Varianta a treia: Rolul activităților educative religioase în integrarea școlară elevilor cu tulburări de comportament

Planul lucrării:
Argument
Partea întâi
Capitolul 1- Educația religioasă. Conținut și forme de realizare.
Capitolul al doilea : Tulburările comportament. Delimitări conceptuale. Etiologie. Clasificări.
Capitolul al treilea: Activitățile educative religioase-Prezentare generală
Capitolul al patrulea: Implicarea elevilor cu tulburări de comportament în activități educative cu caracter religios
Partea a doua – cercetarea
Ipoteza :
Se prezumă că implicarea elevilor cu tulburări de comportament în activități educative cu caracter religios are un impact
pozitiv asupra acestora, generând atenuarea comportamentelor indezirabile.
Obiective:
- Identificarea elevilor cu tulburări de comportament de la Școala ”Grigore Alexandrescu” din Târgoviște, clasa a
Via( pentru că există clase paralele)
- Evaluare comportamentală și a personalității elevilor identificați;
- Implicarea elevilor cu tulburări de comportament, în perioada 1 decembrie 2011-1 aprilie 2012, în activități educative cu
caracter religios;
- Evaluare comportamentală a elevilor la sfârștul perioadei vizate;
- Elaborarea concluziilor
ARGUMENT
Tulburările de comportament au un spectru etiologic extreme de amplu și de complex. Totuși, în toate cazurile de
comportamente indezirabile și antisociale, deficitele profilului moral al subiecților, sunt prezente într-o măsură variabilă.
Educația moral-religioasă, realizată prin intermediul activităților nonformale, vine să consolideze personalitatea elevilor
și să faciliteze integrarea școlară și socială a acestora.

Mi-am ales această lucrare pentru a demonstra că activitățile extrașcolare cu conotație moral-religioasă, pot modela
oameni, pot forma caractere, pot atenua tulburări de comportament. Aceste demersuri educative pot constitui un releu pentru
promovarea valorilor autentice, pentru cultivarea toleranței și iubirii: fiecare copil este purtător al chipului lui Dumnezeu,
fiecare este chemat să ajungă la semănarea cu Creatorul său. Educația autentică nu are nimic de-a face cu libertinajul sau cu
intoleranța; copilul fiind incapabil să discearnă de unul singur, fără niciun sprijin, adevărul de fals, dreptatea de nedreptate,
frumosul de urât. Curentele la modă, bazate pe sofismul fructului oprit, aruncă elevul pe o pistă existențială falsă.

Practic, principiile școlii incluzive se regăsesc în totalitate în principiile evanghelice... Hristos moare și înviază pentru
fiecare în parte, oferindu-ne tuturor marea Sa iubire, indiferent de calitățile noastre fizice sau intelectuale...Valoarea educației
creștine într-o școală incluzivă, constă în faptul că fiecare elev este alături de ceilalți și se dezvoltă pe sine prin ceilalți. Nimeni
nu poate progresa în plan moral sau uman de unul singur. Lecția iubirii, a toleranței, a respectului se învață în comuniune.

Activitățile extrașcolare, într-o școală incluzivă, trebuie să sensiblizeze elevul față de ”real”, cultivând nevoia de a-l
vehicula, de a-l trăi. Cu cât contactul este mai profund, cu atât elevul devine mai liber, plasându-se pe traiectoria Binelui,
Adevărului, Înțelegerii...

Fiecare elev participant la activități nonformale cu conținut religios se modelează și se dezvoltă prin faptul că
interacționează cu ceilalți, prin faptul că intră în sfera de cuprindere a sacrului. Sursele învățării provin din experiența cu sine,
cu colegii, cu obiectele, cu Scriptura.

Un asemenea demers paideutic este un act de comunicare, reflecție și revelație, la care participă profesorul, elevii clasei
sau preotul. El trebuie să faciliteze producerea unui climat suportiv flexibil dar și formularea unor răspunsuri creative la
nevoile, cerințele individuale. Lipsa de răspunsuri la întrebările inițiale nu reprezintă un prilej pentru abandonarea incluziunii,
ci un nou punct de plecare.

Educația incluzivă înseamnă a oferi sprijin educațional, dupa nevoile copiilor, în așa fel incât excluderea să nu fie
necesară, a pune la dispoziția elevilor cu dificultăți de comportament și învățare mijloace suportive, indiferent de originea lor
socială, de tulburările pe care le prezintă.
TULBURARILE DE COMPORTAMENT
1. CONDITII SI COMPORTAMENT

Termenul de comportament cunoaște mai multe accepțiuni. Astfel, în limbajul comun, el desemnează totalitatea
exteriorizărilor obiective prin care se manifestă viața psihică.
K. Lewin privea comportamentul ca pe o reacție complexă (cu mai multe componente: intelectuale, structurale,
intenționale și emoționale ) apărută la modificările din mediul de viață al individului. Prin urmare, acesta putea fi perfectibil,
deschis sau stereotipizat, închis.
Behavioriștii, au încadrat comportamentul în ecuația stimul-răspuns, acesta fiind clasificat în funcție de ponderea
anumitor instanțe implicate în legătura stimul-răspuns, după formele implicite, explicite, latente sau active, după funcțiile și
rolul avute. Behavioriștii, au conceput comportamentul ținând cont de: structură, dimensiuni, dinamism, rezonanțe,
intensitate, durată. Skinner insista asupra faptului că omul este programat de mediul său. El privea comportamentul inadaptat
ca pe rezultatul pedepselor excesive sau a condițiilor nefavorabile. Terapia propunsă de el viza învățarea comportamentelor
alternative adaptate prin stingere sau recompensă.
 Interpretarea cibernetică a pornit de la ideea că ființa umană este un sistem. De aceea, adepții acestei teorii, au analizat
comportamentul din punctul de vedere a interacțiunilor sistemului cu mediul.
Pentru Duffy, comportamentul are două dimensiuni: una vectorială și alta executivă; la nivelul sinelui realizându-se
orientările fundamentale. Pentru el, orientarea și comportamentală se face în funcție de anumiți factori de referință dintre care
amintim factorul de persistență și menținere stabilă a unei direcții, direcție ce presupune integrarea unor fapte parțiale.

În acest fel, se fixează anumite patternuri afective și cognitive, ce condiționează răspunsurile adaptative la stimuli, care
dobândesc o anumită autonomie și o probabilitate de apariție mai mare, obiectivându-se în ceea ce a fost numit comportament
cotidian.
Comportamentul cotidian este acea comportare specifică, relativ stabilă, raportată la anumite norme sociale, cu nivele diferite
de semnificație, ce pot îmbrăca fie un aspect prosocial, fie antisocial. El se referă așadar, la totalitatea atitudinilor,
deprinderilor, actelor, manierelor, obiceiurilor ce caracterizează conduita individului de fiecare zi. Dacă normele de
comportament sunt învățate prin implicare în viața socială, transformarea în comportament cotidian sa face doar prin exercițiu.
Watson a sesizat deosebirile existente între noțiunile de comportament și conduită, iar P. Janet a introdus această
diferențiere în literatura de specialitate. Conduita definește acțiunea sau activitatea sub toate aspectele ei, intern-subiectivă și
extern-motrice, în lumina unității dintre psihic și faptele comportamentale, accentul căzând pe modalitatea de a conduce și de a
acționa mental sau motor într-o anumită situație tipică sau dată. Dacă comportamentul înglobează patru niveluri specifice:
semantic, sintactic, biochimic și pragmatic, fiind delimitat de reacțiile observabile și obiective; conduita, adună faptele psihice
și faptele de comportament, cuprinzând și elemente subiective, interne.
Putem vorbi așadar, despre conduite:
- elementare;
- intermediare;
 - superioare, sau despre conduite:
- primare;
- secundare;
- terțiare.
Pornind de la importanța instrumentelor și legăturilor de colaborare socială și comunicare, P. Janet a identificat
conduite individuale și sociale.
Norbet Sillamy, în Dicționarul de psihologie, a definit conduita drept un ansamblu de acțiuni prin care un organism
caută să se adapteze la o situație determinată. 1El spunea că: acest termen, foarte frecvent utilizat în psihologie până în 1960,
tinde să fie înlocuit de acela de comportament. Cu toate aceasta, conduita nu se reduce nici la datele materiale și obiective,
cum ar fi reacțiile motorii și secretorii, așa cum le înțelegeau behavioriștii, nici la simplele reacții ale organismului examinat
în mediul său, prin care caută să diminueze tensiunile provocate de acesta. Conduita este un răspuns la o motivație, punând în
joc componente psihologice, motorii și fiziologice, comunicarea, de exemplu, este o conduită psohosocială care vizează să-i
transmită celuilalt o informație, prin folosirea limbajului, a mimicii, a atitudinilor, a gesturilor etc.2
M. Ralea a pus în evidență o serie de principii pe care se fundamentează manifestările externe la nivel uman:
- principiul amânării;
- principiul deliberării ( se fac reglări raționale în intervalul obținut prin suprimarea reacțiilor impulsive);
- principiul compensației ( presupune realizarea unor aglutinari sau înlocuiri de conduite);
- principiul intervenției ( vizează eliberarea unor conduite noi pe baza tendințelor progresive).
Conduitele, asemeni comportamentelor, capătă forme diverse și variate fiind condiționate de context, astfel că unele
dintre ele, contravin normelor de conviețuire sociale, devenind deviante. Extrem de importantă este relația atitudine-

1
Norbet Sillamy, Dicționar de psihologie, Editura Univers Encicloprdic, București, 2000,p.76-77
2
Ibidem
comportament; atitudinea reprezentând comportamentul în potență, iar comportamentul actualizarea atitudinii, manifestarea
faptică, acțională a acesteia.
Normele sociale reglementează și ierarhizează axiologic comportamentele oamenilor, indicând expectațiile grupului în
anumite situații. Orice societate transmite membrilor săi, în procesul de socializare modelele culturale și normative acceptate
sau dezirabile.
Prin socializare și educație, individul asimilează treptat valorile grupului, considerându-le benefice, necesare existenței
sale, sau le critică, contestându-le. La rândul ei, societatea oferă un feed-back individului, apreciind-i comportamentul după
anumite șabloane, așteptând ca el să acționeze în conformitate cu un anumit model cultural.
Studierea problemelor apărute în sfera comportamentală, s-a constituit ca obiect de studiu al disciplinelor sociologice, al
celor psihologice și pedagogice, al celor penale, conturându-se diverse ramuri: sociologia devianței, psihologia
comporamentului deviant, psihopedagogia inadaptări și devianței, criminologie.
Analiza etiologiei formelor de inadaptare produse prin tulburări de comportament la elevi, reprezintă o preocupare
justificată de importanța acestor manifestari, luând în calcul pe de o parte, consecințele acestora, concretizate în inadaptare
școlară, iar pe de altă parte, exacerbarea lor la adult, sub forma personalității dizarmonice, dezechilibrate si vulnerabile.
Formarea personalitatii copilului este influentata de factori interni, ce pot fi pusi in legatura cu mostenirea genetica si cu
structura neuro-psihica dar si de factori externi, cum sunt cei psiho-pedagogici de ordin familial si scolar.
Referindu-ne la factorii exogeni, putem spune ca ei „se constituie ca un element definitoriu in insasi motivatia acțiunii.
Condițiile, factorii externi se cer înțeleși ca o componentă activă și selecția, ce constituie un sistem extrem de complex de
elemente și relații variabile în contexte conexionale diferite, în care se găsește, simultan și succesiv ființa umană”. 3
Având în vedere natura bio-psiho-socio-culturală a ființei umane, factorii endogeni se cer înțeleși ca un complex de
elemente și legături de origine biologica si psiho-socio-culturala, dobandite prin influenta factorilor de mediu și educație.

3
Elena Vlad “Tulburările de comportament” în „Tratat de psihopedagogie specială” coord. Emil Verzea și Florin Emil Verzea, Editura Universității București, 2011, p. 684
Elementele amintite se găsesc în proporții diferite de la persoană la persoană. În acest context, trebuie să avem în vedere faptul
că persoana umană se află în permanentă devenire, ceea ce înseamnă că există o modelare a factorilor ereditari sub influența
factorilor de mediu, în contexte spațio-temporale și situaționale variabile. Prin urmare, condițile interne ale persoanei sunt
variate si variabile, nu numai în raport cu alte persoane, ci și în raport cu propriile sale condiții, la un moment dat, ceea ce
evidențiază procesul de continuă autodepășire4.
De aceea, eșecul și inadaptarea școlara a elevului pot fi expresia unei calități îndoielnice a relației copilului cu familia,
școala sau grupul de prieteni.
Inadaptarea comportamentală a unor elevi vizează, în principal, tulburările de relaționare a elevilor în cauză cu părinții,
profesorii, colegii și încălcarea regulilor colectivităților școlare sau extrașcolare. Paleta acestor tulburări este largă, ea
cuprinzând atât modificări comportamentale mai puțin grave sub raport juridic, dar supărătoare, de tipul: minciunnii,
inconsecvenței comportamentale, violenței verbale, copiatului la ore, fumatului ostentativ, refuzului de a saluta, atitudinilor
non-conformiste; cât și abaterile grave de la normele morale și legislați, cum sunt: furtului repetat, vagabondajului, actelor de
spargere sau tâlhărie, consumului curent de alcool sau droguri, prostituție, etc.
Studiul etiologiei devianței comportamentale a copilului, ne arata ca factorul determinant al comportamentului
dezadaptativ nu trebuie confundat cu acela al deficienței, întrucât devianța este influențată în primul rând de carența
educațională a copilului și de inadaptarea lui socială.
Fiecare caz în parte, are o istorie proprie, care impune o interpretare complexă a tulburării de comportament.

1.2 Norma, normalitate si comportament normal

1.2.1 Conceptul de normalitate

4
Ibidem
 A cuantifica normalitate este un demers extrem de dificil, mai cu seama ca este o noțiune ale carei coordonate sunt
variabile de la un mediu socio-cultural la altul, asa cum se precizeaza in Dictionarul de psihologie LAROUSSE.
Cuvantul normal, provine din limba latina, de la norma, care însemnă unghi drept, desemand ceea ce este se afla in
miljoc, fara a se abate la dreapta sau la stanga. Fiind un termen descriptiv cu conotatii axiologic, ce implica o apreciere, el
evidentianza dimensiunea sociala a fiintei umane.
Emil Verzea pune conceptul de normalitate in legatura atat cu intreaga dezvoltare psihofizica a persoanei cat si cu
anumite insusiri fizice, intelictive, senzoriale, caracteriale, etc..Prin urmare, sunt considerate normale, acele persoane care pot fi
circumscrise mediei si care au capacitati echilibrate de adaptare la mediul inconjurator, potrivit standardelor culturale impuse
de grupul social, in concordanta cu varsta acestora.
Majoritatea specialiștilor admit adaptarea ca pe un criteriu al normalității, având în vedere faptul că persoana umană este
o componentă a sistemului social, istoric sau cultural, ce trebuie sa evolueze in coordonatele sistemului respectiv.

