Tudor Tooteoi Tudor Teoteci, specialist 1n secolul al XIV-lea si el co-editor la volumul IV din Fontes Historiae Daco-Romanae. Petre Diaconu, arheolog al perioadei bizantine, a adus valoroase contributii la Rete Diatomgcunoasterea Cet&tii de la P&cuiul lui Soare, identificaté de 1 Oder am Winey cu Vicina a realit&tilor bizantine de la Dun&rea de jos si a istoriei pecenegilor si cumanilor prin monografiile dedicate acestor populatii barbare. Octavian Iliescu, reputat numismat, s-a remarcat si prin studii de geografie istoric&, ocupandu-se de cet&tile bizantine de la Gurile Dunarii ; tot el are meritul de a fi reluat in Romania cercet&rile fncepute de Gh. Bratianu, privind comertul genovez in Marea Neagra si, in general, relatiile economice dintre Bizant gi republicile italiene. Dom Gh. Teodor La Iasi semnal&m pe arheologul Dan Gh. Teodor, autor al vickor Sas bea: Ppp Vall Georaprca, c&rtilor : Romanitatea carpato-dundreand gi Bizantul in veacuril VI-XI, Tagi, 1981; Crestinismul la est de Carpati de la oria pang in secolul al XIV-lea, Tasi, 1991 ; fn aceste lucrari valoroase el utilizeaz® izvoare bizantine scrise si descoperiri arheologice. Arheologul Victor Spinei s-a remarcat prin contributiile sale la cunoasterea perioadei migratiilor gi a Moldovei in secolele XI-XIV in contextul bizantino-barbar. In aceasta privint’ mentionez impozanta lucrare Moldova in secolele IV, Tasi, 1982. Pentru pericada post-bizantin’ amintesc 1a Bucuresti pe Andrei Pippidi care, intre alte contributiii, s-a remarcat prin cartea Traditia politic& bizantin’ fn TSrile Romine in se > XVI-XVIII, Bucuresti, 1983. In sfarsit, ar mai fi de mentionat juristul Valentin Georqescu, care a cercetat mostenirea bizanting in institutiile feudale romanesti realizand lucrari de mare valoare : Bizantul gi institutiile feudale rominesti pand la mijlocul secolului al XV Bucuresti, 1980 ; Byzance et les institutions rouma ine: qu'& la fin du XV-e siécle, In Actes du XIV-e Congrés international des études byzantines, Bucarest, 1974, p. 433-484. Arta bizantin& fn Roménia a avut ca reprezentant de frunte, In afar& de Oreste Tafrali, pe I.D." Stefanescu, devenit din 1940 profesor de Istoria artei la Universitatea din Bucuresti. El s-a impus pe plan national gi international prin lucr&ri privind arta bizantin& propriu-zis& si influenta ei asupra artei feudale roménesti, ori In alte zone tn care Bizantul a fost prezent Dintre lucr&rile semnificative citam : L'évolution de la peinture religieuse en Boucovine et en Moldavie depuis Jes origines jusqu'au XIX-e siécle, Paris, 1928 ; L'évolution de Ja peinture Feligieuse en Boucovine et en Moldavie depuis les origine: usqu'au XIX-e siécle. lles recherches, in colectia dirijataé de Gabriel Millet “Orient et Byzance" VI, Paris, 1929, text si album ; La pointure reliqi n Valachie et en Transylvan Paris, 1932 ; L'illustration des lituraie dans l'art de Byzance et de l'Orient, Bruxelles, 1935 ; Liert byzantin et l'art lombard en Transylvanie. Peinture murales de Valachie et Moldavie, Paris, 1938 ; Broderiile de stil bizantin gi moldovenese in doua | jum’tate a secolului al XV-lea, fn vol. “Cultura moldoveneascd’ in timpul lui Stefan cel Mare" sub red. Mihail Berza, Bucuresti, 1964, p. 479-511 ; Iconografia artei bizantine si a picturii feudale rom&nesti, Bucuresti, 1973 ; Arta dali asecolul al XIX-lea, Timisoara, 1981. irgil Vatasianu ( ) fost profesor de Istoria artei la Universitatea din Cluj, se numara& printre cei mai buni specialisti in domeniu din Roménia. In marea sa sintez{ Istoria artei feudale in Térile Romine, vol. I, Bucuresti, 1958 si in alte studii relev& rolul Bizantului in arta din tara noastra. Maria-Ana Musicescu s-a distins prin studii dedicate unor biserici i man&stiri de traditie bizantin& : Biserica domneasc& din Curtea de Arges, Bucuresti, 1976 (in colab. cu prof. Grigore Tonescu), Man&stirea Sucevita, Bucuresti, 1965, Broderia medieval§ rom§neasc3, Bucuresti, 1969 ; Relations artistiques entre Byzance et les Pays Roumains (IV-XV-e siécles). Etat actuel de la recherche, in Actes du XIV-e Congrés international des études byzantines, Bucarest, 1974, vol. I, p. 509-525 In aceeasi categorie de istorici, care au studiat arta bisericeasc& roméneasc& in perioada bizantin& si post-bizantin& se Inscrie cu mari merite Vasile Dr&qut, autor a numeroase studii si volume. Lui 1i datorém si volumul V din colectia Arta bizanting in Romania, Bucuresti, 1989. Vasile Dr&gut si-a castigat o mare reputatie pentru lucrarea pe care a f&cut-o in calitate de director al Directiei Monumentelor Istorice in perioada comunist&, cand a sprinjinit restaurarea monumentelor religioase din intreaga tar&. Corina olescu, bun’ cunosc&toare a artei feudale roménesti, a publicat studii privitoare la arta minor& si broderie : Aspecte ale relatiilor culturale cu Bizantul Dun&rea de jos In secolele X-XIV, fn SMIM, V, 1962, p., 7-52 ; Arta in epoca lui Stefan cel Mare. Antecedentele si etapele de dezvoltare, in vol. "Cultura moldoveneasc& in timpul lui Stefan cel Mare", Bucuresti, 1964, p. 259-362 ; Argint&ria laicd gi religioas§ in T&rile Rom&ne (sec. XIV-XIX), Bucuresti, 1968 ; colaborare la vol. Mostenirea artei bizantine in Romania. Bucuresti, 1971. Din generatia mai tanar& face parte Rézvan Teodorescu, care s-a f&cut cunoscut prin lucrari de art& veche si feudala romaneasc&. El a cercetat-o si pus in lumin& in contextul sud-est european si bizantin : Bizant, Balcani, Occident la Inceputurile culturii medievale romanesti (secolele X-XIV), Bucuresti, 1974 ; Un mileniu de art& 1a Dundrea de jos (400-1400), Bucuresti, 1976. Tat& deci, c& dup& inceputuri modeste, dup& o perioad& de criz& in timpul rationalismului din secolul al XVIII-lea, Bizantinologia face progrese insemnate fn a doua jum&tate a secolului al XIX-lea, pentru a apare in vremea noastr& ca o disciplin&’ istoric& foarte important&. c&reia i-au consacrat fortele numerosi cerceta&tori din intreaga lume. Revistele, publicatiile de specialitate, institutele sunt prezente peste tot in lume, iar cele 16 congrese internationale (dintre care primul a avut loc in 1924 la Bucuresti si a fost organizat de N. orga) sunt toate o dovad& a eforturilor care se depun pentru a p&trunde tainele istoriei si civilizatiei bizantine, privite pe nedrept cu atata indiferent& si dispret in trecut. 26Periodizarea istoriei bizantine Nu toti fnv&tatii sunt de acord atunci cand incearc& s& fixeze diversele etape ale istoriei bizantine. Unii se opresc asupra anumitor date, altii asupra altora. Deosebirile acestea se datoresc faptului c& ei acord& unui moment sau altul o pondere deosebita, care ar justifica marcarea unei etape istorice. Pe de alts parte, altii luand in considerare predominarea in organizarea internS a civilizatiei si statului bizantin a elementelor mogtenite de la Imperiul roman, sunt de p&rere cA ‘aza de Inceput a Imperiului bizantin trebuie considerat& ca varioada de sfarsit a fostului Imperiu roman, Dar noi stim c& orice periodizare a istoriei are un caracter relativ, este deci conventional&. Evenimentele se scurg, unele dupé altele intr-o inl&ntuire neantrerupta, fara s# existe vreo cezur@ intre el Periodizarea are ceva conventional, dar este totusi necesar& pentru marcarea mai bund a unor evenimente si pentru ca expunerea sa fie mai didactic& Inceputul istoriei bizantine este stabilit diferit de inv&tati, in functie de momentul paén& la care ei consider& c& se poate vorbi inc& de Imperiul roman. Ei s-au oprit la urm&toarele date =: 1. anul 284, cand s-a urcat pe tronul Imperiului roman Imp&ratul Diocletian (284-305) si a introdus o serie de reforme militare si administrative, care vor dura si sub impSratii succesori pan& fn secolul al VII-lea ; 2. anul 324, cand s-au Pus bazele orasului Constantinopol sau 330, cénd oragul a fost inaugurat in chip oficial drept noua capital’ a imperiului ; 3. anul 395, cAnd, dup& moartea Imp&ratului Theodosius I Imperiu) roman a fost Impartit in cel de vest gi cel de est 4. anul 476, cand Roma a c&zut sub loviturile herulilor lui Odoacru si ultimul fmparat roman Romulus Augustulus a fost alungat de pe tron ; 5. domnia Imp&ratului Justinian, car> marcheaz® o etap& nou& pe plan militar, politic, cultural s artistic, deci o schimbare in civilizatia bizanting ; 6, anul $32, cAnd incep cuceririle arabe in Orient, care au consecinta economice si politice nefaste pentru Imperiul bizantin ; 7. prima jumftate a secolului al. ea mai precis anul 717, cand s-a urcat pe tronul ‘imperial Leon al T¥I-lea (Isaurul). El este initietorul iconoclasmului, reorganizatorul imperiului dup§ criza anterioaré si tot in vremea sa grecismul (populatia si culture greac’) se identific& cu Imperiul bizantin (George Finlay). Tot Gomnia’ lui Leon al III-lea ar fi momentul c&nd autoritates imparatului bizantin ar fi fost limitat& 1n provincii. Alti istorici socot c&% prima jumitate a secolului al VIT=lea a reprezentat o crizi puternicd, politic&, economic& gi culturalé, si c& aceasta ar fi, de fapt inceputul adevarat al istoriei bizantine. Istoricul englez Arnold Toynbee este de p&rere cX Imperiu) roman de r&s&rit Ii are sfarsitul dup& domnia istovitoare a imp&ratului Iustinian I (527-565). Etapa urmStoare, pani la 27inceputul secolului al VII-lea, ar reprezenta o periocad& de frecere, spre prima jum&tate a secolului al VIII-lea. cénd Loon jsaurul reuseste 88 refac& imporiul i 8& infaptuiascd o opers gsomBn&toare cu cea realizaté de Carol cel Mare (rege al francilor 768-800, imp&rat roman de apus 800-814) Dup& p&rerea noastr& i a altor istorici tnceputyl istoriei Bizantine trebuie asezat in timpul domniei lui Constantin cel Mere, mai exact odat® cu fondarea Constantinopolului, anume fn anul 324. Rlegera unui nou centru drept capitala a imperiulut reprezint& intr-adevar un moment crucial in istoria bizantin® Transformarea Bizhntului fn capitala a imperiului a atras dupa sine 0 (serie de schimbsri structurale in organizarea administrativa, militar&. economic’ si politicd a statului. Orientul va c&pata o pondere f&r& precedent in toate domeniile Anul 324 nu este numai data fonddrii Constantinopolului, ci. od momentul cand Constantin a r&mas singur {imparat peste tot imperiul, dup& fnfrangerea si inl&turarea lui Licinius. El va Pune cap&t sistemului colegial de domnie initiat de Diocletian (diarchia. tetrarchia), si va instaura dinastia (monarhia) constantinians. Un element esential nou, care va schimba ‘fnf&tigsarea spirituala a lumii greco-romane, a fost —_introducerea crestinismului ca reliqie libera prin Edictul de la Milan si prin mésurile de sprijinire luate dup& aceea de Constantin cel Mare Din punct de vedere teologic, Sinodul de la Niceea (325) reprezint& si el o r&scruce, intrucaét este primul moment cand religia crestin& se manifest& liber pe plan general si trece la elaborarea invataturilor sale dogmatice. Cu sprijinul tui Constantin se vor construi edificii religioase, vor lua. fiint& institutii crestine, se vor largi bazele organiz&rii episcopale, jar Constantinopolul se va afla pe drumul atingerii rangulul. do episcopat si apoi de patriarhat. Constantin este primul imp&rat yoman care nu numai c& a fncetat persecutia tmpotriva crestinismului, d&ndu-i libertate de manifestare, dar l-a oi favorizat si l-a adoptat ca religie personals OQ prim tap in istoria bizanting dureaza de la 324 pana in anul 632. Ea poate fi numita Etapa romand térzie, din cauza Predominarii elementelor romanismului sau etapa proto-bizant ind (pizantin&’ timpurie). Data limit& a acestei perioade a fost stabilit& in leg&tur& cu inceputul cuceririlor arabe