atât pentru preferințe cât
respingeri, pentru cele două colective;
- realizarea matricei sociometrice pentru fiecare colectiv în parte la începutul și la sfârșitul pro
- calcularea indicilor sociometrici preferențiali.
3. Implicarea elevilor din grupul experimental în fiecare săptămînă, în cel puțin 2
extrașcolare cu conținut religios pe lună, derulate la școală, la biserică sau în comunitate;
- elaborarea calendarului activităților extrașcolare cu caracter religios;
- implicarea elevilor din grupul experimental în activitățile extrașcolare religioase;
4. Îmbunătățirea statului celor 6 elevi cu tulburări de comportament din grupului experi
a abilităților lor sociale, în urma participării la activitățile extrașcolare cu conținut religios, pe
5 decembrie 2011-6 aprilie 2012, alături de colegii de clasă.
- Implicarea elevilor cu tulburări de comportament, în perioada 1 decembrie 2011-1 apri
în activități educative cu caracter religios;
- Evaluare comportamentală a elevilor la sfârștul perioadei vizate;
 IPOTEZA: Se prezumă că activitatea educativă religioasă nonformală are puternice rev
în plan afectiv și motivațional, contribuind la interiorizarea valorilor morale, la creșterea
grupului și la atenuarea tulburărilor de comportament.

MODELUL CERCETĂRII: Un moment important al cercetării a fost constituirea eșan

Pentru ca rezultatele să fie comparabile, am folosit două grupe de subiecți echivalente între e
care s-a aplicat condiția de stimulare, a fost numit grupul experimental, iar celălalt, la ca
utilizat această condiție, a fost numit grup de control.

Cercetarea a fost realizată pe un lot de 44 de elevi proveniți din două școli inclu
Târgoviște, Școala ”Grigore Alexandrescu” și Școala ”Smaranda Gheorghiu”, cu vârsta cupr
8-10 ani.

Grupul experimental, alcătuit din 22 de elevi, a fost reprezentat de elevii clasei a II

Școala ”Grigore Alexandrescu”, grupul de control a fost constituit din elevii clasei a IIIa, de
”Smaranda Gheorghiu”.

Trebuie să menționăm că subiecții ambelor clase provin din medii defavorizate, din fam
au asigurat copiilor o socializare primară precară (familii monoparentale, părinți plecați în s
sau aflați în detenție), ce locuiesc în cartiere mărginașe ale municipiului Târgoviște: Mic
Prepeleac.

În ambele colective existau elevi cu tulburări de comportament ușoare, deficiențe de în

deficiențe mintale ușoare sau liminare. Toți au beneficiat de sprijinul profesorului itinerant, da
putut bucurat de serviciile unui consilier școlar, acesta lipsind din organigrama școlilor, din ca
de fonduri.

METODELE DE INVESTIGAȚIE: Metodele de investigație au fost diverse, cu

completarea unui liste de bifări ( de tip checklist ) pentru cunoașterea comportamentelor
realizarea matricei sociometrice pentru fiecare colectiv în parte; calcularea indicilor soc
preferențiali pentru fiecare membru al claselor studiate; observația; studiul de caz.

Lista de bifări a comportamentelor elevului a fost completată de învățătoarea clasei,

observării comportamentului elevilor în timpul orelor dar și în pauze, atât la secțiunea pretest
secțiunea posttest, la finalul cercetării, după aplicarea strategiilor educaționale nonformale.
listă a fost preluată din literatura americană de specialitate și a fost utilizată de către cadrele
din S.U.A., în vederea realizării Planului de intervenție asupra comportamentului elevilor. E
un număr de 50 de abilități comportamentale, împărțite în șase secțiuni importante:

1. Abilități sociale primare;

2. Abilități sociale avansate;
3. Abilități de a reacționa la emoții;
4. Abilități alternative la agresiune;
5. Abilități de a reacționa la stres;
6. Abilități de organizare, planificare.

Pentru fiecare copil, sunt evaluate abilitățile observate, pe baza unei Scale Likert, discrim
se cinci trepte:

1. niciodată nu utilizează această abilitate;

2. utilizează această abilitate aleator;
3. utilizează această abilitate uneori;
4. utilizează această abilitate des;
5. utilizează această abilitate întotdeauna.

Identificarea trăsăturilor personale ne oferă posibilitatea înțelegerii mai pro

semnificațiilor rolurilor pe care le joacă elevii în colectivele respective. Prin intermediul
putem să pătrundem în mecanismele de interacțiune, mecanisme ce declanșează și determină c
colectivului ca un tot unitar.