1.3 Tulburarile de comportament. Delimitari conceptuale

Pentru a se evita eventualele confuzii cauzate de maniera comună de înțelegere a termenilor de devianță si de tulburări
comportamentale, se cuvine sa facem unele precizari:
Tulburarile de comportament reprezintă dezorganizari, relativ stabile, în reactivitatea generală, cauzate de factori
structurali sau de mediul extern, ce se manifestă în sfera motricității, fiind observabile în legaturile cu persoanele și obiectele,
dovedind o adaptare deficitară la condițiile de mediu.
Termenul de tulburare de comportament, este un termen cu conotații psihopatologice, utilizarea lui fiind instituită în
1950, la primul congres de psihiatrie infantilă, când s-a hotărât utilizarea sa pentru orice formă de conduită aberantă,
manifestată la copii. În acest context, sintagma tulburare de comportament desemna abaterile de la normele psihomorale,
cauzate de factori endogeni, care afectau funcționarea normală a persoanei. Emergența acestui concept poate fi explicată prin
raportarea la o perspectivă teoretică ce separa individul cu comportamente deviante, de cadrul său social, minimalizându-se
impactul situației sociale asupra comportamentului.
Dacă prin anii 1970, o tulburare de comportament era considerată ca o disfuncționalitate indezirabilă, douăzeci de ani
mai târziu, prin anii 1990, ea a început să fie percepută ca un răspuns primit de educator din partea elevului, în legătură cu
modificările pe care acesta trebuie să le facă în demersul său educativ, legat de nevoia de activitate, stimulare, recunoaștere a
elevului, de protestul acestuia față de un eveniment neplăcut, de necesitatea de a schimba regulile după care își cadrul didactic
își ghidează activitatea, de nevoia de ajutor a copilului/adolescentului.
La finele secolului trecut, o conduită era considerată drept o tulburare de comportament, avându-se în vedere
următoarelor criterii:
 felul în care copilul/adolescentul încalcă regulile: frecvent, conștient, masiv, intenționat;
 urmările abaterilor de la norme: îi afectează doar pe ceilalți; îl afectează doar pe el; în egală măsură este afectat și
el dar și ceilalți;
 numărul adulților ce etichetează conduita respectivă drept o problemă de comportament și feed-back-ul lor față de
această conduită;
 sensul comportamentului: conduita atenționează asupra unei trebuințe nesatisfăcute sau satisfăcute în mod
inadecvat.
În literatura de specialitate se utilizează, cu semnificații similare de cele ale tulburărilor de comportament, cu care nu se
identifică însă, o varietate de termeni: indisciplină școlară, inadaptare școlară, rezistență școlară, devianță școlară.
Indisciplina școlară este un fenomen amplu, ce permite multiple explicații și interpretări. Ea apare în momentul în care
trebuințele/interesele individului vin în contradicție cu interesele grupului sau cu autoritatea pe care acesta o constituie.
Cristina Neamțu în Devianța juvenilă, abordează problema indisciplinei pornind de la următoarele modele:
 a) modelul biochimic-neurologic, care postulează că indisciplina se datorează unor dezechilibre biochimice sau
neurologice, ceea ce sugerează ca modalitate de intervenție medicația și dietele specifice;
b) modelul comportamental, care pornește de la premisa că toate comportamentele sunt învățateși de aceea
diminuarea/eradicarea indisciplinei presupune învățarea comportamentelor disciplinate prin exercițiu și întărire;
c) modelul cognitiv, care subliniază rolul esențial al interpretărilor subiective în cunoaștere și conduită și promovează
accesul al autocontrol prin modificarea sistemului de interpretare, deci prin modificarea gîndirii;
d) modelul afectiv, care vede cauzele primare ale indisciplinei în climatul afectiv marcat de autoritate și restricții și
susține, pentru reducerea indisciplinei, necesitatea unui climat educațional tolerant, de acceptare, care să încurajeze
elevii să-și exprime sentimentele.5
Conceptul de inadaptare desemnează dificultățile emoționale și comportamentale ale copilului
care îl împiedică să beneficieze de experiențele sociale și educaționale obișnuite. Aceste dificultăți nu pot fi înlăturate, potrivit
orientării psihologiste, fără un sprijin calificat de către părinți, cadre didactice sau alți adulți importanți din viața elevului.
Rezistența școlară este un concept specific perspectivei socio-culturale, ce exprimă refuzul elevilor de a se conforma
disciplinei școlare, întrucât ei sesizează faptul că acțiunile și valorile școlii sunt incompatibile cu lumea în care trăiesc zi de zi,
școala și cultura fiind percepute de aceștia ca forme de constrângere.

Cristina Neamțu, pornind de la studiile realizate de E. Zarkowska și J. Clements, prezină

anumite repere în vederea diagnozei tulburărilor de comportament:
 comportamentul însuși sau severitatea sa sunt inadecvate în raport cu vârsta și cu nivelul de dezvoltare al
persoanei;
 comportamentul este periculos atât pentru persoana respectivă, cât și pentru cei din jur;

5
Cristina Neamțu, Devianța școlară. Editura Polirom,Iași, 2003, p.32
 comportamentul reprezintă un handicap suplimentar semnificativ pentru persoană, fie prin interferarea și
afectarea gravă a învățării de noi deprinderi, fie prin excluderea persoanei de la importante oportunități de
învățare;
 comportamentul determină un stres semnificativ în viața celor care trăiesc și muncesc cu persoana respectivă,
ceea ce conduce la scăderea calității vieții acestora la nivel inacceptabil;
 comportamentul încalcă normele sociale.6
Trebuie să remarcăm existența strânsei legături existente între nivelul intelectual al subiectului, nivelul experienței de
viață și al cunoștințelor sale pe de o parte și calitatea relațiilor intersubiective, a însușirilor organizării sociale, pe de altă parte.
Practic, individul se construiește pe sine, se delimitează și se autoreglează numai în relație cu ceilalți, manifestând față de
aceștia atitudini specifice. Grupul îl modelează și îi modifică, imprimându-i caracteristicile, normele și valorile sale,
Copilul se maturizează treptat, printr-o raportare permanentă la statusurile și rolurile parentale, ale grupului de aparteneță
ui de referință. Inițial imită comportamentul adulților, alegându-și modelul din mediul familial, pentru ca mai apoi să
experimenteze și să adopte alte comportamente. Tipul influențelor din mediul familial și al grupurilor mai largi determină fie
comportamente adaptative, concordante cu normele sociale, fie comportamente dezadaptative, aflate în opoziție cu regulile
sociale.
Domnul Profesor Dr. Doru Vlad Popovici, într-un studiu prezentat în Revista de Psihopedagogie, în 2007, face un
tablou al manifestărilor comportamentale, ținând cont de severitatea acestora. Astfel, elevii cu tulburări de comportament
ușoare se caracterizează prin:
 scoruri medii sau peste medie la testele de inteligență;
 achiziții școlare slabe;
 relații interpersonale nesatisfăcătoare;

6
Ibidem, p.28
  imaturitate afectivă;
 agresivitate( lovesc, se bat, țipă, refuză să îndeplinească o sarcină, folosesc un limbaj inadecvat, etc) sau
comportament anxios, introvertit (comportament infantil, izolare socială, teamă, ipohondrie, depresie, etc.).7
Copiii/adolescenții cu tulburări comportamentale moderate, prezintă următoarele caracteristici:
 scoruri sub medie la testele de inteligență;
 achiziții școlare sub medie;
 în general, comportament disruptiv exagerat;
 comportamentul manifestat nu este acceptat de cei din jur, sau chiar de propria persoană;
 diverse alte tulburări de comportament.8
În cazul tulburărilor de comportament severe pot fi identificate următoarele simptome:
 scoruri la testele de inteligență la nivelul retardului mental;
 achiziții școlare scăzute;
 simț slab al realității;
 limbaj inadecvat;
 agresivitate crescută;
 incoerență;
 autovătămare;
 comportament motor repetitiv, etc.9
Tulburările de comportament, în funcție de vârstă și context, pot merge de la fenomenele de genul utilizării unui limbaj
trivial și al obrăzniciei până la fenomene antisociale, situate în categoria delincvenței. Ele cuprind tulburări variate, ce pot să se
7
Prof. Univ. Dr. Doru Vlad Popovici, Managementul clasei de elevi cu tulburări de comportament, studiu în Revista de Psihopedagogie Specială, Nr.2/2007, p.47
8
Ibidem
9
Ibidem
manifeste dominant într-una din formele comporamentului cognitive, verbal, afectiv, psihomotor și ludic, punând o amprentă
specific deviantă, pentru fiecare persoană în parte, ce se abate de la normele sociale.
Persoanele care adoptă astfel de comportamente deviante, prezintă din punct de vedere psihologic un anumit
dezechilibru. Simptomatologia abaterilor comportamentale cuprinde o gamă largă de manifestări atât ca număr cât și ca
intensitate: ea pleacă de la negativism prin minciună, putând să ajungă la acte de mare gravitate, de ex. omuciderea care
reclamă intervenția legii.

Între acestea extreme, stabilite relativ, se interpune un număr impresionant de simptome pe care le vom prezenta succint
fără pretenția unui tablou exhaustiv:

1.Negativismul este prezent la preșcolarii mici. El se manifestă prin refuzul, împotrivirea față de acțiunilile celor din jur,
îmbrăcând forma capriciilor sau încăpățânării.

a. Capriciile sunt foarte frecvente la preșcolarii și școlarii mici, dar nu sunt scutiți nici școlarii mijlocii și mari.

Copiii caprioși au un comportament foarte oscilant; sunt copii cu toane care izbucnesc în manifestări nașteptate atunci
când te aștepți mai puțin. Când nu li se satisfac dorințele, când încep să gesticuleze, să strige, să țipe, să plâng, fiind cuprinși
de furie. Ei manifestă o puternică instabilitate emotivă, trecând ușor de la o stare euforică la una depresivă, de la veselie la
tristețe, de la satisfacție la insatisfacție. Maifestă opoziție, dorind să-și impună voința cu mijloace neraționale. Conduita lor este
lipsită de corență și consecvență logică numai din dorința de a ieși triumfători și de a-și manifesta satisfacție pentru reușită.

Repetate, stările de capriciu se pot stabiliza și deveni trăsături negative de caracter cu grave repercursiuni asupra
integrării sociale.

Pintre cauzele capriciilor amintim:

  Îngăduința nelimitată care i-a facut pe copii să creadă că le este permis să pretindă sau să facă tot ce doresc;
 Slăbiciunile persoanelor din jurul lor;
 Răsfățul prin satisfacerea tutror dorințelor și poftelor.
b. Încăpățânarea ca refuz de a executa ceea ce i se cere de către adult este în general
caracteristică adolescenței. Nu orice refuz sau împotrivire este act de încăpățânare; de multe ori suntem tentați să considerăm
încăpățânarea un act de timiditate având de-a face cu falsa încăpățânare sau încăpățânare aparentă.

La preșcolarii și școlarii mici încăpățânarea nu are caracter stabil. Ea se manifestă cand sunt puse în față interdicții
(renunțarea la unele activități preferate sau când nu înțelege justețea cerințelor formulate de adult). La școlarii mici, ea se
accentuează față de persoanele care i-au jignit, disprețuit, le-au adresat cuvinte înjurioase. La preadolescenți și adolescenți,
încăpățânarea se stabilizează, ca efect al înțelegerii eronate a independenței sau ca răspuns la unele atitudini reprobabile ale
părinților și educatorilor.

Cauza încăpățânării este una singură: adoptarea unei educații greșite, educație exteriorizată prin:

 Răsfăț;
 Grija exagerată de a satisface toate doleanțele copilului;
 Atitudinea brutală, care-l determină pe copil să se simtă amenințat, lipsit de securitate;
 Tutelarea exagerată, oprimarea spiritului de independență, îngrădirea libertății, înnăbușirea inițiativei copilului;
 Abuzul de autoritate;
 Lipsa de înțelegere și căldură față de copil;
 Pedepsele umilitoare;
 Atitudinea autoritară a educatorului, care vede doar defectele copilului.
2. Agresivitatea și autoagresivitatea capătă următoarele forme:
 Vătămarea altui copil;
 Tăvălirea pe podea;
 Lovirea intenționată de podea sau pereți;
 Accese de plans și furie;
 Închidere în sine.
În general, acestea sunt manifestări ale neglijenței, ale nevrozei de abandon, ale geloziei cauzate de preferințele
exprimate de adult pentru alți copii.
3. Minciuna este un neadevăr, o afirmație falsă cu scopul de a induce în eroare o persoană sau o instituție provocându-i un
prejudiciu moral sau material.
Din punct de vedere psihologic, presupune o anumită elaborare pe plan mintal, o anumită putere de prevedere.
Minciuna conștientă sau adevărată apare aproximativ la vârsta de 4 ani și devine un mijloc de a-l scăpa pe copil de anumite
încurcături sau neplăceri.
Cauzele care generează minciuna sunt:
 Nevoia de conservare. Se observă atât la preșcolari căt și la școlarii mici, care prin minciună urmăresc obținerea
anumitor bunuri concrete, alimente, îmbrăcăminte sau să evite pedepsele și să primescă anumite recompese;
 Nevoia de afirmare. Copilul minte că a făcut o anumită faptă deosebită, își arogă titluri, merite cu scopul de a ieși în
evitență și a atrage atenția asupra sa;
 Nevoia de distracție. Uneori copilul minte cu scopul de a obține permisiunea de a se plimba, a merge la film etc.
Copii folosesc minciuna datorită:
 fricii de pedeapsă;
 lăcomiei;
  micilor stricăciuni pe care le-au făcut;
 nevoii de a ascunde anumite fapte.
Minciuna se ivește în legătură cu:
- înlăturarea situațiilor amenințătoare;
- obținerea diverselor situații favorabile.
4. Instabilitatea nu este funciar o tulburare de comportament, ci mai mult o modalitate reacțională a S.N.C., manifestă psiho-
motor; fiind inaptitudinea de a păstra o atitudine, de a fixa atenția, reacționa în mod conștient, de a anticipa o acțiune.
5. Irascibilitatea prezintă un mecanism psiho-patologic similar, denumită și furie, nervozitate, nestăpânire; este o reacție de
descărcare critică culminând cu mișcări spectaculoase.
6. Impulsivitatea este o reacție specifică de scurt-circuitare, reprezentând o trecere directă la actul de satisfacere a apetitului
agresiv, de opoziție. Are un caracter brusc, necenzurat, mai puțin elaborat în privința diversității acționale.
7. Furtul, cel mai frecvent delict întâlnit la minor este definit ca un atentat la propietatea particulară sau publică. El începe de
obicei în familie și se extinde apoi în mediul exrafamilial, de la obiecte de valoare mică până la sume importante de bani.
Furtul nu este o manifestare izolată ci este asociat frecvent cu fuga, prostituția la fete, uneori cu omuciderea și piromania.
8. Fuga și vagabontajul reprezintă ruperea violentă de mediu familial, ca expresie a unei stări de încordare emotivă sau ca
simptom psihotic. Dinstincția dintre ele este data de durată: fuga are un caracter de criză, iar vagabondajul este un fenomen
complex având o desfășurare în timp. În funcție de cauze, fuga are diverse forme:
- Fuga ca pulsiune emotivă, ca rezultat al unei stări conflictuale cu școala, cu familia, o situație deosebită generată de
disocierea căminului, lipsuri materiale, tendințele revendicate la pubertate.
- Fuga poate fi și o expresie a unei dorințe de aventură, de evadare pentru a vedea locuri și lucruri noi. Acest fenomen,
ridică problemele psihiatrice, medico-legale și de asistență socială.
 Vagabontajul este o reacție organizată care apare din lipsa de atașament familial sau față de o constrângere rău suportată,
adolescentul alegând ”nomadismul” pentru a-și putea realiza libertatea, prin imitație și sugestie și pentru a se grupa, prin
intrarea într-o bandă.
Fuga și vagabontajul se asociază frecvent cu tulburările de comportament sexual și cu impulsivitatea.
9. Eșecul școlar poate fi datorat:
- frecvenței neregulate;
- condițiilor de mediu nefavorabile;
- lipsei de îndrumare a copiilor către școală prin lipsa de instruire a propriei familii. Părinții neglijenți induc, atât prin
ignoranță cât și prin sfaturi demoralizatoare, un efect dăunător, uneori, fiind cotați ca periculoși educațional, moral.
10.Incendierile voluntare se pot observa la pubertate și adolescență ca urmare a unei dorințe de răzbunare sau a răutății. Apar
la debilii mintali sau la psihopați.
11.Alcoolismul și dependența de drog. Alcoolul, unul din principalii răspunzători pentru comportamentul antisocial
(agresiune, crimă, jaf, huliganism) este o problemă de igienă mentală și socială la adolescență, când alcoolismul, ca și tentația
administării drogurilor: etnobotanice, hașis, cocaină, aurolac etc., se manifestă în majoritatea cazurilor în formă acută; prin
aceste intoxicații minorul tinde să-și arate non-conformismul, sfidarea față de autoritatea adulților sau să lupte împotriva
timidității și a anxietății.
12.Devierile sexuale. Instinctual sexual, în mod normal latent în copilărie apare la pubertate, dar se definitivează în forma lui
specific umană în adolescență, când include totodată și atașamentul afectiv pentru sexul opus.
13.Omuciderea este un delict foarte grav, dar rar; se poate manifesta sub forma omuciderii involuntare, în cazul unui furt-
lovire fără intenția de a provoca moartea.
14. Suicidul și tentantiva de suicid. Considerate ca unele dintre cele mai frecvente reacții antisociale din cadrul patologiei
medicale în general, ideile, tentativele și reușitele suicidale sunt de obicei expresia unor tulburări instinctivo-afective foarte
profunde.

1.4. Cauzele tulburărilor de comportament

Au fost identificate două mari categorii etiologice, care declanșează tulburările de comportament:
 Cauze interne;
 Cauze externe.

În prima categorie au fost incluse:

 Caracteristici ale structurii neuropsihice;

 Modificări ale structurii neuropsihice sub influența unor factori externi.

Din cea de-a doua categorie, pot fi amintite:

 Cauze socio-economice;
 Cauze educaționale;
 Cauze socio-culturale.

Trebuie să remarcăm faptul că specialiștii nu au ajuns nici astăzi la un consens de opinii în ceea ce privește ponderea
fiecărei cauze în declanșarea și manifestarea tulburărilor de comportament la elevi.
Dacă psihologii exacerbează rolul particularităților psihice în adaptarea copilului la mediu, sociologii pun un accent
deosebit asupra condițiilor vieții sociale și a factorilor socio-culturali, psihiatrii, oferă un model conceptual pentru descoperirea
tulburărilor de comportament, iar criminologii, insistă asupra caracterului penal al faptelor antisociale, înțelese ca delicte. În
schimb, educatorii aduc în prim plan lipsurile, deficiențele procesului instructiv-educativ în apariția fenomenelor deviante.
Se pare că orice încercare de a accentua rolul unor factori declanșatori în defavoarea celorlați, riscă să fie invalidată de
practică. Începe să se contureze ideea cauzalității multiple sau a factorilor, ce privește tulburarea de comportament ca o
rezultantă a interacțiunii multiple a cauzelor.
Susținătorii acestei perspective, acordă importanță fiecărui factor, eviidențiind faptul că deviațiile apar la întâlnirea a doi
factori majori, sau la intersecția a șapte-opt factori minori. Totuși, simpla însumare a acestora nu poate furniza o explicație
pertinentă a comportamentului unui copil

1.4.1. Cauze interne, individuale

1.4.1.1. Cauze neuropsihice
În prima categorie, Doamna Elena Vlad, în capitolul acordat Tulburărilor de comportament, din Tratatul de
Psihopedagogia școlii incluzive, preluând taxonomia realizată de I. Mitrofan în lucrarea intitulată Cursa cu obstacole a
dezvoltării umane. Psihologie, psihopatologie, psihodiagnoză, psihoterapie centrată pe copil şi familie, apărută în 2003, la
Editura Polirom din Iaşi a încadrat:
a. Disfuncțiile cerebrale:
- Retardarea neurosihică;
- Starea de hiperexcitabilitate neuronală;
- Anomaliile de tip epileptic.
b. Deficiențele intelectuale – specialiștii au observat că există o strânsă legătură între existența unei deficiențe mintale și
faptele antisociale.
c. Tulburările afectivității – Un grad scăzut de maturizarea afectivă se poate caracteriza prin:
 - Absența autonomiei afective, ceea ce facilitează o sugestibilitate crescută;
- Un nivel scăzut al autocontrolului afectiv;
- O dezvoltare slabă a emoțiilor și sentimentelor superioare.
Pe de altă parte, stările de dereglare afectivă sunt definite prin:
- Frustrație afectivă;
- Instabilitate emoțională;
- Ambivalență afectivă;
- Indiferență afectivă;
- Absența emoțiilor.
d. Imaturizarea caracteriologică, însoțită de următoarele note distinctive:
- Egocentrism exacerbat;
- Impulsivitate;
- Agresivitate;
- Respingerea normelor sociale;
- Intoleranță;
- Dispreț față de muncă;
- Insuficienta dezvoltare a motivelor superioare;
- Subaprecierea erorilor antisociale comise;
- Autocontrol diminuat.10

1.4.1.2. Cauze familiale.

10
Ibidem, p.691
 Familia, prin tonalitatea și atmosfera afectivă, prin dimensiunea sa culturală și gradul de integrare social, constituie un
mediu educativ determinant. Orice dezacorduri și tensiuni existente în mediul familial vor genera în conștiința copilului
îndoieli, retincențe sau reacții dezadaptative. În acest context, putem vorbi despre:
- familii dezorganizate;
- atmosferă familială conflictuală;
- climat hiperautoritar sau climat hiperpermisiv.

Înrîrurirea familiei asupra declanșării simptomelor specifice tulburărilor de conduită acționează bidirecțional:
- copilul este influențat de factori cauzali sau de risc familial ( depresia părintelui, metodele disciplinare inadecvate
utilizate, consumul excesiv de alcool si criminalitatea în familie, atitudinea rece a părintelui, tirania.);
- comportamentul copilului influențeaza cadrul familial. De exemplu, cercul vicios reprezentat de întărirea conduitei
negative a copilului de către părinți (părintele nu mai pretinde copilului să respecte normele pentru a împiedica crizele de
nervi manifestate de acesta) și prin întărirea comportamentului inadecvat al parintelui de catre copil (copilul se
conformează doar după ce este pedepsit aspru).

1.4.1.3. Cauze externe, sociale

1.4.1.3.1. Cauze economice și sociale
În această categorie putem încadra:
1. Scăderea nivelului de trai. Cei care trăiesc în condiții paupere dezvoltă un sistem de convingei și valori ce constituie un
fel de soluție la problemele cu care se confruntă. Putem vorbi despre:
- nivel de aspirație scăzut;
- pasivitate;
- ignorarea viitorului și ancorarea în prezent;
 - resemnare;
- fatalism;
2. Exacerbarea șomajului;
3. Creșterea inflației;
4. Diminuarea controlului social;
5. Corupția;
6. Migrația economică;
7. Exploatarea minorilor.

În țara noastră, potrivit studiilor, multe familii au venituri reduse, condiții precare de locuit și se confruntă cu multe
probleme de sănătate fizică și mentală. Ca urmare, creșterea și îngrijirea copiilor este necorespunzătoare, favorizînd apariția
tulburărilor de comportament la copii, și mai târziu, a faptelor antisociale, la adolescenți și adulți.
Neglijarea copiilor de către acei părinți plecați să lucreze în străinătate, a devenit,din păcate, un fenomen social negativ,
care a generat aspecte îngrijorătoare. Paradoxal, plecarea părinților a înrăutățit calitatea vieții copiilor, privați de o
supraveghere atentă, pe fondul unei privări afective. Principalele probleme identificate în mediul școlar, se referă la: modul de
îndeplinire a cerințelor școlare și la maniera de relaționare cu colegii. Apar fenomene de genul: absenteismului, indisciplinei,
eșecului școlar, consumului de droguri și alcool.

1.4.1.3.2. Cauze educaționale

Mediul școlar poate genera devianță comportamentală la copii, mai ales în fazele incipiente, dar se poate croniciza pe
parcurs, determinînd fenomene antisociale.
În această categorie putem include:
 - Eșecurile legate de adaptarea și integrarea școlară. Un factor deosebit de important al reușitei școlare a elevului îl
reprezintă încrederea în forțele proprii. Această încredere este însă, în mare măsură, ecoul aprecierii profesorului, al
încrederii pe care o acordă elevului. Cînd exigențele profesorului față de elev, considerat submediocru, sunt superficiale
și formale, învățarea elevului devine formală și mecanică. Sarcinile școlare prea ușoare, au ca efect slăbirea energiei
nervoase și stingerea intereselor de cunoaștere. Nestimulat de profesor, elevul în cauză va deveni tot mai pasiv și mai
indiferent în timpul orelor, trecând în rândul elevilor rămași în urmă la învățătură sau în rândul celor care absentează.
- Un stil educațional deficitar, prea permisiv sau prea autoritar;
- Instabilitatea accentuată a elevilor, determinată de fluctuația cadrelor didactice, de modificările interne sau externe ale
mediului școlar.

1.4.1.3.3. Cauze socio-culturale

- Violența din mass-media;
- Pornografia.
- Asocierea în bande, care se angajează în fapte antisociale. Alături de familie, vecinătatea, constituie mediul primar al
dezvoltării copilului. Criminologia a arătat strânsa legătură existentă între nivelul ridicat al infracționalității și anumite cartiere
urbane paupere și supraaglomerate. Scăderea importanței funcțiilor de socializare și control în familie și comunitate constituie,
așa cum evidențiază teoria dezorganizării sociale, un factor important în disturbarea ordinii sociale, scăderea coeziunii sociale,
multiplicarea fenomenelor de aculturație, apariția găstilor de cartierce se antrenează în fapte antisociale.

1.5. Clasificarea tulburărilor de comportament

1.5.1. Clasificarea tulburărilor psihice din perioada copilăriei; caracteristici generale

 Felul de a se comporta al unui copil demonstrează gradul dezvoltării sale psihice. Este reacția personalității sale în
devenire la lumea înconjurătoare și la propria persoană, fiind expresia obiectivată a personalității în formare.
Comportamentul variază între anumite limite unanim acceptate, îmbracând forme variate în funcție de:
- factori socio-culturali;
- vârstă;
- factori temperamentali;
- factori constituționali.
Tulburările de comportament se caracterizează prin apariția unor manifestări de conduită, ce
trec dincolo de granița normalității, la o anumită vârstă.
Doamna Dr. Elena Vlad în capitolul destinat Tulburărilor de comportament, din Tratatul de psihopedagogie specială,
citându-l pe George Ionescu, face următoarea clasificare a tulburărilor emoționale și comportamentale cu debut în copilărie și
adolescență:
1. tulburări hiperkinetice:
- hiperactivitate cu deficit de atenție;
- tulburare hiperkinetică de conduită.
2. tulburări mixte ale conduitei și emoției:
- tulburare de conduită depresivă;
- tulburări mixte ale conduitei și emoției;
3. tulburări emoționale cu debut specific în copilărie:
- tulburare a anxietății de separare;
- tulburare anxios fobică în copilărie;
- tulburare de anxietate societală;
 - rivalitate în frăție.
4. tulburări ale funcționării sociale cu debut specific în copilărie și adolescență:
- mutism electiv;
- tulburare reactivă de atașament;
- tulburare de atașament cu dezinhibiție.
5. tulburări ale ticurilor:
- tulburare tranzitorie a ticurilor;
- tulburare cronică a ticurilor motorii sau vocale;
- tulburare combinată – motorie și vocală – a ticurilor.
6. alte tulburări emoționale și comportamentale cu debut în copilărie și adolescență:
- enurezis organic;
- encomprezis neorganic;
- tulburare de alimentație a copilului mic;
- tulburare a mișcărilor stereotipe;
- balbism;
- vorbire neclară.11
Doamna Dr. Iuliana Dobrescu, în Psihiatria copilului și adolescentului realizează
o altă clasificare a tulburărilor de comportament și emoționale cu debut în coplilărie și adolescență:
1. tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție;
2. tulburare de conduită:
 tulburare de opoziție;
11
Elena Vlad, Ibidem, p.692
  tulburare de conduită;
3. tulburări ale funcției sociale:
 mutismul electiv;
 tulburarea reactivă de atașament;
4. ticurile:
 tulburarea ticurilor tranzitorii;
 tulburarea ticurilor cronice și vocale;
 tulburarea Tourette;
5. tulburări de eliminare:
 enurezis;
 encoprezis;
6. tulburări de alimentație:
 pica;
 ruminația;
 tulburarea de hrănire în perioada de sugar și copil mic;
 anorexia;
 bulimia nervoasă;
7. balbismul;
8. tulburarea mișcărilor stereotipe ale copilului.12

