F. C. Gilbert – De ce a fost respins Isus ca și Masia de către evrei?

pag 1

De ce a fost respins Isus ca și Mesia de către evrei?

De F. C. Gilbert

Întrebarea din titlu este una repetată adesea. Multora le este dificil să în țeleagă cum
și de ce L-a respins poporul evreu pe Isus ca și Mântuitor și Mesia, când Scripturile
Vechiului Testament erau pline de preziceri, tipuri și profe ții legate de venirea Sa în
această lume. Este greu de înțeles în special refuzul Sinedriului de a-L primi pe Isus ca și
Mesia, mai ales pentru că apostolii, inspirați, au afirmat în mod repetat că: dacă ace știa și-
ar fi dat seama de ceea ce fac, ei nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei. Jertfirea vie ții Sale
a fost făcută din ignoranță. Pentru unii pare aproape imposibil să armonizeze respingerea
lui Isus de către Farisei, în timp ce ei erau recunoscu ți ca și conducători ai poporului care
stăteau în scaunul lui Moise.
Faptul că cei din poporul evreu erau sinceri, zelo și și one ști este evident din
Scriptură. Pavel zice despre ei:
„Fiindcă le aduc mărturie că au zel pentru Dumnezeu, dar nu conform cunoaşterii.”
Romani 10:2
Iar despre propria instruire și educație, înainte de a-L accepta pe Isus ca Mântuitor,
el adaugă:
„Şi în aceasta mă deprind pe mine însumi, să am întotdeauna o conştiinţă fără
poticnire, faţă de Dumnezeu şi oameni.” Fapte 24:16
„Şi mulţumesc lui Cristos Isus, Domnul nostru, celui ce m-a întărit, în aceea că m-a
socotit credincios, punându-mă în serviciu; Eu, cel care mai înainte eram blasfemator şi
persecutor şi insultător; dar am obţinut milă, pentru că am lucrat din ignoranţă în
necredinţă.” 1 Timotei 1:12-13
Evreii dornici să-L urmeze pe Dumnezeu
Din cauza experienței amare prin care sămân ța lui Avraam a trecut în timpul
captivității Babiloniene timp de șaptezeci de ani, după eliberarea lor din exilul babilonian
conducătorii erau hotărâți să nu mai respingă vreodată sfatul din Cuvântul lui Dumnezeu.
Oamenii influenți ai Israelului se temeau de severitatea consecin țelor care ar putea veni
peste ei dacă ar fi îndepărtați de la adevăratul Dumnezeu. Următoarea afirma ție din Ezra
vorbește despre aceasta:
„Să călcăm noi din nou poruncile tale şi să ne încuscrim cu popoarele acestor
urâciuni? Nu te vei mânia pe noi până ne vei mistui, astfel încât să nu fie nicio rămăşiţă
nici scăpare?” Ezra 9:14
Într-o carte evreiască intitulată „Ethics of the Fathers” (Etica părin ților – vezi referin ța
nr.1 de mai jos), scrisă cam în secolul al doilea înainte de Hristos, în capitolul 1,
paragraful 2, spune: „Fi-ți chibzuiți în judecată; pregăti ți mul ți ucenicii; și apăra ți legea.”
Înțelepții Israelului și-au dat toată silința să facă un zid de apărare pentru lege. Ei au
multiplicat comentarii, explicații, tratate, targume (interpretări ale Scripturilor – n.tr.) și alte
materiale ajutătoare astfel încât poporul să poată în țelege mai bine Cuvântul lui
Dumnezeu. Din nefericire, în strădania lor de a familiariza poporul cu cerin țele con ținute în
Scriptură despre cum să-L urmezi pe Dumnezeu, ei s-au poticnit de o mare piatră de
poticnire.
După ce Alexandru cel Mare s-a închinat în templul din Ierusalim, după primirea sa
de către Idua marele preot (2), între greci și evrei s-a dezvoltat un spirit de prietenie.
F. C. Gilbert – De ce a fost respins Isus ca și Masia de către evrei? pag 2

