Facultatea de Stiinte Economice

Master: Gestiunea Financiara a Afacerilor

Creditele bancare pe termen

lung si mediu

Profesor: Masterant:
Vancea Smaranda Sabau ( cas. Hogea) Adriana-Bianca

Targu Mures
2021

1
 CUPRINS

1. Introducere…………………………………….….………………………pag. 3
2. Tipologia de creditare…………………………...……………….……….pag. 6
3. Acordarea si aprobarea creditelor pe termen lung si mediu ……….....pag. 10
3.1 Documentele de creditare………………………………………………......pag. 11
3.2 Rambursarea creditelor pe termen lung si mediu……………………..........pag. 17
3.3 Creditarea esterna prin bancile comerciale Romanesti...……….………….pag. 18
4. Riscuri in perioada de creditare……………………………………….…pag. 19
4.1 Riscul valutar……………………………………………………………......pag 19
4.2 Riscul ratei de dobanda……………………………………………………..pag. 19
4.3 Riscul diminuarii sau pierderii veniturilor……………………………...…..pag. 20
5. Concluzii……………………………………………………………..…….pag. 21
6. Bibiliografie……………………………………………………………..…pag. 22

2
 1. Introducere

Într-o economie de piaţă funcţională, firmele pentru a fi cât mai ,,longevive” trebuie să
manifeste dinamism, flexibilitate, inovare, să se adapteze uşor la schimbările din economie şi,
totodată, să sesizeze cu rapiditate tendinţele pieţei. Pe de altă parte, activitatea fiecărei firme este
orientată spre obţinerea de profit şi maximizarea valorii pentru investitorii săi.

Îndeplinirea acestor obiective nu este facilă, firmele acţionând într-un mediu puternic
concurenţial şi dinamic. Funcţionarea unei firme depinde într-o mare măsură şi de politica de
finanţare pe care o promovează.
În acest sens, un rol determinant în reuşita, sau nereuşita, în afaceri a firmei îl are
pregătirea managerilor săi, în general, şi a managerilor financiari, în special. Aceştia, împreună
cu echipele lor, trebuie să asigure resursele financiare necesare afacerii în timp util, cu cele mai
scăzute costuri , să le plaseze cu riscurile cele mai mici şi să obţină, prin utilizarea lor, profitul
care să mulţumească toate părţile implicate în existenţa şi funcţionarea firmei. De aici apare
necesitatea identificării acelor surse de finanţare care să asigure firmei profitul aşteptat şi
maximizarea valorii sale.

În prezent, în condiţiile crizei economice globale, capitalurile disponibile temporar sunt

tot mai puţine şi mai scumpe, iar profiturile scontate sunt tot mai greu de obţinut, fiind însoţite de
riscuri tot mai mari şi mai dificil de anticipat. Deţinătorii de capitaluri mobilizabile în scopuri
productive fac, cu o atenţie deosebită, selecţii de plasament, prin comparaţii între rata
dividendelor oferită de firmă şi rata dobânzilor bancare sau rata profiturilor, obţinută din alte
plasamente.

3
 Finanţarea pe termen mediu şi lung are rol fundamental în dezvoltarea afacerilor şi
vizează achiziţionarea de active fixe (terenuri, clădiri, echipamente, utilaje). Presupunând
mobilizarea unor fonduri importante cu durată mare, finanţarea pe termen mediu şi lung este
mult mai complexă implicând un număr mult mai mare de intermediari financiari. 

Elementele constitutive ale creditului bancar sunt: suma creditata; rata dobanzii; procentul
ce se aplica sumei creditate pentru a calcula dobanda; dobanda; principalul venit al institutiei
bancare; rata creditului; suma de creditat aferenta diferitelor segmente de timp in care se va
rambursa creditul; perioada de gratie; perioada de timp in care beneficiarul creditului nu plateste
rate de credit, ci doar dobanzile aferente. Acordarea acestei perioade este optionala pentru
institutia bancara, fiind acordata cu prioritate clientilor cu o buna reputatie sau a caror afacere
este suficient de profitabila pentru a garanta rambursarea la termen a creditului si plata
dobanzilor. Perioada de rambursat = perioada in care clientul trebuie sa ramburseze suma totala
creditata, inclusiv perioada de gratie (daca s-a acordat).

Suma totala creditata cuprinde suma creditata plus dobanda aferenta.Creditul bancar se
acorda diferentiat ca marime, termen de scadenta si dobanda, in functie de destinatie si garantiile
oferite. La acordarea unui credit, bancile verifica bonitatea solicitantului si posibilitatea acestuia
de a oferi garantii.

CREDITUL BANCAR reprezinta suma de bani acordata de o banca in calitate de

imprumutator (creditor) unei persoane fizice sau juridice in calitate de imprumutat (debitor), pe o
anumita perioada de timp, cu o anumita destinatie, contra unei dobanzi. Creditul bancar se
acorda contra unor garantii si in baza unor contracte incheiate intre parti, care reglementeaza
drepturile si obligatiile partilor.

In functie de structura valutara, creditele se grupeaza in :

• credite acordate in lei
• credite acordate in valuta.