12
Dr. Iuliana Dobrescu, Psihiatria copilului și adolescentului, Editura Medicală,București, 2003, p. 167-290
 Există riscul confundării tulburărilor de conduită cu psihopatiile sau cu delincvența juvenilă. De aceea, trebuie să se
dovedească multă precauție în stabilirea diagnosticului, mai ales ținând cont de faptul că doar 1/3 din totalul tulburărilor de
comportament apărute în copilărie, se transformă în psihopatii.
Dacă după vârsta de 15-16 ani, o tulburare de conduită tinde să se organizeze într-o psihopatie, atunci se constată:
 alterare profundă a relațiilor interpersonale;
 o dezadaptare accentuată la cerințele mediului exterior;
 o atitudine disproporționată față de situațiile contextuale.
În această caz, vorbim despre probleme ce merg de la nejunsuri în familie și la școală la grave manifestări antisociale.
Pe de altă parte, Linda Wilmshurst în Psihopatologia copilului include în categoria comportamentului disruptiv
următoarele tulburări:
- tulburarea opoziționismului provocator;
- tulburarea de conduită.13
Diagnosticul de opoziționism provocator trebuie să fie pus înaintea împlinirii vârstei de 18 luni, atunci când simptomele
se manifestă cel puțin 6 luni. Această tulburare, definită drept un pattern comportamental persistent, ostil, sfidător, nesupus și
negativ, îndreptat împotriva figurilor ce reprezintă autoritatea,14 se caracterizează prin:
- pierderea stăpânirii de sine;
- conflicte cu adulții;
- refuzul/sfidarea regulilor;
- incitarea dușmănoasă a celorlalți;
- condamnarea altora pentru greșelile proprii;

13
Linda Wilmshurst, Psihopatologia copilului, Editura Polirom, Iași, 2007, p.173
14
Ibidem, p.174
 - susceptibilitate;
- furie;
- răzbunare.
Manifestările caracteristice opoziționismului provocator se produc mai întâi în mediul familial și se transferă și adulților,
deoarece răbdarea lor este dusă la paroxism. Acești copii au o fie stimă redusă de sine, fie una exagerată, având tendința de a-i
supărara în mod intenționat pe frați sau cei cu care sunt familiari, putând fi, la rândul lor generatori de agresiune verbală și
intimidare.
DSM-IV-TR utilizează pentru forma cea mai gravă de comportament disruptiv termenul de tulburare de conduită,
desemnând acel tipar comportamental persistent și repetitiv de încălcare a drepturilor celorlalți și a normelor sociale. Criteriile
de diagnostic sunt alcătuite dintr-o serie de simptome ce pot fi grupate în patru categorii de comportamente agresive și încălcări
ale regulilor și normelor specifice unei anumite vârste:
- agresiune față de oameni și animale;
- distrugerea proprietății;
- fraudă sau furt;
- încălcarea regulilor.
În prima categorie putem include:
- amenintări, bruscări;
- cruzime față de oameni;
- cruzime față de animale;
- inițierea unor bătăi;
- folosirea armelor cu scopul de a produce suferință;
 - furt cu confruntare cu victima ( furt din genți).
Simpotomele specifice celei de-a doua catogorii sunt:
- incendierea cu intenția de a produce pagube;
- distrugerea proprietății.
În categoria fraudă sau furt încadrăm următoarele simptome:
- escrocherii;
- intrarea prin efracție;
- furt;
Din ultima categorie fac parte următoarele simptome:
- fuga de acasă;
- lipsă de acasă noaptea;
- frecvente absențe nemotivate.
Pentru stabilirea diagnosticului de tulburare de conduită, este necesară existența a cel puțin 3
simptome din cele mai sus menționate, care să se fi manifestat în ultimele 12 luni și să se dovedească prezența macăr a unui
simptom în ultimele 6 luni.
Copiii cu o asemenea tulburare sunt actorii unor frecvente acte agresive, implicându-se în altercații fizice sau în
amenințări cu care îi terorizează și îi intimidează pe ceilalți. Ei utilizează frecvent minciuna și manipularea, nerespectându-și
obligațiile. Sunt foarte puțin empatici, insensibili la gîndurile și sentimentele altora. Agresivitatea acestora se poate exacerba în
condiții ambigue, întrucât au tendința de a-i suspiciona de intenții ostile pe cei din jur. De cele mai multe ori, mimează
sentimentele de remușcare pentru a preveni o pedeapsă mai mare sau pentru a împărtăși răspunderea și altora.
Pot asocia comportamente cu grad ridicat de risc, cum ar fi:
- accidente;
 - consum sau abuz de substanțe;
- boli cu transmitere sexuală;
- sarcini în adolescență.
Tulburarea de conduită, în funcție de vârsta de debut, poate fi împărțită în două subcategorii:
- tulburare de conduită cu debut în copilărie, atunci când înainte de 10 ani, este prezent cel puțin un simptom;
- tulburare de conduită cu debut în adolescență, dacă înainte de vîrsta adolescenței nu a manifestat niciun simptom.
În 1994, Loeber și Keenan15 au identificat cinci subtipuri caracteristice tulburărilor de conduită:
- comportament implicit – sunt încălcate regulile dar nu sunt comise violențe față de ceilalți (fură sau comit acte de
vandalism);
- comportament explicit – agresivitatea față de ceilalți este prezentă de la o vârstă mică;
- comportament de conflict cu autoritatea – comportamentul sfidător și încălcarea regulilor nu este însoțit de
violențe împotriva celorlați ( absentează nemotivat/ fug de acasă );
- comportament dual implicit/explicit – sunt încălcate regulile și sunt săvârșite acte agresive;
- comportament triplu – subiecții manifestă o combinație de sfidare și agresivitate dusă la extrem; aceștia având în
timp, cea mai proastă evoluție.
Pe de altă parte, tulburările de comportament pot fi clasificate, potrivit DSM-IV-TR și în funcție de gravitate. Din acest
punct de vedere avem de la tulburarea cea mai ușoară, la cea mai gravă:
- tulburarea opoziționismului provocator;
- tulburarea de conduită;
- tulburarea de personalitate antisocială, diagnostic ce nu poate fi stabilit înaintea împlinirii vârstei de 18 ani.

15
Loeber și Keenan apud Linda Wilmshurst, op. cit., p.176
 2. Devianța școlară.
Devianța școlară poate fi definită ca totalitatea comportamentelor ce transgresează normele și valorile școlii. Ea rezultă
în urma unui proces de interacțiune socială, în urma etichetării conduitei ca deviantă.
Dacă abordările medicale și psihologice, consideră devianța școlară un fenomen ce ține de sfera patologicului, abordarea
sociologică, plasează devianța în aria de cuprindere a normalității: conduitele școlare deviante, deși indezirabile, reprezintă
eforturile elevilor de a rezista/înfrunta circumstanțele școlare în care se află.
Cristina Neamțu identifică următoarele funcții și semnificații ale devianței școlare:
 reprezintă un mijloc de exploatare a limitelor și libertății; elevii pun frecvent la încercare profesorii pentru a
vedea până unde pot merge acțiunile lor fără să riposteze;
 reprezintă un mijloc de exprimare a dificultăților emoționale determinate de relațiile interpersonale din școală
sau din afara școlii; unii elevii recurg la conduite deviante pentru a riposta în conflictele cu părinții(adulții
semnificativi din viața lor);
 indică, între anumite limite, atitudinea față de școală a părinților; există și cazuri în care părinții încurajează
elevii să încalce normele/valorile școlare;
 semnalează o serie de disfuncții sau deficiențe în activitatea școlii: calitatea slabă a predării, climatul excesiv de
autoritar sau de permisiv, lipsa de implicare și indiferența profesorilor față de evoluția comportamentală a
elevilor, normele școlare anacronice, lipsa de pertinență a conținuturilor în raport cu trebuințele de învățare ale
elevilor etc.;
 oferă elevilor care au experimentat eșecul școlar posibilitatea de a accede la un status și la un prestigiu social;
 poate indica apartenența elevilor la o subcultură delincventă, din școală sau din afara ei.16

16
Cristina Neamțu, op.cit., p.39
 Având în vedere faptul că în puține cazuri comportamentul delicvent se manifestă la copii/ adolescenți dintr-o dată,
accidental, ci mai degrabă se structurează treptat printr-un cumul de factori cauzali, devine deosebit de importantă analiza
fenomenului larg al devianței sociale (la minori), în care, de altfel, se înscrie, particularizându-se cu elemente distincte,
delicvnță juvenilă.
Delicvența juvenilă constituie un fenomen grav complex care definește ansamblul conduitelor aflate în contradicție cu
valorile conforme cu norma penală.
 CAPITOLUL AL DOILEA

VALENȚELE FORMATIV- MORALE ȘI AXIOLOGICE ALE EDUCAȚIEI RELIGIOASE

Într-o lume a sincretismului axiologic, omul devine un pion angrenat în jocul aleator al intereselor relative. Prins în
chinga culturii de consum, a nihilismului, el este total dezorientat. Singura soluție pentru ieșirea lui din impas rămâne
redescoperirea valorilor creștine, centrarea educației pe cultivarea virtuților și vindecarea sufletului și a trupului de patimi.
Numai în măsura în care educația ne sensibilizează față de valorile autentice, ne aduce spre ele cultivându-ne nevoia de a trăi,
vehicula și chiar creea, numai atunci putem spune că am ajuns la statutul de personalitate demnă și autonomă. Cu cât
contractul cu cultura autentică este mai profund și mai variat, cu atât câștigăm în libertate, plasându-ne în vecinîtatea unor
valuri fundamentale, de bine, de frumos, de dreptate, de adevăr. Ieșirea din inerția existențială, de revoluții în plan individual
și social sunt condiționate de manierele diferite de a ne raporta la fondul cultural. Încorporarea valorilor culturii este o șansă
reală pentru desăvârșirea a ceea ce eticienii numesc personalitate morală, caracterizată prin libertatea alegerii, voinței,
dorinței ți autocreației, prin diminuarea dependențelor (sau eventual prin conștietizarea șii stăpânirea acestora) față de alții și
față de instinctele superioare, într-un cuvânt, prin auto determinarea morală. Iar în ansamblul cultural, religia vine cu o notă
proprie și valori care nu pot fi neglijate decât cu riscul sărăcirii individului și culturii înseși.17

Adevărata educație nu are nimic de-a face cu libertinajul: copilul find incababil să discearnă singur, fără niciun ajutor,
adevărul de minciună, dreptatea de nedreptate, frumosul de urât. Curentele ”la modă”, bazate pe sofismul fructului oprit,
introduc copilul pe o pistă existențială falsă. Din ultimele cercetări în domeniul neuropshiologiei rezultă că revolta împotriva
autorității, inversarea tuturor sensurilor, chiar a comportamentelor specifice fiecărui gen – femeia își însusește cele ale
bărbatului, iar aceasta se feminizează- negarea orcărei ordini, dezinhibarea tuturor comportamentelor, fuga de muncă,
alergarea după plăceri, bani sau transformarea sexului într-un obiect de idolatrie înseamnă angajarea omului într-un aprig și
distrugător război îndreptat împotriva propriei ființe, propriei minți, împotriva ființei umane în general. Copiii care sunt
învățați să conteste orice autoritate, să-și disprețuiască și să-ți tiranizeze părinții cu capriciile cultivate de cultura de consum,
de fapt ajung să-și fie înșiși cei mai mari dușmani, luptând cu propia lor fire, batjocorind-o, disprețuind propiile nevoi și
intenționalități firești dezvoltării minții și împlinirii umane.18

Omul plenar, liber este în primul rând omul religios, omul capabil să-și controleze afectele, emoțiile, sentimentele.De
aceea, ar trebui recunoscut unanim, rolul formativ al religiei, care modelează ființa, înnobilând-o din interior. Ea te ajută să
devii mai bun, să-ți convertești frustrările și dorințele egocentrice, să vibrezi la nevoile semenului În caz contrar, omul
viitorului, nu va fi în niciun caz mai bun, mai evoluat decât cel din trecut sau cel actual ci, dimpotrivă, urmașii vor fi tot mai
nepunticioși, mai infirmi din punct de vedere trupesc, mental și duhovnicesc. Cultura actuală inhibă cu putere dezvoltarea
corticală, îngustează câmpul de conștiință și conduce în mod foarte probail la apariția unor sindroame ca ADHD și LD, la
boală psihică sau neurologică. O criză mult mai gravă decât aceea a petrolului, care poate fi preconizată în acest context,
poate fi socotită criza sănătății mentale sau a creierelor. În America, spre exemplu, dacă rata creșterii celor suferinzi de boli
17
Constantin Cucoș, Educația religioasă – repere teoretice și metodice, Editura Polirom, Iași, 1999, P.185-186
18
Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minții umane, Editura Evanghelismos, București, 2005, p.378
mentale se păstrează la cote actuală -1% pe an- înseamnă că în câțiva zeci de ani o mare parte a populației Americii va suferi
de o boală psihică sau neurologică.19

Atât creștinismul, cât și cultura tradițională, sunt impregnate de principii educaționale sănătoase, verificate și
verificabile, care s-au cristalizat în timp sau au fost primite prin revelație divină. A le ignora, substituindu-le cu produsele
ideologiei consumeriste, sincretice, reprezintă o gravă eroare, cu consecințe dramatice asupra vieții și minții umane.

Constantin Cucoș referindu-se la importanța educației religioase nota: prin educația religioasă se asigură un sens al
vieții credincioșilor, o direcție și un mod de a exista, o perspectivă care depășește imediatitatea faptică. Se poate observa că,
oamenii, care trăiesc numai pentru scopuri de perspectivă scurtă trăiesc greșit și până la urmă trebuie să se confrunte cu
prostia unei astfel de orientări în viață. Mulți dintre ei ajung să apeleze la consilierea spirituală tocmai pentru că au ajuns să
vadă că sensul, în ultimă instanță fără sens, pe care și-au bazat viața, nu mai are niciun sens pentru ei. În cele din urmă, ei
ajung la punctul în care trebuie să recunoască împreună cu Ecleziastul: „ Tot ce am făcut este deșertăciune.” Cum remarcă și
marele filosof creștin Vladimir Soloviev, privarea omului de un sens existențial este sinonimă cu aruncarea acestuia în gheena
răului, cu aruncarea lui la periferia lumii. 20

Demersul paideutic devine eficient în momentul în care se inoculează elevilor, de la cele mai fragede vârste, credința și
iubirea. Simion Mehedinți arată că: Încă din anii prunciei, puteți pune temelia pe care se sprijină mai târziu tăria țărilor și
mărirea neamurilor, adica: iubirea adevărată pentru alții pe care Biserica ne-o pune înainte când zice: ” să ne iubim unul pe
altul, ca într-un gând să mărturisim„21.

