‘Traducere din limba engleza de Smaranda Nistor @cuant CAR TaSeoATESCuprins Prefata Capitolul 1. Vrijitoria povestii Capitolul 2. Enigma fictiunit Capitolul 3. Tadul e prielnic povestii Capitolul 4. Poveste de noapte Capitolul 5. Mintea care spune povesti pitolul 6. Morala povestii Capitolul 7. Oamenii de cerneala schimbit lumea Capitolul 8. Povesti de viati Capitolul 9. Viitorul povestii Multumiri Bibliografie Tlustratiile 11 19 66 92 113 145 169 187 210 235 237 261Doamne! Cand ii vinzi o carte cuiva, nui vinzi doar douisprezece uncii de harti, cerneali de tipar gi clei ~ ii vinzi o viafi intreaga. lubire gi prietenie, umor si corabii plutind pe mare in noapte~ ai tot cerul si pimantul intr-o carte, o carte adevisatd vreau si spun. — Curistorier Morty, Parnassus on Wheels Viaga omului este atat de strans infigurata in povesti, incat ne-am desensibilizat complet fai de strania lor putere vrajito- reascd. Agadar,ca si incepem aceast cilitorie, trebuie s8 smulgem lustrul de familiaritate care ne impiedica si remarcim ciudagenia uunei povesti. Nu trebuie dect si deschidem o carte de pove; aproape orice carte de povesti, sisi fim atenti la efectul pe eare-1 are asupra noastra. Uite cartea lui Nathaniel Pilbrick, In the Heart of the Sea (yin inima mari). Nu-i o opera de fictiune, dar ¢ tot 0 carte de povesti sinc una minunati. Philbrick faureste o poves- te captivanta despre catastrofa reali care I-a inspirat pe Herman MeWville si serie Moby Dick: scufundarea balenierei Essex in urma cului furios al unui casalot enorm. Inainte s& va ofer o frantur’ din In the Heart of the Sea, ca si vi facefi o idee, a5 vrea sa va pregititi sufleteste, ofelindu-v nervii. © Sintagma provine din cartea Hex to Tell Stories to Children (Boston: Houghton Mifflin, 1905, p. 8) ~ ,Cum si le spunem copiilor povesti", autoare Sara Cone Bryant20 Jonaruan Gorrscnant, Philbrick e un batrn vrijitor meseriag; manuieste stiloul ca pe o baghet&, Efectul e acela de a le smulge cititorilor mintea afard din cap, prin ochi, teleportandu-i prin timp gi peste jumatate din in- tinsul lumii. Ca si rezigtiacestei vjtorii trebuie si te concentrezi. [Nu-fi pierde constientizarea scaunului pe care stai,a zumzetului de fundal pe care masinile il fac in strada sau a senzatiei de obiect solid pe care fi-o da cartea aceasta cind o fii in mand. Ilustratie pentru Moby Dick de A. Burnharn Shute (1851). Animalul povestitor 24 Pagina intai. Suntem in anul 1821. Baleniera Dauphin cutre- iert oceanul in largul coastei Americii de Sud. Vanatorii de balene din Nantucket igi mijesc ochii in zare, cutand trambele de api inspumata care anungi prezenga priziicautate. Capitan vasului, mri Coffin, zareste o barcugi care salta pe valuri la orizont. Zhiard la cArmaci s& se apropie cu partea adipostita de vant. Philbrick serie: Sub privirea de vultur a cipitanului, carmaciul aduse corabia cit putu mai aproape de barca in deriva. Degi impulsul fi impinse cu repeziciune pe alituri, pusinele clipe in care corabia alunect majestuoasa prin apropierea epavei nepuntate le adusera oamenilor din echipaj in fata ochilor imagine care n-avea si-i mai piriseasci pani la moarte. Mai inti vizuri oasele ~ oase omenesti ~ imprigtiate peste bancurile longitudinale gi scandurile de pe fundul, barcii, de ca $i cum ambarcatiunea de vanat balene ar fi fost, birlogul maritim al vreunei fare feroce, mancitoare de coameni. Apoi ii vizura pe cei doi barbayi. Ghemuifi fiecare in capatul opus al bircii cu pielea