4
 Prin aparat (retea) bancar(a) se intelege, ansamblu coerent al diferitelor categorii de banci
care functioneaza intr-o tara raspunzand cerintelor unui anumit mod de productie si unei anumite
etape de dezvoltare social-economice.
In general, aparatul bancar este organizat pe doua nivele. In centrul aparatului bancar si la
primul nivel se afla banca centrala (BNR) care exercita si coordoneaza politica monetara,
valutara si de credit al statului, uneori emitand si reglementari legale in aceste domenii. Scopul
analizei creditului este reprezentat de evitarea pierderilor din profit, sau in afaceri din cauza
datoriilor nerecuperabile, adica din cauza acordarii de credite unor clienti care nu
ramburseazadatoria, sau din cauza neacordarii de credite unor clienti potentiali buni.

5
 2. Tipologia de creditare

Creditul îndeplineşte un rol important în gospodărirea raţională a resurselor (materiale,

umane, financiare) fapt ce contribuie la întărirea disciplinei economico-financiare, la reducerea
costurilor de producţie, la creşterea productivităţii muncii, a competitivităţii produselor precum
şi la creşterea PNB (produs naţional brut).

Creditele care se acorda prin banci angajeaza fonduri care nu apartin bancii. Pentru o
gestiune optima a fondurilor proprii, banca trebuie sa isi intareasca pozitia sa de creditor prin
garantii. Insa, oricare ar fi garantiile oferite, acestea nu trebuie privite decat ca precautie
suplimentara si nu un suport al unui risc mai mult decat probabil. Transformarea garantiilor in
bani presupune pentru creditor eforturi si cheltuieli suplimentare si implica imobilizari
indelungate a fondurilor.

Tipuri de credite pe termen mediu1 si lung2 :

 Creditul pentru investitii (echipament)

 Creditul pentru cumpararea de actiuni si active
 Creditul pentru achizitii imobiliare
 Creditul pentru activitatea de leasing
 Creditul de forfetare

A. Creditul pentru investitii (echipament)

Creditele pentru echipament (investitii) se acorda in completarea surselor proprii, a

surselor din bugetul de stat si/sau bugetele locale si din fondurile speciale, necesare acoperirii
cheltuielilor prevazute in proiectele de investitii aprobate, pentru :

• realizarea de noi capacitati de productie, precum si dezvoltarea celor existente

• modernizarea si/sau retehnologizarea capacitatilor de productie, a utilajelor, masinilor,
instalatiilor, cladirilor si constructiilor existente
• realizarea de investitii prin : o cumpararea de masini, utilaje, mijloace de transport o asigurarea
utilitatilor necesare functionarii obiectivelor si capacitatilor noi sau existente o cumpararea de
caldiri, constructii, unitati de productie o cumpararea de materiale, piese de schimb o achizitii de
licente, brevete, softuri informatice o procurarea de animale de productie o plantatii viticole,
pomicole, alte specii o alte investitii.

B. Creditul pentru cumpararea de actiuni si active

Cumpararea de actiuni se incadreaza in sfera investitiilor financiare in valori mobiliare,

ordinare sau preferentiale, emise de societatile comerciale la care statul sau o autoritate a
administratiei publice locale este actionar, indifrent de numarul actiunilor pe care le detine, de

1
Perioada intre 1-5 ani
2
Perioada de acordare > 5

6
societatile si companiile nationale si celelate entitati rezultate din reorganizarea regiilor
autonome de interes national.
Un specific distinct il prezinta creditele pentru cumpararea de active puse in vanzare de
regiile autonome, societatile comerciale, companiile si societatile nationale la care statul sau o
autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar.

C. Creditul promotor

Creditele promotori se acorda de banca persoanelor juridice specializate si autorizate in

constructia si vanzarea de locuinte, ce poarta denumirea de promotori imobiliari in scopul
facilitarii construirii de locuinte. Promovarea imobiliara consta in cumpararea sau cesionarea de
suprafete de teren si a construi imobile de locuinte, din initiativa promotorului sau la comanda
beneficiarului. Promotorii imobiliari de constructii de locuinte sunt agentii economici specializati
avand ca obiect de activtate constructia de locuinte si vanzarea acestora direct catre persoane
fizice.

D. Creditul ipotecar

Creditele ipotecare se pot acorda clientilor bancii persoane juridice care au ca intentia de
a achizitiona, construi, reabilita, consolida sau extinde imobile cu destinatie locativa, industriala
sau comerciala.

E. Creditul pentru activitatea de leasing

Leasingul este forma speciala de inchiriere a bunurilor imobile sau mobile de catre
societati financiare specializate catre agentii economici care, in general, nu dispun de suficiente
fonduri proprii sau imprumutate pentru a achizitiona astfel de bunuri cu plata integrala, sau nu

7
doresc sa achizitioneze aceste bunuri intrucat le sunt necesare numai pentru perioade scurte de
timp.
Leasingul reprezinta o conventie prin care locatorul / finantatorul (in calitate de
proprietar) transmite locatarului / utilizatorului (persoana care ia cu chirie), pentru o perioada
determinata, dreptul de posesie sau de folosinta a unui bun mobiliar, imobiliar sau activ
necorporal destinat desfasurarii activitatii de exploatare a locatarului / utilizatorului, contra unei
chirii (rata de leasing), cu optiunea de cumparare la scadenta, la un pret covenit prin contractul
initial intre parti. Locator poate fi o societate de leasing iar utilizator orice persoana fizica sau
juridica.

