Influența pesticidelor asupra

microorganismelor din sol

Populatia solului

Micropopulaţia din sol este formatã din microorganisme care apartin regnului animal.
Microfauna solului este constituitã din protozoare monocelulare, dintre care cele mai
numeroase apartin încrengãturii Flagellate.
Numãrul microorganismelor din sol şi componenta lor constituie un important criteriu practic în
aprecierea activitatii biologice a acestora.
Microorganismele solului sunt agenţi biologici importanţi pentru structura solului şi
constituie cel mai activ compartiment al materiei organice din sol .
Modificările însuşirilor chimice şi fizice se prezintă ca un rezultat iar modificările
ulterioare ale comunităţii microbiene se vor răsfrânge asupra proceselor ce se desfăşoară în sol
ciclurilor nutrienţilor şi altor calităţi ale solului. Fluxul substanţelor nutritive prin intermediul
microorganismelor poate fi utilizat ca un indicator important a modificării stării de sănătate şi
calitate a solului ca urmare a managementului aplicat acestuia.
Solul este un sistem dinamic vital pentru activităţile umane şi pentru menţinerea
ecosistemelor. Ca interfaţă dintre scoarţa terestră, atmosferă şi hidrosferă, solul este o resursă
neregenerabilă care îndeplineşte numeroase funcţii vitale: producerea de biomasă; depozitarea,
filtrarea şi transformarea unor substanţe organice şi minerale; sursă de biodiversitate, habitate,
specii şi gene; mediu fizic pentru oameni şi activităţile umane; sursă de materii prime.
În sens evoluţional, microorganismele (în primul rând microorganismele heterotrofe)
sunt agenţi reciclatori responsabili cu menţinerea biosferei. Aceşti agenţi valorifică
termodinamic, favorabil, reacţiile chimice obţinând carbon şi energie din biomasa moartă. Ca
rezultat al procesele microbiene de degradare, nutrienţii esenţiali prezenţi în biomasa unei
generaţii de organisme sunt disponibile pentru următoarea generaţie.
Impactul activităţilor umane asupra calităţii solului s-a intensificat de-a lungul ultimelor
decenii datorită creşterii populaţiei şi exploatării extensive a resurselor naturale, inclusiv a
solurilor.

Următoarele procese pot fi menţionate ca principale surse de impact asupra calităţii

solurilor:
-emisiile în atmosferă provenite în principal din industrie şi trafic;
 -tehnicile agricole – în special utilizarea fertilizanţilor organici sau minerali şi a
pesticidelor;
-deşeurile depozitate pe sol.

Solul sărac în microorganisme se caracterizează printr-un nivel scăzut de activitate

biologică care cauzează deficiențe nutriționale pentru plante. Și pe bună dreptate: speciile de
plante trebuie să se hrănească cu nutrienți găsiți în mod natural în sol, altfel creșterea lor este
limitată, chiar și atunci când există o aprovizionare abundentă de îngrășăminte minerale.
Simptomele acestor deficiențe induse de activitatea biologică slabă sunt multiple: limitarea
creșterii și pete maronii sau gălbuie pe tulpini și frunze.
Microorganismele reprezintă câteva miliarde de oameni care stimulează activitatea
biologică a solului, ceea ce crește calitatea și cantitatea randamentelor. Aceste elemente
favorizează:
 Dezvoltarea de nutrienti prezente în mod natural în sol
 Absorbția nutrienților de către plante
 Instalarea rădăcinilor de plante în profunzime
 Reducerea agenților patogeni și a bolilor
 Igienizarea și fertilitatea solului
 Reducerea levigării și a poluării mediului

Consecinţele ecologice ale utilizării pesticidelor

Acumulându-se în soluri, plante şi animale, pesticidele pot provoca dereglări serioase şi
ireversibile ale ciclurilor normale de circulaţie a substanţelor şi pot micşora productivitatea
ecosistemelor din sol (Târziu, 2003).
În cazul utilizării pesticidelor sunt atacate nu numai speciile ce trebuie distruse dar şi multe
alte specii care n-ar trebui distruse ca şi paraziţii şi duşmanii naturali ai formelor distruse. Doar
3% din fungicidele şi pesticidele folosite îşi ating scopul. Partea de erbicide care acţionează,
oscilează între limitele a 5-40 % din cantitatea totală de pesticide folosite. Pesticidele acţionează
întotdeauna negativ asupra microorganismelor solului a căror activitate vitală asigură rodnicia
acestuia. În particular, pesticidele provoacă dereglarea procesului de nitrificare. Acțiunea
pesticidelor asupra microflorei se concretizează pe 3 direcții și anume: o acțiune de inhibare a
unui proces metabolic comun (respirația), urmată de reducerea activității globale (compușii cu
arsen); o influență selectivă de inhibare a unui proces metabolic vital numai pentru unele grupe
de microorganisme, urmată de substituirea acestora cu microorganisme rezistente; acțiunea de
stimulare pentru una sau mai multe grupe de microorganisme. Adeseori, sub acțiunea
pesticidelor are loc inhibarea unor grupe de microorganisme și dezvoltarea altora, astfel că
echilibrul microbian nu este modificat, apărând chiar o stimulare a microorganismelor. Până la
80% din pesticide sunt adsorbite de humus, fapt datorită căruia timpul de remanenţă în sol creşte
mult. În stare adsorbită, majoritatea erbicidelor nu sunt practic supuse descompunerii biologice
(Mihăescu, 1998).
Un alt efect negativ al folosirii pesticidelor este cunoscut sub denumirea de „amplificare
biologică” şi constă în sporirea concentraţiei substanţei active sau a metaboliţilor pe măsură ce
substanţa este preluată de nivelurile trofice superioare (Târziu, 2003).
Fungicidele pot ajunge în cantităţi variabile la suprafaţa şi în adâncimea stratului arabil.
Prin interacţiunea cu procesele biologice din sol este afectată, de cele mai multe ori, fertilitatea
solului. Produsele organomercurice prezintă cel mai dur impact cu activitatea biologică a solului,
care elimină aproape în totalitate fauna din sol, produc perturbări importante în echilibrul
microbiologic, afectând procesele de mineralizare a materiei organice, fenomen ce duce la o
scădere accentuată a fertilităţii solului. Utilizarea repetată a ditiocarbamaților (maneb, zineb,
ziran, mancozeb, tiuran, etc.), produc o serie de fenomene negative în sol, cum ar fi: reducerea
populaţiilor de bacterii ce afectează procesele de nitrificare şi denitrificare, procese importante
pentru asigurarea circuitului materiei organice în sol şi a fertilităţii acestuia. În pomicultură,
utilizarea intensivă a benzimidazolilor întârzie considerabil descompunerea litierei şi afectează
populaţiile de râme din sol (Dick, Daniel, 1987).