plin’ de rini, cu ochii bulbucati in orbitele adanci craniului si birbile incalcite de sare gi sange. Sugeau miduva din oasele tovarigilor lor morfi.” Repede, unde erai? Erai mai departe in scaunul tau, remarcdnd junghiul din spate gi zumzetul traZicului de afari, cerneala literelor dle pe aceasta pagina? Vederea ta periferica observa degetele mari apisind pe marginea paginii sau modelul de pe covorul din su- fragerie? Ori Philbrick te-a vrajt si pe tine? Vedeai buzele acelea crapate cum string oasele acelea rupte? Barbile acelea pline de sare? Spuma pitat’ de singe siroind pe fundul bareii? Cinstit vorbind, te-am supus unui test pe care n-aveai cum si-l treci. Mintea umana cedeaz4 neajutorati in fafa forjei de aspiragie a povestii. Oricat de intens ne-am concentra, oricat * Phitbrick, 2000, p. xi.22 Jonarnan Gorrscuatt ne-am incpayina si nu cedim, pur si simplu nu putem rezista gravitagiei lumilor alternative. Samuel Taylor Coleridge spunea odati ci 0 poveste ~ orice poveste ~ nu poate fi receptata decat dacit exist din partea citito- rului ,renungarea pe moment, de bunavoie, la neincredere“.’ Dupi pairerea lui Coleridge, un cititor rafioneaz’ in felul urmator: Da, stiu ci-s numai bragoave in poezia lui Coleridge despre Batranul Lup de Mare. Dar, ca si-mi fac plicerea, trebuie st reduc la ti- cere pe scepticul meu interior sisi cred temporar ca Batranul Lup de Mare chiar exist’. Bine, fie! S-a ficut!* Dar, aga cum ilustreaza fragmentul din cartea lui Philbrick, ‘voina are prea puting legituri, Intrdm in contact cu un povestitor care enunfa o incantagie magica (de pilda ,a fost odata*) si ne capteazi atentia. Daca povestitorul e dibaci, pur gi simplu ne cotropeste si preia controlul. Nu prea putem face mare Iueru, in afard de a inchide brusc cartea. Dar, chiar si atunci, imaginea unui om mort de foame, ciznindu-se si smulga frame de viaga din coasele unui camarad, va dtinui ceva timp in imaginafia noastra. »Spuma pitati de singe siroind pe fundul barcii*? Da, m-ai prins cu minciuna, Am inventat eu acest detaliu, ca si fac scena descrist de Philbrick si mai vie si visceral. Dar nu sunt singurul cate procedeaz’ asa. in timp ce tu citeai din In che [leart of the Sea, mintea ta spunea si ea un numar extraordinar de mare de minciuni. Doar ca ai avut mai multa grit st nu le consemnezi in seris. Cand ai citit scena descris de Philbrick, a prins viaga in min- tea ta. Da-mi voie si te intreb: cum arita cipitanul Coffin? Era air sau bitran? Purta o palarie in trei colfuri, un tricorn, sau palarie cu borul moale? Ce culoare avea haina lui? Dar barba ce culoare avea? Cayi marinari se inghesuiau pe puntea balenieret Dauphin? Cate vele avea corabia? Cum arata cerul in ziua aceea, cra albastru sau cenusiu? Tangajul o ficea si se legene usor sau * Samuel Taylor Coleridge, Biographia Literati (1817, repr, New York: Leavitt, Lord, 1834p. 174). Animalul povestitor 23 tare? Ce fel de zdrenge aveau pe ei, dact aveau, cei doi canibali de pe barca in deriva? La fel ca'Tom Sawyer cdnd varuieste gardul mitusii, autorii fi plcilese pe cititori si facd singuri cea mai mare parte a muncii native. Cititul este adeseori vizut ca un act pasiv: ne agezim comod gi i 1astim pe scriitori si picure desfitare in creierul noas~ tru, Dar nu-i aga deloc. Atunci cind interacfionim cu o poveste, intea noastra se pune rapid in migcare gi trudeste din greu. Scriitorii igi compari uncori megtesugul cu cel al pictorilor. Fiecare cuvant este o pati de