Generalii lui Alexandru nu reușeau să în țeleagă de ce conducătorul lor l-ar îmbră ți șa pe

marele preot atunci când s-au întâlnit pe Multele Scopus, în loc să-l ucidă. Alexandru le-a
spus generalilor săi că ceea ce s-a întâmplat în acea zi i-a fost arătat într-o viziune pe
când se afla în Macedonia, și el și-a dorit să aibă privilegiul de a intra în templu și de a se
închina Dumnezeului lui Idua.
Grecii i-au asigurat pe evrei că ei doreau să le fie cu adevărat prieteni și binefăcători
(3). Ei doreau să afle mai multe despre Dumnezeul evreilor. S-a făcut o în țelegere care
permitea ca un mare număr de rabini din Ierusalim să meargă în Alexandria și acolo să
traducă scrierile Scripturilor din limba ebraică în greacă. Învă țătura și educa ția grecească
căuta orice cale posibilă pentru a spori și a perfec ționa valorile propriei culturi. Grecii au
sugerat de asemenea ca evreii să-i trimită pe cei mai talenta ți dintre tinerii lor în
Alexandria pentru instruire și educație în privin ța filozofiei, a știin țelor și a învă țăturilor
grecilor.
Multora din bătrânii Israelului le era teamă de consecin țele unei astfel de ac țiuni;
înțelepții își aduceau aminte de necazurile înainta șilor lor care au intrat în contact cu stilul
de viață și obiceiurile păgâne. Ei i-au sfătuit pe tineri să nu urmeze un astfel de curs.
Aceștia, în schimb, au argumentat că ar fi un avantaj acela ca tineri puternici, în țelep ți și
statornici să meargă la școlile grecești, pentru că astfel ei i-ar putea influen ța pe filozofii și
învățații greci să vadă valoarea și frumusețea religiei iudaice, și astfel unii din învă ța ții
greci s-ar putea să îmbrățișeze iudaismul. Cu toate acestea, bătrânii Israelului i-au sfătuit
să nu facă acest lucru. Ei considerau că dacă tinerii ar fi încuraja ți să intre în contact cu
învățătura păgânilor, aceasta ar putea ruina viitorul rasei iudaice.
Grecii i-au asigurat pe bătrânii din Israel că î și vor putea păstra standardele religiei.
Ei au fost încurajați să creadă că sinagogile unde copii lor erau educa ți în religia lor nu vor
fi afectate; Beth Hemedrosh (echivalentul învă țământului preuniversitar), unde tinerii lor
primeau învățăturile de bază, va continua ca și până atunci; Talmud Tora (echivalentul
învățământului universitar) ar fi întărit dacă învă țătorii legii ar putea prelua din
înțelepciunea și cunoștințele profesorilor greci; și ob ținând recunoa ștere din partea
Greciei, cea mai mare națiune de pe pământ, absolven ții școlilor evreie ști vor avea numai
avantaje.
Treptat, școlile evreiești au ajuns să ofere titluri academice (diplome) absolven ților
lor. Existau mai multe grade: Rav sau rabi, Tana, Gayon, Sadi și Rabbon. S-a considerat
necesar pentru absolvenții școlilor rabinice să arate un semn al gradului lor prin aceea că
purtau îmbrăcăminte diferită. Cel care avea un anumit grad, trebuia să poarte o robă și o
tichie diferită și distinctivă. Încetul cu încetul s-a format o aristocra ție educa țională numită
Sinedriu. Acest termen este de origine greacă, denumirea ebraică fiind Beth din ha-go-dol,
„Marea casă a judecății”.

