FIŞĂ DE LUCRU

ERORI DE MĂSURARE. CLASA DE PRECIZIE A UNUI APARAT

Valorile mărimilor măsurate nu pot fi aflate niciodată cu o precizie absolută. Chiar şi atunci când se folosesc mijloacele sau
metodele cele mai precise, în condiţiile cele mai favorabile, valoarea mărimii măsurate nu poate fi cunoscută până la ultima zecimală.
Diferenţa dintre valoarea măsurată şi cea reală poate fi mai mare sau mai mică, în funcţie de mai mulţi factori: calitatea mijloacelor de
măsurare, variaţiile de temperatură, umiditate, vibraţii, câmpuri magnetice sau electrice, lipsa de calificare a operatorului, oboseală,
nerespectarea normelor privind utilizarea mijlocului, etc.
Prin eroare de măsurare se înţelege diferenţa dintre valoarea obţinută prin măsurare (Vm) şi valoarea reală (Vr) a aceleiaşi
mărimi:
εmas = Vm –Vr
Având în vedere că valoarea reală nu poate fi niciodată cunoscută, nici eroarea de măsurare nu poate fi calculată. Din acest
motiv s-a definit conceptul de eroare absolută ca fiind diferenţa dintre valoarea măsurată (Vm) şi o valoare de referinţă (Vo), obţinută
prin măsurarea aceleiaşi mărimi cu mijlocul şi cu metoda cele mai precise, în condiţiile cele mai favorabile:
ε = Vm –Vo
Exemple: 1) U m = 3V; Uo = 2V => ε = 3V –2V =1V
2) U m = 2001V; U o = 2000V => ε = 2001V –2000V =1V
Este evident că, deşi eroarile absolute sunt identice, cea de-a doua măsurare este mai precisă decât prima. Prin urmare eroarea
absolută nu oferă o imagine asupra preciziei măsurării. În acest scop s-a introdus un nou concept: eroare relativă :
εr = ε · 100 / Vo = (Vm – Vo)100 / Vo [%] sau εr = ε / Vo = (Vm – Vo) / Vo
Pentru exemplele considerate anterior, erorile relative sunt:
1) εr = 50 [%] sau 0,5;
2) εr = 0,05 [%] sau 0,0005.
Clasificarea erorilor:
Criteriul de
Clasa Definiţie Exemple
clasificare
eroarea de indicaţie (datorată, de ex.,
jocului dintre elementele mobile şi cele
- nu depind de operatorul care realizează fixe ale aparatului); eroarea de reglare;
Erori obiective
măsurarea eroarea datorată factorilor de mediu,
îndeosebi temperaturii; eroarea de
Cauza apariţiei metodă;
erorii
eroarea de paralaxă (datorată poziţiei
operatorului faţă de scara gradată);
- apar datorită operatorului care realizează
Erori subiective eroarea de citire (datorată condiţiilor de
măsurarea
lucru: luminozitate, căldură, ritmului
impus citirii, oboselii, etc.)
- intervin cu aceeaşi valoare şi acelaşi
Erori semn, ori de câte ori se repetă măsurarea în a) eroarea datorată executarii incorecte
sistematice condiţii identice; au cauze cunoscute şi pot a primei diviziuni a scării gradate
a) constante fi determinate, iar efectul lor aspra b) eroarea datorată executarii incorecte
b) variabile preciziei măsurării poate fi anulat prin a tuturor diviziunilor scării gradate
aplicarea unei corecţii c = -ε
- variază la întâmplare atât ca valoare, cât
şi ca semn, atunci când se repetă
Caracterul
măsurarea în condiţii identice; pentru a erori datorate jocurilor în lagăre, uzurii,
erorilor Erori aleatoare
reduce influenţa acestor erori asupra poziţiilor diferite în timpul măsurării,
(întâmplătoare)
preciziei măsurării se recomandă repetarea deformaţiilor elastice
măsurării de câteva ori şi calcularea mediei
aritmetice a valorilor măsurate.
erori datorate defectării aparatelor,
- au valori foarte mari; măsurarea afectată neatenţiei sau lipsei de calificare a
Erori grave
de o eroare grava trebuie refăcută. operatorului, schimbărilor bruşte ale
condiţiilor de măsurare
O categorie importantă de erori o constituie erorile instrumentale. Acestea reprezintă diferenţa dintre indicaţia instrumentului ai
(corespunzătoare valorii măsurate) şi indicaţia corectă a (corespunzătoare valorii reale):
εi = a i - a
Valoarea maxima admisibilă a erorii instrumentale, garantată de producător, se notează (a i – a)max şi se numeşte eroare
instrumentală tolerată. Raportând această eroare la domeniul de măsurare al aparatului, se obţine eroare instrumentală raportată
tolerată:
  a i  a  max
 irap  100 [%]
a max
amax reprezintă indicaţia maximă a instrumentului.

Numărul de procente din eroare instrumentală raportată tolerată, adică (a i – a)max ∙100 / amax se numeşte clasă de precizie.
Clasa de precizie este caracteristica metrologică cea mai importantă a unui aparat de măsură, ea oferind utilizatorului o imaginea a
preciziei aparatului. Cu cât un aparat de măsură are o clasă de precizie mai mică, cu atât precizia aparatului este mai mare. Din
aceste motive, este obligatorie înscrierea ei pe instrument (de regulă, pe cadran).
Conform STAS 4640/1-71, pentru aparatele electrice de măsură se folosesc următoarele clase de precizie:
0,05 0,1 0,2 0,5 1 1,5 2,5 5

1.4. APLICAŢII CU CALCULUL ERORILOR

 Aplicaţia 1: La verificarea unui voltmetru se foloseşte o sursă stabilizată de tensiune, reglabilă în trepte. Dacă pentru treapta de 5
V, voltmetrul indică 5,2 V, determinaţi eroarea absolută şi eroarea relativă:
R: ε = 5,2 V – 5V = 0,2 V;
εr = 0,2 ∙ 100 / 5 = 4%
 Aplicaţia 2: Comparaţi valoarea înscrisă pe rezistorul primit cu cea indicată de ohmmetru (multimetru) şi calculaţi eroarea
absolută şi eroarea relativă:
 Aplicaţia 3: Determinaţi eroarea raportată tolerată a unui miliampermetru de 50 mA, care are clasa de precizie 0,5:
R: 0,5 = (a i – a)max ∙100 / 50 mA
(a i – a)max = 0,25 mA
 Aplicaţia 4: Determinaţi eroarea instrumentală tolerată a instrumentului primit:
 Aplicaţia 5: Consideraţi că sunteţi producătorul unui voltmetru de 100 V, pentru care a rezultat, în urma verificărilor, o valoare
maximă a erorii instrumentale de 0,8V. În ce clasă de precizie puteţi încadra acest aparat?
R: (a i – a)max ∙100 / amax = 0,8∙100 / 100 = 0,8
Deoarece 0,8 nu este o valoare standard, aparatul se va încadra în clasa de precizie cea mai apropiată şi superioară acestei
valori, adică 1