Activele care fac obiectul operatiunilor de leasing sunt de obicei urmatoarele: mijloace de
transport, utilaje, automobile, computere, echipamente medicale, echipamente industriale,
echipamente energetice, instalatii si utilaje de extractie, hale..

La sfarsitul perioadei de leasing, locatorul / finantatorul se obliga sa respecte dreptul de

optiune al utilizatorului de a decide asupra urmatoarelor variante :

• de a cumpara bunul
• de a prelungi contractul de leasing
• de a inceta raporturile contractuale.

Dupa natura contractului se disting doua forme de leasing : leasingul financiar si leasingul
operational.

Leasing financiar. O operatie de leasing poate fi clasificata drept financiara daca:

• riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul
încheierii contractului de leasing
• partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera utilizatorului
dreptul de proprietate asupra bunului
• utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta cel
mult 50% din valoarea de intrare (piata) pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi
exprimata
• perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normata de
utilizare a bunului, chiar daca în final dreptul de proprietate nu este transferat.

In general o operatie de leasing financiar este indreptata catre achizitia bunului finantat.
Valoarea de achizitie scazuta a bunului la data finalizarii contractului, face foarte probabila
exercitarea optiunii de cumparare si transferarea dreptului de proprietate.

Leasing operational. Spre deosebire de leasing-ul financiar, leasing-ul operational presupune

folosirea bunului finantat pe o perioada limitata de timp, fara asumarea unor riscuri si beneficii
aferente proprietarului, in general, pentru rezolvarea punctuala a unor activitati specifice. Astfel,
utilizatorul este practic decis, inca de la semnarea contractului, asupra returnarii bunului finantat

8
la finele perioadei de leasing, urmind ca locatorul sa preia riscul de realizare a valorii ramase
neamortizate la finele contractului.

F. Creditul de forfetare

Forfetarea este operatiunea prin care un vanzator sau prestator de servicii isi vinde
creantele in valuta rezultate dintr-un contract de vanzare-cumparare pe care le are fata de un
cumparator sau beneficiar, unei societati bancare sau institutii financiare specializate, contra unui
cost de forfetare, inainte de ajungerea acestora la scadenta. Operatiunea este negociabila si se
deruleaza intre banca si clientul sau (exportatorul), creanta fiind cumparata cu renuntarea la
dreptul de recurs asupra vanzatorului creantei, cu exceptia cazurilor de frauda.

Forfetarea permite exportatorului recuperarea sumelor inainte de scadenta sau

transformarea unei vanzari pe credit intr-o vanzare la vedere, cu plata taxelor respective.

Urmatoarele institutii din sistemul bancar romanesc intervin in relatiile interbancare, in

procesul de creditare:
o Banca Nationala a Romaniei o Centrala Riscurilor Bancare
o Biroul de credit o Centrala Incidentelor de Plati
o Fondurile de garantare a creditelor
o Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare
o Societatile de Asigurare o Oficiul Registrul Comertului
o Asociatia Romana a Bancilor o Institutul Bancar Roman
o ECAI (External Credit Assessment Institutions) – Basel II

9
 3. Aprobarea si acordarea creditelor pe termen lung si mediu

Creditele pe termen lung şi mediu se acordă în scopul completării fondurilor proprii, dar
pentru investiţii. Unele dintre creditele pe termen mediu se acordă totuşi şi pentru producţie.
Creditarea se face diferenţiat, în funcţie de strategia băncii, bonitatea clientului, perioada de
rambursare, factorii de risc

În mod obişnuit, acordarea creditelor pe termen lung şi mediu are în vedere limita de 60%
din necesarul total de investiţii, diferenţa de 40% fiind acoperită din fonduri proprii. Ponderea
creditelor poate merge însă până la 80-90% în cazul anumitor obiective, dar cu aprobarea
comitetelor de credite ale băncilor. În ultimii ani, datorită ofertei mari de credite pe care o
prezintă băncile, se acordă şi credite fără avansuri din partea firmelor sau persoanelor fizice.

Aprobarea sau respingerea cererii de creditare pe termen lung şi mediu se face după
efectuarea analizei complexe privind îndeplinirea condiţiilor de creditare. Se au în vedere, în
primul rand, bonitatea agentului economic, cat şi garanţiile asiguratorii. Pentru aprobare, cererea
de credite, însoţită de referatul de analiză, fişele de evaluare a împrumuturilor şi întreaga
documentaţie depusă de solicitant se prezintă comitetului de credite al unităţii operative a
băncii. Acesta aprobă sau respinge creditarea. Comitetele de credite au anumite competenţe de
aprobare stabilite deConsiliile de administraţie. Ele se întrunesc săptămanal.