Cunoașterea poate parcurge și drumul invers: de la surprinderea trăsăturilor defi

colectivului prin intermediul comportamentului ce rezultă din exercitarea rolurilor la condițiilo
și particularitățile psihologice ale membrilor săi.

Pe de altă parte, tehnicile sociometrice asigură o cunoaștere amănunțită a

informale/afective dar și a caracteristicilor de personalitate ale subiecților ce compun grupul re

Testul sociometric pune în evidență afinitățile exprimate de membrii grupului, fiind un

măsurare a atracțiilor și respingerilor ce se manifestă între indivizii ce compun un gru
prelucrarea datelor obținute prin intermediul testului, se realizează sociomatricea, ce permite c
indicelui statutului preferențial al subiectului.

Acesta se calculează după formula:

A (alegeri ) – R (respingeri) , unde

ISP = N–1

N reprezintă numărul de indivizi din care este alcătuit grupul.

Testul sociometric aplicat celor clase a arătat în felul următor:

Numele și prenumele..............................................

TEST SOCIOMETRIC
1.Numește cel mult doi colegi cu care ai vrea să stai pe scaun în autobuz:

.....................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................

2.Numește cel mult doi colegi cu care nu ai vrea să stai pe scaun în autobuz:

.....................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................

Notă:

Încearcă să fii cât mai sincer!

Răspunsurile vor rămâne secrete și nu vor influența în niciun fel relațiile tale cu colegii d

LOCUL DE DESFĂȘURARE AL CERCETĂRII:

 Școala ”Grigore Alexandrescu” din Târgoviște;

 Școala ”Smaranda Gheorghiu” din Târgoviște;
 Grădinița cu program normal Nr.15 din Târgoviște;
 Biserica ”Buna Vestire” din Târgoviște;
 Centrul Social pentru Vârstnici ”Sfânta Elena” din Târgoviște
  Prefectura Județului Dâmbovița.

CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR:

Nr.crt. Data Activitatea Obiective

1. 2-5 decembrie 2011 - pretestarea celor două grupuri în -cunoașterea amănunțită a abilități-

vederea identificării caracteristicilor lor sociale ale elevilor cu tulburări

acestora de comportament;

-realizarea matricei sociometrice

și calcularea indicilor sociometrici

2. 5 decembrie 2011- Introducerea variabilei
5 aprilie 2012
independente în grupul experimental:

Astăzi S-a născut Hristos! -înscrierea elevilor pentru

Prezentarea unui program de colinde

participarea
la la programul de colind
Prefectura
ce va fi prezentat la Prefectura
Județului Dâmbovița
Județului Dâmbovița;

-selectarea colindelor ce vor fi

prezentate cu această ocazie;

-pregătirea elevilor pentru acest

eveniment;

-trezirea în sufletele elevilor a

iubirii față de tradițiile strămoșești;

-cunoașterea semnificației colinda-

tului;
 -aprofundarea cunoștințelor

referitoare la Nașterea Domnului

Iisus Hristos;

-creșterea stimei de sine a parti-

cipanților;

-însușirea normelor de conduită

civilizată.

Hristos în mijlocul nostru! -participarea o dată pe lună la Sfânt

Participarea la Sfânta Liturghie, la -interiorizarea

Biserica normelor de conduită
”Buna
civilizată într-un locaș de cult;
Vestire” din Târgoviște
-înțelegerea semnificației profunde

Liturghii;

-prezentarea unui moment artistic p

lor de la Grădinița Nr.15;

-distribuirea rolurilor;
Maica Domnului și florile pământului
-confecționarea costumelor;
Prezentarea unei scurte piese de teatru
preșcolarilor -formarea unei iamgini de sine pozi

de la Grădinița cu Program Normal Nr.15 din

-interiorizarea valorilor de altruism,

Târgoviște -creșterea prestigiului școlii în comu

Dăruind vei dobândi -selectarea poeziilor și a cântecelor

Acțiuni de spijinire a bătrânilor instituționalizați

prezentate la Centrul Social pentru V

la Centrul Social pentru Vârstnici ”Sfânta Elena”

Sfânta Elena;

din Târgoviște -strângerea fondurilor necesare daru

pentru bătrânii instituționalizați;

 -consolidarea comportamentelor dez

-creșterea gradului de empatie;

-consolidarea comportamentului pro

-interiorizarea noțiunii de aproapele

nevoie;

-să identifice principalele elemente

Să ne cunoaștem patria! geografice ale zonei;