Declinul spiritualității
În timp ce școlile religioase au continuat să func ționeze, era vizibil un declin evident
în ce privește puterea și influența spirituală. An după an Cuvântul lui Dumnezeu era
studiat din ce în ce mai puțin, pe măsură ce cursurile și studiile bazate pe cultură și
filozofie creșteau. Curriculum-ul școlilor rabinice a fost influen țat spre intelectualism. Pe
măsură ce anii treceau, omul a ajuns să fie înăl țat iar la Dumnezeu se gândeau tot mai
puțin. Rabinii erau preamăriți, în timp ce cei neînvă ța ți erau subestima ți. Evlavia s-a
diminuat treptat pe măsură ce formele și ceremoniile cre șteau. Multe legi au fost date
pentru a favoriza rabinismul și obiceiurile școlilor, totu și elevii erau încuraja ți să-L
iubească și să asculte de Dumnezeu.
F. C. Gilbert – De ce a fost respins Isus ca și Masia de către evrei? pag 3

În „Ethics of the Fathers” (Etica părinților) rabinii învă țau: „Un copil de cinci ani ar
trebui să studieze Biblia, la zece ani ar trebui să studieze Mishna, la 15 ani Gemara.”
Mishna este un comentariu voluminos al Bibliei; Gemara este un comentariu la
Mishna. Așa că, pe măsură ce un elev înainta în vârstă și în dezvoltare mintală, el studia
tot mai puțin Cuvântul lui Dumnezeu și tot mai mult scrierile oamenilor.

Intelectualismul a pus la o parte inspirația

Pentru ca bărbații să fie acceptați de adunările evreie ști, ei trebuiau să fi parcurs un
curs în cadrul școlilor rabinice. Aceia care nu reu șeau să urmeze procedura trasată de
Marele Sinedriu (sau de către micile Sinedrii localizate în ora șele și localită țile din zona
Palestinei în afara orașului Ierusalim, sedii ale Beth din ha-go-dol, Marea casă a
judecății), nu primeau nici un fel de recunoa ștere din partea poporului. Rabinul care
absolvise un curs era recunoscut după îmbrăcămintea sa. Era esen țial ca o persoană să
întrunească cerințele rabinice pentru a putea câ știga audien ța copiilor lui Avraam.
Acestea erau condițiile existente în Iudeea în vremea când Ioan și Isus au apărut în
ținutul Israelului.
Următoarele din Hristos Lumina lumii se potrivesc aici:
„În timpul captivităţii babiloniene, israeliţii au fost vindecaţi pe deplin de închinarea la
chipuri cioplite. În decursul secolelor care au urmat, ei au suferit din cauza asupririi din
partea vrăjmaşilor păgâni, până când s-au convins pe deplin că prosperitatea lor
depindea de ascultarea de Legea lui Dumnezeu... După întoarcerea din Babilon, s-a
acordat mare atenţie învăţământului religios. Pretutindeni în ţară s-au clădit sinagogi,
unde legea era explicată de preoţi şi cărturari. S-au întemeiat şi şcoli care, pe lângă
meserii şi ştiinţe, se ocupau cu predarea principiilor neprihănirii. Dar aceste instituţii s-au
schimbat în rău... În multe lucruri, ei s-a conformat practicilor idolatrilor.
Deoarece se depărtaseră de Dumnezeu, iudeii au pierdut din vedere în mare
măsură învăţătura cu privire la slujbele ceremoniale... Dar iudeii au pierdut viaţa spirituală
din ceremoniile lor şi s-au agăţat de forme moarte... Pentru a pune ceva în locul celor pe
care le pierduseră, preoţii şi rabinii au înmulţit cu de la sine putere cerinţele de împlinire a
formelor; dar, cu cât acestea deveneau mai aspre, cu atât mai puţin se manifesta iubirea
faţă de Dumnezeu. Ei îşi măsurau sfinţenia după mulţimea ceremoniilor lor, în timp ce
inimile lor erau pline de îngâmfare şi ipocrizie.” Hristos, Lumina lumii, pag. 29
„Deoarece iudeii se despărţiseră de Dumnezeu, credinţa se întunecase şi speranţa
aproape încetase de a mai lumina viitorul. Cuvintele proorocilor erau neînţelese.” Idem,
pag. 32
Din moment ce Ioan și Isus nu au fost la școlile rabinice, poporul nu recuno ștea
autoritatea lor ca și învățători. Cu toate acestea, Dumnezeu a dat acestor bărba ți o solie
plină de putere divină și de Duhul cerului. Din cauză că conducătorii Israelului nu au
acceptat solia lui Ioan ca venind de la Dumnezeu, ei nu erau pregăti ți pentru a-L primi pe
Mântuitor, deși El i-a asigurat că via ța și venirea Sa aveau la bază sfintele Scripturi.
Rabinii întrebau: „Cum are Omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?”
Din moment ce membrii familiei lui Isus erau loiali sinagogilor, nici chiar fra ții Săi nu
credeau în El ca Mesia. (vezi Ioan 7:4,5) Deoarece standardele de instruire erau stabilite
de Sinedriu și nimeni nu putea fi recunoscut ca învă țător dacă nu accepta învă țăturile
rabinilor, nu e dificil să înțelegem de ce, atunci când Mântuitorul a venit la aceia care erau
posesorii profețiilor lui Dumnezeu, ei nu au reu șit să-L recunoască ca fiind împlinirea
F. C. Gilbert – De ce a fost respins Isus ca și Masia de către evrei? pag 4