Creditele aprobate unui singur client, de către bancă, nu pot depăşi 20% din capitalul
social plus rezervele băncii. După aprobarea cererii de credite se întocmeşte fişa dosarului de
credite, care se ataşează la documentaţia de credite. După aprobare se trece la întocmirea şi
semnarea contractului de credite. Plata efectivă a creditelor, se face numai după semnarea
contractului de credite. In acest caz se întocmeşte un grafic de acordare şi rambursare a
împrumutului. Plata creditului se face în mod eşalonat. Mai rar, disponibilizarea sumei se face o
singură dată, şi anume cand sunt achiziţionate cu plata integrală a echipamentelor, utilajelor,
mijloacelor de transport. Plăţile trebuie să se încadreze în limita de creditare.

Se pot face şi suplimentări sau reduceri ale limitei lunare. Plata creditelor se face prin
contul de împrumut denumit “credite pentru investiţii”. Cu mici excepţii, plăţile se fac prin
virament, pe măsura efectuării cheltuielilor, prin dispoziţie de plată, dispoziţie de încasare,
acreditive, scrisoare de garanţie în favoarea furnizorilor.

În cursul realizării proiectului de investiţie, compartimentul de finanţare-creditare al

băncii supervizează şi controlează ca plăţile din credite să se facă în concordanţă cu stadiul
execuţiei. Pentru aceasta, în cazul creditelor pe termen lung, în vederea gestionării eficiente a
fondurilor din credite, banca solicită firmei să prezinte trimestrial, următoarele documente :

1-situaţia lucrărilor de construcţii montaj executate în cursul trimestrului

2-situaţia utilajelor şi echipamentelor achiziţionate independent în cursul trimestrului

Aceste documente se compară cu graficele de eşalonare a investiţiilor, volumul creditelor

acordate şi costurile realizate.

10
Contabilitatea creditelor pe termen lung şi mijlociu se ţine cu ajutorul conturilor sintetice de
gradul I (pentru credite curente şi credite restante) şi de gradul II (pentru persoane fizice şi pentru
persoane juridice). În cadrul conturilor sintetice se deschid conturi analitice fiecărui agent
economic beneficiar de credite, în funcţie de felul împrumutului.

3.1 DOCUMENTAŢIA DE CREDITARE

În cazul creditelor pe termen lung şi mediu, documentaţia este mai riguros întocmită,
întrucât banca şi agentul economic sunt angajate pe o perioadă mai lungă şi deci pot interveni
mai multe perturbări ale procesului micro şi macroeconomic.

Documentaţia de creditare cuprinde :

1-cerere de credite
2-ultimul bilanţ contabil
3-balanţa de verificare pe luna precedentă
4-bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul în curs
5-situaţia împrumuturilor şi disponibilităţilor la alte bănci sau alţi creditori şi debitori
6-hotărîrea AGA de împuternicire a reprezentanţilor societăţii pentru contractarea de credite
7-copie după statutul societăţii şi certificatul de înmatriculare în Registrul Comerţului
8-devizul general pe lucrări şi devizele pe obiecte
9-autorizaţia de construcţie cu avizul Ministerului Mediului
10-studiul de fezabilitate (care să cuprindă o analiză complexă a investiţiei)
11-fişa de date (completată de bancă) pentru cunoaşterea în timp a activităţii şi rezultatelor
agentului economic
12-contractul de credite

A. ANALIZA BONITĂŢII CLIENTULUI ( = analiza documentaţiei de creditare)

Analiza documentaţiei de credite este foarte importantă pentru bancă, pentru că pe baza ei
se evaluează şi se acordă credite. Se analizează, în primul rînd, îndeplinirea condiţiilor de
creditare. Analiza bonităţii cuprinde 4 etape :

1-ANALIZA FORMALĂ

1. cuprinde verificarea documentelor, avizelor, aprobărilor, cât şi corelaţia dintre principalii

indicatori
2. tot în această etapă este cuprinsă şi discuţia pe care ofiţerul de credite al băncii o are cu
reprezentantul agentului economic şi în care se urmăreşte cu deosebire, existenţa
factorilor de risc
3. presupune şi o vizită de documentare la sediul agentului economic, dacă acesta este client
nou al băncii

2-ANALIZA TEHNICĂ = se face pe baza întregii documentaţii în care se urmăreşte :

1. dimensionarea obiectivului în raport cu limita minimă de la care o investiţie devine
fezabilă

11
 2. soluţiile constructive adoptate de proiectant şi oportunitatea lor
3. costul antecalculat (estimativ) al proiectului; acesta trebuie să cuprindă toate cheltuielile,
inclusiv capitalul circulant pentru prima dotare
4. dacă există condiţii de începere şi realizare a lucrărilor (inclusiv surse şi posibilităţi de
asigurare a materialelor şi utilajelor)
5. existenţa fondurilor proprii cu care agentul economic participă la investiţie
6. asigurarea punerii în funcţiune la termen
7. dacă tehnologia aleasă asigură realizarea parametrilor proiectaţi
8. dacă există pieţe de desfacere a producţiei realizate
9. garanţiile să corespundă volumului creditelor şi dobânzilor aferente

3-ANALIZA FINANCIARĂ

 are rolul hotărâtor în stabilirea capacităţii de rambursare a creditelor acordate unui agent
economic
 cuprinde principalele laturi şi indicatori ai activităţii financiare a agentului economic ce
solicită împrumutul