Excursie pe ruta: Târgoviște-Nămăiești-

-să observe principalele oviective re
Mausoleul
istorice-culturale ale zonei;
Mateiaș-Peștera Dâmbovicioara-Târgoviște
-să valorifice interdisciplinar conțin

informațional dobândit;

-să manifeste toleranță, răbdare, înțe

față de colegi;

-să dea dovadă de stăpânire de sine

păstrarea disciplinei;

-să respecte normele de conduită civ

3. 6 -15 aprilie 2012 -posttestarea celor două grupuri în vederea
-cunoașterea aănunțită a abilități-

înregistrării eventualelor modificări apărute

lor sociale
la ale elevilor cu tulburări

la nivelul abilităților sociale ale deelevilor

comportament;
respectiv,
-realizarea matricei sociometrice
ale matricei sociometrice.
și calcularea indicilor sociometrici

ANALIZA DATELOR CERCETĂRII

Copiii cu tulburări de conduită au un bagaj destul de sărăcăcios al abilităților sociale

face ca integrarea lor într-o colectivitate să fie extrem de dificilă.
 După completarea checklist-ului, la începutul proiectului, am selectat abilitățile social
le-am considerat relevante pentru cercetarea de față, și am constatat următoarele:

Elevii ambelor clase au obținut scoruri asemănătoare, dar scăzute, la pretestarea a

sociale primare:

- 63,5% dintre elevii din grupul experimental, utilizează aleator

”Mulțumesc” după ce sunt ajutați sau primesc o favoare, fără să își m
recunoștința față de cei de la care au primit ajutorul;
- Rezultatele obținute de elevii din grupul de control au fost oarecum asem
65% dintre elevii cu tulburări de comportament utilizează aleator acest cuv
a ști să-și manifeste recunoștința

Copiii prezintă deficite și la abilitățile sociale avansate:

- 73,5% dintre elevii ce aparțin grupului experimental utilizează scuzele

aleator(sau dacă sunt îndemnați să o facă), după ce comit o greșeală;
- 72% dintre membrii grupului de control eludează această obligație, folo
mod întâmplător.

Abilitățile alternative la agresiune sunt utilizate nesistematic, întâmplător:

- 80% dine elevii ce aparțin grupul experimental cer permisiunea aleator

realiza un lucru sau a obține o favoare;
- O proporție asemănătoare din elevii grupului de control – 78,8% a
comportament.
- Autocontrolul este utilizat extrem de rar, atât în grupul de control cât
experimental. Aproximativ 92% dintre elevii din grupul experimental și 91
elevii din grupul de control folosesc aleator această abilitate.
 - Bătăile între colegi sunt foarte apreciate de aceștia: 92,1% dintre elevii
experimental particip în mod aleator la asemenea evenimente, așișderea ș
grupul de control, care au înregistrat un procent de 93%.

Un al doilea moment al evaluării inițiale a celor două colective de elevi, a fost acela al
testului sociometric, menit să furnizeze informații primare despre relațiile interpersonale ex
grupurile cercetate.

Rezultatele obținute după testarea abilităților sociale au fost corelate cu cele obținute
analizei sociometrice, observându-se faptul că acești copii cu tulburări de conduită, a
marginale, fiind respinși de ceilalți.

Reprezentarea grafică a unor abilități sociale apreciate ca fiind utilizate aleator de elevii cu tu
comportament, la începutul cercetării în grupul experimental și în cel de control. Se constată exist
diferențe insignifiante între valorile obținute de elevii celor două grupuri:

100

80
Multumesc
60
Cere scuze
Cere permi
40
Autocontro
20 Batai intre c

0
grup experimental grup de control
 Datorită comportamentelor indezirabile, caracterizate prin: violențe verbale ș
irascibilitate, furtului, minciunii, fumatului, elevii cu tulburări de conduită s-au regăsit în
celor care sunt respinși de colectiv, atât în grupul experimental cât și în grupul de control.

Ei au obținut scoruri negative, așa cum reiese din matricea sociometrică și din re
obținute în urma calculării indicelui sociometric preferențial.

Nici în grupul de control, elevii cu tulburări de comportament nu sunt acceptați de co

așa cum reiese din matricea sociometrică și din calcularea indicelui sociometric preferenția
înregistrat valori negative.

INTRODUCEREA VARIABILEI INDEPENDENTE ÎN GRUPUL EXPERIMENTAL

În desfășurarea oricărui experiment educațional sunt implicate o serie de variabil

definesc. Factorii folosiți de cercetător pentru modelarea unui comportament, compun v
independente sau excitante (stimulatoare), care pot avea grade diferite de complexitate și un re
variații cantitative și calitative.