in, Orient, cand o bun& parte din teritoriile bizantine intr& sub dominat ie strain&. Consecintele negative pe plan politic si economic vor fi majore. intrucét in teritoriile cucerite se va instaura eutoritatea arab’, care va face imposibil& perceperea de catre Bizant a impozitelor, aducerea de grane gi metale rare. Po plan literar, in aceasta perioad’ inceteaz& scrierile cere aveau un pronuntat caracter arhaizant, apropiat de genul Clasic. Ultimii reprezentanti ai genului vechi vor fi Agathias, Paul Silentiarius, Procopius din Caesarea si Theophylact Symocatta Pe plan lingvistic latina este tnlocuit& ca limb& oficial® de greacs. Evul Mediu bizantin cuprinde etapa dintre 632-1204, cu dous 28pericade : I. perjgada medieval& bizantin& timpurie, de la 632 la 1025 (ultima dat& reprezint& sfarsitul domniei lui Vasile al II~ lea Bulgaroctonul) ; II. perioada medieval& bizanting tarzie, de la 1025-1204. Anul ‘1204 reprezinté momentu) cand Imperiul bizantin este destramat ca urmare a cruciadei a IV-a si se formeaz&, pe o bun& parte a teritoriului sau, Imperiul latin de r&sSrit cu capitala la Constantinopol gi alte regate si despotate occidentale Imperiul latin de rfs&rit va dura 57 de ani pén& fn anul 1261, cand bizantinii vor reugi s& recucereascé Constantinopolul si vor Incerca s& refac3 vechile stari de lucruri. Anul 1204 mai reprezint& $i momentul c&nd Imperiul bizantin izgonit de la Constantinopol si de pe o bun& parte a Peninsulei Balcanice si 4 Asiei Mici se va organiza In trei centre : Niceea, sub conducerea ampSratilor din familia Lascarizilor, Trapezunt, condus de Marii Comneni si Arta, in Epir sub dinastia Anghelilor Etapa tarzie bizanting de la 1204-1453 este pling de dificultati politice, economice si sociale, interne si externe $i ea culmineaz& cu ziua de 29 mai 1453, c&nd Constantinopolu cade definitiv sub turcii condugi de Mahomed al II-lea, supranumit din aceast® cauz "Cuceritorul". Ziua de 29 mai 1453 este considerat& limita de sfarsit a istoriei bizantine, fiinde® atunci. a luat sfarsit statul bizantin, fondat de Constantin cel Mare. Bizantul n-a dispérut ins& total, ci a continuat prin cesa ce el a creat pe tarém cultural, spiritual gi artistic. Nicolae Iorga este primul inv&tat din lume, care a lansat formula "Bizant dup& Bizant", inteleas& {n sensul continu&rii civilizatiei bizantine si dup& c&derea Constantinopolului sub turci, atat pe teritoriul fostului Imperiu bizantin, cat maiales in teritoriile libere, neocupate de acestia, cum au fost Tarile Romane, Rusia si Italia 29CONSTANTIN CEL MARE, FONDATORUL IMPERIULUI BIZANTIN CONVERTIREA LUI CONSTANTIN SI ATITUDINEA SA FATA DE CRESTINISM. EDICTUL DE LA MILAN. SINODUL I ECUMENIC. POLITICA INTERNA SI ACTIVITATEA SA LA DUNAREA DE JOS. ACTIVITATEA MISIONARA CRESTINA PE TERITORIUL ROMANIEI, CONTINUITATEA DACO-ROMANA . ' Asa cum am ar&tat in prelegerea precedent&, cei mai multi invatati il consider& pe Constantin cel Mare fondatorul Imperiului bizantin. Evenimentele esentiale care ar marca aceasta r&scruce in istoria omenirii ar fi mutarea capitalei Imperiului roman de pe malurile Tibrului, pe cele ale Bosforului, de la Roma eche la Roma nou& si recunoasterea oficiala a crestinismului ca eeligie libera Constantin cel Mare s-a n&scut fn orasul Naissus din Moesia Superior (azi Nis, in Jugoslavia) intre anii 280-285 (data exacta nu se cunoaste, dar unii invatati propun 27 febr. 280, altii chiar anul 290), ca fiu mai mare al lui Constantius Chlorus si al Elenei. Mama sa Elena era de conditie umil& (stabularia = hangit&) si va fi p&rasita de Constantius, atunci cand acesta devine Cezarul lui Diocletian. Sotie a lui Constantius devine atunci Theodora, o fiic8 vitreg’ a lui Maximianus Hercule. coaugustul lui Diocletian cu sediul la Roma. Constantin a ramas pe léng& mama sa Elena, o femeie cu calit&ti spirituale deosebite, care-i va da si primele indrum@ri religioase. El a fost apoi trimis la curtea lui Diocletian de la Nicomedia (in Bithynia), unde va indeplini functia de tribun si va fi martor la persecutiile f{mpotriva cresgtinilor, care 141 vor impresiona profund Ne afl&m fn perioada in care imperiul roman era condus de Imp&ratii Diocletian si Maximian, cu titlul de augusti, si de alerius si Constantius, in calitate de caesares. Pentru o mai ound conducere a treburilor statului Diocletian (284-305), prim august si imp3rat fn Orient, si-a luat un coleg cu numele de auqustus si anume pe Maximian, c&ruja i-a repartizat spre administrare apusul. Aga a luat nastere sistemul de conducere {in doi, cunoscut sub numele de dyarchie ( fo + épyfi ). Mai tarziu, fiecare augustus si-a luat cate un ajutor, cu rangul de gaesar, si anume Diocletian pe Galerius, iar Maximian pe Constantius Chlorus si aga s-a nascut conducerea in patru, tetrarchia 1 mai 305 Diocletian si Maximian se retrag de pe tron si in locul lor devin augusti Galerius, fn orient, si Constantius in occident Caesares in locul lor devin acum in orient Maximin Daia, iar in occident Severus, care intr& in conflict cu Maxentius, fiul lui Maximian, pretendent si el la acelasi rang In timpuJ evenimentelor tulburi, care au urmat abdic8rii lui Diocletian i Maximian, Constantin pleac& din Nicomedia in apus ja tatal sau, Dar Constantius moare fn anul 306, dup& o victorie impotriva pictilor la Eboracum (York, in Britania) si armata 11 proclam& augustue pe Constantin in ziua de 25 iulie acelasi an. 30Acesta ei va consolida pozitia 1n occident , pe de o parte, prin victoriile obtinute in Britannia si Gallia, pe de alta, prin int@rirea armatei sale. In anul 307 se c&sitoreste cu Fausta, fiica lui Maximian, iar dupS moartea acestuia in 310 jsi va extinde autoritatea si asupra Spaniei. Pana la moartea lui Maximian, Constantin fsi va lua ca patron divin pe Hercule, protectorul socrului s&u, iar dup& aceea 31 va p&rSsi si se va pune sub obl&duirea lui Sol Invictus divinitate oriental& adoptat& gi de romani. In anul 311 5e aliaz® cu Licinius, noul augustul in orient, dup& moartea lui Galerius, si lupt& impotriva lui Maxentius, instalat la Roma, dup& inl&turarea lui Severus. La 28 oct. 312 Maxentius este fnfrant la nord de Roma, pe podul de pe Tibru Pons Milvius — (Podul Vulturului), cu toate c& poseda o armat® mai numeroasé decat a adversarilor s&i, Victoria impotriva lui Maxentius este atribuit® ajutorului dat de “Dumnezeul crestinilor". Potrivit lui Lactantius (De mort. pers. 44, 5) Constantin ar fi avut, in noaptea precedenta luptei cu Maxentius, un vis in care i s-a spus c& el va fi invingStor, dac& va Ingemna pe scuturile ostasilor litera X, traversata de P. Este vorba de chrisma, adic’ de primele doud litere ale numelui Aceastaé relatare ne este f&cut& de Lactantius cam tn anul 318, cand {si publica lucrarea mai sus amintité, cu urm&toarele cuvinte i in guiete Cor inus, ut signum Dei in scutis ataue it. elium ‘commi Facit est et Xx sum Circumflexo Christum notat In legStur& cu acest eveniment exist& si relatarea lui Eusebius din Caesarea in lucrarea Vita Constantini, I, 27-32. Acesta spune c& {mp&ratul Constantin dandu-si seama de inferioritatea militar& in care se afla, s-a rugat Dumnezeului tat#lui sau ( n6voc bcS¢ ) $i iva cerut s& se descopere cine este, si-1 ajute tn necazul de fata : “Si cum sedea impdratu! infltaénd astfel rug&ciune sta@ruitoare i s-a ar&tat un semn cu totul fare de seamin (deouenth tug bruontveta, mpubororeen > ) de la Dumnezeu. Era cam pe la ceasurile amiezei, cand ziua fncepuse s& scad&, si Constantin a v&zut cu ochii s4i pe cer, deasupra soarelui,semnul de biruint& (tpd:ctov >) al crucii, facut ‘din luming si deasupra inscriptie : “Intru aceasta vei invinge" ( voto vlrue oF dupa care, 1a vederea unei asemenea privelisti tminuni) ei 01 i intreaya armatS (care {1 insotea in expeditie) si asistase la minune au fost cupringi de fric&. Constantin a povestit mai departe c& era descump&nit, neputénd s8-i pricoap& taloul. Ori, tot cugetand la ea, iaté cS s-a ldsat noaptea, fara sd prinds de veste. Si fn timpul somnului i s-a arStat Hristos - Fiul lui Pumnezeu, cu semnu} v&zut de el pe cer si iva poruncit ca semnul ce i s-a ar&tat pe cer s&&-1 facd si s8-1 foloseasc& spre ajutor ori de cate ori va avea de luptat cu dusmanul". A doua 2i impfrtsit prietenilor s#i taina si a poruncit mesterilor s&-i fack semnul, care {1 vézuse pe cer. Este, adic&, vorba de labsrum, un’ steag In form’ de cruce, terminat® In partca Superioar& cu chrisma, iar aceasta incadrat® la réndul ei intr-o coroan’ de lauri. Incepand din momentul acela Jabarum-ul a devenit steagul oficial al armatei romane 31Eusebius ne spune mai departe c& fmp8ratul “tulburat de viziunea aceasta si ne mai socotind cu cale s& se inchine altui Dumnezeu, decat Celui ce i se aratase, a chemat la sine pe preotii detin&tori ai fnv&taturii Lui, intrebaéndu-i ce fel de Dumnezeu era acela si care ar putea fi talcul ar&t@rii semnului vazut de el. Ei i-au r&spuns c& acela era Dumnezeu Fiul, Unul N&scut al singurului Dumnezeu, si c& semnul era simbolul v&zut al nemuririi, ingsemnul triumfal al biruintei, pe care El o avusese asupra mortii, intr-o vreme cénd s&lasluia in treac&t pe p&mant. Dup& aceea ei i-au ar&tat care fusese pricina acestei veniri pe pamént si chipul anume fn care se facuse iconomia Lui fata de oameni. Cam in acest fel a fost el invatat atunci. Pe de alt® parte, dumnezeiasca aratare . pe care o putuse vedea chiar cu ochii_s&i, intr-un chip at&t de neobisnuit, {1 umplea de uimire. Si comparand 6] cereasca viziune cu t&lcuirea cuprins& in invatatura lor se int&rea fn g&ndurile sale, tot mai incredintat c& Dumnezeu El-Insusi 11 adusese la cunoasterea ei. Drept aceea, a si cerut s& cerceteze Sfintele Scripturi, iar din preotii lui Dumnezeu si-a f&cut siesi sfetnici, ad&ugand c& Dumnezeul cel vazut de el se cerea slujit cu toat& osardia”. Eusebius arat’ c&# toate cele relatate de el i-au fost spuse de Constantin c&tre sfarsitul vietii, la cca. 25 ani dupa eveniment, si c& le-a garantat autenticitatea cu juramant Evenimentul relatat de Lactantius in De mort. persecutorum si Eusebius fn Vita Constantini a constituit actul prin care s-a explicat convertirea lui Constantin cel Mare la crestinism. Unii invStati Ins& pun la indoial& valoarea documentar& a celor doi autori, mai ales a lui Eusebius. Intre argumentele care se aduc do c&tre acestia ar fi faptul c& intamplarea de la Pons Milvius nu este relatat& de Eusebius in Historia ecclesiastica, publicat& in ultima editie in anul 324, ori dac& ea ar fi avut loc, autorul n-ar fi trecut-o cu vederea. Concluzia ar fi c& relatarea constituie o interpolare mai taérzie tn Vita Constantini. Aceast& argumentare nu este Ins& valabil&, deoarece Eusebius se referd la evenimentul in cauzs atat in Discursul sau festiv rostit in fata imparatului cu prilejul sarbatori domnie in anul 335 (Tricennalia, 3), cat 6 . In ambele Tocuri el spune c& impratul e-a rugat la campaniei impotriva lui Maxentiu lui Hristos ca s#-i ajute in lupta. Ca in Vita Constantini, alc&tuita dup’ moartea imparatului fn anul 337, yelatsrea este mai bogat& in am&nunte se datoreste faptului c& la o departare ataét de mare, evenimentul a fost imbracat in legenda si cuprinde, poate, si unele infloriri. Nucleul evenimentului a fost ins& real si nu trebuie s& ne indoim de el. De altfel, unii cercetStori au subliniat faptul c& desi aparitia luminoas& a crucii pe cer se inscrie printre fenomenele ceresti destul de rare, totusi ea nu este necunoscuts. Constantin a fost convins c& a v&zut semnul crucii pe cer la inceputul luptei tmpotriva lui Maxentiu, c& 1 reprezint& simbolul lui Tisus Hristos si ca acesta I-a ajutat