În această etapă, banca urmăreşte :

1. veniturile totale anuale pe toată perioada de funcţionare a proiectului în preţuri constante

2. cheltuielile totale anuale pe toată durata de funcţionare a proiectului în preţuri constante
3. fluxul de numerar (adică diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile totale pe perioada de
funcţionare a proiectului şi dobânzile aferente)
4. rata internă de rentabilitate să fie mai mare decât dobânda reală ce trebuie rambursată
băncii
5. influenţa unor factori de risc asupra veniturilor şi cheltuielilor (creşterea preţurilor,
modificarea cursului valutar, prelungirea duratei de execuţie a obiectului creditat); dacă
riscul devine mai mare, creditarea se respinge

4-ANALIZA ECONOMICĂ A OBIECTULUI

 are în vedere rentabilitatea obiectivelor creditate la nivelul economiei naţionale

În această etapă, banca urmăreşte :

1. să se aibă în vedere alte avantaje şi profituri ale obiectivului în afară de cele financiare
(îmbunătăţirea activităţii turistice, sociale, educative, combaterea poluării mediului),
crearea de noi locuri de muncă
2. preţurile produselor exportabile să fie la nivelul celor internaţionale
3. încadrarea corectă a elementelor de venituri şi costuri
4. rata economică de rentabilitate a proiectului de investiţie să fie cel puţin la nivelul
rentabilităţii medii pe economie
5. cursul intern de revenire al obiectului creditat (testul Bruno) să fie mai mic decît cursul
de schimb oficial

12
 Unii solicitanţi de credite care nu au încheiat încă bilanţ, fiind la începutul activităţii lor,
analiza economică şi financiară se face pe baza activelor şi pasivelor existente, sau a celor
estimate prin bugetul de venituri şi cheltuieli.

5-EVALUAREA CREDITELOR

Evaluarea împrumuturilor solicitate de agenţii economici are în vedere posibilităţile de

rambursare şi garanţiile depuse de client şi acceptate de bancă. De asemenea, se ţine seama de
procentele maxime de creditare fixate de fiecare bancă comercială.

Pentru analiza financiară a obiectelor de investiţii creditate, banca ţine seama îndeosebi de
nivelul următorilor indicatori :

1-INDICATORI DE ANSAMBLU

2-INDICATORI PENTRU ANALIZA PROIECTELOR

a)-FLUXUL DE NUMERAR = în determinarea lui se au în vedere veniturile şi cheltuielile, pe

de-o parte, şi rezultatele finale (profiturile) pe de altă parte

Venituri – Cheltuieli = Profitul brut

Pentru simplificare considerăm că totalul resurselor este format din profit brut – amortizare

Profit brut + Amortizare = Total resurse

13
FLUXUL DE NUMERAR = total resurse – (fond de rezervă + rambursări credite pentru
investiţii + dobânda la credite pentru investiţii + cheltuielile cu înlocuirea unor utilaje pe timpul
duratei de funcţionare)

c)-RATA DE ACTUALIZARE = un proces de ajustare a veniturilor şi cheltuielilor, astfel încât

să se poată realiza comparabilitatea lor în timp

Pentru a fi aprobat creditul, rata de actualizare trebuie să fie mai mare decât rata dobânzii
active curente + rata inflaţiei + rata rentabilităţii medii pe ramură. Rata de actualizare depinde de
rata medie a dobânzii pe piaţa financiară şi de modificarea cursului valutar.

d)-VALOAREA NETĂ ACTUALIZATĂ = actualizarea fluxului de numerar pe durata de

funcţionare a obiectivului care se determină aplicând coeficienţi de actualizare la fluxul de
numerar

Pentru ca un proiect să fie admis la creditare, VNA trebuie să fie pozitivă, pentru că numai aşa
creditul şi dobânzile pot fi restituite.

e)-RATA INTERNA DE RENTABILITATE = raportul dintre profit net/costuri

= trebuie să acopere nu numai ratele scadente şi dobânzile aferente, ci şi influenţa unor factori de
risc, a deprecierii monedei naţionale
= trebuie să asigure şi un grad de rentabilitate pentru agentul economic, deci acestuia să-i rămână
şi un profit, care să se situeze la nivelul mediu al ramurii sau sectorului

Influenţa factorilor de risc nu trebuie să conducă la nerealizarea obiectivului, pentru că acesta ar

însemna ca agentul economic să nu fie admis la creditare.

h)-RATA ECONOMICĂ DE RENTABILITATE

= arată eficienţa economică a obiectivului la nivelul economiei naţionale
= se determină având la bază aceiaşi parametri ca rata internă de rentabilitate; diferenţa constă în
aceea că veniturile, cheltuielile şi profitul sunt influenţate şi calculate în funcţie de factorii de risc
la nivelul economiei naţionale

14
i)-CURSUL INTERN DE REVENIRE (testul Bruno)

= se determină numai în cazul investiţiilor cu activitate de import-export

= arată efortul naţional pentru obţinerea unei unităţi de valută sau economisirea ei în cazul că s-a
renunţat la unele importuri