Pe de altă parte, factorul rezultat în urma acțiunii excitantului (variabilei indepen

urmărit, vizat de experiment se numește variabila dependentă. Relația dintre cele două variab
de tip cauză-efect.

Trebuie să remarcăm faptul că influența variabilei independente se oglindește în variaț

back-ului, prin medierea variabilei intermediare, reprezentată de personalitatea subiectului. (m
atitudini, sentimente, emoții, etc.)

Condiția de stimulare constituie pentru subiect o situație de viață, astfel încât reacțiile
expresia reflectării în conștiința sa a unor astfel de situații. Subiectul nu răspunde la factorii sti
priviți izolați, în sine, ci la situații, în raport cu experiența personală, care duc la o anumită atit
 Interiorizarea anumitor norme comportamentale, dobândirea ablilităților sociale de recu
iertare, conștientizare a propriilor greșeli, evitare a situațiilor conflictuale poate fi dobân
intermediul activităților extrașcolare cu conținut religios (variabila independentă) .

Din acest motiv, elevii clasei a IIIa de la Școala ”Grigore Alexandrescu” din Târgoviște
reprezentat grupul experimental, au fost implicați în cinci activități nonformale religioase
pregătire a necesitat cel puțin o oră pe săptămână:

Astăzi S-a născut Hristos!- pregătirea unor colinde și prezentarea acestora la P

Județului Dâmbovița;

Hristos în mijlocul nostru – participarea la Sfânta Liturghie oficiată la bis

comunitate, Biserica Buna Vestire;

Maica Domnului și florile pământului – pregătirea unei scurte piese de teatru p

prezentată preșcolarilor de la Grădinița Nr. 15, din Târgoviște;

Dăruind vei dobândi – prezentarea unui minispectacol la Centrul Social pentru

Vârstnici Sfânta Elena din Târgoviște și oferirea unor mici daruri cu ocazia Sfintelor Paști;

Să ne cunoaștem patria! – realizarea unei excursii pe ruta: Târgoviște-Nămăiești-

Mausoleul Mateiaș-Peștera Dâmbovicioara-Târgoviște.

În realizarea primei activități, Astăzi S-a născut Hristos!, am avut în vedere val
tradițiilor și obiceiurilor de iarnă, ce constituie adevărate trepte pe scara spre desăvârșirea s
prilejuri valoroase pentru realizarea progresul moral-religios, pentru interiorizarea valorilor cre

Scopul activității Hristos în mijlocul nostru! a fost conturarea personalității religios mo

participarea elevilor la Sfânta Liturghie, centrul cultului ortodox. Prin intermediul acestei slu
dispune de valențe harice, formative și informativr, creștinii își înalță și își purifică privirea
către Creator. Bucuria euharistică se revarsă asupra participanților, transfigurându-i, apropri
Împărăția Cerurilor.

Cea de-a treia activitate, Maica Domnului și florile pământului, realizată în colab
Grădinița cu Program Normal Nr.15 din Târgoviște, a urmărit:

- creșterea prestigiului școlii prin implicarea elevilor în viața comunității;

- cultivarea sensibilității și a conduitelor dezirabile,

Ea a constat în pregătirea unei minipiese de teatru de către elevii clasei a IIIa, de

”Grigore Alexandrescu” din Târgoviște și prezentarea acesteia preșcolarilor.

Implicarea elevilor în acțiuni caritabile favorizează creșterea stimei de sine, de

empatiei, a dragostei față de aproapele, mărind capacitatea de senzitivitate a acestora la pr
semenilor. Milostenia este dovada unui profund sentiment de iubire și bunătate, față de cel
nevoie. Prin milostenie, Dumnezeu devine transparent oamenilor, căci prin apelul celor
nevoie, strigă Hristos, Care ne cheamă la desăvârșire. Acesta este motivul pentru care, în
Sfintelor Paști, am desfășurat activitatea intitulată Dăruind vei dobândi, la Centrul Soci
Vârstnici Sfânta Elena din Târgoviște.

Bazându-se pe principiile iubirii și ale milei creștine, ajutorul acordat și primit este o
comuniunii umane. Cel care oferă se orientează către cel care primește și ”vine” către el.
transformă relația interpersonală înnobilând-o prin compensarea lipsei, a suferinței sau a preca

Interdisciplinaritatea este promovată de învățământul actual prin utilizarea informa

cadrul mai multor discipline, facilitând înțelegerea acestora și perceperea lor holistică.