culoare. Cuvant dupa cuvant ~ tus de penel dupa tugi de penel -, scriitorul creeaza imagini care au toati adncimea si fragilitatea vietii reale. Dar, daca ne uitim indeaproape la pasajul lui Philbrick, vom vedea ci scriitorii doar deseneaz, nu picteaza. Philbrick ne ofert desene schigate expert nii, cu indicii despre cum si le completim singuri. Mintea i furnizeaz cea mai mare parte a informatilor din scena dlescrisa ~ majoritatea culorilor, a umbrelor gi a texturii. Atunci cand citim povesti, acest urias efort creator are loc in permanent, pufiind harnic ca o minuscula locomotiva undeva in ipatele constientei noastre. Intilnim un personaj care este ,ari- »ptivire apriga si pomefi sca lama de cusit*. $i din aceste mic indieii noi construim o fing umank care are nu doar ochit aceia (de culoare inchisi sau deschisa?) sau obrajii aceia (roscovani sau palizit) ci siun anumit tip de nas si de gura. $tiu, din ce am citit in Razboi si pace, c& pringesa Liza Bolkonskaia este micuf’ gi Vioaie ca 0 copilita cu o buzi de sus ,scurti“, care fi dezveleste cu drigiligenie dingii din fafa. Dar pringesa exist cu un soi de fiicl in mintea mea, care depigeste cu mult informa vate de Tolstoi. Si mai stiu, tot din Razboi si pace, cA, atunci cind tanarul Petia in luptd, cipitanul Denisov e cuprins de tristete. Dar de unde stiu? Tolstoi nu-mi spune nictieri asta. Nu-mi arati nicio clipa lacrimile lui Denisov. Tot ce vid eu este cum Denisov se indeparteaza incet de cadavrul cald inc al lui Petia. Denisov igi inile pe un gard. Apuct strins barele din fie.24. JowarHan Gorrscnate Scriitorul nu este, asadar, un arhitect atotputernic al experien- tei noastre de lectur’. Seriitorul ghideaza felul in care ne imagi- ‘nm, dar nu-I determin’. Un film incepe cu un seriitor care pro- duce un scenariu. Dar regizorul este cel care aduce scenariul la viat, completind majoritatea detaliilor. La fel se intimpli cu orice poveste. Un seriitor pune pe hartie cuvintele, dar cle sunt inerte. Au nevoie de un catalizator ca si prinda viag4. Catalizatorul este imaginafia cititorului. Riticigi in tara de nicaieri Este evident ci copii mici sunt finge ale povestilor. Propriile mele fiice au patru si respectiv sapte ani, la data Ja care eu scriu aceasti carte, si viele lor sunt scildate in fantezie. Ele igi petrec ccea mai mare parte a timpului cat nu dorm hoinarind fericite prin ‘Tarimul de Nictieri. Fie se delecteaza cu povestile din carfile sau Annabel si Abigail Gottschal la jaca. Animalul povestitor 25 filmele pe care le au, fie ereeaza in jocurile lor ,de-a ceva", lumi te de mamici si beblusi, pringi si prinfese, personaje bune i personaje rele. Povestea este, pentru fetele mele, obligatorie poihologic. Este ceva de care ele par si aibi nevoie aga cum au nevoie de paine si dragoste. A le refuza intrarea pe Taramul de Nicaieri ar fi un act de violenga. In aceste privinte, fetele mele nu sunt cu nimic deosebite de uli copii. Pe toti copiii din lumea intreagi fi incnt& povestile gi incep si-si modeleze propriile lumi imaginare inci de cdnd abia Au invatat s% meargi in picioare, Povestea are o important atat de mare pentru viafa copilului mic, incat aproape ci ajunge si-i defineasc’ existenfa. Cu ce se ocupa copii mici? In cea mai mare parte, cu poveyti. Alefel stau lucrurile pentru osmenii mati, fireste. Noi avem. treburi de facut. Nu ne putem juca toat ziua. In piesa lui James Londonezi in biblioteca de la Holland House, dupi un raid aerian din timpal atacului