19
Ibidem, p.379
20
Constantin Cucoș, Educația religioasă. Conținut și forme de realizare, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1996, p.112
21
Simion Mehedinți apud Lect.Univ.Dr. Luminița Drăghicescu, Iubirea și credința- repere exiologice în opera pedagogică a lui Simion Mehedinți în Almanah bisericesc 2008-
Arhiepiscopia Târgoviștei, Editura Asa Media Grafic, București, 2008, p.218
 Mântuitorul ne îndeamnă: ” Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul
tău. Aceasta este marea și cea dintâi poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți (Matei
22, 37-39). Dragostea față de aproapele izvorește din dragostea față de Creator ”și o condiționează pe aceasta. Dacă educația nu
cultivă acest sentiment al dragostei pentru semeni noștri, atunci nici iubirea pentru Dumnezeu nu va fi cunoscută. Nu poate
nimeni afirma că Îl iubește pe Dumnezeu, fără să-și iubească aproapele. Valoarea educației creștine într-o școală incluzivă,
constă în faptul că fiecare elev este alături de ceilalți și se dezvoltă pe sine prin ceilalți. Nimeni nu poate progresa în plan moral
sau uman de unul singur. Lecția iubirii, a toleranței, a respectului se învață în comuniune.

În acest context, putem să ne amintim de Joachim Wach, înaintașul lui Mircea Eliade, sublinia rolul sentimentului
religios în menținerea integrării sociale: Este semnificativ faptul că cele mai înalte și mai bogate concepte despre comunitate,
cele care au avut un caracter universal, nu au fost posibile decât prin lărgirea și aprofundarea experienței religioase;
secularizarea acestor idei și idealuri, dimpotrivă, a aruncat un văl întunecat asupra genezei și evoluției omului modern.22

Privarea omului de un sens al existenței este sinonimă cu claustarea și cu aruncarea lui la marginea lumii , căci lipsit de
un sens numim tot ceea ce nu se acordă și se armonizează cu nimic, tot ceea ce contrazice totul și nu se acomodează cu
nimic.23

Idealul educației religioase este unul integralist, constând în cultivarea tuturor forțelor de care dispune omul ca ființă
psihofizică, precum și în valorile ideale menite să inspire pe cele dintâi și să le dea o direcție; cu alte cuvinte, educația va tinde
continuu la realizarea valorilor ideale și la idealizarea forțelor reale.

22
Joachim Wach, Sociologia religiei, Editura Polirom, Iași, 1997, p.243
23
Vladimir Soloviev, Fundamentele spirituale ale vieții, Editura Deisis, Alba-Iulia, 1994, p.72
 Nu se poate vorbi despre educație autentică fără modelarea conștiinței morale prin purificare spirituală. Manifestarea
religiozotății, trăirea religioasă autentică, înseamnă efortul permanent de schimbare interioară, de eliberare de tensiunile ce
încorsetează ființa umană într-un plan al relativităților și al lipsei de conținut.

Valoarea omenescului este intrinsecă, dar și dobândită. Mai presus de valoarea biologică, ca ființă vie, valențele
axiologice ale umanului rezidă în educație. Educația oferă o matrice în care omul trebuie să se încadreze, conformându-se
normelor sociale. Prin aceasta, educația oferă, dar în același timp impune, un anumit model. Acest model, este purtătorul unor
valori. Acțiunea educației și experiența individuală, raportată la evenimentele cu care individul vine în contact, reprezintă
factorii care contribuie la formarea Supra-Eului moral al acestuia. El este depozitarul valorilor morale pe care le oferă
permanent Eului.24

Constantin Enăchescu în Tratatul de igienă morală, prezintă aspectel fundamentale care trebuiesc înglobate în cadrul
procesului educațional, în vederea formării unei personalități sănătoase. Potrivit autorul amintit, demersul paideutic presupune:

 existența unui model uman pozitiv, pe care individul să-l imite și să-l interiorizeze, văzând în el o valoare cu care
tinde să se identifice;
 modelul uman trebuie să exercite o influență activă, stimulantă, asupra individului în formare;
 acțiunea modelului uman trebuie să fie centrată pe formarea identității tânărului, oferindu-i acestuia un model de
sensibilitate, de gândire și de comportament;
 trebuie construite valorile sufletești și morale de adevăr, bine și frumos, pe care tinerii trebuie să le interiorizeze
și să le prețuiască, dincolo de aspectele formale ale vieții cotidiene, ca esență a omului și a vieții acestuia;

24
Constantin Enăchescu, Tratat de psihologie morală, Editura Tehnică, București, 2002, p.48
  trebuie educat spiritul de independență, de libertate de alegere și decizie, de creativitate.25

Creștinismul răspunde tuturor acestor exigențe întrucât în centrul educației creștine se află Iisus Hristos, singurul
Mijlocitor dintre Dumnezeu și oameni, Scara pe Care Tatăl a întins-o oamenilor pentru a da posibilitatea înnomenirii noastre
depline, Cel care ne dă puterea să ieșim din întortocheatul labirint al proceselor de compunere și descompunere, care sfîrșesc în
moarte. El, Lumina lumii este lumină care luminează lumea, lumină în care se luminează lumea26.

Fiecare om este în felul său lumină; dar calitatea aceasta, nu se poate realiza prin sine, nesusținut de o forță
transcendentă, de aceea, educația nu se poate face autonom, independent de valorile creștine, de procesul de des-pătimire.

Efortul paideutic creștin, asigură omenirii permanența în timp. Umanitatea se poate proiecta înspre eternitate doar prin
cultivarea spiritului și promovarea valorilor perene. Constantin Cucoș arată că: departe de a fi un rețetar abstract și
impersonal (cum ar fi morala kantiană), dimensiunea educativ-morală a creștinismului permite materializarea ei în actele și
comportamentele ființei umane, conducând realmente la o voință liberă și desăvârșită.27

A nu crede în bine, scria Vladimir Soloviev, e o moarte morală, a crede în tine însuți ca izvor al binelui e o nebunie. A
crede în izvorul divin al binelui și a te ruga lui, predându-i întru toate voia ta proprie e adevărata înțelepciune și începutul
desăvârșirii morale. Creștinismul este înainte de toate, restaurator de sens și semnificație pentru orice gesticulație, pentru
însăși existența și viața ființei umane. El este Logos convertibil, prin paideia în faptele omului. Idealul creștin îl orientează pe
om pe traiectul unui sens, al unei identități luminătoare privind locul și rostul omului în lume și peste vremuri.28

25
Idem, Tratat de igienă mintală, Editura Polirom, Iași, 2008, p.92-93
26
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologie dogmatică, vol.II, Editura I.B.M. al B.O.R., București, 1997,, p.22
27
Constantin Cucoș, Educația religioasă – repere teoretice și metodice, Editura Polirom, Iași, 1999, p.19
28
Vladimir Soloviev apud op.cit., p.20
 Credința, prima virtute teologică, nu este din punct de vedere axiologic o imixtiune în intimitatea persoanei, un atentat la
mintea și sufletul copilului. Dimpotrivă, este poarta spre sferele perfecțiunii transcendente, pe care elevul poate intra pentru a-și
redimensiona întreaga existență prin raportarea eului la repere axiologice absolute, personale. Credința este catalizatorul
maturizării și progresului spiritual pentru că, omul credincios, ancorat în transcendent, este mai puternic, mai bun. Mântuitorul
Iisus Hristos ne îndeamnă: Iată, Eu vă zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blesteamă, faceți bine
celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc. (Matei 5,44)

Succesul personal nu este atins doar prin exacerbarea rațiunii sau voinței. Realitatea ne-a dovedit de atâtea ori că aceste
trăsături cultivate la paroxim, conduc la autodistrugere sau la distrugere. Educația religioasă trebuie concepută ca o viață
morală întru Hristos. Ea invită copilul la autoanaliză și autoreflecție luminându-l din interior, contribuind la formarea lui ca
viitor cetățean la lumii, la implicarea lui în viața socială.

Nu putem vorbi despre educație moral – formativă sau axiologică fără educație religioasă. În ultimă instanță, religia va
livra omului un ansamblu de valori spirituale, de ordin moral – dar nu numai –care-l vor ghida ăn toate întreprinderile sale,
inclusiv în cele cu implicații consistent pragmatice. Interiorizarea valorilor spirituale religioase se va finaliza printr-o serie de
comportamente palpabile în relația copilului cu propriul eu, în raportul cu alții și în relație cu transcendentul. Trebuie
accentuat asupra faptului că educația religioasă nu se va rupe de late laturi ale educației care cultivă spiritul și din care își
extrage secvențial, unele premise și temeiuri29.

29
Idem, Educația religioasă. Conținut și forme de realizare, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1996, p. 112
 CAPITOLUL AL TREILEA

STRATEGII DE AMELIORARE A TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT PRIN INTERMEDIUL

ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE CU CONȚINUT RELIGIOS

Pe lângă strategiile de ameliorare a tulburărilor de comportament, realizate la nivelul clasei de elevi, prin utilizarea
întăririlor negative sau prin intermediul întăririlor pozitive, activitățile extrașcolare cu conținut religios, joacă un rol important
în formarea unei personalități armonioase, în diminuarea conduitelor indezirabile.
 Procesul educațional este un fenomen social, complex de formare și devenire a personalității umane, prin care se
transmit de-a lungul timpului, de la o generație la alta, valorile culturii și civilizației. Realizându-se atât în cadrul instituțiilor
școlare, în mod planificat pe baza unui sistem de obiective, principii, metode, dar și în afara acestora, educația este o relația
tipic umană, caracterizată prin interacțiunea biunivocă, permanentă dintre educați și educatori.

Asupra obiectului educației sunt exercitate permanent presiuni educative de ordin formal, nonformal și informal. Dacă
interpretările clasice evidențiau importanța educației formale, care ghidează, completează și corectează achizițiile obținute prin
intermediul educației ocazionale și nonformale, exercitând o funcție integrativă, de sinteză a diferitelor experiențe trăite,
interpretările moderne, evidențiază posibilitatea preluării unor priorități și de pe terenul educației nonformale care oferă un
câmp motivațional mai larg și mai deschis procesului de formare-dezvoltare a personalității, având o capacitate rapidă de
receptare a tuturor influențelor pedagogice informale, aflate altfel, într-o expansiune cantitativă greu controlabilă.30

Orientările pedagogice recente acordă un credit substanțial educației informale și nonformale, realizate prin intermediul
activităților extrașcolare. Din acest punct de vedere sunt vizate acele influențe educative flexibile, sistematice, intenționate,
derulate în afara orelor de curs, cu un caracter mai puțin ceremonios, deschis, oferind un set de experiențe sociale fiecărui
participant – normal sau cu cerințe educaționale speciale- .

Din punct de vedere etimologic, termenul nonformal, provine din latinescul nonformale, preluat cu înțelesul de realizat
în afara unor forme special organizate pentru un anumit gen de activitate; el nu este sinonim cu needucativ, ci se referă la o
acțiune educativă mai puțin formalizată, planificată însă, cu puternice reverberații formativ-educative, ce permite transferul și
adecvarea cunoștințelor, abilităților și competențelor dobândite în școală.

Educația realizată prin intermediul activităților extrașcolare are următoarele caracteristici:

30
Sorin Cristea, Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1998, p.185
 -obiectivele urmărite au un caracter formativ-educativ;

-activitățile sunt opționale/facultative/extradidactice;

-stimulează participarea activă a elevilor la proiectarea/organizarea/desfășurarea activităților;

-nu se pun note;

-valorifică eficient aptitudinile și interesele elevilor;

-sunt finanțate din surse diferite;

-facilitează munca în echipă, responsabilizarea;

-contribuie la eliminarea excluziunii sociale și a inechităților;

-realizează o simbioză între componenta cognitivă și cea afectiv-motivațională;

-dezvoltă gândirea critică șți stimulează implicarea elevilor în actul decizional;

-oferă posibilitatea abordărilor interdisciplinare, cross-curriculare și transdisciplinare;

-conținuturile se raportează la nevoile și interesele elevilor;

-au anumite particularități, care le diferențiază de cele formale, legate de conținuturile activităților, de metodele utilizate,
de formele de organizare și de durata acestora;

-cadrul didactic are un rol mai discret, fiind moderator, animator.

Activitățile extrașcolare oferă o serie de avantaje pedagogice:

 -solicită în mod diferențiat participanții, fiind centrate pe cel care învață;

-facilitează îmbogățirea culturii generale și de specialitate a participanților;

-sunt plăcute, nestresante, fiind lipsite de chinul evaluărilor riguroase;

-răspund cerințelor impuse de integrarea elevilor cu CES;

- oferă cadrul adecvat aprofundării noțiunilor morale prin angrenarea elevilor în diferite acțiuni colective.

Obiectivele moral-religioase ale activităților extrașcolare sunt menite să promoveze valorile morale și axiologice. Ele
asigură:

-integrarea elevilor în cadrul activităților ca subiecți morali, purtători ai chipului divin;

-impulsionarea elevilor în scopul realizării faptelor și acțiunilor moral-religioase;

-introducerea elevilor în universul valorilor moral-religioase, încurajându-l să înțeleagă semnificația acestora pentru
propriul comportament;

-conștientizarea de către elevi a legăturii dintre noțiunea morală și judecata morală; externe apărute în calea realizării
binelui;

-evitarea condițiilor favorabile apariției unor deprinderi, comportamente, obișnuințe indezirabile;

-interiorizarea de către elevi a valorilor sacre;

-cunoașterea și respectarea ”Decalogului”;

-asigurarea condițiilor și mijloacelor necesare dezvoltării intereselor, înclinațiilor estetice.

-dezvoltarea gustului estetic prin promovarea artei creștine.

Tipuri de activități extrașcolare:

  Serbarea școlară

Serbarea școlară este un prilej de manifestare a talentului elevilor, de ancorare axiologică, de bucurie sufletească. Este
una dintre cele mai eficiente activități cu caracter formativ, întrucât contribuie – prin asumarea anumitor roluri -, la cultivarea
valorilor morale, la lărgirea orizontului cognitiv al elevilor, nuanțând ți lărgind universul afectiv și motivațional, prin apariția
unor trăiri inedite. Redând sentimente și idei prin intermediul artei, aceste evenimente se adresează sensibilității, afectivității,
generând în timp o gamă nesfârșite de sentimente nobile.

În ansamblul ei, serbarea școlară:

- deschide gustul estetic pentru literatură și muzică de calitate;

- descătușează energiile latente, ajutându-l pe copil să depășească obstacolele;

- facilitează întărirea relațiilor interpersonale;

- cultivă spiritul de inițiativă și interesul pentru munca de calitate, prin dorința comună de a obține rezultate cât mai
bune;

- promovează autocontrolul și disciplina pe parcursul repetițiilor.