Munca în echipă antrenează întreg colectivul clasei: pe cei încrezători în propriile resur
pe cei timizi.
 O astfel de activitate bazată pe interdisciplinaritate și munca în echipă este excursia. C
excursiilor este mai flexibil, mai variat decât al celor desfășurate la catedră, elevii partic
optimism și bucurie. Prin mijloacele atractive de care dispune ea suscită curiozitatea, trezește d
față de frumusețile patriei, prilejuiește decantarea virtuților creștine: răbdare, bunătate,
smerenie, credință.

Rezultatele scontate ale activității intitulate: Să ne cunoaștem patria! au fost:

- cultivarea sentimentelor de mândrie patriotică prin declanșarea de emoții,

asupra monumentelor istorice, religioase dar și ale frumuseților naturii;
- formarea unui comportament responsabil, de integrare în structura u
turistic, de cooperare, respect.

ANALIZA REZULTATELOR CERCETĂRII:

În prima săptămână a lunii aprilie 2012, am cerut Doamnelor învățătoare de la clasele

la școlile ”Grigore Alexandrescu” și ”Smaranda Gheorghiu” din Târgoviște să completeze
bifări a abilităților sociale ale elevilor cu tulburări de comportament și am reaplicat testul so
subiecților celor două grupuri studiate.

În urma prelucrării datelor am constatat următoarele:

-o ameliorare a abilităților sociale ale elevilor cu tulburări de conduită în grupul experimen

cum urmează:

- doar 47% din elevii din grupul experimental, mai foloseau aleator
”mulțumesc”, ceea ce înseamnă că această abilitate era în curs de conso
16,5%;
 - conștientizarea greșelilor săvârșite de elevii grupului experimental
profundă: doar 60% din ei utilizând aleator scuzele (față de 73,5%, la
cercetării);
- în momentul în care doreau să facă un anumit lucru, 9% din numărul el
tulburări de conduită, cereau permisiunea în mod mai sistematic, ceea ce
că s-a înregistrat o scădere a numărului celor care utilizau aleator această ab
la 80%, la 71%;
- autocontrolul a crescut cu 22%, de la 92%, la 70%, dovedind că absența
este rezultatul unor carențe afective și educaționale;
- chiar și numărul conflictelor a fost în scădere, ținând cont de faptul că 2
numărul celor care la începutul cercetării erau foarte conflictuali, au în
adopte o atitudine mai defensivă, evitând bătăile.
- În grupul de control nu s-au înregistrat variații semnificative între rezultele
la începutul experimentului, cele de la sfârșitul acestuia.

Îmbunătățirea acestor parametri în grupul experimental, s-a reflectat și în calitatea

interpersonale, așa cum reiese din matricea sociometrică și din calcularea indicelui so
preferențial. Astfel, doi elevi din cei care aveau tulburări de conduită au reușit să intre în
elevilor acceptați, 1, în rândul celor indiferenți. Ceilalți trei elevi cu tulburări de comportam
dacă sunt în categoria elevilor respinși, au reușit să acumuleze mai multe alegeri din partea co

Aceasta înseamnă că activitățile nonformale cu conținut religios mediază relațiile interp

facilitând cunoașterea și inter-cunoașterea reciprocă. Ele realizează o simbioză lucrat
componenta cognitivă și cea comportamentală, contribuind la dezvoltarea vieții afectiv-religio
mai bună integrare socială. Prin urmare, putem afirma că ipoteza a fost confirmată de re
cercertării.
 În grupul de control, toți elevii cu tulburări de comportament s-au plasat în conti
aceleași poziții periferice, de indiferență sau respingere.

Activitatea educațională este influențată de o serie de condiții și factori. Unii sunt d

socială și țin de influența pe care o resimte elevul din partea societații, a grupului și a familiei
face parte, alții sunt de natură psihologică și țin de individ, de configurația personalității sale
psihoindividuali) și, în fine, alți factori sunt de natură pedagogică, referindu-se la calitate
intervențiilor educaționale la care este supusă persoana, referindu-se la calitatea și tipul inte
educaționale la care este supusă persoana individual și/sau în interiorul grupului, în procesul fo
dezvoltării personalității sale.

După cum se poate observa, activitățile nonformale cu conținut religios, au avut ca

declanșarea procesului de schimbare a elevului. Nu este vorba despre orice fel de schimbare,
evolutivă a acestuia, în scopul adaptării mai bune la solicitările vieții cotidiene, al obținerii u
optim de funcționalitatea a personalității sale.