CIR = costuri totale(investiţii + producţie) actualizate (în lei)

= pentru admiterea proiectului la creditare, cursul intern de revenire trebuie să fie sub cursul de
schimb official

6-STUDIUL DE FEZABILITATE, DOCUMENT DE BAZĂ AL APROBĂRII

CREDITELOR

Acest studiu joacă de fapt, rolul de cadrul general al proiectului de investiţii având următoarea
structură de bază:

Cap.1-INTRODUCERE

a)-investitorul
b)-descrierea pe scurt a proiectului propus
c)-scopul investiţiei
d)-costul total estimat în lei şi în valută
e)-surse de finanţare (proprii, subvenţii, împrumuturi)
f)-volumul surselor de finanţare

Cap.2-CARACTERIZAREA AGENTULUI ECONOMIC

a)-descriere –data înfiinţării, înregistrării

-statutul juridic
-structura personalului de conducere, vechimea şi experienţa acestuia
-scurtă descriere a procesului de producţie, capacităţile de producţie, folosirea lor
-produse principale şi modul lor de valorificare : import/export
-date privind exportul
-surse de materii prime, energie, combustibili
-relaţii cu alţi agenţi economici din ţară şi străinătate

b)-informaţii financiare –analiza activităţii financiare curente

-stabilitatea situaţiei financiare, evaluată în conformitate cu indicatorii cheie cum ar
fi : lichiditate, solvabilitate, rentabilitate, profit

15
Cap.3-PIEŢE

1-pieţe posibile pentru valorificarea produselor din proiect

2-informaţii despre concurenţă ( = avantaje competitive privind aprovizionarea, producţia,
desfacerea, calitatea)
3-preţuri (date privind actualul preţ intern şi estimări în viitor, estimări privind preţul de export,
cu referire la preţul mondial şi preţul specific pieţei)
4-comercializarea produselor la intern şi la export

Cap.4-COSTURI DE PLAN DE FINANŢARE

1-costurile proiectului : a)-rezumarea costului proiectului (estimare, deviz)

b)-date de bază şi calculaţii privind estimarea costului
c)-necesitatea şi estimarea capitalului circulant
d)-calculul pentru diverse şi neprevăzute

2-plan de finanţare : a)-plan de finanţare pentru valoarea totală a proiectului

b)-programul de efectuare a plăţilor pentru realizarea proiectului
c)-condiţiile şi volumul participării investitorilor la finanţarea costului proiectului
d)-termeni şi condiţii de folosire a resurselor de finanţare

Cap.5-ANALIZA FINANCIARĂ ŞI ECONOMICĂ

1-estimări de venituri, costuri de investiţii şi de producţie pe toată durata proiectului, înainte şi

după aplicarea proiectului
2-rata internă (financiară) de rentabilitate calculată pe baza costului financiar şi beneficiului
(profitului) obţinut, înainte şi după aplicarea proiectului
3-analiza realizărilor estimative, aplicînd schimbările ce pot apărea
4-rata de rentabilitate economică, analiza cost-beneficiu şi analiza senzitivităţii, în funcţie de
factorii de risc ce pot să apară
5-riscurile de orice fel, riscuri neobişnuite, care pot interveni în derularea proiectului propus şi
măsurile care se iau pentru eliminarea sau minimalizarea impactului potenţial al acestora

Cap.6-CONCLUZIILE STUDIULUI DE FEZABILITATE, ÎN FUNCŢIE DE SPECIFICUL

ACTIVITĂŢII, CU FUNDAMENTAREA ŞI JUSTIFICAREA VARIANTEI PROPUSE

Agenţii economici care întrunesc studii de fezabilitate le vor adapta la specificul activităţii lor,
completându-le şi cu alte elemente relevante. Din prezentarea structurii studiului de fezabilitate
rezultă cea mai complexă bază de date pentru banca comercială în vederea aprobării şi acordării
creditului.
Studiul de fezabilitate dă siguranţă realizării investiţiei, a eficienţei acesteia şi deci a rambursării
creditelor acordate de bancă.

16
3.2 RAMBURSAREA CREDITELOR PE TERMEN LUNG ŞI MEDIU

Ca şi în cazul creditelor pe termen scurt, rambursarea se face pe baza unui grafic de

eşalonare a ratelor scadente şi a dobînzilor aferente. Termenele pot fi negociate şi obligatoriu se
ţine seama şi de posibilităţile agentului economic. Se iau în consideraţie şi profiturile realizate de
obiectivul de investiţii dat în funcţiune, întrucât, practic din acest profit trebuie rambursat
creditul, în primul rând. Operaţiunile de recuperare a ratelor şi de contabilitate sunt asemănătoare
situaţiei de la creditele pe termen scurt.

Evident că diferă conturile şi termenele scadente. În cazul creditelor pe termen scurt,

mediu şi lung nu se are în vedere recuperarea din disponibilităţile ce reprezintă participarea cu
fonduri proprii a agentului economic la realizarea obiectivului de investiţii. Şi în cazul creditelor
pe termen lung şi mediu pot avea loc modificări la eşalonare. Pentru creditele restante se plăteşte
dobânda majorată. Şi în cazul acestor credite pot fi folosite procedura de executare silită sau
faliment.