tipurilor și profețiilor scrise în cărțile lui Moise și ale profe ților.

Prin amestecarea Cuvântului lui Dumnezeu cu filozofiile omene ști, for ța și puterea
spirituală a Scripturilor lipsea din via ța învă țătorilor și a oamenilor de rând. Ei nu aveau
discernământ spiritual. Filozofia greacă, cultura Alexandriană și Ateniană, au secătuit
puterea spirituală a casei lui Israel. Influen ța acestei instruiri lume ști-religioase a făcut ca
toate clasele sociale să fie nepregătite să-L întâlnească pe El atunci când „El a venit la ai
Săi, și ai Săi nu L-au primit”. Pretențiile (afirma țiile) Sale erau cere ști; poporul era de pe
Pământ, pământesc. Cerul și pământul nu erau în armonie.
La începutul lucrări Sale, Isus a spus poporului că gloata Îl va ucide. Farisei L-au
acuzat ca fiind samaritean și având drac. Orbi ți de păcat și hipnotiza ți de învă țăturile
omenești și de tradițiile rabinice, masele erau lipsite de pătrundere spirituală. În final, ei au
respins unica lor speranță, unica lor sursă de eliberare. Nici sinceritatea, nici zelul sau
sârguința nu-i putea scăpa sau salva de păcat. Doar Isus, lumina lumii, Mântuitorul
omenirii, putea aduce eliberare.
Conducătorii Israelului au cedat în mare măsură preten țiilor culturii și educa ției
grecești, sperând ca prin aceasta să obțină prestigiu și influen ță. Ei au fost condu și să
creadă că puteau să avanseze mai bine în sarcina pe care le-a dat-o Dumnezeu prin
acceptarea (asimilarea) unor standarde lume ști de educa ție decât dacă se agă țau strâns
de standardele pe care le-au moștenit de la înainta șii lor credincio și. Astfel, israeli ții au
pierdut mult din influența lor, nu au reu șit să- și păstreze prestigiul și L-au respins pe mult-
așteptatul lor Messia și Mântuiror.

(1) Introdusă în Cartea de rugăciuni „zilnice” a evreilor (Jewish „daily” Prayer

Book), ediția 1890, publicată de Rosenbaum & Werbelowsky, New York City.
(2) Josephus, Antichități (Antiquities), cartea 11, capitolul 8, paragraful 5.
Timpurile Nou Testamentare în Palestina (New Testament Times in Palestine), Shailer
Mathews, Cap. 1, pag. 13, 14. Ghidul Palestinei (Palestine Guide), de G. O. Matson,
ediția 1930, publicată de American Colony Stores, Ierusalim, Palestina.
(3) Istoria evreilor (History of the Jews) de Graetz, vol. 1, pag. 440, 457, 487.
Istoria poporului evreu în timpul lui Isus Hristos (History of the Jewish People in the Times
of Jesus Christ), de Schurer, div. 1, pag. 199-218. Istoria Israelului (History of Israel) de
Ewald, cap. 5, pag. 260, 293-302. Timpurile Nou Testamentare în Palestina (New
Testament Times in Palestine), Shailer Mathews, Cap. 2, pag. 15-26, cap. 3, pag. 30, cap.
4, pag. 38, 40, 42.
Publicat în revista Ministry, decembrie 1933.