Normativitatea de ordin axiologic ce se instituie la nivel social, necesită și reclamă î

timp, linii de forță de natură transcedentală.

Activitățile extrașcolare facilitează aprofundarea valorilor creștine. Prin credință, este co

dorința personală de a trăi altfel, de a gândi altfel. Credința este indică barometrul ca
fidelitatea față de Dumnezeu și față de poruncile Sale. Prin credintă, având sentimantul
dumnezeiești, elevii se transformă devenind mai buni, mai atenți la nevoile semenului.

Antrenarea copiilor în asemenea acțiuni, înseamnă de fapt, refuzul de a lăsa elevii pra
mediei hedoniste, sau relelor sociale; înseamnă efortul de a creea un climat propice vieții cu
spirituale.
Situația unor abilități sociale apreciate ca fiind utilizate aleator, la începtul și la sfârșitul cercetării
experimental. Se constată o ușoară ameliorare a acestora, lucru reflectat și în indicele sociometric pr
care a înregistra valori mai mari.

100
90
80
70 Multumes
60
Nu cer sc
50
Nu cer pe
40
30 Autocont
20 Batai intr
10
0
Inceput Sfarsit

100
90
80
70
Multume
60
Nu cer s
50
Nu cer p
40
Autocon
30
Batai int
20
10
0
Inceput Sfarsit

În schimb, în grupul de control valorile înregistrate au rămas constante, așa cum reiese d
de mai sus.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI:

În urma analizelor efectuate asupra datelor efectuate la sfârșitul cercetării se

validarea ipotezei potrivit căreia activitățile extrașcolare cu conținut religios au drept efect am
tulburărilor de comportament și o mai bună integrare socială a elevilor. Diversificarea ac
extrașcolare, poate să constituie calea regală în diminuarea tulburărilor de comportament, cu
mult cu cât societatea în ansamblul ei traversează o perioadă de criză axiologică. Acest lucru
noutate: filosofii antici acordau o atenție deosebită virtuții, despre care credeau că poate fi
Socrate, punea la baza dobândirii virtuții, cunoașterea de sine și realizarea binelui.

Prin caracterul plăcut, lipsit de constrângeri evaluative, activitățile nonformale cu

religios, facilitează asimilarea valorilor morale. Interiorizarea acestora, conduce la di
tulburărilor de comportament, reducerea frustrării, combaterea egoismului, creșterea stimei de
coeziunii grupului.

Pe de altă parte, este nevoie de o permanentă susținere a educației nonformale d

comunității, mai ales în cazul școlilor incluzive, unde numărul elevilor cu deficiențe intelectu
comportament este ridicat.

În cazul educației religioase, este necesară implicarea preotului paroh, a comitetelor de

de tineri în viața elevilor unei comunități. Revigorarea voluntariatului poate constitui cheia r
unei astfel de probleme.

Sunt de părere că pentru o mai bună interiorizare a valorilor morale, a normelor soc
conduită civilizată este necesară o abordare managerială democratică la nivelul clasei de elev
permită cunoașterea Regulamentului de Ordine Interioară dar și a Regulamentului Clasei de
elevii, coroborată cu o aplicare riguroasă a sancțiunilor și recompenselor prevăzute î
documente.
 CAPITOLUL AL CINCELEA

CONCLUZII FINALE

Persoana umană ființează între două coordonate fundamentale: necesitățile interne gener
propria construcție somato-psihică și constrângerile mediului extern. El primește prin intermed
echipamentului neuro-psihic, stimulii din mediu și reacționează în funcție de aceștia. Comport
său poate fi caracterizat printr-un joc al acțiunilor și reacțiunilor. Ținând cont de amplitudinea,
și utli
ANEXE
 Matricea sociometrică a grupului experimental la începutul cercetării:

ELEVI A.A B.I. B.M. F.L. G.C. H.G. I.I. I.M. L.N. L.T. M.A. M.I. O.B. P.A. R.H. R.P. S.N. S.P.
A.A. X - + -
B.I. X - - +
B.M. - X + - +
F.L. + X - -
G.C. X -
H.G. - X + -
I.I. - X + -
I.M. - X + -
L.N. + - X -
L.T. + - + X -
M.A. + - X -
M.I. + - - X
O.B. - + X -
P.A. + + X - -
R.H. - - X
 R.P. - + - + X
S.N. + + - X -
S.P. - + + - X
T.A. - - + +
T.R. - - +
T.V. + -
U.A + + -
Total alegeri 4 1 1 1 0 3 3 2 2 2 0 3 1 1 1 1 1 1
Total respingeri 2 3 2 2 5 2 0 0 2 2 5 1 1 2 6 2 0 4
Indice preferen. 2/21 -2/21 -1/21 -1/21 -5/21 1/21 3/21 2/21 0/21 0/21 -5/21 2/21 0/21 -1/21 -5/21 -1/21 1/21 -3/21