s& cAstige lupta. Relevant& {n aceast® privint& este comportarea sa fata de crestinism dup& eveniment. Se stie, din Panegiricul de la Trier din toamna anului 313, c& dupa intrarea in Roma imp8ratul n-a urmat drumul traditional de triumf spre Capitoliu si n-a adus jertf& lui Jupiter, aga cum se obignuia. Autorul Panegiricului de 32la Trier nu mentioneaz&’ nici o divinitate pagan&, care I-ar fi ajutat s% c4stige lupta.la Pons Milvius, ci face doar referiri la “Indicatiile divine directe" (divina praecepta) date |= lui Constantin In tain& $i care sunt, desigur, de pus in leg&tur® cu Dumnezeul crestinilor, Toate acestea arat& o distanté a lui Constantin fat& de practicile de cult pagane. Este adev&rat c& pe Arcul de Triumf al lui Constantin de la Roma terminat in anul 315 este reprezentat Sol Invictus, dar acesta este opera Senatului pSgan din capitala imperiului. In inscriptie se mentioneazé c& Victoria a fost obtinut® la "interventia divinitatii" (instinctus divinitatis) si capacit&tii spirituale a lui Constantin (mantis maqnitudine) (Dessau, ILS, 694). Divinitatea este aici numité in sens neoplatonic (Fiinta absoluta), dar ea putea fi inteleasd si de crestini fn sensul lor. Ca adorator al lui Sol Invictus. Constantin era adeptul monoteismului solar de tendint& filosofick gi considera c& aceasta nu este, incompatibil& cu credinta crestin’, deoarece Suprema Divinitdas din aceast& religie nuvi parea deosebit& de Dumnezeul crestinilor. Constantin n-a repudiat dintr-o dat& toat& mostenirea p&ganismului gi la fel ca tata! su, care fusese monoteist, el considera soarele ca mediator vizibil intre Dumnezeul suprem $i oameni Constantin a inclinat din ce in ce mai mult spre crestinism si dovada cea mai clar& a atitudinii sale din aceast& vreme a fost statuia sa din Forum, care, dup& instructiunile lui _insusi. trebuia s& poarte fn mana dreapt& o cruce. Potrivit lui Eusebius (Hist, eccl. 9,9, 10-11; cf. Vita Constantini, I, 40, si Tric. 9. 8) inscriptia dedicatorie de sub statuie spunea : “Prin acest semn aduc&tor de mantuire, care este adevarata dovad% a puterii. eu am salvat oragul vostru de sub jugu] tiranului, am eliberat Senatul si Poporul roman redandu-i vechea demnitate si strélucire” Desi p&n& 4n anul 325 chipurile vechilor divinitsti. mai ales a lui Sol, mai sunt reprezentate, mai cu seam’ pe monede, totusi treptat apar si simbolurile crestine, in special pe monete si medalii, dar si pe alte obiecte. De pild&, pe un medalion de argint b&tut la Ticinum cu prilejul decennaliilor din 315 este reprezentat Constantin cu casc’, iar pe ea monogramul lui Hristos (chrisma).Emisiuni monetare de la Siscia din anii 317-318 41 arat& pe Constantin cu casca fmpodobit’ cu acelas simbol, iar in 320 apar monete, care in caémpul lor (avers) au chrisma al&turi de vexillum, Labarum-ul este Int&lnit pe o monet& de bronz patut& le Constantinopol c&tre anul 327. Desi Inceat&, aceast& p&trundere a simbolurilor crestine n-ar fi:putut apare far% asentimentul lui Constantin, ceea ce arat& convingerile sale religioase Semnificativa in privinta simpatiei lui Constantin fata de crestinism dup anul 312 sunt o scrisoare trimis’ de el lui Maxentiu fn orient, in care intervine in favoarea crestinilor (Lactantius, De mort. pers..37, 1) si o alta expediat® prefectului Anullinus in Africa de Nord, cerandu~i s&_ redea RBisericii bunurile confiscate (Eusebius, Hist. eccl., 10, 5, 15- 17). Dintr-un alt document aflam c& tot atunci Constantin trimite © sums mare de bani episcopului ortodox (catolic) Caecililian de Cartagina si preasfantului cult catolic" (ibid. 10, 6, 1-5). Este posibil ca orientarea aceasta atat de rapid& spre Biseric& a lui Constantin s& se fi datorat si influentei episcopului Osius de 33Cordoba, devenit consilier al tmptratului in probiemele religioase. Exist& si alte dovezi pentru interesul lui Constantin fats de cultul crestin, pe care-i socotea necesar’ fericirii si prosperit&tii imperiului. Edictul do la Milen In “februarie 313 Constantin si Licinius se {fntalnesc 1a Milan, unde sarb&toresc si nunta lui Licinius cu Constantia, sora vitregi a lui Constantin. Aici cei doi impdrati iau importante hotarari privind situatia crestiniomului. Mai inainte Galeriu dduse pe patul de moarte in anul 311 un Edict de toleranta, prin care recunostea crestinilor posibilitatea oxistentei libere. fn fata legilor. "Crestinii au dreptul s& existe din nou, e&-ei tins edundrile, cu conditia si nu tulbure ordinea public&. In achimbul acestei buniivointe ei trebuie si se roage Dumnezeului tor pentru prosperitatea noastr& si a Statului, tot agaca si pentru a lor proprie". Acum, Constantin 9i Licinius merg mai departe recunoscaénd deplina libertate de credint® pentru crestini gi pentru oricine. Religia crestin’ trece din starea de illicita in aceea de licita. Celelaite culte pagine au si ele libertate total& de manifestare. Toxtul hot@rarilor celor doi fmp&rati a fost privit de unii Invatati ca un Edict, de altii doar ca o Scrisoare adresat& guvernatorilor de provincii, c&rora li se dédeau instructiuni cum si trateze pe crestini. Acest text ne-a fost tranamis de Lactantius (De mort. pers., 48, 2-12) 9i do Eusebius de Caesarea (Hist, eccl., 10, 5, 1-14) si pretuat de Nichifor Xanthopulos (Hist. eccl.. 7,41). Uitimii doi au un Preambul care nu se g&seste la Lactantius. Probabil c& Constantin 91 Licinius au alc&tuit o serie de instructiuni pentru guvernator#i de provincii, pe care siile aibf in vedere fn tratarea crestinilor. De fapt, Lactantius ne spune c& n-a fost un edict, ci 0 scrisoare a lui Licinius c&dtre un guvernator de Provincie (praeses); totusi Eusebius (ibid., 10, 1, 1) vorbeste de o Didtaxis, ( 5iétazic ) cuvant Inrudit cu didtagma CorGeeryytc. ) si Care este echivatentul termenuiui latin edictum. Variatiile dintre textul lui Lactantius ei al celortaiti autori s-ar explica prin faptul c& instructiunile au fost copiate cu unele deosebiri. In afar§ de libertatea doplin’ de manifestare pentru crestini, aceste hot&rari mai cuprindeau ; incetarea oric&ror mSsuri de urm&rire in justitie a lor, recunoagterea Bisericii ca © persoan’ juridic& (organism corporativ), primirea fnapoi a bunurilor confiscate de stat sau compensatii financiare pentru ele, deplina libertate de manifestare i pentru celelaite culte religioase, care au dreptul sa-si urmeze obiceiurile 94 credintele lor si s% cinsteasc& divinititile pe care le doresc. Astfol, asa zisui Edictul ge la Milan a pus crestinismul po acelasi plan cu celelaite reiigii pigaéne. Nu se poate vorbi deci decat de un triumf partial al crestinismului fat& de p&gani. Vom vedea c& fmp&ratul Constantin va favoriza ei proteja religia 34crestin’. Se poate totusi afirma of dind libertate crestiniemului Constantin a scos pigdnismil din conditia privilegiat&, pe care o avea de jure. asez4ndu-] pe acelasi plan cu celelaite. Favorizarea Bisericii de c&tre Constantin Cu timput ftmpfratul Constantin nu s-a multumit s&% dea crestinismului drepturi egale cu ale celorlatte religii, ci i-a acordat privilegii. Preotii crestini primeau toate privilegiile. pe care ie aveau preotii piigani. Ei erau scutiti de impozite, de sarcinile municipale (mera) si de orice d-ar putea tmpiedica ce fa siivarsirea indatoririlor lor religioase. Dar aceste privilegii au fScut ca multi membri ai Sfatului municipal (curia, ordo decurionum) e& intre in clor si sf mifreascf tn chip exagerat numirul preotilor. De aceea, fmparatul s-a vizut obligat sf limiteze acest drept numai pentru decurionii (membrii Sfatutui) care fnlocuiau pe preotii decedati. Situatia juridicS nou, do care beneficiaz® Biserica, este ar&tata’ de faptul cf testamentele si mostenirile, care i se tXsau, erau recunoscute ca vatabile. Episcopii au primit dreptul de a elibera pe sclavi si de a-i face cet&teni romani, drept avut péni atunci numai co guvernatorii de provincie. In acetasi timp episcopii prime: dreptul de judecat® fSri apel. Fiecare din pirti putea transfera procesu! in fata judecitii unui episcop si sentinta ere definitiva. Biperica a primit din partea statului donatii foarte mari, fie propriet&ti, fie bunuri materiale (bani, grau). Sub influenta Bisericii au fost Indulcite multe pedepse date criminalilor. Lui Constantin i se atribuie construirea a numeroase biserici : la Roma, biserica Sf. Petru si cea din Lateran ; la Constantinopol, Sfintit Apostoli, Sf. Irina si, probabil, Sf Sofia in forma anterioar& celei zidite de Iustinian fn secolul al VI-lea ; Ja Terusalim, Biserica Sf. Mormant (apoi a Invierii) ; la Bethleem, a Nasterii ; pe Muntele Mislinilor, Biserica Intitardi ; a Cirta (Numidia), Nicomedia i Antiohia alte locasuri sfinte. El a donat bisericilor ridicate din ordinul stu mari domenii. De pild%, domeniile date bisericilor din Roma aduceau anual un yenit de peste 30.000 solidi (monete de aur) numai din tnchirierea lor. Tuturor bisoricilor din imperiu le-a dat grau pentru hrana clerului ei a oamenilor sfraci. Aceste danii in gréu au fost atat de mari, Incét Impfratul Tovian (363), desi foarte credincios, a fost nevoit sf le reduct la dovit troimi Constantin a favorizat pe crestini #8 intra fn administratie chiar si in posturile cele mai ftnatte, unde se corea s% fii de origine nobild. De pildd, Ablabius, ‘praefectus praetorio al sau, a fost crestin de origine modest®, fivl unui functionar din Creta. 0 cercetare recent& a ardtat c& In timpu! sau au fost 16 fnalts domnitari p&gani si 10 crestini. Ela favorizat de asemenea, comunitatile compuse fn majoritate de crestini. Maiuma. portul crestin al Gazei. obtine rangul de cetate, iar Orkistos, sat pe teritoriu! Nacoleei in 35Frigia, primeste rangul de civitas "pentru c& toti locuitorii sunt cunoscuti a fi adepti ai celei mai sfinte religii”. Fat& de p&ganii Constantin a fost tolerant. Totusi, se pare ca in anul 324 a promulgat o lege impotriva prezicerilor, lucru care i-a incurajat pe crestinii zelogi s& opreascd orice sacrificiu . In consecinté, imp&ratul a promulgat un edict prin care presa pe p&géni si treack la crestiniem, dar fi autoriza fn acelasi timp e&-si venereze vechile divinit&ti, interzic&nd crestinilor s8-i maltrateze. Mai tarziu Constantin @ dat ordin o& fie distruse trei temple celebre, unele cunoscute prin prostitutia sacr&.: In 331 Constantin a confiscat p&nanturile ei tezaurele templelor, despuind chiar statuile divinitatilor de Placajul jor dé aur. In sfargit, putin timp inainte de moarte a interzis sacrificiile p&gane. controversel: ste In Biserica african&, mai cu seam¥ In provincia Numidia, au apdrut tulbur&ri din cauza atitudinii, pe care aripa rigorist{ a credinciosilor o avea fata de aceia care tn timpul persecutiilor nu se comportasers cu toata demnitatea si predasera chiar autorit&tilor c&rtile sfinte. Ei orau numiti tr&datori (traditores) si cazuti (lapsi), fiind condamnati pentru totdeauna. La fel erau condamnati si aceia care se sustr&geau edictelor de persecutie. Mensurius, episcopul Cartaginei, era aparatorul tendintei moderate, dar dupa moartea sa a fost’ ales episcop diaconul Caecilian, hirotonit numai de episcopul Felix, dintr-un oras mic, far s% fi agteptat venirea celorlalti episcopi din Numidia, cum era normal. Acesti episcopi au considerat hirotonia nula gi au ales in tocul lui Caecilian pe Mogoriacus, succedat ia scurt timp de Donatus, de la care vine numele misc&rii religioase. In anul 314 Constantin convoac& un sinod 1a Artes, unde particip’ 33 episcopi din occident. Sinodul condamn& pe donatisti, care se planser& lui Constantin. Mai té@rziu, in anul 316 se convoact un alt sinod la Milan, care confirm& hotérérile Binddului de ia