3.3 CREDITAREA EXTERNĂ PRIN BĂNCILE COMERCIALE ROMÂNEŞTI

Începând cu 1991, agenţii economici din România pot contracta şi credite externe pentru
investiţii. Aceste credite pot fi acordate fie de către bănci străine, fie de instituţii financiare
internaţionale, dar nu direct agenţilor economici, ci prin băncile comerciale române şi cu acordul
statului român.
Pentru derularea acestor credite răspunderea cea mai mare în faţa băncilor străine revine
băncilor româneşti, care gestionează aceste credite, adică le constituie ca resurse, acordă credite,
primesc un comision de la băncile străine, urmăresc recuperarea ratelor şi dobânzilor.
Creditele externe pentru investiţii au în vedere programele de privatizare şi se acordă îndeosebi
pentru dezvoltarea sectorului particular din economie. Ele pot avea ca destinaţie, întreaga gamă
de mijloace fixe, utilaje, echipamente, maşini, instalaţii, construcţii.

În derularea creditelor externe există următoarele ETAPE :

1-prezentarea la orice bancă românească pentru culegere de informaţii

2-prezentarea dosarului de creditare
3-analiza şi aprobarea dosarului în unitatea operativă a băncii
4-aprobarea creditului în direcţia de specialitate din Centrală şi de către Comitetul de direcţie al
băncii, sau după caz, în Comitetul de administraţie
5-aprobarea de către Ministerul Finanţelor (pentru creditele de la Banca Mondială)
6-întocmirea referatului de către reprezentantul Băncii Mondiale, BERD sau a băncii străine
7-pentru credite mai mari de 200.000 $ este necesară aprobarea departamentului de specialitate
de la Washington
8-semnarea contractului de credit în Centrala băncii
9-disponibilitatea fondurilor în funcţie de realizarea obiectului creditat
10-începerea rambursării creditelor şi a dobînzilor

17
MODUL DE ÎNTOCMIRE A DOSARULUI DE CREDIT :

În vederea finanţării unui proiect de credite de la o bancă străină se întocmeşte o documentaţie

care cuprinde :
1-cererea de credite
2-studiu de fezabilitate
3-bilanţurile contabile pe ultimii 2 ani
4-bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul în curs
5-programul de investiţii detaliat al proiectului şi planul de finanţare
6-proiecţii ale situaţiei veniturilor şi cheltuielilor pe fiecare an, pe perioada proiectului pînă la
rambursarea creditului, exprimate în preţuri constante
7-proiecţia activelor şi pasivelor preliminată pe anul în curs şi estimată în perspectivă, pînă la
rambursarea creditului

18
 4. Riscuri pe perioada de creditare

4.1 Riscul valutar (de curs de schimb)

Cursul de schimb reprezintă prețul la care o monedă se schimbă cu alta. Referindu-ne la

România, cursul de schimb al leului reprezintă prețul leului în raport cu alte monede. Ca orice
alt preț, cursul de schimb este determinat de raportul cerere-ofertă, fiind publicat zilnic de către
Banca Națională a României. Pentru consultarea cursului de schimb, se poate accesa pagina de
Internet a Băncii Naționale a României, www.bnr.ro.

În situația în care creditul este contractat în altă monedă decât cea în care se realizează
veniturile, apare riscul valutar. Acesta este o pierdere potențială care ar putea să apară ca
urmare a evoluției nefavorabile a cursului de schimb.
Pentru debitorul în valută, acest lucru înseamnă deprecierea monedei naționale față de moneda
din contractul de credit (creditul se scumpește în monedă locală). Concretizarea acestui risc va
genera o creștere a valorii ratei lunare și implicit a costului total al creditului, expunându-te astfel
la dificultăți în rambursarea ratelor lunare. Din acest motiv, este recomandată contractarea
creditelor în moneda în care realizezi veniturile.

Un element de asemenea important în decizia privind asumarea sau nu a riscului valutar

este reprezentat de durata pe care este acordat creditul. Evenimentele care pot interveni asupra
cursului de schimb valutar în cazul unui credit contractat pe o durată de creditare mare (20 sau
30 de ani) sunt foarte diferite, fiind imposibil de anticipat.

Astfel, se poate aprecia că riscul valutar este proporțional cu durata de creditare. Cu cât
durata creditului este mai mare, cu atât necunoscutele ce pot influența cursul de schimb cresc.

4.2 Riscul ratei de dobândă

Similar, în cazul creditelor cu dobândă variabilă, creșterea indicelui de referință pentru

calculul dobânzii poate duce la creșterea ratei de plată. Să luăm exemplul indicelui ROBOR:
acesta reprezintă rata medie a dobânzii pentru creditele în lei acordate pe piața interbancară și

19
este publicat de Banca Națională a României. Indicii cei mai utilizați de bănci pentru stabilirea
nivelului dobânzilor variabile sunt ROBOR 3M (la 3 luni) și ROBOR 6M (la 6 luni), cu
actualizare trimestrială/semestrială.

