Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Securitatea Munii
1. Consecinţele electrocutării
Fenomenele care apar în organism ca urmare a trecerii curentului electric
definesc conceptul de electrocutare sau şoc electric.
Electrocutarea se manifestă prin vătămări de diferite grade, până la deces.
Consecinţele electrocutării depind de trei factori şi anume:
- intensitatea curentului electric;
- timpul cât trece curentul prin corp;
- traseul sau calea străbătută de curentul electric prin corp.
1.1. Intensitatea curentului electric a cărui limită de suportabilitate a fost
stabilită experimental şi care se consideră nepericuloasă este de:
- 10 mA în cazul curentului alternativ de frecvenţă industrială şi
- 50 mA în cazul curentului continuu.
Conceptul de curent nepericulos este utilizat pentru a defini acel curent sub
acţiunea căruia omul se poate elibera din circuitul electric prin forţe proprii. În
general omul nu reuşeşte să se desprindă singur din circuitul electric din cauza
spaimei care-1 face să nu mai poată acţiona şi din cauza contracţiilor musculare care
nu mai permit desprinderea de circuit.
Intensitatea curentului electric care străbate corpul omenesc, atunci când între
două puncte de contact ale acestuia se stabileşte o tensiune accidentală dată, depinde
de rezistenţa electrică a corpului.
Rezistenţa electrică a corpului este influenţată de:
- factori externi - umiditatea aerului;
- temperatura aerului;
- gradul de umezire al pielii.
- factori interni - transpiraţie;
- febră;
- conţinutul de alcool în sânge;
- stare de oboseală.
S-a stabilit că rezistenţa corpului omenesc variază între 500 şi 3000 ohmi. În
calculul sistemelor de protecţie se iau în considerare valoarea de 1000 ohmi pentru
cazul atingerilor directe şi valoarea de 3000 ohmi pentru cazul atingerilor
indirecte.
beneficia de ajutor calificat. Din acest motiv, succesul primului ajutor depinde de
- culoarea pielii, în mod special culoarea feţei ( paloare sau roşeaţă excesivă);
- transpiraţia feţei şi a palmelor;
- prezenţa şi caracteristicile respiraţiei şi ale pulsului.
În cazul unei stări de rău se solicită salvarea.
3.2.2. Dacă accidentatul este inconştient
Se consideră în stare de inconştienţă acel accidentat căruia îi lipsesc reflexele de
autoapărare şi capacitatea de mişcare autonomă. Funcţiile vitale de bază - respiraţia
şi circulaţia - pot fi satisfăcătoare.
Deosebirea stării de inconştienţă faţă de moarte clinică, numai prin observaţie
vizuală, este dificilă.
Se va proceda după cum urmează:
Dacă din circumstanţele producerii accidentului nu rezultă vătămări şi
leziuni care ar contraindica într-un mod evident mişcarea şi deplasarea
DATA COMPLETAT VERIFICAT APROBAT