0.09 -0.09 -0.04 -0.04 -0.2 3 0.04 0.14 0.09 0 0 -0.23 0.09 0 -0.04 -0.23 -0.04 0.04 -0.14

Calcularea indicelui sociometric preferențial în grupul experimental, la începutul cercetării:

Nr. Crt. Valoarea psihosocială Numele și penumele I.S.P. Nr. de preferințe N

de tip preferențial elevului Primite pr
1. Elevi populari I.I. 0.14 3 0
2. Elevi acceptați I.M. 0.09 2 0
3. A.A. 0.09 4 2
4. M.I. 0.09 3 1
5. T.V. 0.09 2 0
6. U.A 0.09 3 1
7. S.N. 0.04 1 0
8. T.R. 0.04 2 1

9. H.G. 0.04 3 2

10. Elevi indiferenți L.N. 0 2 2

11. L.T. 0 2 2
12. O.B. 0 1 1
13. T.A. 0 1 1
14. Elevi respinși B.M. -0.04 1 2
15. F.L. -0.04 1 2
16. P.A. -0.04 1 2
17. R.P: -0.04 1 2
18. B.I. -0.09 1 3
 19. S.P. -0.14 1 4
20 G.C. -0.23 0 5
21. M.A. -0.23 0 5
22. R.H. -0.23 1 6

Matricea sociometrică a grupului de control la începutul cercetării:

ELEVI A.I B.A. B.G. F.A. G.D. G.P. H.A. I.L. L.A. M.B. M.R. M.V. O.A. P.S. P.V. R.A. R.C. R.R
A.I. X + - -
B.A. + X - -
B.G. X +
F.A. X + + - -
G.D. X - + - +
G.P. + X - - +
H.A. - X +
I.L. + + X - -
L.A.. - X + +
M.B. + - X
M.R. - + X -
M.V. X +
O.A. - - X +
P.S. - + X -
P.V. + + - X
R.A. + + X
R.C. - + - X
R.R. + + X
T.V. - - +
U.C. + - -
U.D. - + +
V.A - - +
Total alegeri 3 3 2 1 2 2 1 3 1 2 2 1 1 2 1 1 2 1
Total respingeri 1 0 1 8 1 0 2 2 1 1 1 6 0 2 2 1 1 0
Indice preferen. 2/21 3/21 1/21 -7/21 1/21 2/21 -1/21 1/21 0/21 1/21 1/21 -5/21 1/21 0/21 -1/21 0/21 1/21 1/21

0.09 0.14 0.04 -0.33 0.04 0.09 -0.04 0.04 0 0.04 0.04 -0.23 0.04 0 -0.04 0 0.04 0.04
 Calcularea indicelui sociometric preferențial în grupul de control, la începutul cercetării:

Nr. crt. Valoarea psihosocială de tip Numele și prenumele I.S.P. Numărul de Număru
preferențiel Elevului preferințe primite Primite
1. Elevi populari B.A. 0.14 3 0
2. Elevi acceptați A.I. 0.09 3 1
3. G.P. 0.09 2 0
4. B.G. 0.04 2 1
5. G.D. 0.04 2 1
6. I.L. 0.04 3 2
7. M.B. 0.04 2 1
8. M.R. 0.04 2 1
9. O.A 0.04 1 0
10. R.C. 0.04 2 1
11. R.R. 0.04 1 0
1.2. U.C. 0.04 1 0
13. Elevi indiferenți L.A. 0 1 1
14. P.S. 0 2 2
15. R.A. 0 2 2
16. T.V. 0 1 1
17. Elevi respinși H.A. -0.04 1 2
18 U.D. -0.04 1 2
19. U.D. -0.14 1 4
20. M.V: -0.23 1 6
21. V.A. -0.23 1 6
22. F.A. -0.33 1 8

Matricea sociometrică a grupului experimental la sfârșitul cercetării:

ELEVI A.A B.I. B.M. F.L. G.C. H.G. I.I. I.M. L.N. L.T. M.A. M.I. O.B. P.A. R.H. R.P. S.N. S.P.
A.A. X - + +
B.I. X - + +
B.M. X + - +
F.L. + X + - -
 G.C. X -
H.G. - X + +
I.I. X - + -
I.M. X + -
L.N. + - + X -
L.T. + - + X
M.A. + - X -
M.I. + + - X
O.B. + - + X -
P.A. + + X -
R.H. + + - X -
R.P. + - + X -
S.N. + + - X
S.P. + + X
T.A. + +
T.R. + + -
T.V. + +
U.A + - -
Total alegeri 3 4 4 1 3 3 3 4 2 1 2 2 1 2 1 1 1 0
Total respingeri 0 2 1 2 2 0 1 0 1 2 4 1 1 1 4 2 1 2
Indice preferen. 3/21 2/21 3/21 -1/21 1/21 3/21 2/21 4/21 1/21 -1.21 -2/21 1.21 0/21 1/21 -3/21 -1/21 0/21 -2/21

0.14 0.09 0.14 -0.04 0.04 0.14 0.09 0.19 0.04 -0.04 -0.09 0.04 0 0.04 -0.14 -0.04 0 -0.090

Nr. Crt. Valoarea psihosocială Numele și prenumele I.S.P. Nr. de preferințe

de tip preferențial elevului primite:

1. Elevi populari I.M. 0.19 4

2. B.M 0.14 4
3. A.A. 0.14 3
4. H.G. 0.14 3
5. Elevi acceptați B.I. 0.14 4
6. I.I 0.09 3
7. G.C. 0.04 3
8. L.N. 0.04 2
9. M.I. 0.04 2
10. P.A. 0.04 2
11. T.R. 0.04 2
12. Elevi indiferenți O.B. 0 1
13. S.N. 0 1
14. T.A. 0 2
15. T.V. 0 1
16. U.A 0 1
17. Elevi respinși F.L -0.04 1
18. L.T. -0.04 1
19. R.P. -0.04 1
20. S.P. -0.09 0
21. M.A. -0.09 2
22. R.H. -0.14 1
 Calcularea indicelui sociometric preferențial la sfârșitul cercetării în grupul experimental. Tabelul de mai sus:

Matricea sociometrică a grupului de control la sfârșitul cercetării:

ELEVI A.I B.A. B.G. F.A. G.D. G.P. H.A. I.L. L.A. M.B. M.R. M.V. O.A. P.S. P.V. R.A. R.C. R.R T.V. U
A.I. X + - + -
B.A. + X - +
B.G. X +
F.A. X + + - -
G.D. X - - + +
G.P. + - X - +
H.A. - X + +
I.L. + X - -
L.A.. + X + -
M.B. + - X
M.R. - + X - +
M.V. - X + +
O.A. - - X + +
P.S. - + X
P.V. + + - X
R.A. + - + X
R.C. - + - X -
R.R. + + - X
T.V. - + - + X
U.C. + - X
U.D. - + + -
V.A - - + +
Total alegeri 4 2 2 1 2 4 1 2 2 2 1 2 1 0 3 2 2 3 1 1
Total respingeri 1 0 1 8 1 0 3 1 2 1 1 7 0 3 1 1 0 0 1 1
Indice preferen. 3/21 2/21 1/21 -7/21 1/21 4/21 -2/21 1/21 0/21 1/21 0/21 -5/21 1/21 -3/21 2/21 1/21 2/21 3/21 0/21 0
 0.19 0.09 0.04 -0.33 0.04 0.19 -0.09 0.04 0 0.04 0 -0.23 0/04 -0.14 0.09 0.04 0.09 0.14 0 0

Calcularea indicelui sociometric preferențial în grupul de control, la sfârșitul cercetării:

Nr. crt. Valoarea psihosicială de tip Numele și prenumele I.S.P. Nr. de preferințe Nr. de resping
preferențial elevului primite primite
1. Elevi populari A.I. 0.19 4 1
2. G.P. 0.19 4 0

3. R.R. 0.14 3 0

4. Elevi acceptați B.A. 0.09 2 0

5. P.V. 0.09 3 1
6. R.C. 0.09 2 0
7. B.G. 0.04 2 1
8. G.D. 0.04 2 1
9. I.L. 0.04 2 1
10. M.B. 0.04 2 1
11. O.A. 0.04 1 0
12. R.A. 0.04 2 1
13. Elevi indiferenți L.A. 0 2 2
14. M.R. 0 1 1
15. T.V. 0 1 1
16. U.C. 0 1 1
17. Elevi respinși H.A. -0.09 1 3
18. P.S. -0.14 0 3
19. U.D. -0.14 1 4
20. M.V. -0.23 2 7
21. F.A. -0.33 1 8
22. V.A. -0.33 1 8