Amenințări pentru biodiversitatea terestră

Marea îngrijorare a consumului excesiv de pesticide este scurgerea lor în sol, care
afectează microorganismele rezidente în acesta. Microbii din sol ajută plantele în mai multe
moduri diferite, cum ar fi absorbția de nutrienți, descompunerea materiei organice și creșterea
fertilității solului.
Mai multe microorganisme din sol sunt implicate în fixarea azotului atmosferic.
Fungicidele (clorotalonil și dinitrofenil) s-au dovedit a perturba procesele dependente de
bacteriile nitrificatoare. Erbicidul triclopir inhibă bacteriile din sol, implicate în transformarea
amoniacului în nitrit.
Glifosatul, un erbicid non-selectiv, reduce creșterea și activitatea bacteriilor de azot în sol
(Santos & Flores, 1995). Erbicidele cauzează, de asemenea, daune considerabile speciilor de
fungi din sol. Trifluralina și oryzalina sunt cunoscute pentru a inhiba creșterea ciupercilor
micoritice simbiotice care ajută la absorbția de nutrienți. Se cunoaște că oxadiazonul reduce
numărul sporilor fungici (Moorman, 1989), în timp ce triclopirul este toxic pentru anumite specii
de ciuperci micoritice (Chakravarty & Sidhu, 1987).
Viermii joacă un rol important în ecosistemul solului, acționând ca bioindicatori ai
contaminării solului și ca modele pentru testarea toxicității solului. Viermii de pământ contribuie,
de asemenea, la fertilitatea solului. Insecticidele și fungicidele pot produce efecte neurotoxice la
viermii de pământ (Schreck et al., 2008). Glifosatul are efecte dăunătoare asupra râmelor la nivel
celular, provocând leziuni ale ADN-ului.
Glifosatul afectează activitatea de hrănire și viabilitatea viermilor de pământ (Casabé et al.,
2007). Neonicotinoizii au tendința de a se acumula în sol, prin urmare, ei pot ucide viermii de
pământ, precum specia Eisenia foetida (Goulson, 2013).

Concluzii
Folosirea optimă a factorilor de vegetație presupune adeseori necesitatea unor intervenții
intense pentru ameliorarea și reglarea acestora în raport cu cerințele ecologice ale plantelor
cultivate. În scopul măririi productivității culturilor agricole și pentru a îmbunătăți fertilitatea
solului se aplică o serie de procedee tehnice ce presupun aplicarea diferențiată a îngrășămintelor.
Reproducerea fertilităţii solului şi capacitatea de autopurificare a acestuia sunt asigurate în
principal de activitatea microorganismelor şi mezofaunei. De aceea acţiunea antropică asupra
solului (introducerea îngrăşămintelor şi erbicidelor, etc) trebuie apreciată şi din punctul de
vedere al influenţei asupra cenozei microbiene, mezofaunei, mediului înconjurător şi a sănătăţii
omului. Astfel este imperios necesară urmărirea evoluţiei stării de fertilitate a solului, aplicarea
măsurilor de ameliorare a proprietăţilor sale fiziologice şi biochimice, precum şi, nu în ultimul
rând, utilizarea raţională a complexului de substanţe chimice aplicate în scopul menţinerii
productivităţii solului la parametrii doriţi.
 Bibliografie

 Ianovici N. 2011. Approaches on the invasive alien taxa in Romania - Ambrosia

artemisiifolia (ragweed) II, Annals of West University of Timişoara, ser. Biology,
14: 93-112
 Lang M, Cai Z. 2009. Effects of chlorothalonil and carbendazim on nitrifi cation
and denitrifi cation in soils. J Environ Sci 21:458–467
 Mihăescu Gh., Gavrilă L. - Biologia microorganismelor fixatoare de azot, Ed.
CERES, Bucureşti, 1989. 
 Moorman TB.1989. A review of pesticide effects on microorganisms and microbial
processes related to soil fertility. J Prod Agric 2:14–23
 Pell M, Stenberg B, Torstensson L.1998. Potential denitrifi cation and nitrifi cation
tests for evaluation of pesticide effects in soil. Ambio 27:24–28
 https://www.academia.edu/33009611/Populatia_solului