Arles. Intre timp Constantin igi schimb& atitudinea fats de donatisti gi in anul 321 le d& deplina libertate de cult. Desi fmparatul a facut eforturi s& aplanexo aceast@ schism&, recurgand uneori chiar la reprim&ri sangeroase, totusi donatistii au ramas intransigenti, suferind martiriul Tulburarile provocate de ei au durat pénd la invaziile arabe. Intr-o scrisoare adresaté unui fnalt functionar din Africa, imp&ratul scria : “Eu consider ca absolut contrar legii divine ca 8% ne petrecem timpul in astfel de certuri gi controverse ; ele ar putea atrage mania lui Dumnezoului suprem (summa Divinitas) nu numai asupra neamului omenesc, dar si asupra moa, care sunt ‘insSrcinat prin vointa sa cereascX cu guvernarea tuturor lucrurilor lumesti". Iar mai t@rziu, intr-o scrisoare adresaté lui Domitius Celsus, vicarul Africei, el spune : “Ce datorie mai mare ag putea avea, In virtutea puterii imperiale care mi-a fost dat& decat aceea dea inldtura erorile si a reprima actele 36iresponsabile, pentru a face ca toti si se inchine Dumnezeului atotputernic, In cadrul unei religii autentice, fntr-o intelegere adevirate gi cinstire, care i se cuvine". Sinodul de ta Niceea (325) Avie, preot la Alexandria, ucenic at lui Lucian, celebru profesor ta Antiohia, mare teolog ei martir, a inceput si propoviduiasc&’ o invitaturd eretich in legdturd cu persoana Fiului lui Dumnezeu. Bazdndu-se pe dogma neoptatonic&, potrivit creia Dumnezeu este o monad& indivizibild ©] sustine c& Fiul trebuie s% fie posterior TatSlui, si ct a fost un timp, cand ef n-a existat ; Fiul a fost creat ex nihilo, fiindeS substanta Tataiui este indivizibilS, si este deci o creaturf. Atexandru, episcopul de Alexandria, a vizut in aceasta o erezie ei a refuzat BE acorde impart@eanie iui Arie. Dupi aceea convorct! un ainod cu episcopii egipteni @i-! condamn pe Arie. Acesta pleac& si cere ajutorul ita doi episcopi cu mare renume gi anume lui Busebiu_¢. Nikomedia gi Eusebiu ce Caesaren. Toate acestea au provocat mar Gulburéri in Bisericd, incdt f1 determina pe Constantin sf scrio tuturor teologilor, cordndu-te si nu se certe pentru probleme atat de fine, ci si le rezotve, dacti av opinii diferite, ca filogofii p&gdni, care, chiar dac& nu sunt de acord unii cu altii, tr&iesc totusi Dine fmpreun%. E} adaugi cf pentru Mexanéru i Arie fmpiicarea ar fi mai usor de realizat, fiinded amandoi cinstesc “Providenta” si pe Tisus Hristos : “Dati-mi calmul zilelor mele, odihna noptilor, lfsati-m% si gust piicerea existentei linistite". Osius de Cordoba. care a dus scrisoarea la Mexandria, a avertizat Ini pe Constantin ci problemete sunt mult mai complicate si ci nu se vor rezolva usor. Prezicerea lui Osius de Cordoba s-a adeverit, cici imparatul a hotarat, pentru dobandirea linistii si unit&tii tn Biseric&, sf convoace Primu! Sinod ecumenic de ta Niceea tn anul 325. Au participat 318 printi, intre care, dup& marturia lui Eusebiu de Caesarea, gi reprezentantul Scythiei, desigur episcopul de Tomis. Constantin este si el prezent ai pronunté un discura introductiv in limba latin§ (limba oficial”), in care cerea episcopilor si g&seascd 0 solutie de unire. Dup& lungi dezbateri Invitétura lui Arie a fost condamnatt ca orezie si s-a adoptat formula c# Fiul lui Dumnezeu este de 0 fiinta cu Tat&l (Snooforog th Uecot ) si deci din veci cu El, Sinodul a aléwtuit primeTe sapte articole ale Simbolului de credint® (Crezul), care sunt de atunci fncoace spuse firi intrerupere fn Biserick. S-a incercat, de asemenea, sf se stabileasch data Pastelor, care se serbau diferit in diverse locuri ale imperiului si 8-0 notarat ca Intreaga crestinwtate si sfirb&toreasc’ Pastele in Dumineca I-a dup& lund pling ce urmeaz& echinoctiului de prinSivart DacS se Thtémpla sf cad® odat& cu Pastele evreilor, atunci crestinii trebuiau s& amine sirbatorirea in Dumineca urmitoare sau sf o puns cu o sfiptiman® fnainte. S-au reglementat, de asemenea, probleme de discipting Spoorciog rg Tatg 97pacericeasc&. Preotilor nu le era, do oxemplu, potmia of Parfseasc’ orasul sau satul fara autorizatia ‘epiacopului. Episcopii din capitalele de provincie (episcopi metropolitani) Primeau dreptul s& convoace de dou’ ori pe an pe opiseopit diy Provincia (eparhia) lor. Un opiscop nu putea fi hirotontt. fark aprobarea mitropolitului si a majorit&tis episcopilor ‘din Brovincio. Episcopul de Alexandria primoste autoritate puriedictional& peste Egipt. Lybia ei Pontapolis. iar pape de le Roma acupra diocezei suburbicare (Italia de sud i Sicsiia), onde re mexistau mitropoliti. In mod curios sinodul nu ratified Primatul Cartaginei asupra diocezei Africa, desi Caecitian a fost Prozent. Aici r&iméne stabilit ca decanul opiscopilor, din orice grag ar fi sf aib& primatul in fiecare provincie. Se acord® unele Gboruri scaunuiui episcopal de Ierusalim, desi el” ramane may departo dependent de mitropolitul do Caesarea, capitela provincie Dup& sinod, prin anul 327, Constantin fnceares sf readucs in Biseric’ pe Arie ei discipolii oi Busebiu de Nikomedia ai atRoanis de Niceea, dar se opune Alexandru de Alexandria #1 apes Athanasie, succesorul adu. Athanasie va fi chiar exilat te Augusta Treverorum (Trier, in R.F.G.). Pelerinajul S£,Elena 1a Ierusalim (326-327) Dela sféreitul secolului al IV-lea, fn timpul ptatoririi Sfantului Ambrozie, epiacopul Mediolamilui, po vorbea ‘despre o Galstorie fScuts de mama lui Constantin coi Maro, Sfanta” Elena, tag curile sfinte. Cu acol priloj ea ar fi giieit ei crucea po gare a fost rastignit Mantuitorul, ingropat& cu ceielaite doug, ale talharilor. Locul exact al deacoperirii i-ar fi font aratat de .un evreu. Pentru a sti care este crucea adevarats a Tastignirii Mantuitorului, sfanta Elena a facut s& se ating do toate trei trupul unui tan’r bolnav. Aceoa care 1-a vindecat “« fost considerat& crucea Mantuitorului. 0 parte din cuiele eruci? a fost topita ei materialul a fost utilizat in casca de fier a imparatului si pentru fréui calului. Fragmente din cruce au fost impirtite diverselor biserici. Dup& traditie, Sf. Elena ar fi murit 3a Constantinopol pe la varata de 80 de ani oi corpul oi a fost pus intr-un sarcofag de porfir& si transportat 1a Roma. Azi_ in Muzeul Vatican, se poate vedea un sarcofag de porfir&. frumos lucrat, care este atribuit Sfintei Elena. Urm&rile convertirii lui Constantin Convertirea lui Constantin a fost un act de important& capital&. Pan& atunci crestinii conatituiau o minoritate fn imperiu 9i apartineau mai cu seami populatiei modeste de la orape. Aristocratia senatorialf era in marea ei majoritate p&gan8. Armata i t&ranii erau in majoritate p&gani, in afard 38poate de Africa si Egipt. In aceste conditii sansele crestinitor de a avea un Impirat dintre ei erau mici si f8r% un imparat crestin convertirea populatiei din imperiu ar fi fost mit! fins amanat&. Numerosi crestini au existat 9i in PersyYay dar « avut si un rege persan care si se converteasc&, ei au rimans in minoritate. Convertirea lui Constantin a influentat si raporturile dintre Stat 9i BisericS. Socotindu-se slujitorul lui Dumnezeu. responsabil in fata lui de buna randuiald din Biseric&, el n-a ezitat nici o dat& sf intervin’ in treburile acesteia in mod hotarator. E} a creat precedentu! dupf care singur fmpSratul putea sd convoace un sinod ecumenic, iar Biserica a acceptat autoritatea sa f&r& discutie. Donatistii ei Athanasie au apelat la Impgrat plangaéndu-se Impotriva unor sinoade eclesiastice. Politica internd Grija pe care am vazut cf a manifestat-o Constantin fat® de Biserica crestin&, striduindu-se si contribuie la asigurarea unitatii sale, pornea nu numai dintr-un adéne sentiment religios, ci gi din necesit&ti practice, politice. El era convins ci unitStii imperiului trebuie si-i corespund# unitatea de credints. Apararea imperiulut, ordinea si unitatea sa internd au fost teluri spre care a tins toat& viata impdratul Constantin si in acest sens el a si ftuat o serie de m&suri politice, administrative sau economice, care au incadrat imperiul fn forme noi, durabile pe o lung’ perioad& de timp In politica administrativa’ gi tar’ el va pfistra orient@rile generale ale lui Diocletian (imp&rtirea imperiului fn peste 100 de provincii, guvernate de conducitori laici (prae: ) si militari (duceri), apoi gruparea acestora fn unit&ti mai mari numite dioceze, dar le va duce mai departe creind forme noi. De aceea, fn literatura de specialitate toate acestea sunt cunoscute sub numote de reformele diocletiano- constant iniene. Lui Constantin i ee atribuie infiintarea intre anii 318-326 a prefecturilor praetorio, adic& unitatilor administrative mai mari decat diocezele. Au fost infiintate mai intai trei, intre anii 318-326 gi anume: 1. a Orientului, care cuprinde tot orientul, Asia Mic& si Peninsula Balcanic& ; 2. a Italiei, fn care intra si Africa ; 3. a Gatliei, care cuprindea Gallia, Spania si Britannia ; apoi intre 326-337 chiar cinci : Gallia Italia, Africa si dou& in orient (Orientul si Itlyricum). Numérul prefecturilor a variat cu timpul si abia de la sfargitul secolului al IV-lea (anul 395) vor r&méne patru stabile =: Zllyricum si Orjentul, care vor apartine Imparatului de rasarit, Gallia si Italia, sub controlul fmparatului de apus. 0 praefectura practorio era condus’ de un praefectus praetorio, iar © diocez’ de un vicarius. In domeniul economic Constantin ia o serie de mfsuri cu scopul de a consolida procesul de stabilizare a .preturilor 39{nitiat de Diocletian prin Edictum do bretiis rerum venalium din anal 01, jar in domeniul finaneiar omits moneta de aur, Groce suts joub numele de aureus sau solidue, owen va avea o grentate de 1/62 dintr-o Libra (o librd cantivea 327,45 g), adic& soppy pok,v2 Tamane moneta Imperiului bizantic si etalonu) de Coram epontru lumea de atunci pani tarziu in vronca Comnenilor. fonstantin emite ei o monet& nous de argine (siligua) si una do bronz (follis), care vor fi banii obisnuiti de schimb fn afacerile curente. ‘ Raporturile cu Licinius, Ea intalnirea dintre Constantin si Licinius, soldate cu fhiterea Edictului de libertate a creatinilor of cn c8sStoria lui Ficinius cu Constantia, sora lui Constantin, col doi iImp&rati se entelesoser’ si domneascd fiocaro po cate o jumitete ite imperiu, Constantin in apus, iar Licinius in rdsarit. Dan Intelegerea si sojgborarea dintre coi doi impSrati n-au fost totdecuns dintre Sele mai bune si ele s-au deteriorat mai cu seam prin anii 319- 320. Cauzele disensiunilor dintro ei sunt multiple, dar una dintre cole importante a fost adoptarea de citre Ligigjuess unei aretudini dusm&noase faté de crostini. In unele casuri es a si gat jordin ca acestia si fie persecutati, iar caltale p&gane Rasianute. Conflictul dintre cei doi imparati atingo punctul Bazin in anul 324, cand. la Chrysopolis, langa Calcedon, Leceeud gate infrant dupa o lupt& cranceng. I go cruté viata, dar au mult dupa acesa, amestecandu-se, so pare, improunS ca gotii de ia Duniire intr-un complot fmpotriva imparatului, © foot ucis din ordinul lui Constantin. Rimas singur fmparat in anul 324 peste tot imperiul, Sopstantin va instaura monarhia ereditard, asigueaté pang in anui 361 do fiii e&i. In felul acesta ia sfareit sistem) colegial de conducere instaurat de Diocletian, Bizantul, noua capitals a imperiului. Una dintre primele misuri intreprinse de Constantin a fost stabilirea unei noi capitale a imporiului. El. a slog pentru Aiceaca, rasul Byzantion, do pe malul vestic al Bosforuia. Alegerea locului so explicé prin ratiuni strategice oi economice . De aici se putea supraveghea frontiera coa sai amenintat& a Dundirii de jos si in acelasi timp dugmanul persan. Bizantul ora Gestinat 8% devin& o mare piat# mondiald.. Ietoricar Polybius (sec. II 4.Hr.) admira asezarea sa incomparabilé, spunand c& chimburile comerciale dintre orasele din bazinul Maris Negre gi Grecia nu se puteau face decat pe aici ; nici o corabie ne trecea gintr-o parte intr-aita fara asentimontul locuitord ler din Bizant. Polybius zicea c& bizantinii tin in mana lox Produsele pontului Euxin, indispensabile umanitatii. In epoca cresting Byzantul era si locui de trecere spre Terusalim, cu prilejul pelerinajelor ia locurile sfinte. Tot Bizantul ora’ monit 3a deving scutui elenismului impotriva popoarelor barbare. 