armatei germane impottiva Mari Britanii Spre deosebice de alte activitai cu care ne umplem timpul liber ~ cum ar fi ticotatul, jocurile «de noroc sau sportul ~ povestea e un Iucru pe care il ficem sofi. Ne ocupa ‘cu povestea chiar gin cele mai geele condi chiar i in vreme de rizbo.26 Jonarian GorrscHaLt Barrie, Peter Pan (1904), copii familiei Darling triesc aventuri pe Tiramul de Nictieri, dar pina la urmi li se face dor de casi si se intorc in lumea reala. Idea pe care o sugereazi piesa este cA copiii trebuie si creasca, iar a creste inseamna si lagi in urma spafiul imaginar numit Tara de Niczieri. Dar Peter Pan sta in Tara de Nicieri. El nu vrea si creasci. Jar din acest punct de vedere suntem cu tofii mai aseminatori ui Peter Pan decat ne dam seama. Chiar daci plecim din lumea copiliriei, cu masinugele ei de jucdrie gi costumafiile de carnaval, dar nu incetim nicio clipa si ne juciim ,de-a ceva‘. Doar schim- biim modul in care o facem. Romanele, visele, filmele gi fantezi- ile sunt finuturi ale Tarii de Nicdieri. Una dintre enigmele pe care cauta si le dezlege aceasti carte este nu doar existenfa povestii ~ ciudata destul gi ea ~, ci carac~ terul ei absolut esential. Rolul povestii in viara omului depageste cu mult teritoriul conventional al cartilor si filmelor. Povestea, alituri de o intreaga varietate de activitafi narative, domina existenfa umana. Poate credefi ci ma las manat de entuziasm gi exagerez — c& incerc sa va conving un pic cam prea insistent i cam prea devreme. Posibil. Dar hai si vedem cifrele. Chiar gi intr-o epoca a temerilor ci vom asista la disparigia carfi, editarea si publicarea caspilor rimane o afacere cu vanzari mari. $i in fiecare an se vinde mai multi fictiune pentru copii, adolescenfi si adulti, decat toate categoriile de nonficfiune combinate laolalta. Unele dintre concurentele fictiunii arati ca o fictiune in straie de imprumut. De pild’ Noul Jurnalism care a aparut in anii gaizeci ~ gi care a influenfat puternic nonfic~ fiunea de toate genurile — era despre cur si spui povesti adevi- rate folosind tehnicile fictiunii. In mod similar, ne plac biogra~ fiile, partial din acelasi motiv pentru care ne plac romanele: ambele urmiresc un personaj principal amanunfit caracterizat prin tribulagiile existentei. lar cea mai populara forma de biografie - memoriile — este notorie pentru felul in care se joact degajat cu datele factuale, in cautarea carligului care te prinde al fictiunii Animalul povestitor 27 $i totusi e de plans faptul ci, desi peste 50 Ia suta dintre americani’ continua s& citeasca fictiune, nu mai citim atat de multi ca altidata. Conform unui studiu din 2009 al Biroului de stici a Muncii, americanul mediu citeste doar un pic peste wuazeci de minute pe zi,” iar in numarul acesta intra tot, de la romane la ziare. Citim mai pugin decat o ficeam odinioara. Dar nu e din cauzi ci am fi renunfat la ficfiune. Nu, pagina de hartie a fost pur si simplu inlocuita cu ecranul, Petrecem un numar inmar- muritor de minute pri Conform mai multor studii diferite, americanul mediu petrece cdteva ore in fiecare zi urmérind emisiuni de televiziune.~ In momentul cand copiti americani devin adulti, ei vor fi petrecut ‘mai mult timp in spatiul televiziunii decat oriunde altundeva, inclusiv la scoala. Tar aceste cifre ru iau in calcul timpul pe care-1 ind fictiunea infatisata pe un ecran. * National Endowment for the Acts, 2008, © Bureau of Labor Statistics, 2009 “Shaffer ef al, 2006, p. 623.