Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
România Între 1866 1914
România Între 1866 1914
În anii 1864-1865, conflictul dintre Cuza și clasa politică românească se adâncește, la această
situație contribuind mai mulți factori:
Acțiunile ostile ale monstruoasei coaliții – alianță formată din conservatori și liberali
radicali încă din 1863, care-și propunea înlăturarea lui Cuza și aducerea prințului
străin.
Lovitura de stat din 2 mai 1864 prin care Cuza a impus un regim autoritar, prin care
avea controlul asupra principalelor instituții
Demisia principalului colaborator – Mihail Kogălniceanu, în ianuarie 1865
Viața personală a lui Alexandru Ioan Cuza (relația extraconjugală, înfierea unuia din
fii din această relație, ect)
Pierderea de către Cuza a susținerii Franței
În acest context, Cuza este silit să abdice la 11 februarie 1866 și părăsește țara. Va muri în
Germania, în 1873. Este adus în țară și îngropat la Ruginoasa. Ulterior osemintele lui sunt
mutate în Biserica Trei Ierarhi din Iași.
După abdicarea lui Cuza s-a format o locotenență domnească (formulă de conducere formată
din 3 persoane) și oamenii politici români au început căutările pentru aducerea unui principe
străin, acțiune care trebuia făcută cât mai repede pentru că exista riscul desfacerii unirii –
cerută de Imperiul Otoman și Austria.
Tronul este propus întâi lui Filip de Flandra (prinț belgian) dar acesta refuză. Apoi, cu
sprijinul lui Napolen al III-lea, tronul este propus principelui prusac (german) Carol de
Hohenzollern-Sigmaringen care acceptă tronul României. Acesta depune jurământul în fața
Adunării pe 10 mai 1866.
Cele mai importante realizări din timpul domniei lui Carol I sunt:
- are loc în contextul unui nou episod al crizei orientale, din anii 1875-1878, mai exact al unui
război ruso-turc din anii 1877-1878.
- Pentru a-și obține independența, România s-a apropiat de Rusia cu care a încheiat
Convenția din aprilie 1877 care reglementa: traseul strict pe care urmau să se deplaseze
trupele rusești, cu ocolirea capitalei; cheltuielile deplasării erau suportate de Rusia; Rusia se
angaja să respecte integritatea teritorială a statului român.
- România a decretat mobilizare generală – 120.000 din care 58.000 forța operativă
- la 12 aprilie 1877, Rusia a declarat război Imperiului Otoman și a început trecerea trupelor
peste Prut.
- Turcii au bombardat localitățile românești Calafat, Bechet, Islaz, iar românii au ripostat
atacând Vidinul. Astfel, neoficial era stare de război.
- în acest context, la 9 mai 1877, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a proclamat
independența României în Adunarea Deputaților, urmat fiind pe 10 mai de domnul Carol în
Senat.
Domnia lui Carol I a însemnat o perioadă de modernizare aproape în toate domeniile. Situația
țărănimii rămânea una dificilă din cauza faptului că cea mai mare parte a pământului aparținea
unor mari proprietari și era exploatată cu ajutorul arendașilor care-i asupreau în plus pe țărani.
Acestea au fost cauzele esențiale ale Răscoalei din 1907, cea mai mare răscoală țărănească
înăbușită de autorități.