40La lucr&rile de zidire a noii capitale au luat parte si 40.000 de goti. © nous incint& a orasului, cu un nou plan urbanistic au fost trasate, pentru a corespunde trebuintelor sporite. Zidul de apSrare pornea de la Marea de Marmara si ajungea la Cornul de Aur. Orasul a primit un nou statut municipal aszem&nStor aceluia al Romei si a fost impértit in 14 cartiere (reqiones), dintre care dovi se aflau in afara zidului de apfrare. Pentru a atrage populatia din imperiu tmpratul a acordst ssmit&ti fiscale si privilegii comerciale. Mai mult e s1 l-a Impodobit cu opere de art& aduse din toate Pi v1 grecesti si romane. Anonymus Valesianus, 6, 30 ne spune : "In amintirea victoriei f%r& egal (impotriva lui Licinius, cumnatul s&u gi coimperator) a numit Constantin (vechiul) Bizant dup% sine fnsugi Constantinopol. El a impodobit orasul, ca si cum ar fi patria sa natald, cu tot felul de opere si dorea s&-1 pun pe aceeasi treapt& Cu Roma. Astfel el a adus aici din toate partile cet&teni si le-a facut tot felul de daruri bogate, c& el a cheltuit aproape toti banii imperiului. El a ordénduit si un senat de rangul doi, al caror titlu era de clari (senatorii romani purtau titlul de clarissimi). Lucr&rile Incepute {n anul 324 s-au terminat in anu! 330 si In ziua de 11 mai au avut loc s&rbatorile de inaugurare, care au durat 40 de zile. Numit orasul lui Constantin’ (Constantinopo!) sau Noua Romi, acesta va deveni centrul politic, religios, economic si cultural al imperiului pentru o perioad& de o mie de ani. Activitatea politic si militaraé la Dunarea de jos. Desi p&n& in anul 324 Constantin era fn mod oficial fmp&rat peste partea apuseani a imperiului, el s-a interesat indeaproape de Peninsula Balcanic& si regiunile de la Dundrea de jos, in cea mai mare parte sub autoritatea lui Licinius. Amandoi iauo serie de ma&suri de fortificare a limesu-ului dundrean, ref&cénd multe cet&ti din Dobrogea, intre care cea mai important& este Tropaeum Traiani (Adamclisi). In anii 314-315 Constantin respinge atacurile gotilor si carpilor de dincolo de Dunare si isi ia titlul de Gothicus Maximus si Carpicus Maximus, Mai tarziu, prin anul 323, cand cei doi imp&rati se aflau in conflict, Constantin respinge atacurile vizigotilor (thervingilor) condusi de Rausimodus. In anul 324 Infrange 1a Chrysopolis langi Chalcedon armatele lui Licinius gi de aici tnainte va rém4ne singur tmp&rat peste tot imperiul, instaurand astfel, monarhia ereditar&, care va fi asigurata pang in anu] 361 de c&tre fiii sdi, O amintire despre luptele de la Chrysopolis o reprezint& si inscriptia funerar& pus& fn amintirea subofiterului (biarcug) Valerius Victorinus la Ulmetum fn Dobrogea, despre care se spune ci a murit lupténd contra a(d)versarios. Valerius Victorinus apartinea armatei lui Licinius. R&mas singur tmp&rat Constantin acord& o si mai mare atentie int&ririi frontierei dunfrene. In anul 328 construieste chiar un pod peste Dun&re Intre cetatile Oescus (Gighen, fn Bulgaria) 41Si Sucidava (Celei-Corabia, tn Rom&nia). Totodat& reface ori construieste din nou multe cet&ti ei castre pe malul st&ng al Dunarii, mai ales fn Oltenie si Banat, unde aduce unitati militare terestre si navale. Intre aceste cet&ti mentiona’m : Drobeta, Dierna, cet&tile din localit&tile Pojejena, Gornea, Svinita, Dubova (in Banat), Desa (Oltenia), Turnu M&gurele ei altele. 0 cotate despre care stim sigur ci a zidit-o din temelii (a fundamentis) este ei Daphne (Constantiniana Daphne), aflot& la Varearea Argesului in Dun&ré, fat& in fat& cu cetatea Transmarisca din Bulgaria. Toate aceste m&suri n-au putut fmpiedica ins& marea invazie a gotilor din iarna anilor 331~332, aflati in cémpia muntean® gi care au trecut In sudul Dundrii, poate si in Scythia Minor, Pr&dand o parte din localitatile autohtonilor. Campania tmpotriva gotilor a fost condus& de fiul lui Constantin 63 anume Constantin al If-iea , care era Caesar. Ea a foot incununat& de succes si in urma victoriei s-a incheiat in anul 332 0 pace intre bizantini oi goti. Prin aceast& pace (foedus) gotii deveneau aliati (foederati) ai imperiului bizantin, dar se obligau s& doa statului bizantin ajutor militar, ori de cate ori acesta avoa nevoie. In schimb, bizantinii le d&deau gotilor subsidii anuale (annonae foederaticiae), adic& bani, alimente si imbr&ciminto Gotii mai primeau dreptul s& faci comert in orasele bizantine do pe Dunare, far& restrictii. Pentru garantarea picii, incheiatf cu regele Ariaricus, era dat ca ostatec 1a Constantinopol fiul acestuia Athanarich, viitorul conducdtor al gotilor, care va crea mari probleme imperiului. Pentru a-i maiguli pe goti, bizantinii au ridicat Ja Constantinopol o statuie a regelui Ariaricus. Cercetirile arheologice din anii din urn au aratat cé bizantinii au refacut un vechi castru roman, aflat pe teritoriul comunei _actuale ,Pietroagele. jud. Buz’u, 6i I-au pus ia dispozitia gotilor sprea {1 regedints regelui lor. Regiunea fn care gotii aveau dominatia politica chair si asupra autohtonilor daco-romani cuprindea sudul Moldovei, al Basarabiei si nord-sstul Munteniei. In schimb, st&pénirea gi administratia bizantind ora Fecunoscutd in Banat, iar fn Oltenia si Muntenia pe zon& largd fn nordul Dunarii, care mergea p&n§ in zona deiuroas&, Domarcatia claré a atestei zone o face ceea ce ant&zi arheologii ei istoricii numesc “Brazda lui Novac de nord", adic& un val mare de pimént, vizibil gi ast8zi, care porneste de 1a Turnu Severin ei ajunge, urm&rind limita sub-deluroas®, pang 1a Buzdu. Supunerea gotilor de la nord de Dunfre ei transformarea lor in federati au creat imperiului o mai mare securitate in aceasté zoné amenintat& ei au oferit conditii de viatS mai favorabile Pentru populatia autohtonf, daco-romang, ramas& pe loc retragerea aurelian’. In acelasi timp misiunea crestina in r gotilor gi al autohtonilor s-a putut face in mod liber. Potrivit i informatiei~“dat& ae-istoricul eciesiastic Socrate, Hist. ecc). IL, 41, atunci s-a putut incepe evanghelizarea fn nordul Dunaril, pusi ca © conditie de Constantin fn tratatul de pace. Astfel, Constantin cel Mare deschide o nous etapS in leg&turile dintro Imperiu ei regiunile de 1a Dunfrea de jos, atat sub raport politic, economic, cultural, administrativ, cat gi religios. Continuitatea etnic’ daco-romané va fi asigurat&, iar crestinismul va p&trunde fn marea mas& a autohtonilor gi gotilor. Dovada 42~Lingvistice, c& religia c! acestui progres in crestinare o constituie nu numai descoperirile arheologice, dar si cele literare si tingvistice. Terminologia de baz’ cresting’, de origine lating, se formeaz& acum si intre termenii cei mai semnificativi este basilica, care a dat in limba rominé : biseric&. Cercetirile arheologice recente au scos la veal dou basilici crestine din secolul al IV-lea, foarte probabil din timpul lui Constantin sia fiilor s&i, una le Gostavat, jud. Olt (aflat& pe rusnele fostului castru roman de la Stveni), gi alta la Porolissum, tn Transilvania (azi Moigrad). Acestea ‘sunt cele mai vechi basilici din Dacia. Se poate spune. luand _1n___considerare descoperirile.arheologice si cate restin& a cuprins masa autohton® In ada_constantiniang’. La goti p&trunderea crestinismului a t mai fent#, dar nu Ta toate triburile. Unele dintre ele l-au primit de timpuriu prin misionarii crestini luati prizonierd din provinciile sud-dun’rene ori chiar din Asia Mic#. Istoricul bisericesc Filostorgius, Hist. eccl., IT, 5 spune c&¥ chiar de la mijlocul secolului al Iif-lea gotii au adus prizonieri crestini din Asia MicS, chiar din Capadocia, si c& printre acestia erau “multi clerici” care au adus la dreapta credint& pe p&gani. Intre acesti prizonieri crestini s-au aflat si strmosii lui Uifila, care a fost hirotonit episcop, in vremea lui Constantin pentru gotii de 1a nordul Dun&rdi. Ulfila a fost o mare personalitate bisericeasc’ si culturald, fiindc# tn afarf de misiunea si slujirea in bisericS, a tradus in limba gotic® Biblia, monument do limb& si cultura german’ pan ast3zi. Dar Ulfila, birotonit, cum am spus, In vremea lui Constantin la Constantinopol, a fost precedat in activitatea sa bisericeasci de un alt episcop, anume de Theofil, care a si participat 1a Sinodul I. ecumenic de la Niceea ei a semnat actele. Cu miei Intreruperi etapa deschis% de Constantin cel Mare va dura pang la sfargitul secolului al TV-lea si ea reprezints un moment esential in procesul continuit&tii si crestindrii daco~ romane. timid ani din viata tui Constantin Istoricul bisericesc Eusebiu de Caesarea ne a8 fn lucrarea sa De vita Constantini, IV, 60 gi urm. aminunte despre faptele din urm& ale lui Constantin, despre modul cum s-a pregdtit s& se boteze, despre moartea i Snmormantarea lui. La Constantinopol el a zidit Biserica "Sfintilor Apostoli", fn care trebuia si fie inmormantat, inconjurat de sarcofagele celor doisprezece apostoli, monument de o str®lucire arhitectonich deosebit’ si care va deveni de-a lungul istoriei imperiului gropnita ei pentru coi mai multi fmsieati, Apoi, dup% sirb&toarea Pastelor, simtindu-si puterile sl&bite, a plecat la b#i in oragul Hellenpolis, din Bithinia. Locul unde a murit tmp&ratul se chema Charax (azi Hereke, aproape de Ghebze in Turcia). Tat& céteva extrase din relatarea lui Eusebiu “Dup&s&varsirea primelor indatoriri ale praznicului Pastelor, Constantin a petrecut mantuitoarea sfrb&toare cu fast 43Si bucurie mult#, ficénd din ea 6i péitru sine gi pentru ceilalti un prilej de implinire, fn care a z&bovit pan& in ultimele-i clipe de viat&, cand Dumnezeu I-a g&sit vrednic, ‘la sorocul Potrivit, s& fie mutat la o viat& mai bun. Totul:a inceput cu. o stare do sl&biciune, care apoi s-a tnrautatit si I-a fKcut pe Constantin s8-si par@seasci oragul si s& se duct intro localitate cu b&i calde — de unde, in fine, a ajuns fn oragul Purténd numele mamei sale. Si zXbovind el in casa de rug&ciune inchinat& mucenicilor, a infltat lui Dumnezeu rug&ciuni. Dar, Incredintandu-se, pe clip& ce trecea, de apropierea dfarsitului, Constantin s-a patruns de géndul c& venise vromea sé 80 curete do toat& greseata savareit&, de-a lungul intregei Vieti, incredintat fiind c& tot p&catul, ce-1 va fi putut face ca simplu om ce era, Ji putea fi luat de pe suflet prin puterea de care erau p&trunse cuvintele sacramentale si prin mantuitoarea fmbdiere (a botezului). Convins, deci, de acest lucru, a ingenunchiat i a Inceput s& se roage fierbinte lui Dumnezeu, spovedindu-se pe loc in biserica aceea inchinat& mucenicilor gi invrednicindu-se pentru Intdia oar& de rug&ciunile de dezlegare. To urmé, a p&riisit cetatea si a ajuns-intr-una din localit&tile aflate in imediata apropiere a Nicomedioi, unde, chemand 1a eine pe episcopi, le~a vorbit in felul urmstor ; "Sosit-a clipa la care am nid&jduit atata vreme 6i la care tanjind, mult m-am rugat, spre a dobaéndi mantuirea de la Dumnezou. A sosit vremea ca si noi sf moritam a fi fnsemnati cu Pecetoa nemuririi, vremea mantuitoarei pecetiuiri, po care, candva, imi doream s% o dobéndesc in apele Iordanului, acolo undo si Mantuitorul -a facut partas ei. spre ane da astfol pilda spalarii de p&cat. Dar Dumnezeu care stie ce anume ne este de folos, vrea s% ne impart&sim de ea chiar acum 6i aici...” Auzindu-i vorbele, episcopii au purces ia cele cuvenite, imp&rtdsindu-1 9i cu dumnezeiestile taine, nu fns& inainte de a-i fi cercetat cu mult& grij& credinta. Aca a ajuns Constantin sf fie, din veac. cel dint&i impirat care 8-a invrednicit de desavarsirea celei de a doua nasteri intru tainele lui Hristos... Dup& s&varsirea celor cuvenite, Constantin aa Smbr3cat in straio Impiratesti, majestoase si stralucitoare ca lumina gi s-a Intins pe un pat, alb ca neaua, ne-mai-primind pe el purpura. Iar in urm&, ridicand glasul, a indltat lui Dumnezeu o rug&ciune de multumire, ad&ugand urm&toarele : "In clipa aceasta pot cu adevirat spune c& sunt fericit ; acum stiu c& m-am imparta&sit din dumnezeiasca luming..." Dup& care si-a amintit gi do cei nefericiti, c&inandu-i pe toti cei lipsiti de astfel de bucurie. Apoi au Inceput s& se perinde pe dinaintea lui comandanti de ‘gi coi de mari unit&ti, cirora le d&deau lacrimile 9i se “1 c& sunt pe cale s& riménd einguri, urandu-i, de aceea, viata cat mai lung&. Dar imparatul le-a r&spuns c& abia acum fusese el g&sit vrednic de adevérata viat& si c& numai ol pricepoa din ce fel de résplat incepuse sf se imp&rt&seascs. Toate acestea s-au petrecut in marele, prea-cinetitul si prea-sfintitul praznic al Rusaliilor... Agadar, intr-o asemenea sirb&toare a fost Invrednicit Constantin de cele ar&tate mai sus; iar in cea din urm& zi, pe ia amiaz& a fost si el luat sus, 1a Dumnezeu, a%s4ndu-ne nou&, muritorilor, ce avea el fnrudit cu firea noastra... 