Succesul unei serbări depinde în mare măsură de următoarele aspecte:

- prezentarea importanței evenimentului celebrat;

-mobilizarea întregului colectiv al clasei; rolurile fiind împărțite de înclinațiile și talentele fiecărui copil;
 -realizarea unui număr suficient de repetiții, necesar însușirii de către elevi a cuvintelor, gesturilor, mișcărilor, liniei
melodice;

- antrenarea părinților/bunicilor în confecționarea costumelor și a decorurilor;

- creearea unei atmosfere destinse pe parcursul repetițiilor;

- folosirea unor indicații scurte și precise pe parcursul repetițiilor;

- consultarea micilor actori în legătură cu alegerea pieselor, a costumelor, a decorurilor, a cântecelor.

În legătură cu conținutul serbărilor trebuie să precizăm că:

- profesorul trebuie să aibă o viziune clară asupra temei centrale, în jurul căreia gravitează toate punctele din program;

- lucrările selecționate trebuie să fie adaptate particularităților de vârstă ale copiilor;

- progranul să nu fie supraîncărcat;

- să se valorifice tradițiile și obiceiurile locale, trecutul istoric;

- programul să fie nuanțat;

- momentele artistice să se succeadă rapid în derularea programului.

 Deosebit de apreciate sunt spectacolele de colinde; colindatul fiind un ceremonial al cărui moment de maximă intensitate
este noaptea Crăciunului. Utilizând un text versificat, colinda s-a îmbogățit în timp, însă piesele de rezistență, rămân cele din
primele secole creștine, dovezi ale ortodoxiei în spațiul carpato-danubiano-pontic.

Versurile colindelor contribuie la interiorizarea valorilor creștine, având rolul de a iniția pe cel colindat, dar și pe
colindător, în adevărurile de credință, predătindu-i deopotrivă, pentru renașterea duhovnicească din noaptea de Crăciun, de
Bobotează sau Florii.

Acoperind tematic întreaga viață a Mântuitorului Iisus Hristos, colinda este vehicolul conștiinței ortodoxe a neamului
nostru. Ea reprezintă un document esențial pentru păstrarea valorilor folclorice și religioase, aflate sub amențiarea
desacralizării, globalizării sau Kitsch-ului.

Elevii-colindători sunt purtători și mărturisitori ai Lui Hristos, pe care-L aduc boierilor colindați cu puritate, bucurie și
dragoste.

Ca și vorbirea, cântatul este o manifestare fundamentală a ființei umane, care poate angaja întreaga ființă omenească. În
lucrările lor, Sfinții Părinți au subliniat de nenumărate ori valoarea cântecului religios. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că :
Nimic nu reușește să înalțe într-atât sufletul și să-l ridice de pe pământ, să-l desfacă de legăturile trupului.... ca o melodie
vocală, sau o cântare inspirată, perfect alcătuită ritmic.31

Pe parcursul asimilării unui cântec religios, profesorul are obligația de a suscita și a menține în sufletul copiilor o
puternică încărcătură afectivă, dusă până la emoționare.

31
Sfântul Ioan Gură de Aur apud Pr.Prof. Dr. D. Călugăru, Catehetica, Editura I.B.M. al B.O.R., București, 1984,p.107
 Există o legătură organică între melodie și vers. Dacă melodia se adresează afectivității, versurile vizează latura
informativă, cognitivă. Un cântec religios este un mijloc de educație, dacă profesorul ajută elevii să-i descopere mesajul
 CAPITOLUL AL PATRULEA

PROIECT DE CERCETARE

ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE CU CONȚINUT RELIGIOS ÎN ATENUAREA

TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT

Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie să o aibă; chiar când

va îmbătrîni, nu se va abate de la ea.

Pilde 22,6

DENUMIREA PROIECTULUI: Rolul activităților extrașcolare cu conținut religios în atenuarea tulburărilor de

comportament.

DURATA PROIECTULUI: 1 decembrie 2011- 6 aprilie 2012.

MOTIVAREA PROIECTULUI: Criza sistemului de valori prin care trece societatea în ansamblul ei, sărăcia, duce la
deprecierea stilului de viață, și în ultimă instanță, la deprecierea persoanei. Asistăm la promovarea antivalorilor, la propaganda
mass-media, care tinde să înlocuiască educația cu tehnicile de manipulare, la renunțarea la modelele tradiționale și înlocuirea
lor cu modele de paie.

Consecințele substituirii modelelor pozitive, cu modele negative sunt nefaste: adeziunea tinerilor la grupuri marginale,
cultivarea formelor fără conținut, direcționarea conduitei către formele de manifestare ale pulsiunilor primare: violență,
sexualitate, consum de droguri.

La nivelul școlii, această stare de lucruri are reverberații puternice: se constată o scădere a interesului elevilor pentru
educație, o creștere permanentă a violenței în școală coroborată cu o creștere a numărului de copii cu tulburărilor de
comportament.

Indiferent de natura cauzelor ce au dus la declanșarea tulburărilor de comportament, elevii cu asemenea conduite
indezirabile, au ca trăsătură comună afectarea profilului moral, ei reprezintă în ultimă instanță, adevărate pericole pentru ei
înșiși, dar și pentru ceilalți. Cu o stimă de sine scăzută, cu rezultate școlare slabe, ei pot deveni viitorii delincvenți......

Activitățile religioase nonformale, prin caracterul lor plăcut, extra-didactic, facilitează dezvoltarea armonioasă a
personalității, creșterea stimei de sine, creșterea coeziunii grupului, conectarea elevilor la valorile perene ale umanității.

SCOP: Identificarea dimensiunilor ameliorative ale acțivităților extrașcolare cu conținut religios asupra tulburărilor de
comportament.

OBIECTIVE:
 1.Identificarea abilităților/inabilităților sociale la elevii cu comportamente indezirabile de la clasele a IIIa din Școala
”Grigore Alexandrescu” din Târgoviște și Școala ”Smaranda Gheorghiu” din Târgoviște, la începutul lunii decembrie
2011 și în prima decadă a lunii aprilie 2010 ;
- Completarea listei de abilități pe care elevii sunt mai mult sau mai puțin apți în a le utiliza;
- Interpretarea rezultatelor obținute;
2. Analiza calității relațiilor interpersonale în cele două colective la începutul proiectului, prin intermediul testului
sociometric, aplicat la începutul și la sfârșitul proiectului, celor două cplective de elevi implicate;
- completarea unui test sociometric pe un singur criteriu, operant atât pentru preferințe cât și pentru respingeri, pentru cele două
colective;
- realizarea matricei sociometrice pentru fiecare colectiv în parte la începutul și la sfârșitul proiectului;
- calcularea indicilor sociometrici preferențiali.
3. Implicarea elevilor din grupul experimental în fiecare săptămînă, în cel puțin 2 activități extrașcolare cu conținut
religios pe lună, derulate la școală, la biserică sau în comunitate;
- elaborarea calendarului activităților extrașcolare cu caracter religios;
- implicarea elevilor din grupul experimental în activitățile extrașcolare religioase;
4. Îmbunătățirea statului celor 6 elevi cu tulburări de comportament din grupului experimental și a abilităților lor sociale,
în urma participării la activitățile extrașcolare cu conținut religios, pe perioada 5 decembrie 2011-6 aprilie 2012, alături de
colegii de clasă.
- Implicarea elevilor cu tulburări de comportament, în perioada 1 decembrie 2011-1 aprilie 2012, în activități educative cu
caracter religios;
- Evaluare comportamentală a elevilor la sfârștul perioadei vizate;
 IPOTEZA: Se prezumă că activitatea educativă religioasă nonformală are puternice reverberații în plan afectiv și
motivațional, contribuind la interiorizarea valorilor morale, la creșterea coeziunii grupului și la atenuarea tulburărilor de
comportament.

MODELUL CERCETĂRII: Un moment important al cercetării a fost constituirea eșantionului. Pentru ca rezultatele să
fie comparabile, am folosit două grupe de subiecți echivalente între ele: cel la care s-a aplicat condiția de stimulare, a fost
numit grupul experimental, iar celălalt, la care nu s-a utilizat această condiție, a fost numit grup de control.

Cercetarea a fost realizată pe un lot de 44 de elevi proveniți din două școli incluzive din Târgoviște, Școala ”Grigore
Alexandrescu” și Școala ”Smaranda Gheorghiu”, cu vârsta cuprinsă între 8-10 ani.

Grupul experimental, alcătuit din 22 de elevi, a fost reprezentat de elevii clasei a IIIa, de la Școala ”Grigore
Alexandrescu”, grupul de control a fost constituit din elevii clasei a IIIa, de la Școala ”Smaranda Gheorghiu”.

Trebuie să menționăm că subiecții ambelor clase provin din medii defavorizate, din familii care au asigurat copiilor o
socializare primară precară (familii monoparentale, părinți plecați în străinătate sau aflați în detenție), ce locuiesc în cartiere
mărginașe ale municipiului Târgoviște: Micro XI și Prepeleac.

În ambele colective existau elevi cu tulburări de comportament ușoare, deficiențe de învățare și deficiențe mintale ușoare
sau liminare. Toți au beneficiat de sprijinul profesorului itinerant, dar nu s-au putut bucurat de serviciile unui consilier școlar,
acesta lipsind din organigrama școlilor, din cauza lipsei de fonduri.

METODELE DE INVESTIGAȚIE: Metodele de investigație au fost diverse, cuprinzând completarea unui liste de bifări
( de tip checklist ) pentru cunoașterea comportamentelor elevilor; realizarea matricei sociometrice pentru fiecare colectiv în
parte; calcularea indicilor sociometrici preferențiali pentru fiecare membru al claselor studiate; observația; studiul de caz.
 Lista de bifări a comportamentelor elevului a fost completată de învățătoarea clasei, în urma observării
comportamentului elevilor în timpul orelor dar și în pauze, atât la secțiunea pretest, cât și la secțiunea posttest, la finalul
cercetării, după aplicarea strategiilor educaționale nonformale. Această listă a fost preluată din literatura americană de
specialitate și a fost utilizată de către cadrele didactice din S.U.A., în vederea realizării Planului de intervenție asupra
comportamentului elevilor. Ea vizează un număr de 50 de abilități comportamentale, împărțite în șase secțiuni importante:

1. Abilități sociale primare;

2. Abilități sociale avansate;
3. Abilități de a reacționa la emoții;
4. Abilități alternative la agresiune;
5. Abilități de a reacționa la stres;
6. Abilități de organizare, planificare.

Pentru fiecare copil, sunt evaluate abilitățile observate, pe baza unei Scale Likert, discriminându-se cinci trepte:

1. niciodată nu utilizează această abilitate;

2. utilizează această abilitate aleator;
3. utilizează această abilitate uneori;
4. utilizează această abilitate des;
5. utilizează această abilitate întotdeauna.

Identificarea trăsăturilor personale ne oferă posibilitatea înțelegerii mai profunde a semnificațiilor rolurilor pe care le
joacă elevii în colectivele respective. Prin intermediul acestora putem să pătrundem în mecanismele de interacțiune, mecanisme
ce declanșează și determină caracterul colectivului ca un tot unitar.
 Cunoașterea poate parcurge și drumul invers: de la surprinderea trăsăturilor definitorii al colectivului prin intermediul
comportamentului ce rezultă din exercitarea rolurilor la condițiilor interne și particularitățile psihologice ale membrilor săi.

Pe de altă parte, tehnicile sociometrice asigură o cunoaștere amănunțită a structurii informale/afective dar și a
caracteristicilor de personalitate ale subiecților ce compun grupul respectiv.

Testul sociometric pune în evidență afinitățile exprimate de membrii grupului, fiind un mijloc de măsurare a atracțiilor și
respingerilor ce se manifestă între indivizii ce compun un grup. După prelucrarea datelor obținute prin intermediul testului, se
realizează sociomatricea, ce permite calcularea indicelui statutului preferențial al subiectului.

Acesta se calculează după formula:

A (alegeri ) – R (respingeri) , unde

ISP = N–1

N reprezintă numărul de indivizi din care este alcătuit grupul.

Testul sociometric aplicat celor clase a arătat în felul următor:

Numele și prenumele..............................................

TEST SOCIOMETRIC
1.Numește cel mult doi colegi cu care ai vrea să stai pe scaun în autobuz:

.....................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................

2.Numește cel mult doi colegi cu care nu ai vrea să stai pe scaun în autobuz:

.....................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................

Notă:

Încearcă să fii cât mai sincer!

Răspunsurile vor rămâne secrete și nu vor influența în niciun fel relațiile tale cu colegii de clasă.
 LOCUL DE DESFĂȘURARE AL CERCETĂRII:

 Școala ”Grigore Alexandrescu” din Târgoviște;

 Școala ”Smaranda Gheorghiu” din Târgoviște;
 Grădinița cu program normal Nr.15 din Târgoviște;
 Biserica ”Buna Vestire” din Târgoviște;
 Centrul Social pentru Vârstnici ”Sfânta Elena” din Târgoviște
 Prefectura Județului Dâmbovița.

CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR:

Nr.crt. Data Activitatea Obiective

1. 2-5 decembrie 2011 - pretestarea celor două grupuri în -cunoașterea amănunțită a abilități-

vederea identificării lor sociale ale elevilor cu tulburări

caracteristicilor
de comportament;
acestora
-realizarea matricei sociometrice

și calcularea indicilor sociometrici

2. 5 decembrie 2011- Introducerea variabilei
5 aprilie 2012
independente în grupul
experimental:
-înscrierea elevilor pentru
Astăzi S-a născut Hristos!
participarea la programul de colinde
Prezentarea unui program de
colinde la Prefectura ce va fi prezentat la Prefectura

Județului Dâmbovița Județului Dâmbovița;

-selectarea colindelor ce vor fi

prezentate cu această ocazie;

-pregătirea elevilor pentru acest

eveniment;

-trezirea în sufletele elevilor a

iubirii față de tradițiile strămoșești;

-cunoașterea semnificației colinda-

tului;

-aprofundarea cunoștințelor

referitoare la Nașterea Domnului

Iisus Hristos;

-creșterea stimei de sine a parti-

cipanților;

-însușirea normelor de conduită

civilizată.

-participarea o dată pe lună la Sfânta Liturghie

Hristos în mijlocul nostru! -interiorizarea normelor de conduită

Participarea la Sfânta Liturghie, la

Biserica ”Buna civilizată într-un locaș de cult;

Vestire” din Târgoviște -înțelegerea semnificației profunde a Sfintei

Liturghii;

-prezentarea unui moment artistic preșcolari-

lor de la Grădinița Nr.15;

-distribuirea rolurilor;

Maica Domnului și florile -confecționarea costumelor;

pământului
-formarea unei iamgini de sine pozitive;
Prezentarea unei scurte piese de
teatru preșcolarilor -interiorizarea valorilor de altruism, prietenie;

de la Grădinița cu Program Normal -creșterea prestigiului școlii în comunitate.