În funcție de diverși factori macroeconomici, aceștia pot varia considerabil. Cu unele

excepții, aceștia au înregistrat scăderi consecvente și consistente în ultimii ani, însă, în mod
similar, pe o durată de creditare mare (20 sau 30 de ani) acești indici îşi pot relua tendința de
creștere, cu implicații directe în creșterea ratei creditului.

4.3 Riscul diminuării sau pierderii veniturilor

În special în cazul creditelor pe o durată mai mare, probabilitatea ca veniturile și

cheltuielile de la momentul solicitării creditului să rămână constante pe toată durata creditului
este redusă. Există posibilitatea ca, în timp, prin deprinderea de noi cunoștințe și abilități, venitul
tău să crească, concomitent cu o mai bună gestiune a cheltuielilor.

Dar există și posibilitatea unor evenimente macroeconomice (de ex. instabilitatea politică
îndelungată, recesiunea prelungită)sau individuale ce îți pot afecta temporar sau permanent
veniturile, sau poți fi confruntat cu noi cheltuieli (de ex., un nou membru al familiei). Este
important, pe cât posibil, să prevezi astfel de evenimente și să discuți din timp cu finanțatorul
pentru a găsi soluția cea mai bună pentru situația ta specifică.

Este, de asemenea, indicat să asiguri împotriva unor posibile evenimente neprevăzute atât
propria persoană (accident/deces/ șomaj), cât și bunurile achiziționate prin credit sau aduse în
garanție, astfel încât tu și cei dragi să nu fiți impactați suplimentar în cazul unui eveniment
nedorit.

20
 5. CONCLUZII

Sistemul financiar reprezintă un ansamblu de aranjamente și convenţii care facilitează

transferul de fonduri de la cei care le deţin către cei care au nevoie de aceste fonduri.

Sistemul financiar acționează la nivel macro (internațional, național) și micro (agenți

economici) și se bazează pe legături organice între componentele sale, pentru a contribui
la crearea de valoare economică, bunurile și serviciile fiind valorizate prin intermediul
banilor.

În cadrul sistemului financiar operează intermediarii financiari: băncile, companiile de

leasing, firmele de asigurări, fondurile de pensii, bursa, fondurile de investiții etc.

Sistemul financiar asigură alocarea, investirea sau distribuirea banilor între sectoarele
economiei. Aceste circuite financiare generează beneficii, dar și potențiale riscuri asociate
intermedierii financiare, pentru agenții economici și pentru populație.

De cele mai multe ori veniturile nu sunt egale cu cheltuielile rezultând astfel un surplus
sau un deficit de fonduri. Este necesară o anumită conduită, un set de reguli, care să guverneze
transferul de fonduri de la cei care au surplus de fonduri către cei care au nevoie de ele
(deficit), iar acest rol este asumat de intermediarii financiari care crează produse specifice
nevoilor celor două părţi în vederea alocării fondurilor (banilor) între cerere și ofertă.

Aici intervine a doua categorie de intermediari, şi anume intermediari ai informaţiei, care

au rolul de a transmite opinii profesionale cu privire la calitatea ideilor de afaceri, care oferă
consultanță sau doar informații financiare, contribuind astfel la „cernerea” ideilor bune de cele
rele. Ei îi deservesc pe intermediarii financiari și pe clienții acestora, înlesnind un proces de
alocare a fondurilor care să se apropie cât mai mult de unul eficient. Intermediarii informaţiei
sunt: firmele de audit, agenţiile de rating, analiştii financiari, asociațiile profesionale,
furnizorii de educație, presa de specialitate etc.

Sectorul serviciilor financiare evoluează rapid, inovația și globalizarea în acest domeniu

permit accesul transparent la o gamă din ce în ce mai largă de produse și servicii financiare tot
mai standardizate, menită să răspundă unei diversități de nevoi și împrejurări. Persoanele care
au cunoștințe în domeniul financiar vor putea selecta acele produse și servicii financiare pe
care le pot gestiona și vor acorda atenție avertismentelor privind potențialele riscuri aferente
acestora, înțelegând că orice contract presupune drepturi și obligații pentru ambele părți
semnatare.

În acest context, rolul educației financiare este decisiv, cu impact pozitiv atât la
nivel economic, cât și social.

21
 6. BIBLIOGRAFIE

1. http://www.accountantsgroup.ro/Articole/Contabilitatea-creditelor-bancare-pe-termen-
lung-%C5%9Fi-mediu-%E2%80%93-cont-1621-1622-1682/57

2. https://ro.scribd.com/document/113978221/Finantarea-Pe-Termen-Lung-a-Firmei-Prin-
Credit-Bancar
3. http://finantare.weebly.com/2-tehnici-de-finan539are-pe-termen-mediu-537i-lung.html

4. http://www.univath.ro/pdf/tematica_licenta/Curs_Creditare_bancara_1.pdf

5. Suport de Curs, Finantarea afacerii, Lect. Univ. dr. Smaranda Vancea

6. https://ro.scribd.com/doc/24044735/finantarea-afacerilor

7. https://ro.scribd.com/doc/60622129/CREDITELE-BANCARE-PE-TERMEN-LUNG-
%C5%9EI-MEDIU

22