44Asa s-a sf4rsit Constantin. Indat{ dup& aflarea vestii, soldatii g&rzilor si cei din garda de corp au inceput s8-si sfasie hainele i cizand la p&mant se b&teau cu pumnii in cap, jeluindu-se si chemAndu-si pe st@pénul, domnul si tmp&ratul lor, asa cum chiam’ fiii pe un adevarat| p&rinte. De altfel, at&t genoralii comandanti, cat si centurionii nu-1 pomeneau pe Constantin decat — numindu-! “salvator", “straji" gi "“binefacator”. Restul oastei, dandu-i onorurile cuvenite, fi simtea lipsa, asa cum simt turmele lipsa unui pastor. Si tot asa a inceput si lumea si alerge prin intreg orasul, revarsandu-si adanca durere prin tipete bi strigdte; unii pireau prad& unei adevirate prabusiri 1funtrice; fiecare resimtea jalea ca ceva de la sine, ca o loviturdé primitd de 6] insusi, ca gi cum nimfnui nu i-ar mai fi ramas acum nimic, care s&&i fact viata vrednic& de a fi traita Apoi, soldatii ridicéndu-i trupul, Iau asezat intr-un sicriu de aur pe care, acoperindu-! cu purpura imperial&, l-au dus pani tn orasul care-i poart& numele (Constantinopol), unde l-au asezat in principala fne%ipere a palatului, pe o platforma mai tnalt®. Acolo, in jurul ei, pe sfesnice de aur, au aprins torte, oferind privirilor © priveliste extraordinarg, cum nu se mai vézuse cu nici un prilej, din negura vremurilor '; trupu! neansufletit al tmpSratului era asezat chiar in inima palatului, sus, In sicriul lui de aur, tmpodobit cu fnsemnele imperiale, cu purpura si cu diadema, pazit zi si noapte, de jur-imprejur, de streji fra numar Comandantii intregii armate, comitii si 1ntregul cin at dregStorilor, cfrora datina le ceruse pang atunci sa Ingenuncheze Inaintea Smpiratului, nu si-au schimbat cu nimic atitudinea, ci — fiecare dintre ei la momentul potrivit — patrundeau induntru si. Ingenunchind, ti aduceau omagiul ca si cum el ar mai fi fost inet in viaté. Acestia au fost, deci, cei dintai. Lor te-au urmat membrii senatului gi toti tnaltii functionari ai statului, jar mai pe urma, poporul de rénd, puhoi, venit cu femei si copii - ca sf nu scape prilejul. Jat, deci, onorurile care i-au fost date de cei de aici, celui atat de mult pretuit de Dumnezeu. Ajuns in oras, fiul stu cel mijlociu (Constantius) a trimis si fie adus trupul tat@lui sdu, apoi s-a agezat in fruntea cortegiului funebru, urmat de ostire grupat& pe unitati, iar dup& aceasta o multime f&r& de num&r de oameni din popor. Trupul impfratului era strajuit din toate partile de lancieri si ostasi din infanteria grea. Ajungand 1a Biserica Apostolilor Mantuitorului, acestia av depus sicriul, Ingiduind novlui tmpfrat, Constantius, s&-si cinsteasc& parintele, atat prin prezenta sa, cat si printr-a celor de fata, 9i sf Implineascd tot ce-i cerea lui solemnitatea clipei. Mai apoi 6! s-a dat de o parte, iar unitaétile de soldati i-au urmat exemplul. In mijloc au paeit slujitorii lui Dumnezeu, multimea credinciosilor 9i a curiosilor. Siujitorii lui Dumnezeu au sivarsit dumnezeiasca slujb a tnhum&rii, In@ltand cuvenitele rug’ciuni. Culcat in fnaltul acelei platforme, fericitul Constantin primea dovada miretiei sale : ne-mai-stapanindu-si 45Racrimilo muitimea nenum&rata a poporului fei unea glasul cu Prootii lui Dumnezeu, adreséndu-i acestuia cu glas de jale rugile lor spre mantuirea sufletului fmparatului, indeplinind astro dorinta fierbinte a acelui om atat de placut lui Dumnezeu.. Dintre toti imp&ratii Romei, Constantin a fost singurul care La Prosl&vit pe Dumnezeu, tmpgratul a toate, cuo atat do mace déruire ; el singur a m&rturisit si a r&spandit™ “fatig tuturor invatatura lui Hristos ; el singur a proslavit Bigerica Lui. aga cum nimeni nu o mai f&cuse vreodat& ; 01 si numal el a spulberat retdcita credinta idolatric#, starpind-o cu totul. El. a fesfiintat toate formele de idolatrie, 8i a fost. singurul Invrednicit, atat ‘in timpul vietii, cat ei dup& moarte cu agemenea dovezi de pretuire, cum nu i-au fost date niciodat® niciunui lin, niciunui barbar, ba chiar nici m&car vreunuia dintre romanii coi mai de seam ; asemenea om nu s-a mai pomenit din adancurile vremurilor”. IMPERIUL BIZANTIN SUB URMASII LUI CONSTANTIN CEL MARE Constantius al II-lea (337-361) La moartea lui Constantin Imperiul nu avea incé un Auqustus desomnat, situatie care a durat mai multe luni. Imparatul defunct imp&rtise in anul 335, cu prilejul sfrbiitoririi a 30 de ani do domnie (Tricennalia), imperiul intre cei trei fii ai sfi si doi nepoti, f8r& si fi indicat fiului celui mai mare Constantin II un rol preeminent, Armata a refuzat ine s& recunoasc& pe nepotii lui Constantin Dalmatius si Hannibalianus. Primului dintre ei Constantin i repartizase o bunt parte din Peninsula Balcanicd (Macedonia, Thracia, Illyricum), celui de-al doilea Asia Mica oriental& (Cappadocia, Pontul, Armenia). Cei trei frati s-au intalnit la Viminacium fn Moesia Superior si gi-au tmpartit astfel diocezele : Constantius al II-lea ia Orientul (Asia Micd, Siria, Palestina, Egiptul), pe care in bun& parte {1 guverna deja. la care adaugd dioceza Thracia. Constantin II primeste Occidentul (Britannia, Gallia, Spania), iar Constans, care avea numai 14 ani, primeste Italia, Africa si Tllyricul Oriental. Constans isi fixeaz& la inceput capitala la Sirmium, de unde repurteaz& in anul 339 0 victorie asupra sarmatilor din Banat. apoi la Roma. Se pare c& o perioad& de timp el a rémao aub tutela fratelui su mai mare Constantin II, dar in anul 340 el pretinde autonomia, ceea ce va duce la un raézhoi intre cei doi frati. Cucerind Italia de nord, Constantin cade insi intr-o ambuscadd aproape de Aquilea si este omorét. StSp&n acum peste tot imperiul de apus ramane Constans. Pan& in anul 350 cei doi frati. Constantius at II-lea si Constans, domnesc fiecare in bun intelegere, cu toate fntre oi existau deosebiri de credinté. Constans fiind ortodox, iar 46a Constantius II, arian. In anul 350 Constans este ucis in urma unei conspiratii fn frunte cu. Magnus Magnentius, astfel ci Constantius II ramaéne singur tmp&rat legitim peste tot imperiul. Dar Constantius Invinge pe Magnus Magnentius mai fntai 1a Mursa (351) in Pannonia, apoi la Mons Seleuci (353) in Gallia. Magnus Magnentius se sinucide 1a Lyon. Ramas singur fmpdrat Constantius II are de facut fate unor sarcini foarte grele, atat In Occident, cat si fn Orient, de natur& politic& si militar&. In Orient conflictul cu persii, care Incepuse inci fnainte de moartea lui Constantin cel Mare, se cerea rezolvat. Incepand din anul 338, cand Sapor al Ii-lea asediaz’ cetatea Nisibis. vor avea loc conflicte cu persii aproape permanent (pan# in anul 350), care devasteazi teritoriile bizantine si persecuts pe crestinii aflati sub st&paénirea lor. Episcopul de Seleucia si-a giisit moartea cu acest prilej, iar istoricul Sozomen vorbeste chiar de 16.000 de martiri. Dup& plecarea lui Sapor a] I-tea in anul 350 fn r&zboiul cu chionitii urmeaz& 0 perioad& de calm panf in anul 355, cand ostilit&tile sunt reluate si mai intens {n anii 359-360. Constantius nu poate duce un r&zboi decisiv, iar fn anul 361 moare la Tars, fn drum spre Occident pentru a tnfrunta pe vérul siu Iulian (Apostatul), care-i va fi tne® succesor. Activ atea la Dunfirea de jos Constantius al II-lea se fnscrie in politica sa la Dunfre pe linda trasat& de Diocletian si tat&! s&u Constantin cel Mare. El aduce noi trupe in Scythia Minor pentru fntérirea provinciei si intre acestea cunoastem : milites primi Constantiani, de la Noviodunum, si milites quinti Constantiani de la Salsovia (Not. dign. XXXIX, 25, 26). In vremea sa a fost renovat& cetatea Capidava, iar Constantiana, oras pe malul MSrii Negre, la nord de Histria, poate la capul Dolojman, pare s& fi fost construit& ori refacut’ a fundamentis tot acum, aea cum sugereaz& si numele. © importanta inscriptie, descoperit& 1a Carcaliuv, fn teritoriul cet&tii Troesmis, ne d& amSnunte intersante cu privire ja m&surile suplimentare intreprinse de Constantius pentru paza locuitorilor de la granit&. Inscriptia ne spune c& gotii de dincolo de fluviu (din campia muntean%) treceau Dunfrea pe furis ca niste hoti (latrunculi), pra&dau pe locuitorii provinciei (provinciales) si primejduiau astfel viata lor pasnic&. Pentru a pune capat acestor atacuri ei a asigura “eterna securitate a cet&tenilor" (ad confirmamdam provincialium suorum aeternam securitatem) impfratul a hotdrdt fortificarea locului prin construirea unui val sau zid de aparare si poate a unor turnuri de paz& (ori chiar printr-o cetate, termenii inscriptiei sunt prea vagi) lucrare, care a fost dus% la tndeplinire prin grija guvernatorului militar al provinciei si anume ducele Sappo. Pe plan religios Constantius a continuat e&% sprijine activ crestinismul, dar, spre deosebire de tatS1 sfu, el a fost adeptul arianismului. In timpul su fei desf&soar& activitatea misionar® episcopul Ulfila, in ra@ndul populatiilor din Gothia, adic& in regiunile de r&sarit ale Munteniei, Sudul Moldovei si sudul Basarabiei, st&panite && goti, dar locuite de neamuri diferite si 47in primul rénd de daco-romani. Ulfila predica in limba gotica, dar si in limbile lating si greacf iIntelese ‘de autohtoni Constantius se dovedeste sustindtor al crestinilor i ntunai cand aqupnd anul 348. regele got Aorich dezigntuie in regiunile ford-dunfrene, controlate de el, o sdngeroas& porsecutie impotriva lor, o mare multime de goti in frunte cu Uifile ser Orella covemper it. iar tmp&ratul Constantius fi primeste bine, Ul£ila devenind chiar episcop de Nicopolis ad Ietrum Politica religioasg 1 Constantius a fost un arian convins 9i a cflutat s& promoveze Srozia 2coasta reusind c&tre sfarsitul domniei s-o| impun& ca doctrin& oficials a imperiului. Cat timp a trait. fratele ae Constans. el a mai facut unele concesii ortodocegilor, der dup& moartoa lui Constans atitudinea sa a devonit mai radicala. In privinta dogmelor asistam fn continuare la cearta dintre niceeni si arieni. In 338 sfantul Athanasie, care era exilat. le