Nr.15 din
-selectarea poeziilor și a cântecelor ce vor fi
Târgoviște
prezentate la Centrul Social pentru Vârstnici
Dăruind vei dobândi
Sfânta Elena;
Acțiuni de spijinire a bătrânilor
instituționalizați -strângerea fondurilor necesare darurilor

la Centrul Social pentru Vârstnici pentru bătrânii instituționalizați;

”Sfânta Elena”
-consolidarea comportamentelor dezirabile;
din Târgoviște
-creșterea gradului de empatie;

-consolidarea comportamentului prosocial;

-interiorizarea noțiunii de aproapele aflat la

 nevoie;

-să identifice principalele elemente fizico-

geografice ale zonei;

-să observe principalele oviective religioase

Să ne cunoaștem patria! istorice-culturale ale zonei;

Excursie pe ruta: Târgoviște- -să valorifice interdisciplinar conținutul

Nămăiești-Mausoleul
informațional dobândit;
Mateiaș-Peștera Dâmbovicioara-
Târgoviște -să manifeste toleranță, răbdare, înțelegere

față de colegi;

-să dea dovadă de stăpânire de sine prin

păstrarea disciplinei;

-să respecte normele de conduită civilizată

3. 6 -15 aprilie 2012 -posttestarea celor două grupuri în -cunoașterea aănunțită a abilități-
vederea
lor sociale ale elevilor cu tulburări
înregistrării eventualelor modificări
apărute la de comportament;

la nivelul abilităților sociale ale -realizarea matricei sociometrice

elevilor respectiv,
și calcularea indicilor sociometrici
ale matricei sociometrice.

ANALIZA DATELOR CERCETĂRII

 Copiii cu tulburări de conduită au un bagaj destul de sărăcăcios al abilităților sociale, ceea ce face ca integrarea lor într-o
colectivitate să fie extrem de dificilă.

După completarea checklist-ului, la începutul proiectului, am selectat abilitățile sociale pe care le-am considerat
relevante pentru cercetarea de față, și am constatat următoarele:

Elevii ambelor clase au obținut scoruri asemănătoare, dar scăzute, la pretestarea abilităților sociale primare:

- 63,5% dintre elevii din grupul experimental, utilizează aleator cuvântul ”Mulțumesc” după ce sunt ajutați
sau primesc o favoare, fără să își manifeste recunoștința față de cei de la care au primit ajutorul;
- Rezultatele obținute de elevii din grupul de control au fost oarecum asemănătoare: 65% dintre elevii cu
tulburări de comportament utilizează aleator acest cuvânt, fără a ști să-și manifeste recunoștința

Copiii prezintă deficite și la abilitățile sociale avansate:

- 73,5% dintre elevii ce aparțin grupului experimental utilizează scuzele în mod aleator(sau dacă sunt
îndemnați să o facă), după ce comit o greșeală;
- 72% dintre membrii grupului de control eludează această obligație, folosind-o în mod întâmplător.

Abilitățile alternative la agresiune sunt utilizate nesistematic, întâmplător:

- 80% dine elevii ce aparțin grupul experimental cer permisiunea aleator pentru a realiza un lucru sau a obține
o favoare;
- O proporție asemănătoare din elevii grupului de control – 78,8% au același comportament.
 - Autocontrolul este utilizat extrem de rar, atât în grupul de control cât și în cel experimental. Aproximativ
92% dintre elevii din grupul experimental și 91,2%, din elevii din grupul de control folosesc aleator această
abilitate.
- Bătăile între colegi sunt foarte apreciate de aceștia: 92,1% dintre elevii grupului experimental particip în
mod aleator la asemenea evenimente, așișderea și cei din grupul de control, care au înregistrat un procent de
93%.

Un al doilea moment al evaluării inițiale a celor două colective de elevi, a fost acela al aplicării testului sociometric,
menit să furnizeze informații primare despre relațiile interpersonale existente în grupurile cercetate.

Rezultatele obținute după testarea abilităților sociale au fost corelate cu cele obținute în urma analizei sociometrice,
observându-se faptul că acești copii cu tulburări de conduită, au poziții marginale, fiind respinși de ceilalți.

Reprezentarea grafică a unor abilități sociale apreciate ca fiind utilizate aleator de elevii cu tulburări de comportament, la începutul
cercetării în grupul experimental și în cel de control. Se constată existența unor diferențe insignifiante între valorile obținute de elevii celor
două grupuri:
 100

80
Multumesc
60
Cere scuze
Cere permisiunea
40
Autocontrol
20 Batai intre colegi

0
grup experimental grup de control

Datorită comportamentelor indezirabile, caracterizate prin: violențe verbale și fizice, irascibilitate, furtului, minciunii,
fumatului, elevii cu tulburări de conduită s-au regăsit în categoria celor care sunt respinși de colectiv, atât în grupul
experimental cât și în grupul de control.

Ei au obținut scoruri negative, așa cum reiese din matricea sociometrică și din rezultatele obținute în urma calculării
indicelui sociometric preferențial.

Nici în grupul de control, elevii cu tulburări de comportament nu sunt acceptați de colegii lor, așa cum reiese din
matricea sociometrică și din calcularea indicelui sociometric preferențial, care a înregistrat valori negative.

INTRODUCEREA VARIABILEI INDEPENDENTE ÎN GRUPUL EXPERIMENTAL

 În desfășurarea oricărui experiment educațional sunt implicate o serie de variabile care îl definesc. Factorii folosiți de
cercetător pentru modelarea unui comportament, compun variabilele independente sau excitante (stimulatoare), care pot avea
grade diferite de complexitate și un registru de variații cantitative și calitative.

Pe de altă parte, factorul rezultat în urma acțiunii excitantului (variabilei independente) și urmărit, vizat de experiment se
numește variabila dependentă. Relația dintre cele două variabile, fiind de tip cauză-efect.

Trebuie să remarcăm faptul că influența variabilei independente se oglindește în variațiile feed-back-ului, prin medierea
variabilei intermediare, reprezentată de personalitatea subiectului. (motivație, atitudini, sentimente, emoții, etc.)

Condiția de stimulare constituie pentru subiect o situație de viață, astfel încât reacțiile sale sunt expresia reflectării în
conștiința sa a unor astfel de situații. Subiectul nu răspunde la factorii stimulativi, priviți izolați, în sine, ci la situații, în raport
cu experiența personală, care duc la o anumită atitudine.

Interiorizarea anumitor norme comportamentale, dobândirea ablilităților sociale de recunoștință, iertare, conștientizare a
propriilor greșeli, evitare a situațiilor conflictuale poate fi dobândită prin intermediul activităților extrașcolare cu conținut
religios (variabila independentă) .

Din acest motiv, elevii clasei a IIIa de la Școala ”Grigore Alexandrescu” din Târgoviște, care au reprezentat grupul
experimental, au fost implicați în cinci activități nonformale religioase, a căror pregătire a necesitat cel puțin o oră pe
săptămână:

Astăzi S-a născut Hristos!- pregătirea unor colinde și prezentarea acestora la Prefectura Județului Dâmbovița;
 Hristos în mijlocul nostru – participarea la Sfânta Liturghie oficiată la biserica din comunitate, Biserica Buna
Vestire;

Maica Domnului și florile pământului – pregătirea unei scurte piese de teatru pentru a fi prezentată preșcolarilor de
la Grădinița Nr. 15, din Târgoviște;

Dăruind vei dobândi – prezentarea unui minispectacol la Centrul Social pentru

Vârstnici Sfânta Elena din Târgoviște și oferirea unor mici daruri cu ocazia Sfintelor Paști;

Să ne cunoaștem patria! – realizarea unei excursii pe ruta: Târgoviște-Nămăiești-

Mausoleul Mateiaș-Peștera Dâmbovicioara-Târgoviște.

În realizarea primei activități, Astăzi S-a născut Hristos!, am avut în vedere valorificarea tradițiilor și obiceiurilor de
iarnă, ce constituie adevărate trepte pe scara spre desăvârșirea spirituală, prilejuri valoroase pentru realizarea progresul moral-
religios, pentru interiorizarea valorilor creștine.

Scopul activității Hristos în mijlocul nostru! a fost conturarea personalității religios morale, prin participarea elevilor la
Sfânta Liturghie, centrul cultului ortodox. Prin intermediul acestei slujbe, care dispune de valențe harice, formative și
informativr, creștinii își înalță și își purifică privirea, privind către Creator. Bucuria euharistică se revarsă asupra participanților,
transfigurându-i, apropriindu-i de Împărăția Cerurilor.

Cea de-a treia activitate, Maica Domnului și florile pământului, realizată în colaborare cu Grădinița cu Program Normal
Nr.15 din Târgoviște, a urmărit:
 - creșterea prestigiului școlii prin implicarea elevilor în viața comunității;
- cultivarea sensibilității și a conduitelor dezirabile,

Ea a constat în pregătirea unei minipiese de teatru de către elevii clasei a IIIa, de la Școala ”Grigore Alexandrescu” din
Târgoviște și prezentarea acesteia preșcolarilor.

Implicarea elevilor în acțiuni caritabile favorizează creșterea stimei de sine, dezvoltarea empatiei, a dragostei față de
aproapele, mărind capacitatea de senzitivitate a acestora la problemele semenilor. Milostenia este dovada unui profund
sentiment de iubire și bunătate, față de cel căzut în nevoie. Prin milostenie, Dumnezeu devine transparent oamenilor, căci prin
apelul celor căzuți în nevoie, strigă Hristos, Care ne cheamă la desăvârșire. Acesta este motivul pentru care, în preajma
Sfintelor Paști, am desfășurat activitatea intitulată Dăruind vei dobândi, la Centrul Social pentru Vârstnici Sfânta Elena din
Târgoviște.

Bazându-se pe principiile iubirii și ale milei creștine, ajutorul acordat și primit este o formă a comuniunii umane. Cel
care oferă se orientează către cel care primește și ”vine” către el. Ajutorul transformă relația interpersonală înnobilând-o prin
compensarea lipsei, a suferinței sau a precarității.

Interdisciplinaritatea este promovată de învățământul actual prin utilizarea informațiilor din cadrul mai multor discipline,
facilitând înțelegerea acestora și perceperea lor holistică.

Munca în echipă antrenează întreg colectivul clasei: pe cei încrezători în propriile resurse, dar și pe cei timizi.

O astfel de activitate bazată pe interdisciplinaritate și munca în echipă este excursia. Conținutul excursiilor este mai
flexibil, mai variat decât al celor desfășurate la catedră, elevii participând cu optimism și bucurie. Prin mijloacele atractive de
care dispune ea suscită curiozitatea, trezește dragostea față de frumusețile patriei, prilejuiește decantarea virtuților creștine:
răbdare, bunătate, prietenie, smerenie, credință.

Rezultatele scontate ale activității intitulate: Să ne cunoaștem patria! au fost:

- cultivarea sentimentelor de mândrie patriotică prin declanșarea de emoții, aprecieri asupra monumentelor
istorice, religioase dar și ale frumuseților naturii;
- formarea unui comportament responsabil, de integrare în structura unui grup turistic, de cooperare, respect.

ANALIZA REZULTATELOR CERCETĂRII:

În prima săptămână a lunii aprilie 2012, am cerut Doamnelor învățătoare de la clasele a IIIa, de la școlile ”Grigore
Alexandrescu” și ”Smaranda Gheorghiu” din Târgoviște să completeze lista de bifări a abilităților sociale ale elevilor cu
tulburări de comportament și am reaplicat testul sociometric subiecților celor două grupuri studiate.

În urma prelucrării datelor am constatat următoarele:

-o ameliorare a abilităților sociale ale elevilor cu tulburări de conduită în grupul experimental după cum urmează:

- doar 47% din elevii din grupul experimental, mai foloseau aleator cuvântul ”mulțumesc”, ceea ce înseamnă
că această abilitate era în curs de consolidare la 16,5%;
- conștientizarea greșelilor săvârșite de elevii grupului experimental era mai profundă: doar 60% din ei
utilizând aleator scuzele (față de 73,5%, la începutul cercetării);
 - în momentul în care doreau să facă un anumit lucru, 9% din numărul elevilor cu tulburări de conduită,
cereau permisiunea în mod mai sistematic, ceea ce înseamnă că s-a înregistrat o scădere a numărului celor
care utilizau aleator această abilitate de la 80%, la 71%;
- autocontrolul a crescut cu 22%, de la 92%, la 70%, dovedind că absența acestuia este rezultatul unor carențe
afective și educaționale;
- chiar și numărul conflictelor a fost în scădere, ținând cont de faptul că 20,2% din numărul celor care la
începutul cercetării erau foarte conflictuali, au început să adopte o atitudine mai defensivă, evitând bătăile.
- În grupul de control nu s-au înregistrat variații semnificative între rezultele obținute la începutul
experimentului, cele de la sfârșitul acestuia.

Îmbunătățirea acestor parametri în grupul experimental, s-a reflectat și în calitatea relațiilor interpersonale, așa cum
reiese din matricea sociometrică și din calcularea indicelui sociometric preferențial. Astfel, doi elevi din cei care aveau
tulburări de conduită au reușit să intre în categoria elevilor acceptați, 1, în rândul celor indiferenți. Ceilalți trei elevi cu tulburări
de comportament, chiar dacă sunt în categoria elevilor respinși, au reușit să acumuleze mai multe alegeri din partea colegilor.

Aceasta înseamnă că activitățile nonformale cu conținut religios mediază relațiile interpersonale, facilitând cunoașterea și
inter-cunoașterea reciprocă. Ele realizează o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea comportamentală,
contribuind la dezvoltarea vieții afectiv-religioase, la o mai bună integrare socială. Prin urmare, putem afirma că ipoteza a
fost confirmată de rezultatele cercertării.

În grupul de control, toți elevii cu tulburări de comportament s-au plasat în continuare pe aceleași poziții periferice, de
indiferență sau respingere.
 Activitatea educațională este influențată de o serie de condiții și factori. Unii sunt de natură socială și țin de influența pe
care o resimte elevul din partea societații, a grupului și a familiei din care face parte, alții sunt de natură psihologică și țin de
individ, de configurația personalității sale (factorii psihoindividuali) și, în fine, alți factori sunt de natură pedagogică, referindu-
se la calitatea și tipul intervențiilor educaționale la care este supusă persoana, referindu-se la calitatea și tipul intervențiilor
educaționale la care este supusă persoana individual și/sau în interiorul grupului, în procesul formării și dezvoltării
personalității sale.

După cum se poate observa, activitățile nonformale cu conținut religios, au avut ca finalitate declanșarea procesului de
schimbare a elevului. Nu este vorba despre orice fel de schimbare, ci de una evolutivă a acestuia, în scopul adaptării mai bune
la solicitările vieții cotidiene, al obținerii unui nivel optim de funcționalitatea a personalității sale.

Normativitatea de ordin axiologic ce se instituie la nivel social, necesită și reclamă în același timp, linii de forță de natură
transcedentală.

