azi dimineață

m-am trezit
am făcut o cafea,
mă apropii de masă,
scaunul m-așteaptă,
simt cum m-așteaptă,
are picioarele bine așezate pe podea,
bine înfipte,
mă învârt prin cameră,
mirosul de lemn mă ademenește,
de pe pervaz florile roșii de mușcată încălzesc camera,
mă clatin de pe-un picior pe altul
în timp ce-mi îndrept spatele și mă uit pe geam, - liliacul a înflorit
acoperă toată fereastra,
soarele nu mai pătrunde
e umbră în camera de scris poezii,
de după frunzele verzi raze triste se uită la mine și-mi zic:
”dă frunzele la o parte să ne putem vedea”
simt o împunsătură în inimă, mă întrebi ”nici azi nu scrii”,
sincer, mi-am propus să nu mai scriu,
vreau să uit toate cuvintele,
- mi-am scos cărțile de engleză,
am cumpărat și-un ceai,
la prima dorință de-a scrie poezii mă pune la somn
ca pe-un bebeluș, îmi și cântă ”dormi adormi”
- am adormit
tu ai venit mi-ai făcut o cafea
ai zâmbit
m-ai sărutat pe obraz ”nu-ți face griji
azi dimineață o să ne ținem în brațe ca doi copii,
o să ne iubim, o să ne iubim, o să ne iubim …
cui îi pasă de poezii”