Augusta = Treverorum (Trier) poate si-si recapete scaunul Patriarhal, datorit& in special sprijinului lui. Constantin. IT (col Tanér). El va intémpina ins& opozitia puternic& a arionilor, po Care ii fntalnim acum separati in doud grupuri : semiarienii. Gore admiteau numai o aseminare intre Fiul gi Taté1 (Aoroobu lsc in joc de dpoobaiwe ), numiti ¢i Eusebieni, fiindc& aveau in frunto pe Eusebiu de Nicomedia, si arienii radicali eau Eunomieni, dup& conduc&torul lor Eunomius ; acestia din urma Sonsiderau c& intre Tat&l gi Fiul este o deosebire fundamentals, de substant&é (Etcpoc not’ ouufey ). Athanasius care fusese reintegrat in scaun nu fn urma unui sinod, ci prin hotérarea impiratului, este alungat de pe scaunul patriarhal cu ajutorul frupelor imperiale si inlocuit cu Grigorie. Athanasie fuge. tn Italia, unde cere sprijinul papei Iulius ; acesta din urm&” cere episcopilor din Orient s% vin& 1a Roma pentru a participa la un ginod, care s& clarifice cazul, dar acestia refuzand of Participe. papa decide singur in problema lui Athanasie, pe care-I g&seste nevinovat (in 340). In Orient episcopii tin’ mai multe sinoade, tn care incearc’ s& alcdtuiasc& articolele unui Credo propriu. In acest rastimp papa convinge pe Constane s& fack Presivni asupra fratelui sau Constantius II pentru a fi convocat un sinod, care 8% discute cazul lui Athanasie 9i s8-1 reintegroze in scaun. In anul 342 (sau 343, data este controversat&) so tine un sinod la Sardica (Sofia), 1a care particip& gi Athanasie. Qccidentalii i orientalii nu se infeteg gi se adun& separat. Cccidentalii 11 declar& pe Athanasie novinovat, iar orientalii, dupa céteva sedinte, se mutt la Adrianopol, unde condamnf po Athanosie gi formuleaz® un nou Credo. In 345 totusi, la moartes lui Grigorie, Constantius, sub presiunea fratelui séu, autorizd Pe Athanasie si-si ocupe scaunul de Alexandria. Athanasie va fi ins exilat in 356, pentru a treia oar&, de Constantius. Intr-un sinod tinut in 359 1a Rimini (Ariminium) cu episcopii occidentali si un altul la Seleucia (in Palestina) episcopii, sub presiunea lui Constantius, adopt®, ca formulS de credint& oficials arianismul. Acelagi lucru este adoptat si la un sinod de la Constant inopol. 48ae Anext: Din Scrisoarea trimisf de episcopii ortodocsi de Ja Sardica impSratului Constantius Il. (CSEL, 65, p. 181-184) 4 4 “Te rugtm nu numai cu cuvéntul ci si cu lacrimile (non Bolum verbis, sed etiam lacrimis deprecamur), ca de acum tncolo Dbisericile catolice (ortodoxe) si nu mai aib& parte de ocarf din partea fratilor de credint&, lucru care este de cea mai mare ocar&, Majestatea Voastr& poate da un decret prin care s& se opreasc& orice amestec fn treburile religioase al functionarilor din intreg imperiul, ins&rcinati cu administrarea politic& a provinciilor si acestia s& nu se mai considere fndrept&titi 5& decid&’ asupra problemelor religioase si s&% chinuiasc& oameni nevinovati cu sicane, amenint&ri, fort& si teroare. C&ci doar pentru aceea se osteneste Majestatea Voastr& s& conduc&’ Statul dup& principii s#ndtoase si lucrati adesea pan& tarziu noaptea, ca supusii Majest&tii Voastre s& se poat& bucura de dulcea libertate. De acesa nu exist& nici o alt& cate 8 se ajungS de la tulburare ia tinistea sigur® ..... decat s% se redea fiec&rui supus deplina libertate, de a-si duce viata far& ca el s&% fie mereu supus amenint&rii sclavies constiintei. Majestatea Voastr& trebuie neapdrat s& aud& glasurile care vi se adreseaz’ ; "Eu sunt ortodox si nu vreau sf fiu eretic, eu sunt crestin, si nu 2: san. Eu prefer sf sufar mai degrab& moartea in aceast® lume, decat s&% necinstesc cur&tia nedntinata a adevarului, numai pentru c& la aceasta vrea sf m& determine cu forta un singur om ...." Ast&zi fne& au voie toti cei care au fost atinei de epidemia ereziei ariene s& necinsteasc# f&r& Incetare cu gura nelegiuits si cu sufletul sacrileg puritatea Evangheliei gi s% falsifice dreapta inv&tStura’ a apostolilor. Ei nu friteleg fnv&tStura despre Dumnezeu a profetilor, sunt vicleni si pref&cuti, fiinded fei acoper& cu iscusint& invatatura dizolvant& cu valul unor cuvinte r&sun&toare... P&rintii cer ca episcopii exilati s& se fntoarc& ta scaunele lor, c&ici "acolo unde domneste dulcea libertate, trebuie si fie dorita bucurie". Cine nu observa, cine nu vede c& dup& aproape 400 de ani de cand Unicul Fiu al lui Dumnezeu a venit in ajutorul neamului omenesc c&zut in p&cat si ca si cum nici un aposto! n-ar fi venit sau multime de crestini n-ar fi suferit moarte de martir, acum © nou’ si groaznic& cium’ a venit peste p&m&nt si aceasta este blasfemia arian’ ... Noi am aflat de curaénd c& aceast% noug invat&tursé a fost ticluit& de cei doi episcopi Eusebius, gi impreun& cu ei, de Narcissus, Theodor, Stefan, Acacius si Menofanes, precum si de cei doi tineri f&r& “Dumnezeu, Ursacius si Valens Cine se asociaz® cu ei, esate nedemn si in lumea aceasta si cand ve veni marea zi a judec&tii, vor merge la osdnda vesnic&" 49IULIAN APOSTATUL (361-363) Era fiul lui Iulius Constantive (frate vitreg al lui Constantin) si al Basilinei. Primeste o educatie aleasd crostina. Dup& ce trfieste mai multi ani “Intr-un caste! retras din Cappadocia, al&turi de fratele s8u vitreg Gallus, vine la Constantinopol, unde studiaz’ cu ardoare cursurile profesorilor de aici si apoi le continu& la Nicomedia. Tot timpul in aceast& Perioad& 6} ducea o viat& ascetic& gi se presupune chiar c& dorea 8& devin& preot. In 351 se converteste in secret la piganism si frecventeaz’ filosofi din Asia Mic& si pe thaumaturgul Maximus din Efes, unul dintre cei mai mari sarlatani ai epocii. Se spune c& acesta l-ar fi fnv&tat metoda de a ajunge la extaz si de a comunica cu zeii. El pretindea c& aude voia lor gi vedea in somn Geniul Imperiului. Studiiie si le continug 1a Athena, unde inta@ineste pe Vasile cel Mare si Grigorie de Nazianz. Totodat& se initiaz& in misterele de la Eleusis. Tn anul 355 Constantiul al II-lea 11 face Caesar si-! trimite in Gallia. Aici se distinge ca bun general si iscusit administrator. Succesele sale militare 11 nelinigtesc pe Constantius si de aceea 1i d& porunc& s8-i trimit& o -parte din armaté in Orient, sub pretext c& are nevoie de ea in iuptele impotriva persilor. Trupele nu vor 6& mearg’ in Orient si~1 Proclam&’ pe Iulian Augustus (febr. 360). El fncearcd 8& dobandeaseé din partea lui Constantius recunoasterea titlului de Augustus, dar la refuzul acéstuia, Iulian porneste cu armata sa de cea. 25.000 cameni spre Orient. In drumul su Iulian scrie humeroase scrisori diferitelor personalit&ti pagane, de pild& filosofului Themistius, Senatului Romei ei Athenienilor pentru a-i atrage pe toti de partea sa. Numai moartea subite alui Constantius la 3 XI 361 a impiedicat un r&zboi civil. Inainte de moarte Constantius, dand dovad& de mirinimie, $1 desemneaz& pe Tulian ca impérat succesor. Iulian restaurator al pigd4nismului Conversiunea sa la pagdnism, de unde ei numele de "Apostatul", pare s& fi fost detorminat& de tendintele sale spre misticiem, dar si de aversiunea fat& de Constantius, care omordse multi membri ai femiliei sale, apoi de spectacolul care-1 d&deau disputele teologice, de dragostea sa pentru cultura antic&. De aceea incearc& s& refac& cultele p&géne luand m&suri in acest sens. In acelasi timp d& un decret de tolerant&é pentru toate orient&rile (sectele) crestine, abrogaénd decretele date de Constantin i Constantius, Athanasie profita de acest lucru si jese din clandestinat. Noii guvernatori, vicari si praefecti praetorio sunt alesi dintre p&gani. Clerul crestin pierde Privilegiile date de Constantin, mai cu seami aceloa de a fi scutiti de sarcinile municipale (munera). Iulian organizeazi chiar o “Bisericd p&gan&", dupf modelul celei crestine, cu episcopi, preoti, eto., adic& cu o ierarhie asem&ndtoare. Cere ca P&génii 88 manifeste aceleasi virtuti fat& de cei efraci ei fata 50de semeni, in general, ca ei crestinii, Scrie o lucrare Contra Galileenilor in trei c&rti, In care combate pe crestini. Evreii unt ins& favorizati si chiar templul de la Ierusalim este renovat pe cheltuiala statului. Profetia Mantuitorului n-a fos: ins& mincinoas&, c&ci un cutremur de pamAnt 1} distruge din now Aceast& politic§ mu are succes decét in cercuri restraénse de intelectuali gi si atrage ura crestinilor, mai ales cAnd sunt. distruse biserici Inchinate martirilor (martyria sau cand biesericile sunt retransformate in temple. Politica anticrestind a lui Iulian a f&cut ei victime printre crestinii din Dobrogea. Sfantul mucenic Emilian a fost martirizat la 48 sul e362, la Durostorum (Silistra), fiindc& a distrus statuile geilor din templele p&gane. Tot in vremea lui Tulian par s& fi murit ei cei patru-martiri de la Niculitel Attalos, Philippos, Zotikos si Kamasis. O inscriptie dedicatorie scrisS’ in limba latin& si descoperit& tn satul Niculitel 1! cinstegte pe Iulian ca victor ac triumfator semper Augustus ; 6a poate ar fi un indiciu c& s-au s&vareit fapte importante legate de politica lui Iulian pe teritoriul vechiului sat roman Tulian a murit fn 363, intr-un r&zboi impotriva persilor IMPERIUL BIZANTIN SUB IMPARATUL VALENS POLITICA RELIGIOASA. QRTODOXIA BISERICII DIN TOMIS Trecerea de la domnia lui Iulian la cea a lui Valens a f&cut-o un Imp&rat crestin-ortodox, anume Iovian, dar el a domnit foarte putin (363-364) febr.), g&sindu-si sfareitul fn Gallia. Vatsnal@oss-376p Chiar in anul urc&rii lui pe tron gotii de la Dundrea op inceteaz’ sf se mai oonsidere legati de tratatele incheiate cu dinastia disparuta a lui Constantin ei. presati de huni, care veneau dinspre r&sfrit, isi reiau incursiunile de prad& in unele provincii ale diocezei Thracia. In anul 365, izbucnind r&zboiul dintre Valens si uzurpatorul Procopius, gotii se amestec& in conflict, dand ajutor acestuis din urm&, sub pretext cf era un descendent al familiei lui Constantin, de care se simteau legati prin tratatul din 332. Dup& infréngerea lui Procopius, Valens fncearct sf pedepseascd pe goti, care interveniser& in conflict. De aceea isi stabileste cartierul general La Marcianopolis, de unde intreprinde, intro anii 367-369, expedifii in st@nga Dun&rii pentru pedepsirea gotilor. Prima campanie a fnceput in prim&vara anului 367 8i 8-a desfisurat in Muntenia, unde fmpratul a trecut Dunfrea pe Ja Transmarisca_= Daphne, pe un pod de vase, urm&rind pe goti pani Tm muntii BuzSului (montes Serrorum), dar ffr& s& poat& da o lupt& decisivé. Rezultatele campaniei au fost modeste, romanii intorcandu-se doar cu putini captivi, Imp&ratul se retrage la cartierul s&u general de Ia Marcianopolis. In 28 martie 368 pronunt& aici un discurs solemn retorul Themistius cu ocazia intrarii impSratului in cel de-al cincilea an de domnie (quinguennalia), discurs care cuprinde informatii utile pentru istoria Dobrogei. Afl&m, astfel, de ner&bdarea populatiei ca 51impSratul s& instaureze pacea la Dunire. De aceea, Valens incearc& {fn anul 368 s& reia luptele cu gotii, dar este impiedicat de apele reva&rsate ale fluviului. Armata roman&, condus& de imparat, r&mane astfel toat& vara la ‘us =Carpor' (satul carpilor), probabil in apropiere de Hirso (Carsium), singurul vad in portiunea dintre Durostorum si Noviodunum. Expeditia a fost reluat& abia in amrtormitor (369), dar de data aceasta In nordul Scythiei Minor;*in regiunea dintre Carpati si Nistru. Athanarich, conduc&torut ‘gotilor, este silit s& cear& pace, al@ c&rei Gonditii sunt discutate in 369 de Arintheu si Victor, diplomati ‘si imputernicitii lui Valens. Apo Thausi imparatul se int&ineste cu Athanarich ta Noviodunum, pe un vas in mijlocul Dun&rii, gi