Activitățile extrașcolare facilitează aprofundarea valorilor creștine. Prin credință, este confirmată dorința personală de a
trăi altfel, de a gândi altfel. Credința este indică barometrul care indică fidelitatea față de Dumnezeu și față de poruncile Sale.
Prin credintă, având sentimantul prezenței dumnezeiești, elevii se transformă devenind mai buni, mai atenți la nevoile
semenului.

Antrenarea copiilor în asemenea acțiuni, înseamnă de fapt, refuzul de a lăsa elevii pradă mass-mediei hedoniste, sau
relelor sociale; înseamnă efortul de a creea un climat propice vieții cu adevărat spirituale.

Situația unor abilități sociale apreciate ca fiind utilizate aleator, la începtul și la sfârșitul cercetării în grupul experimental. Se constată o
ușoară ameliorare a acestora, lucru reflectat și în indicele sociometric preferențial, care a înregistra valori mai mari.
 100
90
80
70 Multumesc
60
Nu cer scuze
50
Nu cer permisiunea
40
30 Autocontrol
20 Batai intre colegi
10
0
Inceput Sfarsit

100
90
80
70
Multumesc
60
Nu cer scuze
50
Nu cer permisiunea
40
Autocontrol
30
Batai intre colegi
20
10
0
Inceput Sfarsit
În schimb, în
grupul de control valorile înregistrate au rămas constante, așa cum reiese din figura de mai sus.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI:

În urma analizelor efectuate asupra datelor efectuate la sfârșitul cercetării se constată validarea ipotezei potrivit
căreia activitățile extrașcolare cu conținut religios au drept efect ameliorarea tulburărilor de comportament și o mai bună
integrare socială a elevilor. Diversificarea activităților extrașcolare, poate să constituie calea regală în diminuarea tulburărilor
de comportament, cu atât mai mult cu cât societatea în ansamblul ei traversează o perioadă de criză axiologică. Acest lucru nu
este o noutate: filosofii antici acordau o atenție deosebită virtuții, despre care credeau că poate fi învățată. Socrate, punea la
baza dobândirii virtuții, cunoașterea de sine și realizarea binelui.

Prin caracterul plăcut, lipsit de constrângeri evaluative, activitățile nonformale cu caracter religios, facilitează asimilarea
valorilor morale. Interiorizarea acestora, conduce la diminuarea tulburărilor de comportament, reducerea frustrării, combaterea
egoismului, creșterea stimei de sine și a coeziunii grupului.

Pe de altă parte, este nevoie de o permanentă susținere a educației nonformale din partea comunității, mai ales în cazul
școlilor incluzive, unde numărul elevilor cu deficiențe intelectuale și de comportament este ridicat.

În cazul educației religioase, este necesară implicarea preotului paroh, a comitetelor de femei și de tineri în viața elevilor
unei comunități. Revigorarea voluntariatului poate constitui cheia rezolvării unei astfel de probleme.

Sunt de părere că pentru o mai bună interiorizare a valorilor morale, a normelor sociale și de conduită civilizată este
necesară o abordare managerială democratică la nivelul clasei de elevi, care să permită cunoașterea Regulamentului de Ordine
Interioară dar și a Regulamentului Clasei de către toți elevii, coroborată cu o aplicare riguroasă a sancțiunilor și recompenselor
prevăzute în aceste documente.
 CAPITOLUL AL CINCELEA

CONCLUZII FINALE

Persoana umană ființează între două coordonate fundamentale: necesitățile interne generate de propria construcție
somato-psihică și constrângerile mediului extern. El primește prin intermediul echipamentului neuro-psihic, stimulii din mediu
și reacționează în funcție de aceștia. Comportamentul său poate fi caracterizat printr-un joc al acțiunilor și reacțiunilor. Ținând
cont de amplitudinea, calitatea și utli
ANEXE
 Matricea sociometrică a grupului experimental la începutul cercetării:

ELEVI A. B.I. B.M F.L. G H.G I.I. I.M L.N. L M.A M.I O.B P.A R.H R.P S.N S.P. T.A T.R T.V U.A
A . . . . . . . . . . . . . . .
C T
. .
A X - + -
.A.
B X - - +
.I.
B - X + - +
.M.
F + X - -
.L.
G X - - + +
.C.
H - X + -
.G.
I - X + - +
.I.
I - X + - +
.M.
L + - X -
.N.
L + - + X -
.T.
M + - X - +
.A.
M + - - X +
.I.
O - + X -
.B.
P + + X - -
.A.
R - - X +
.H.
R - + - + X
.P.
S + + - X -
.N.
S - + + - X
.P.
T - - + + X
.A.
T - - + X +
.R.
T + - X -
.V.
U + + - - X
.A
Total 4 1 1 1 0 3 3 2 2 2 0 3 1 1 1 1 1 1 1 2 2 3
alegeri
Total 2 3 2 2 5 2 0 0 2 2 5 1 1 2 6 2 0 4 1 1 0 1
respinger
i
Indice 2/2 - - - - 1/21 3/2 2/2 0/2 0/2 - 2/2 0/21 - - - 1/2 - 0/2 1/2 2/2 2/2
preferen. 1 2/2 1/21 1/2 5/21 1 1 1 1 5/21 1 1/2 5/21 1/2 1 3/2 1 1 1 1
1 1 1 1 1
0.0 - - - -0.2 0.04 0.1 0.0 0 0 - 0.0 0 - - - 0.0 - 0 0.0 0.0 0.0
9 0.0 0.04 0.0 3 4 9 0.23 9 0.0 0.23 0.0 4 0.1 4 9 9
9 4 4 4 4
Calcularea indicelui sociometric preferențial în grupul experimental, la începutul cercetării:

Nr. Crt. Valoarea psihosocială Numele și penumele I.S.P. Nr. de preferințe Nr. de respingeri
de tip preferențial elevului Primite primite
1. Elevi populari I.I. 0.14 3 0
2. Elevi acceptați I.M. 0.09 2 0
3. A.A. 0.09 4 2
4. M.I. 0.09 3 1
5. T.V. 0.09 2 0
6. U.A 0.09 3 1
7. S.N. 0.04 1 0
8. T.R. 0.04 2 1

9. H.G. 0.04 3 2

10. Elevi indiferenți L.N. 0 2 2

11. L.T. 0 2 2
12. O.B. 0 1 1
13. T.A. 0 1 1
14. Elevi respinși B.M. -0.04 1 2
15. F.L. -0.04 1 2
16. P.A. -0.04 1 2
17. R.P: -0.04 1 2
18. B.I. -0.09 1 3
19. S.P. -0.14 1 4
20 G.C. -0.23 0 5
21. M.A. -0.23 0 5
22. R.H. -0.23 1 6
 Matricea sociometrică a grupului de control la începutul cercetării:

ELEVI A.I B.A B.G F.A G.D G.P H.A I.L. L.A M.B M.R M.V O.A P.S P.V R.A R.C R. T.V U.C U.D V.A
. . . . . . . . . . . . . . . R . . . .
A X + - -
.I.
B + X - -
.A.
B X + - -
.G.
F X + + - -
.A.
G X - + - +
.D.
G + X - - + -
.P.
H - X + _
.A.
I + + X - -
.L.
L - X + + -
.A..
M + - X -
.B.
M - + X -
.R.
M X + +
.V.
 O - - X + +
.A.
P - + X - + +
.S.
P + + - X -
.V.
R + + X -
.A.
R - + - X
.C.
R + + X - -
.R.
T - - + X
.V.
U + - - X
.C.
U - + + - X
.D.
V - - + X
.A
Total 3 3 2 1 2 2 1 3 1 2 2 1 1 2 1 1 2 1 1 1 1 1
alegeri
Total 1 0 1 8 1 0 2 2 1 1 1 6 0 2 2 1 1 0 1 0 4 6
respinge
ri
Indice 2/2 3/2 1/21 - 1/21 2/2 - 1/2 0/2 1/21 1/21 - 1/21 0/2 - 0/21 1/2 1/2 0/2 1/2 - -
preferen. 1 1 7/2 1 1/21 1 1 5/21 1 1/2 1 1 1 1 3/2 5/21
1 1 1
0.0 0.1 0.0 - 0.04 0.0 - 0.0 0 0.04 0.04 -0.23 0.04 0 - 0 0.0 0.0 0 0.0 - -
9 4 4 0.33 9 0.04 4 0.0 4 4 4 0.1 0.23
4 4
Calcularea indicelui sociometric preferențial în grupul de control, la începutul cercetării :

Nr. crt. Valoarea psihosocială de tip Numele și prenumele I.S.P. Numărul de Numărul de respingeri
preferențiel Elevului preferințe primite Primite
1. Elevi populari B.A. 0.14 3 0
2. Elevi acceptați A.I. 0.09 3 1
3. G.P. 0.09 2 0
4. B.G. 0.04 2 1
5. G.D. 0.04 2 1
6. I.L. 0.04 3 2
7. M.B. 0.04 2 1
8. M.R. 0.04 2 1
9. O.A 0.04 1 0
10. R.C. 0.04 2 1
11. R.R. 0.04 1 0
1.2. U.C. 0.04 1 0
13. Elevi indiferenți L.A. 0 1 1
14. P.S. 0 2 2
15. R.A. 0 2 2
16. T.V. 0 1 1
17. Elevi respinși H.A. -0.04 1 2
18 U.D. -0.04 1 2
19. U.D. -0.14 1 4
20. M.V: -0.23 1 6
21. V.A. -0.23 1 6
22. F.A. -0.33 1 8
 Matricea sociometrică a grupului experimental la sfârșitul cercetării:

ELEVI A.A B.I. B.M F.L. G.C H.G I.I. I.M L.N L.T M.A M.I O.B P.A R.H R.P S.N S.P. T.A T.R T.V U.
. . . . . . . . . . . . . . . . A
A X - + +
.A.
B X - + +
.I.
B X + - +
.M.
F + X + - -
.L.
G X - + +
.C.
H - X + +
.G.
I X - + - +
.I.
I X + - +
.M.
L + - + X -
.N.
L + - + X
.T.
M + - X - +
.A.
M + + - X
.I.
O + - + X -
.B.
P + + X -
.A.
R + + - X -
.H.
 R + - + X -
Nr. Crt. Valoarea psihosocială Numele și prenumele I.S.P. Nr. de preferințe Nr. de respingeri
.P.
de tip preferențial elevului primite: primite
S + + - X -
.N.
S + + X -
1. Elevi populari I.M. 0.19 4 0
.P. 2. B.M 0.14 4 1
T 3. + A.A. + 0.14 3 0 X - -
.A. 4. H.G. 0.14 3 0
T 5. Elevi acceptați + B.I.+ 0.14 - 4 2 X
6. I.I 0.09 3 1
.R. 7. G.C. 0.04 3 2
T 8. + L.N. 0.04 +2 1 - X
.V. 9. M.I. 0.04 2 1
U.A +10. P.A. - 0.04- 2 1 + X
Total 311. 4 4 1 3 3 3 T.R.4 2 1 2 0.042 1 2 2 1 1 1 10 2 2 1 1
12. Elevi indiferenți O.B. 0 1 1
alegeri 13. S.N. 0 1 1
Total 014. 2 1 2 2 0 1 T.A.0 1 2 4 0 1 1 1 2 4 2 1 12 2 1 1 1
respinge 15. T.V. 0 1 1
16. U.A 0 1 1
ri
17. Elevi respinși F.L -0.04 1 2
Indice 3/2 2/2 3/21 - 1/21 3/21 2/2 4/2 1/2 - - 1.2 0/21 1/2 - - 0/2 - 0/2 1/2 0/2 0/2
18. L.T. -0.04 1 2
preferen. 119. 1 1/2 1 R.P.1 1 1.2 2/21 -0.04
1 1 1 3/2 1/2 1 22/21 1 1 1 1
20. 1 S.P. 1 -0.09 0 1 1 2
21.
0.1 0.0 0.14 - 0.04 0.14 0.0 M.A.0.1 0.0 - - -0.09
0.0 0 2
0.04 - - 0 4- 0 0.0 0 0
22. R.H. -0.14 1 4
4 9 0.04 9 9 4 0.0 0.09 4 0.1 0.0 0.09 4
4 4 4 0

Calcularea indicelui sociometric preferențial la sfârșitul cercetării în grupul experimental. Tabelul de mai sus:
 Matricea sociometrică a grupului de control la sfârșitul cercetării:

A.I B.A B.G. F.A. G.D G.P H.A. I.L. L.A. M.B M.R M.V O.A P.S. P.V R.A R.C R.R T.V U.C U.D V.A.
. . . . . . . . . . . . .
A X + - + -

B + X - + -

B X + - -

F X + + - -

G X - - + +

G + - X - + -

H - X + + _

I + X - -

L + X + - -

M + - X -

M - + X - +

M - X + + -
 O - - X + + +

P - + X + --

P + + - X -

R + - + X -

R - + - X -

R + + - X -

T - + - + X

U + - X

U - + + - X

V - - + + X

4 2 2 1 2 4 1 2 2 2 1 2 1 0 3 2 2 3 1 1 1 1

1 0 1 8 1 0 3 1 2 1 1 7 0 3 1 1 0 0 1 1 4 8
er

3/2 2/21 1/21 - 1/21 4/21 - 1/2 0/2 1/21 0/21 -5/21 1/21 - 2/2 1/21 2/21 3/2 0/21 0/21 - -
n. 1 7/2 2/21 1 1 3/2 1 1 3/21 7/21
1 1
0.19 0.09 0.04 - 0.04 0.19 - 0.04 0 0.04 0 -0.23 0/04 - 0.09 0.04 0.09 0.14 0 0 -
0.33 0.09 0.14 0.14
 Calcularea indicelui sociometric preferențial în grupul de control, la sfârșitul cercetării:

r. crt. Valoarea psihosicială de tip Numele și prenumele I.S.P. Nr. de preferințe Nr. de respingeri
preferențial elevului primite primite
Elevi populari A.I. 0.19 4 1
G.P. 0.19 4 0

R.R. 0.14 3 0

Elevi acceptați B.A. 0.09 2 0

P.V. 0.09 3 1
R.C. 0.09 2 0
B.G. 0.04 2 1
G.D. 0.04 2 1
I.L. 0.04 2 1
0. M.B. 0.04 2 1
1. O.A. 0.04 1 0
2. R.A. 0.04 2 1
3. Elevi indiferenți L.A. 0 2 2
4. M.R. 0 1 1
5. T.V. 0 1 1
6. U.C. 0 1 1
7. Elevi respinși H.A. -0.09 1 3
8. P.S. -0.14 0 3
9. U.D. -0.14 1 4
0. M.V. -0.23 2 7
1. F.A. -0.33 1 8
2. V.A. -0.33 1 8