Orice vehicul care are mai mult de o sursă de putere poate fi considerat vehicul electric

hibrid. Dar această denumire se folosește cel mai frecvent pentru un vehicul care
utilizează pentru propulsie o combinație dintr-o acționare electrică și o acționare cu motor
termic a cărui sursă de energie este combustibilul fosil.

La un autovehicul convențional sistemul de propulsie utilizează un motor cu combustie

internă cuplat la transmisia mecanică și roțile motoare prin intermediul unei cutii de
viteze care are rolul unui dispozitiv de adaptare dintre motor și sarcina sa.

Concepția vehiculului hibrid cu motor termic-motor electric urmărește depășirea

inconvenientelor vehiculelor pur electrice, a căror motoare sunt alimentate de la baterii electrice:
durata limitată de utilizare (autonomia redusă) și timpul mare de încărcare a bateriilor.
Motoarele termice sunt  proiectate pentru a funcționa la eficiență maximă, pentru a se reduce
consumul de combustibil fosil și emisiile de noxe la nivelul cel mai mic posibil. Aceasta se
obține prin combinarea celor 2 sisteme de propulsie și prin utilizarea unor strategii de control
complexe pentru optimizarea interacțiunii lor.
La un vehicul convențional nu pot fi recuperate pierderile de energie pe durata frânării. La un
vehicul electric sau un vehicul electric hibrid energia de frânare poate fi utilizată pentru
reîncărcarea bateriilor electrice.
Vehicule hibride cu propulsie electrică se înscriu, prin scopurile practice, funcționale și de
proiectare, în categoria vehiculelor “pur” electrice și nu în cea a vehiculelor hibride. Aceasta
deoarece energia lor de propulsie este în întregime stocată sau generată electric, iar  puterea
folosită de la sursele electrice principale și auxiliare este gestionată și combinată  pentru scopuri
pur electrice sau electronice. Însă, totuși, vehiculele electrice cu două surse de energie li s-a dat
denumirea de hibride.