PARTEA a III-A

În această parte autorul își descrie satul natal și împrejurimile

acestuia și amintește de istoria acelor locuri. Nică urmează cursurile Școlii
Domnești din Târgu Neamț și apoi pe cele de la Școala de Catiheți din Fălticeni. În
perioada următoare urmează procesul de formare al băiatului din punct de vedee
social în relațiile cu colegii de școală, cu vărul Ion sau cu Pavel Ciubotarul.
Acesta îi ține pe bîieți în gazdă pe timpul cursurilor. Aici, cei doi, îșiaduceau
mâncare de acasă iar iarna se îngrijeau de lemne de foc. Autorul amintește și de
prietenul lui Trăsnea pentru care gramatica era de neînțeles. Nică mai povestește
și de serile petrecute la crâșmă împreună cu prietenii lui, unde mâncau plăcinte
și găini fripte, beau vin și se distrau pe cinste.

PARTEA a IV-A
În ultimul capitol al romanului, autorul ne prezintă plecarea sa la
Seminarul de la Socola. Dar el nu vroia să plece că satul natal era tot ce îi
estemai drag lui. Nică a tot încercat să-și convingă mama să nu plece dar nu
reușea. Acesta pleacă trist și cu ochii înlăcrimați împrună cu Zaharia lui Gâtlan,
un alt băiat obligat să plece la Socola. Pe cei doi copii îi duce Luca Moșneagu’,
un vecin, cu căruța trasă de doi cai. Pe tot parcursul călătoriei cei doi se tot
gândeau la la satul natal, la călugărie, tot felul de lucruri. Ajungând în Valea
Pășcanilor, moș Luca începe să le povestească băieților cum este viața la câmp.
După un popas de o noapte, cei trei se întâlnesc cu niște drumeți care mergeau și
ei spre Iași. Trecând pe la Păcurari, unii oameni au început să râdă iar alții să-
și bată joc. Într-un târziu, în aceea noapte au ajuns la Socola. Moș Luca a tras
căruța la umbra unui plop înalt, iar atunci cei doi băieți văzură o mulțime de
dascăli și preoți care îți mărturiseau păcatele.