definitiveaz& acordul de pace. Conditiile in care se incheie pacea sunt favorabile romanilor, desi puteren militaré a gotilor nu fusese distrusf. Se hot&raéste, intre altele, ca barbarii s&% nu mai treac& in imperiu, fie pentru prad&, fie pentru contactul lor cu Populatia roman&é {in vederea schimburilor economice, care trebuiau de aici Inainte s& se efectueze numai in dous Puncte de granit&, neprecizate, dar, se crede c& acestea erau Constantiniana — Daphne gi Noviodunum Imperiul isi p&stra capefele de pe malul st@ng al Dunarii gi fu mai” plated “eubsidii gotilor. Se cerea, de asemenea. lui Athanarich sa nu_mai persecute pe crestinii autohtoni ori goti, aflati oub ot&panirea see Dup& incheierea p&cii, Valens mai r&mane o perioad&S in Dobrogea, pan& c&tre inceputul anului 370, cénd 141 g&sim ocupat cu construirea de fortarete (Themistius, Or. X, p. 173 b). In amintirea soldatilor c&zuti in luptele purtate cu gotii s-a construit un impozant monument funerar comemorativ, ai carui pereti erau placati cu blocuri de calcar. pe care erau fnscrise pumele celor c&zuti. Ni e-au pastrat cateva blocuri cu inseripti descoperite in apropiere de Salsov: pe care citim numeroase nume ale populatiei autohtone romanizate (de pildg, Dicebalus, nume tipic dacic), precum si aitele orientale. In timpul sederii de trei ani a imparatului Valens in Dobrogea s-au intreprins lucr&ri de reparare a drumurilor gi s—a construit din temelii o importanta fort&reat& (burqus) “pentru a servi la apairarea t&rii"" (ob defensionem reipublicae extruxit), asa cum ne arat& o important& inscriptii jcoperit& la Girliciu, jud. Constanta (IGLR. 238). Probab ee teeiooe te bei, inscriptie este cetatea Cius. Tot in aceast& vreme vor fi fost construite in Dobrogea doug fortarete cunoscute dupf nume, fara 8% fi fost identificate pe teren, anume (Valentiniana) botezat& dup& fratele iui Valens, si @ratiana) dup& numele nepotului s&u Gration Politica religioas: Valens a continuat politica religioas’ a lui Constantius, adic’ a fost un adept al arianismului. El fusese botezat do Eudoxiux, episcop arian moderat, (homean), care va deveni epiacop de Constantinopol. Valens va c&uta s& impun& prin forté credinta sa niceenilor gi celortelti de alt& credint®. Din aceast& cauz& erezia arian’ a putut face in timpul s%u mari progrese la 52populatiile germanice din stanga Dun&rii si chiar in interioru Imperiului, provocand tulbur&ri si sciziuni fm randul autoritati disericesti si a populatiei crestine. Ei avea In aceast& privint sprijinul tui Modestus, praefectus praetorio Orientis, un o brutal gi foarte slugarnic, c&ci vréia si-si recapete incredere Impfratului crestin, dup& ce apostaziase in timpul lui Iulian. Incepand chiar din anul 365 multi episcopi ortodocsi sun alungati de pe scaunele lor. In acelagi an la 5 mai sfantu Athanasie este din nou obligat s& plece in exil, dar din cauz revoltei lui Procopius, Valens accept& revenirea sa fn scaun ( febr. 366). La Constantinopo! dup& moartea iui Eudoxius, arieni impun pe scaunul episcopal pe Demophilus. Cei care protesteaz impotriva alegerii lui sunt tmbarcati tntr-o corabie de Valens 6 apoi corabia incendiat’ fn largul m&rii. Cu toate acestea, in politica religioas® Valens a wut putin succes decat Constantius, c&i ai Personalitati crestine, atét in apus, cét oi in ss fost marii capadocieni, intre care s-a distins mai ato. Vasile cel Mare (episcop : 370-379), Meletie de Antonia sfantul Athanasie (+373) i fratele si succesorul sau Petru a! Alexandriei. In apus trebuie s& amintim pe papa Damasus : sfantul Ambrozie de Mediolanum. Sfantul Vasile a opus rezistent& Indérjit& fmparatului Valens si prefectului Modestus, gi-a m&rit num&rul episcopilor sufragani cu 50 de horepiscopi (uw: fel de vicari ai episcopilor eparhioti, care fei aveau sediul f: localitti rurale mai importante), a tnfiintat mnastiri, c&rors le~a dat 8i Requlele de conduit&. Prestigiul de care se bucur. sfantul Vasile l-a impiedicat pe Valens s& ia m&suri fmpotriv. jui_ de pedepsire. De altfel, dup& plecarea de la conducere< prefecturii a lui Modestus in anul 377 situatia episcopilor inceput s& se amelioreze ; la aceasta a contribuit si pericolu gotic de la Dunare. Valens a incercat s&-si impun& politic’ sa arian& si Dobrogea, unde pa&storea atunci marele episcop Brettanio: (Vetranion), sfant in calendarul tomitan si cel ortodox, {1 general, fiind sarb&torit 1a 25 Lanuarie. Pe cand Valens se afla in Dobrogea cu prilejul campaniiloy sale Impotriva gotilor. a venit si la Tomis si a vrut sa! determine pe Brettanion s& treac& la arianism. Sozomen, Hist eccl. VI, 21, 2-6, care ne relateaz& acest eveniment, ne spune ci impfratul a intrat in bisericd gi 1-a indemnat pe Brettanion si se uneasc&’ cu cei din secta potrivnic& (arian&). Episcopu! tomitan a discutat insf cu mult curaj in fata st&panitorulus despre invat&tura Sinodului de 1a Niceea, apoi l-a pirasit si s-« dus in alt& bisericd, iar poporul I-a fnsotit. Si se adunase aproape tot orasul spre a~1 vedea pe impirat, b&nuind cA se va intémpla ceva deosebit. Pér&sit acolo fmpreun& cu cei din juru! eu, Valens a indurat cu greu aceasta infruntare. $i prinzéndu-! pe Brettanion a poruncit s&1 duc& tn exil, iar nu mult dupi aceea a dat ordin si fie adus din nou la locul s&u. Céci vedea bine c& scitii sunt suparati pentru exilarea episcopului si se temea s&% nu pun& la cale o r&scoal&, stiind c& sunt viteji, 93 prin pozitia locurilor necesari lumii romane, fiind agezati ca un zid in fata presiunii barbarilor. In acest chip Brettanion s-a aratat mai puternic decat zelul st&panitorului : era, de altfel. 53un barbat destoinic ei renumit prin virtutea vietii sale, dup& cum m&rturisesc si scitii tnsigi. Biserica din Tomis a rémas astfel fidel& ortodoxiei si acest lucru este atestat nu numai de Sozomen, ci si de o inscriptie, care o numeste : “Biseric& sfant si ortodoxi ( . Anii din urm& ai domniei lui Valens ' Athanarich n-a respectat toate prevederile p&cii incheiate in 369 si nu dup& mult& vreme a reluat prigoana {mpotriva orestinilor, atat a celor din randurile populatiei autohtone, cat si a gotilor. Crestinismul fusese predicat fn stanga Dunérii de umerosi misionari trimisi de autorit&tile eclesiastice din Scythia Minor , dar si de mai departe ei anume din Cappadocia, prin grija sfantului Vasile cel Mare. Astfel, religia crestin& Prinsese r&d&cini adanci ataét 1a autohtoni, cét si la goti, caci aici isi desf&eoara activitatea episcopii Theofil si UIfila. Tot aici venise din Mesopotamia c&lug&rul Audius, intemeietorul unei secte, oxilat de imp&ratul Constantius II in Scythia Minor, dar de acolo el a trecut Duntrea si a convertit multi goti, intemeind chiar m&nastiri. Misiunea ortodox exercitat’ in stanga Dungrii a fost puternic& si a dus la intemeierea aici a unei ordini bisericesti, care cuprindea parohii in sate ( ) ei chiar in cet&ti ( ) cu populatie autohton& si goticd, in fruntea c&ror& se aflau preoti si protopopi si desigur episcopi. Dintre acesti episcopi cuncastem pané acum numele Theofil Afila, Uranios si Silvanus. Toate aceste parohii gi episcopii formau Biserica lui Dumnezeu care se afl§ in tara gotilor, care se adreseaz& cu aceast& titulaturé oficial’ Bisericii luj Dumnezou gi tuturor parohiilor sfintei Biserici ortodoxe din Cappadocia, condus& atunci de sfantul Vasile cel Mare. La cl&direa acestei Biserici a contribuit in mare m&sur& si sfantul Sava Gotul, misionar crestin din Cappadocia, care a suferit martiriul In 372, cu ocazia persecutiei dezintuite de Athanarich. Sava era originar din Cappadocia, compatriot af lui Tunius Soranus, guvernatorul militar al Scythiei si acestuia din urm& i se adreseaz& sfantul Vasile cu rug&mintea s& trimit& in patrie osemintele sfantului, fnmormantat fn Gothia, undeva in apropiere de raul Museios (=Buziu), unde murise innecat. Stirile acestea despre r&spaéndirea crestinismului fn stanga Dun&rii sunt importante si pentru faptul c& atest& prezenta populatiei autohtone, in mare parte. crestin& ( ), care traia fn sate si chiar orage (poate asezéri int&rite). Aceasts Populatie avea leg&turi intinse cu imperiul, atét in domeniul economic, cat si cultural-religios. Biserica autohtonilor din Gothia era ortodox&, fiindc& poart& corespondent& cu Biserica ortodoxS din Cappadocia, c&reia 1i fuynizeaz& stiri in lega&tur& cu viata ei amrtiriul sfantului Sava Gotul. Pacea din 369 cu gotii n-a avut consecinte durabile, c&ci p&trunderea hunilor {n 375-376 in regiunile nord-dunfrene a 54tulburat echilibrul, care se stabilise, silind populatiil: germanice s&% se miste spre sud. Atacat de huni fn regiunea Nistrului, Athanarich se retrag: spre Siret si Carpati, unde incearc& s&-si organizeze rezistenta Acum pare s& fi fost construit valul mare de p&mant, cu gantu! spre sud, dintre Siret si Prut; "de la Plocusteni la Stoican (jud. Galati), care avea si serveasc& la apdrarea tmpotrive hunilor. Nesiguranta creat de deplasarea hunilor, precum unele neantelegeri intre Athanarich si principii goti Fritiaer: Si Alaviv, au decia pe acestiadin-urm’ s& cearf tmparatulu: Valens permisiunea de a imigra in Imperiu, promitand {n achimb si devin crestini si s& apere provinciile dun&rene impotriva uno: atacuri. Valens a consimtit la aceasta, dar aflandu-se%1 Orient unde lupta cu persii, n-a putut controla indeaproape modul in care se efectueaz intelegerea. Gotii trec Dun&rea pe le Durostorum, dar administratia roman&, in special conducdtori: diocezei Thracia, Lupicinug si Maximus, nu le-au asigurat hrane necesar& pan& cand acestia trebulau sf fie agezati in calitate de goloni (térani liberi), ba mai mult i-au supus lao crunt! exploatare infometandu-i gi fortandu-i s&-si vand& pentru mancare obiectele de pret si copiii ca sclavi. Aceasta a creat o adanc: nomultumire printre goti, unii dintre ei apartinand chiar familiilor mobile. Tensiunea a atins punctul maxim, cana Lupicinus a incercat s& ucid& 1a Marcianopolis pe Fritigern $1 Alaviv, invitandu-i la un banchet. Dar aceatia au putut sc&pa 5: au chemat la arme pe goti reugind 84 tnfrangf armatele romane. dedandu-se apoi la pustiitoare devast@ri in numeroase provineii Gotilor aflati in imperiu 1i s-au alaturat si altii de dincolo ad Dunare si impreunf au praédat Scythia i intreaga Peninsul! Balcanic&. La auzul acestor Intamplari imp&ratul Valens, care se afle in Orient, se reantoarce 1a Constantinopol la 30'mai 378, das dupa 10 zile este obligat de urletele populatiei s§ pir&seasc! capitala ei 8% organizezde contraatacul impotriva gotilor Presat. pa de o parte de populatia roman&, pe de alta. de ravagiile tot mai pustiitoare ale barbarilor, Valens angajeaz. lupta farg 88 mai astepte ajutorul lui Gratian din Occident. Lao sugust 378 are loc ia Adrianopol o b&t&lie crancen®, in urna Careia-armeta romang este distrusS. Generalii Traian si Sebastiat cad pe caémpul de lupt&, iar tmp&ratul ineusi fei pierde viata. corpul s&u nefiind gisit 9i se crede c& a ars intr-o casa, unde 8@ retr&sese 8&-si lege ranile Gotii au Incercat apoi s& cucereasc& Adrianopolul, pentru a pune mana pe tezaurul imperial, dar nereusind s-au indreptat apre Constantinopol, unde au fost respinsi si de aici. Dezastrul militar de la Adrianopol, la care s-a ad&ugat gi o cium’, a avut grave consecinte pentru soarta Imperiului, De acum fncolo gotii vor raméne pentru totdeauna in granitele Imperiului gi se. vor amosteca in treburile sale interne, avand o pondera de care conducerea de la Constantinopo! va trebui sf tind seama. Un contemporan al oevenimentelor, sfantul Ambrozie, scria Mediolanum e& Imperiul se g&sea acum “la vremea decderii” (in eccasu saeculi sumus) 55